Azi e „opt martie”, dar eu nu am să felicit pe nimeni cu această sărbătoare sexistă. Subsemnatul este împotriva discriminărilor pe categorii de gen. Iată când va exista o sărbătoare, să-i zicem „a egalității de gen” (recunosc că ar trebui de mai lucrat asupra denumirii) atunci să-mi dați de știre, poate mă răzgândesc. Pentru moment rămâne precum ziceam: opt martie este o sărbătoare sexistă, chintesență a unei societăți machiste în care femeii i se acordă dreptul să-și revendice... masculinitatea (!) o dată pe an, iar bărbaților le dă posibilitatea să se întreacă în virilitate și să-și etaleze calitățile de mascul libidinos.

Să revenim însă la evenimentele săptămânii trecute:

BIBLIOTECI RENOVATE În pofida oricăror mofturi din partea mai marilor noștri, România continuă să ne ajute: 100 de biblioteci din Republica Moldova vor fi renovate și dotate cu cărți pe banii României!

POSTELECTORALA Republica Moldova își revine încet după marasmul campaniei electorale, dar inerția este încă mare și vom mai avea încă să-i suportăm consecințele. Cu atât mai mult că prostii au fost făcute multe, mințile au fost sucite rău și încă rămâne de văzut cum se poate ieși din situația patologică creată. Mă refer aici la termenul din jocul de șah, chiar dacă în cazul nostru și terminologia medicală s-ar putea aplica fără dificultate. În câteva cuvinte situația se rezumă la următoarele: PDM cheamă ACUM la discuții, iar ACUM, prin diverși membri activiști, refuză, pentru moment, orice apropiere. Și chiar dacă Sandu declară sus și tare că nu va face acord cu PSRM, Dodon lasă de înțeles că nu se va da în lături. Din păcate, erorile celor de la ACUM nu fac decât să-l avatajeze pe Plahotniuc, lăsându-l să arbitreze cum vrea el situația ulterioară. Nu degeaba a ieșit el la rampă.

Dacă ACUM continuă să se încăpățâneze copilăros și mai departe viitorul lor va fi la fel de incert că și perspectivele anunțate de Năstase referitoare la discuțiile cu „partenerii” Republicii Moldova. Eu unul aș vrea să înțeleg: cum fac totuși ei cu acea luptă împotriva „oligarhiei”, dacă toate acțiunile lor favorizează concentrarea puterilor în stat în mâinile celor pe care tot ei îi acuză şi dacă permanent le servesc mingi la fileu? Despre „geopolitică” nici nu mai vorbim... vedeți ce zice Năstase! Clarvăzător om! A trecut demult vremea când umbla cu batista, acum e coge ogheal de lână!

REFERENDUMUL VALIDAT Despre referendum nu prea se discută, dar să știți că el a și fost validat de CEC. Vă aduceți aminte despre ce a fost, da? Ambele întrebări au fost validate cu „DA”. Dacă despre reducerea numărului de deputați încă s-a mai pomenit epizodic, atunci despre posibilitatea rechemării deputaților – mai puțin. Aproape deloc. Dar ar trebui. Dacă trece în lege, un eventual Şor ar putea merge într-o circumscripție, hrăni băbuţele cu „grecikă și tuşonkă” și... hop! Iată deputatul rechemat! Șmecher, nu?

27 DE ANI DE LA RĂZBOI Moldova a comemorat un război pe care l-a pierdut rușinos... Și nu l-a pierdut pe câmpul de luptă, ci prin tot ce s-a întâmplat timp de 27 de ani după acel război. Iată de exemplu ce a declarat ditamai Președintele Statului independent R. Moldova, stat care a pierdut aproximativ 300 de combatanți în acel conflict: „Deceniile ce s-au scurs confirmă o dată în plus că aceste amintiri, cu certitudine, nu sunt suficiente pentru a construi un stat și a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor.”Cu alte cuvinte, Dodon ne îndeamnă să uităm. Nici mai mult, nici mai puțin. Trecem peste idiotismul semantic al acestei fraze. Asta cum ai zice că luna de pe cer nu este suficientă pentru a construi o centrală electrică! Păcat că sunt puțini care mai încearcă să apeleze la sensul cuvintelor... Și Transnistria a comemorat războiul: „Combatanții moldoveni au intenționat să elimine statalitatea transnistreană cu tancuri și avioane, operând grupuri teroriste”, ne-a zis Crasnoselski. Şi armata rusă din Transnistria a comemorat. În stilul ei: împuşcând peste „200.000 de muniţii”.

Iar după ce vom uita definitiv, la îndemnul președintelui, vor veni rușii să ne învețe istoria noastră, așa cum o văd ei, „nefalsificată” (probabil versiunea lui Krasnoselski este acea corectă). N-a rămas mult. Senatorul rus, Konstantin Kosacev, el și președinte al Comitetului pentru afaceri externe al Federației Ruse, a anunțat următoarele: „Trebuie să ne ocupăm de pregătirea specialiştilor în istoria Moldovei, Belarusului, Kazahstanului şi Ţărilor Baltice. Acestea sunt sarcini extrem de actuale”.

DODON- ANTISTATALISTUL Apropo, Dodon a sărit în apărarea separatiștilor din Gagauzia săptămâna trecută. Aceștia doresc ca în Constituția Moldovei să scrie negru pe alb, că ei au dreptul să se desprindă de Moldova. Eu nu știu dacă separatismul și statalismul sunt sinonime. Să-l lăsăm pe Năstase să decidă?

OSCE ÎI DĂ DIN BALALAIKĂ Cam cu de-a sila, cam scremut, dar OSCE a recunoscut că alegătorii transnistreni au fost aduşi organizat, deci ilegal. „Noi am văzut transport organizat pentru deplasarea populaţiei, însă nu am putut stabili că a fost organizată de cineva anume, pentru a favoriza sau defavoriza o anumită forţă politică”, dixit herr Claus Neukirch. Ce să zic? Este foarte complicat să accesezi situl CEC-ului... Din păcate, acest mister va rămâne încă mult timp neelucidat... Pentru OSCE.

LOCUL 83 DIN 126 Un ONG internațional, World Justice Project (WJP), a plasat Republica Moldova pe locul 83 din 126 de ţări la capitolul „Indicele Statului de Drept”. Eu nu știu cât de multă încredere poți avea într-un clasament în care Rusia se ridică cu tocmai 6 (!) poziții în ultimul an. În principiu, depinde foarte mult de angajamentul politic al celor din Moldova care fac raportul. Iată eu, fiindcă veni vorba, am înțeles destul de repede de ce a scris Benoît Vitkine în „Le Monde” că în Moldova au câștigat „pro-ruşii” (e suficient să-i studiezi atent profilul de pe rețelele sociale). Cam așa și cu clasamentele ONG-urilor internaționale... Cu toate acestea, să fim onești: care ar fi marja de eroare? Chiar dacă am adăuga și 20 de puncte la studiu (scenariu absolut fantastic) tot mai sus de 63 nu ne-am ridica...

„ЭХ, ТРОЙКА! ПТИЦА ТРОЙКА, КТО ТЕБЯ ВЫДУМАЛ?” Cu o deosebită satisfacție am citit materialele diverse despre Troïka Capital și despre laudromatul rusesc (încă unul!). În primul rând fiindcă sunt direct vizați nu doar „spălătorii”, dar și acei care au furnizat „spălătoriile”, adică instituții financiare din Occident prin care au tranzitat banii! Întotdeauna m-a scandalizat acest lucru. Hai că „ai noştri” sunt bandiți, dar de ce se fac ăia de prin scoții, anglii și suedii că plouă!? Sunt multe de spus la acest capitol, inclusiv de folosit drept răspuns la acea adresare pompoasă pe care o făcea Macron europenilor, dar am consuma prea mult spațiu... Iar un al doilea motiv de satisfacție este acela că materialele cuprind o perioadă inclusiv de până la 2010, or eu întotdeauna am afirmat că așa numitul „furt al meleardului naţional” a fost un eveniment pur mediatic. Dar despre asta am scris deja în trecut, hăt în 2015...

12 COPII AU AJUNS LA SPITAL Se pare că din scandalul recent cu alimentația copiilor la Chișinău nu a învățat nimeni nimic... La Tohatin, o suburbie a Chișinăului, 12 copii au ajuns la spital, cel puțin 2 – în stare gravă... Noi putem desigur discuta despre alegeri, coaliții, statalitate... Și eu sunt convins că fiecare din acei care au participat direct la această „otrăvire” are o opinie despre aceste subiecte, că, dacă ar fi întrebați, s-ar pronunța împotriva corupției, ar găsi câte uin „ţap ispăşitor”, un „păpuşar” ori o „mână a moscovei”, ori poate „gayropeni” din cauza cărora trăim aşa de rău...

Cam atât. Cireșica de pe tort din această săptămână am s-o trimit unui bărbat de 51 de ani din Baimaclia, raionul Cantemir. Acesta s-a plâns la poliție precum că i s-au promis bani pentru a vota cu Şor, dar că nu i-a primit. Poliția a pornit un proces penal pentru... escrocherie! Corect! Nu se poate să amăgești în asemenea hal cetățeanul! Apropo, eu aș propune poliției să-i sancționeze pe toți acei care au primit bani pentru vot (cică ar fi cam 50 de cazuri examinate) pentru evaziune fiscală! Fiindcă legea e mai presus decât tot, iar la indicele „Statul de Drept” nu stăm deloc bine!

Assassination Nation (2018) de Sam Levinson nu este un film cotat foarte înalt pe siturile specializate. Cursorul este pe undeva pe la jumătate în toate grilele de apreciere pe care le-am văzut. Cu toate acestea, 78% din utilizatorii Google „au apreciat” acest film. Cu toate acestea, filmul îmi pare mult mai bun decât multe altele care au primit note mari și comentarii elogioase, sau chiar au fost premiate! Asta ca să înțelegeți cât de mult înseamnă în această industrie publicitatea și main-stream-ul, filiera corespunzătoare.

Faptul că am privit filmul e o pură întâmplare. Se mai întâmplă să dau click la nimereală într-o listă, cu gândul că nu voi urmări foarte atent ce se întâmplă într-un colț de ecran în timp ce lucrez la altceva. Și dacă prima jumătate a filmului parcă corespundea cu lipsa mea de așteptări, evenimentele au căpătat un tempou și o intensitate cu totul vertiginoase începând de la o împușcătură și o primă moarte... Ah, ce păcat că eroina anunță chiar din start că se preconizează un masacru!... E unul din puținele rateuri ale scenariului. Dar poate că realizatorul, conștient că nu „dă lovitura” din chiar primele clipe, a încercat să țină spectatorul în alertă, care altfel ar fi abandonat după primul sfert de oră?

Da, acel sfert de oră care ne prezintă din ce anume este compusă viața a patru adolescente într-un orășel provincial american, Salem (trimitere deloc întâmplătoare, dacă vă osteniți să căutați, ca mine, informații despre această localitate!). Chat, rețele sociale, mesaje la limita decenței... O lume virtuală fără limite și o realitate care încă se supune anumitor conveniențe. Dar apare un hacker care începe a pirata conturile individuale ale cetățenilor, începând cu primarul, și le face publice. Acea împușcătură despre care vă vorbeam mai sus este glontele pe care și-l trăgea în propria țeastă edilul...

De acum încolo totul devine o nebunie şi un măcel sângeros...

Filmul ridică foarte multe întrebări: de la influența virtualului asupra cotidianului până la relațiile părinți – copii în această nouă realitate. Iar ultima frază din film, chiar dacă e lipsită total de originalitate, îmi pare o găselniță foarte bună. Hackerul este până la urmă prins. E un copil. Iar la întrebarea „De ce?” nu știe ce să răspundă. Zice doar, neîncrezut: „Pentru like-uri?”...

Per ansamblu va fi greu să găsim „noutate” în acest film. Dacă îl descompui în elemente, totul pare a fi deja spus, deja văzut de zeci, sute de ori... Dar asamblate launloc efectul produs este destul de neaşteptat. Filmul trebuie privit. Măcar şi pentru acel arrière-goût ori setul de întrebări pe care ni-l lasă.

„vine, vine priiimăvaraaa

se aşterne-n toaaată ţaraaa”

zbieram în cor

cu vreo 30 de alde mine

iar părinţii induioşaţi

îşi ştrergeau pe ascuns

câte o lacrimă

„floricele pe câmpiiiii

hai să ne jucăm, cooopii”

jocul a cam luat-o razna de atunci

acei care pierdeau

mai mult

au schimbat regulile jocului

acei care au fost fruntaşi

au devenit codaşi

şi au început a-l iubi pe Eminescu

„zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!”

şi au zdrobit

şi au dat cu zarurile de pământ

unul, al meu probabil, 

s-a și pierdut chiar atunci

rostogolindu-se 

într-o crăpătură

fără fund

a pământului secătuit

când va ploua

și peste acest pământ

dar va ploua negreșit

va încolți probabil

și abia atunci se va vedea clar

dacă a fost o combinație

câștigatoare

celelalte

au sărit ca mingile de baschet

trântite de asfaltul

fierbinte

al cuștii de oțel

unul, al meu probabil,

aşa şi nu a mai căzut înapoi

s-a înălţat tot atunci

ori a fost prins de o pasăre

mai chioară

crezând că-i o nucă

ori i-au crescut aripi

şi a zburat în ţări

mai calde

misterul va rămâne

neelucidat

adevărul e că nu a mai căzut

înapoi la fel de jos

celelalte s-au împrăştiat

peste tot

şi acum echipe de experţi

numără

şi calculează

cui şi cât îi revine

unul zice că patru e mai mare

decât şase

nu există mai multe

direcţii cardinale

altul afirmă

că în sistemul unitar

unu este unitatea de bază

dar sunt şi adepţi ai lui trei

invocând sfânta treime

ici-colo se aude şi

„câte doi, câte doi, hai la hora noastră

hai, băieţi, să facem roată,

neamul să trăiască!”

adepţii lui cinci dau palme

şi pumni celor care nu acceptă

„gimme five!”...

şi steaua care-a răsărit

după o cale-atât de lungă

tot cinci colţuri are...

Socoti-m-aş

Şi n-am cui

Socotim-aş

Codrului

„Мы наш, мы новый мир построим,

Кто был никем — тот станет всем!”

vine, vine primăvara

se aşterne-n toată ţara...

Are Alexei Marinat o nuvelă, „Născut în R.S.S. Belgiană” („Eu și lumea”, Cartier, 2017), în care este pomenit un... belgian, Albert Hazenbrouk. 10 ani pentru spionaj.

Și la Shalamov, în „Povestiri din Kolâma”, într-o manieră mult mai anatomică, dacă-mi este permis să mă exprim astfel, acești deținuți „exotici” sunt pomeniți... Ei cică mureau primii, nu erau suficient de deprinși cu... Erau și mai mari, mai înalți... O chestie matematică, zicea Shalamov: norma de pâine era aceeași pentru toți. E una să împarți 600g la 40kg de masă corporală și alta la 60, de exemplu...

xxx

Am avut azi un schimb de mesaje pe un chat virtual cu o prietenă franceză... Porneam într-o glumă... Cu permisiunea ei, îi reproduc aici mesajul:

„Îmi aduc aminte de unchiul meu, un „fără voia noastră” înrolat cu de-a sila de Wehrmacht în 1939, capturat în Finlanda de către ruși după patru luni de la începutul războiului, care a avut prilejul de a testa tot felul de colonii de vacanță sovietice. În special a apreciat conținutul pedagogic al acelei de la Tambov, unde a fost trimis să-și mai întremeze sănătatea. S-a întors de acolo în 1946 împreună cu câteva sute de alți camarazi (au fost 15.000 la început) care au fost supuși aceluiași regim de slăbire. Avea 32 de kg.

Unchiul meu a murit cu vreo zece ani în urmă... Era scump la vorbe... Nu vorbea prea mult, dar, când eram mică, mă mira să-l văd, în Alsacia, atunci când afară era un ger de crăpau pietrele, mergând la fântână să scoată apă doar în maiou, pe când Mama îmi interzicea să ies afară fără trioul „cușmă-mănuși-fular”. Unchiul Oscar îmi spunea: „Ştii, Niki, atunci când petreci câteva ierni, gol, târând trunchiuri de copaci prin pădurea înghețată, săpând la gropi toată ziua pentru un călcâi de pâine uscată, suporți orice în viaţă”. Aveam 7 ani și înțelegeam, era suficient să-i privesc ochii albaștri năpădiți de lacrimi. Era scump la vorbe, nu povestea multe despre asta...”

Iată, în acest video, doar una din mărturiile prizonierilor francezi scăpaţi din infernul Siberiei.

https://www.ina.fr/video/I00012440

xxx

Astazi, în Franta, 48 de localităţi au câte o stradă care poartă numele lui V. I. Lenin.

La version française (FR)

Numai mâine nu-i poimâine, dragii mei! E drept că nici azi parcă nu-i ieri și nici alaltăieri, dar… cu învățatul din erorile trecutului e cam greu la noi. Se zice că deșteptul învață din greșelile celorlalți, mediocrul – din cele proprii (apoi numește asta „experienţă de viaţă”), iar prostul nu învață niciodată. Greblele au și fost înșirate pe câmpia Moldovei, rămâne de văzut cu câte cucuie ne vom alege, căci lupul și-a tocit deja glăsciorul și ne cântă la ușă: „Trei iezi, cucuieţi, ușa mamei descuieţi!”. Și-i vom deschide, căci așa sunt regulile jocului, dar de aici și până a te lăsa mâncat e ceva distanță.

Moldovenii vor avea de demonstrat în primul rând dacă prietenesc bine cu propriul cap (că tot de greble pomeneam la începutul acestui text), căci cifrele sunt de o evidență strigătoare la cer și realitatea obiectivă mai limpede ca niciodată:

România este principala piață de desfacere pentru mărfurile din Republica Moldova: exporturile din Moldova pe piața romanească s-au ridicat anul trecut la 792,3 milioane de dolari SUA. Iar exporturile spre UE au constituit 68,79 la sută în 2018! Spre CSI – doar 15,37. (Rusia – doar 8%). Și la capitolul remitențe – aceeași poveste: din CSI în 2018 au venit doar 28,3%, pe când din țările UE – 40,4%!

Cetățenii români cu domiciliul în R. Moldova vor beneficia de la 1 martie 2019 de alocații mărite pentru copii, bani alocaţi de către România!

Tot România ne dă bani şi pentru ecologie: 1,5 milioane de lei (româneşti, nu moldoveneşti) vor fi alocate pentru un proiect de restabilire şi menţinere a ecosistemelor lacustre din lunca Prutului de Jos (Manta, Beleu).

De proiectele mai mici, de nivel local (sunt sigur că va ploua cu noutăți și la acest capitol după adunarea primarilor din Moldova și România care a avut loc la București săptămâna trecută), nici nu aș mai pomeni...

Cifrele sunt cifre și stau acolo aninate în tabele și dări de seamă... De-ar putea să strige... Dar oricât de încăpățânate nu ar fi ele, vor reuși oare să bată „televizorul”? Cum să explici rezultatele în sondaje care spun că tocmai 47% din moldoveni ar fi de acord să se unească cu Uniunea Vamală?!

Fiindcă acei care vă vorbesc de la „televizor” îşi cunosc bine interesul! Candidatul socialist din circumscripția nr.8 Florești, Sergiu Groza zice următoarele: „Având cetățenia Gondurasului, eu nu mă transform în gonduras. Trebuie să țineți cont că, având cetățenie românească, eu nu mă transform în român”. În primul rând, Groza ar trebui s-o lase mai moale cu aluziile insultătoare la adresa altor state (Gondurasul, în treacăt fie spus, are un PIB per capita mai mare ca al Moldovei), în al doilea – nu ar trebui nici măcar să ne intereseze calitățile morale sau intelectuale ale sus-numitului. Ar trebui să ne intereseze propria alegere și... propriul interes (vedeți cifrele de mai sus)!

Eu îl pot lesne înțelege pe socialistul român: e bine să ai pașaport cu care să poți circula prin toată lumea nestingherit, să fii om în rând cu toată lumea bună. Te mai poți curvi atunci când banul direct de la Kremlin îți vine de dragul unei vacanţe pe Coasta de Azur sau la Veneţia... Dar ăștia sunt câțiva, cu Dodon în frunte! Restul – ce aveți din asta? În afară de lenta de colorado și câteva gazete cu mutra lui Dodon, Usatii sau Shor cu ce rămâneți? Pensia minimă socială în România e de 150 Euros. Asta face exact 3.000 de lei moldovenești! Vă dați seama câtă „grecikă cu tushonkă” face asta?...

Apropo, despre interes care, după cum se știe, poartă fesul. Personal, nu al statului independent moldav... Iată, spre exemplu, povestea cu autobuzele despre care vă scriam și săptămâna trecută: aflăm că aceleaşi autobuze au fost cumpărate de către primăria Duşanbe din Tadjikistan cu 85.715 Euros per vehicol, iar Chișinăul a plătit tocmai 130.000 bucată! Bani ai contribuabilului, nu din buzunarul cuiva. Iar compania din România a fost din nou descalificată, chiar dacă avea o ofertă mai avantajoasă!...

Sau alt exemplu: durerosul gazoduct Iaşi - Chişinău, care (din nou!) a fost inaugurat săptămâna trecută... Pariez, că până ajunge gaz pe el până la Chișinău, vor dispare și zăcămintele de gaz natural din subsolurile Terrei. Și că vom mai asista la vreo 4 – 5 inaugurări de acest gen pe viitor...

Bineînțeles, noi putem să ne indignăm de planul de federalizare a Moldovei prezentat de către Dodon la Munchen sau de faptul că a plecat de acolo direct la Moscova și nu a venit la Chişinău, dar acesta e Dodon. Ambasada de la Moscova nu este oare în subordonarea MAEIE? Cum de s-a ajuns să se deschidă reprezentanță propagandistică socialistă în incinta ambasadei?

Sau ce a împiedicat autoritățile să interzică deschiderea la Chișinău a unei filiale a „Comunitătii militar istorice ruse”? Ați citit care sunt prevederile statutare ale acestei organizații? Iată doar o mostră: „Воспитание граждан России, особенно молодежи и юношества, в духе любви, преданности и беззаветного служения Родине, уважения к Защитнику Отечества, Вооруженным Силам Российской Федерации.”... Combaterea instrumentelor de „război hibrid” ziceţi?...

În schimb, știm să luptăm împotriva participării la vot a cetățenilor proprii ! Săptămâna trecută ni se anunța cu pompă că cetățenii Repulicii Moldova vor putea călători în Turcia doar cu buletinul de identitate. Dar iată de votat cu același buletin în străinătate – nu, și gata! Candu mai trântește o enormitate la acest subiect: „Însă noi am fost criticaţi de OSCE, că nu avem voie să creăm condiţii diferite pentru cetăţeni. Dacă cetăţenii care locuiesc în Moldova votează cu acte valabile, aceeaşi regulă trebuie aplicată şi în cazul moldovenilor din Diasporă”. Păi, fă ce zici, omule! Lasă și în străinătate să se voteze cu buletinul sau cu buletin provizoriu (care poate fi eliberat în chiar ziua votului în RM)! Dar mai este aici un detaliu: Candu recunoaște direct că atât instituția „avocatului poporului” în persoana lui Cotorobai, cât și ditamai Curtea Constituțională au executat o simplă comandă electorală.

Reiese că acei care se tem de voturile din occident (pro-europene, prin definiție) sunt chiar acei care se declară „pro-europeni”? Să vedem însă cum vor contracara deplasarea masivă a alegătorilor, vădit anti-europeni, transnistreni (ilegală!) duminică. Cică directorii companiilor care au primit dreptul de a exporta în Rusia (via Dodon) au primit indicații să organizeze o participare cât mai masivă a alegătorilor în ziua alegerilor...

Cam atât. Rămâne să votați duminică. Și să vă gândiți bine care este interesul personal. Al fiecăruia. Căci pentru interesele celor care vă conduc am tot votat până acum... Mie unuia alegerea îmi pare simplă și evidentă.

Iar cireșica de pe tort din această săptămână am s-o trimit Autorităţilor vamale din R. Moldova și România care au anunțat că trei puncte de trecere „Sculeni-Sculeni”, „Leuşeni-Albiţa” și „Giurgiuleşti-Galaţi” for fi „modernizate”. Știți care este cea mai eficientă modernizare a lor? Dispariția! Să fie rase de pă fața pământului! Căci cum poate fi „modernizată” o aberație istorică?