L’envahissement de l’Ukraine par Poutine et la guerre sanglante qu’il y mène depuis un an déjà, font parler de plus en plus souvent d’un autre état, voisin de l’Ukraine à l’ouest, la République de Moldavie (ou la Moldavie tout court).

« La Moldavie » s’invite à la table de tout débat qui revendiquerait ne serait-ce qu’un brin d’expertise autour de l’Ukraine et de la guerre qui y fait rage. Mais avant toute autre considération, il conviendrait d’expliquer ce qui est « La Moldavie », car sans cette compréhension toute analyse des événements la concernant risque d’être faussée, et c’est d’ailleurs ce qui est en train de se passer actuellement…

 Commençons donc par poser les jalons au bon endroit !

Les deux Moldavies à ne pas confondre.  

Oui, il en existe bel et bien deux Moldavies : l’état indépendant « La République de Moldavie » et une des trois régions historiques qui ont constitué la Roumanie actuelle, la Moldavie. Il n’est pas difficile d’en déduire qu’il fut un temps où il n’en existait qu’une seule ! Dans les deux Moldavies on parle exactement la même langue, le roumain (non, il n’existe pas de langue moldave ! même l’accent local est commun pour les deux Moldavies), on mange les mêmes plats, on porte les mêmes vêtements traditionnels, on chante les mêmes chansons et on danse sur les mêmes rythmes.

Depuis quand existe la République de Moldavie ?

Ceux qui chercheraient dans les anciens manuels de géographie ce pays ne le trouverons sans doute pas, car il est apparu sur la carte en aout 1991, suite à l’éclatement de l’URSS. La Moldavie, aujourd’hui indépendante, était une des 15 « républiques » de l’ancien empire soviétique. 32 ans d’histoire, c’est tout.

Pour lever tout voile de cette intrigue, il faudrait descendre bien dans les profondeurs de l’histoire, en prenant des raccourcis significatifs, ne vous en déplaise (nous posons des jalons pour l’instant et ne faisons pas dans la dentelle).

Nous retrouvons une Moldavie au Moyen Âge, un des états les plus puissants de la région au XV siècle. Mais au cours du XVI-ème siècle la Principauté devient tributaire de la Porte Ottomane, tout en gardant une importante autonomie locale. On parle toujours d’une seule et même Moldavie.

1812 : Premier rapt

Suite à la guerre russo-turque qui s’achève en 1812 par le traité de paix de Bucarest entre la Turque et la Russie (un jour avant l’invasion de Napoléon en Russie !) les russes partent des Balkans, mais n’oublient pas d’annexer, en rentrant, un bon bout de territoire, compris entre deux rivières, Prut et Nistru, qu’ils surnomment par la suite « Bessarabie » et en font une goubernie.

1859 : L’apparition de la Roumanie

En 1859 ce qui reste de la Principauté de la Moldavie s’unit avec la Valachie. C’est la naissance de la Roumanie.

1812-1918 : 100 ans d’occupation russe

En Bessarabie la colonisation russe fait diminuer, de 1817 à 1897, la part de la population moldave de 75% à 47% (les historiens s'accordent à dire qu'on inscrivait comme "russes" tous ceux qui comprenaient le russe, en 1918 le constat est différent, et on ne parle plus que de 25% de non-moldaves). Le taux d’alphabétisation des Roumains (Moldaves) est d’à peine 10%. La langue roumaine est progressivement exclue des usages et des actes officiels, interdite dans les écoles, dans la pratique des cultes.

1918 : La Réunification !

Le coup d’état de 1917 ébranle l’Empire Russe, le centre n’a plus de moyens, ni le temps de s’occuper des périphéries. La Bessarabie en profite, élit un parlement, déclare son indépendance le 6 février 1918, et vote, le 9 avril 1918, pour la réunification avec la Roumanie.

1918 – 1940 : La modernisation

En 1915 la population de la Bessarabie constituait 2.7 millions de personnes. Les premiers rapports sur l’état de la région effectués par les fonctionnaires de Bucarest sont accablants… La Bessarabie était une région extrêmement pauvre, avec un taux d’alphabétisation très faible, un état sanitaire déplorable… Des réformes et des investissements massifs dans tous les domaines sont effectués par la Roumanie. Vers 1940 déjà 3.8 millions de personnes habitaient dans les territoires annexés par l’URSS.

1940 : Deuxième rapt

En 1939 Staline et Hitler se partagent l’Europe et signent un pacte qui déclenchera la II-ème guerre mondiale. En gros, ils tracent une ligne sur la carte : Hitler se prend l’Europe de l’Ouest, et Staline – de l’Est. Les nouveaux alliés ne tardent pas à mettre en pratique leurs plans. Ainsi, le 28 juin 1940 l’URSS envahit la Roumanie (qui ne défend pas son territoire, ayant compris que personne ne l’aiderait, l’exemple du partage de la Pologne étant bien présent dans les mémoires) et établit sa frontière sur Nistru.

1940 – 1950 : Extermination massive de la population

Evacuation de l’administration roumaine, terreur continue du NKVD et déportations en Sibérie et au Kazakhstan (plusieurs vagues massives de 1941 à 1953), expatriation des Allemands, guerre, Holocauste, une terrible famine (1946-1947) similaire au Holodomor… En 10 ans, de 1940 à 1950, le territoire qui est aujourd’hui la République de Moldavie a perdu 1/3 de la population ! En 1950 la population de la République Soviétique Socialiste Moldave (RSSM) n’était plus que de 2,6 millions.

1950 – 1991 : Recolonisation

L’URSS se refait une santé après la guerre et après Staline. L’économie planifiée a réservé à la RSSM un rôle de « verger de l’URSS ». Dans les villes on parle d’une nouvelle forme d’industrialisation. La question « nationale » n’est pas oubliée. De nouveaux colons s’installent massivement en RSSM, surtout dans les villes, tandis que les locaux sont « repartis » vers des postes ailleurs en URSS. La langue des autochtones ne s’appelle plus « le roumain », mais « le moldave » et s’écrit en caractères cyrilliques. Ceux qui osent parler trop de la Roumanie (même si elle était « socialiste ») sont taxés de « nationalistes » et d'« antisoviétiques » et sont pénalisés par le pouvoir, plus ou moins sévèrement, selon les périodes. Vers 1965 la population est déjà comparable en nombre à celle de 1940. Vers 1991 la part de « moldaves » dans la population n’est que de 64% des 4,3 millions qui y habitent.

1991 : L’Indépendance

L’URSS éclate. Les anciennes républiques se retrouvent « indépendantes » de facto. 1918, bis repetita ? Que nenni ! Moscou a appris de son histoire…

1991 – 1992 : Guerre russo-moldave en Transnistrie

La 2-ème Réunification n’aura pas lieu. La Russie déclenche une guerre (la toute première de la nouvelle Russie post-soviétique) qui durera plus d’un an et instaure un régime séparatiste à Tiraspol. Ce modèle de guerre hybride a été reproduit à l’indigo plus tard en Géorgie et en Ukraine. En même temps une autre « autonomie » à fort potentiel déstabilisant a été créée dans le sud de la République de Moldavie, La Gagaouzie, les deux directement pilotées par Kremlin.

La situation reste gelée depuis 30 ans.

xxx

Aujourd’hui, en 2023, Chişinău ne contrôle rien en Transnistrie où un contingent militaire russe est établi malgré toutes les résolutions de l’ONU et les accords signés avec la Russie-même. Par ailleurs, à Cobasna, un important dépôt de munitions existe toujours. Personne ne sait ni les quantités, ni quel est l’état de l’armement qui y est stocké…

Le pouvoir à Chişinău oscille depuis 30 ans entre des forces pro-européennes et des partis pro-russes.

Un récent rapport indique que seulement 2,6 millions de personnes habiteraient actuellement sur le territoire (sans la Transnistrie).

Le pays est dirigé par une force pro-européenne depuis 2021 avec une majorité parlementaire confortable (63 députés sur 101) et une présidente, Maia Sandu, élue en 2020.

Propaganda putinistă lucrează la turații maxime. Tradițional, cele mai luminoase minți rusești angajate de regimul kremlinist (și cele mai bănoase funcții în această piramidă diabolică) activează în domeniul fabricării de propagandă. Ea este multidimensională și complexă. Pentu fiecare categorie de public este fabricat, menținut și susținut un mesaj anume. Nimeni nu scapă !

Am putea scrie tratate întregi la subiect, dar astăzi vom alege să simplificăm la maximum și să trecem în revistă principalele tipuri de macaroane și categoriile de urechi corespunzătoare. Testați-vă, poate vă corespunde careva…

Urechea idiotului de pe „odnoklassniki”: Ucrainenii sunt niște naziști, așa numiții „banderovtsy”. Ei sunt întruchiparea răului pe pământ, beau sânge de copii inocenți, crucificându-i în prealabil, bombardează de opt ani necontenit Donețkul, fabrică gâște și țânțari „militari”, purtători de arme biologice, înscenează masacre la Bucea, etc., etc.

Urechea geopoliticianului de pe canapea: La război mint toți! Da, rușii au început războiul… Dar ei au fost NEVOIȚI s-o facă ! Americanii le-au promis ucrainenilor să-i primească în OTAN, ceea ce Rusia nu putea s-o accepte. Deci OTAN sunt acei care i-au provocat pe ruși !

Urechea omului care ştie tot: Totul e o chestie de luptă pentru resurse, din ce în ce mai rare. În Ucraina s-au găsit zăcăminte de gaze (aici orice poate fi folosit, important e să fie relativ credibil – uraniu, petrol, cărbune – orice !). Sau: Ucraina este grânarul planetei. Sau: Se duce o bătălie crâncenă pentru controlul bazinului Marii Negre, ş.a.m.d.

Urechea celui care „citeşte printre rânduri”: Totul este orchestrat. Unii au de vândut arme, alții profită pentru a crește prețurile la produse, populația este sărăcită pentru a o controla mai bine, războiul se înscrie perfect într-un plan global de edificare a unei "lumi noi".

Urechea snobului anti-tot: Toți sunt de-o teapă. Putin este rău, cine afirmă contrariul? Dar stați să vă explic și să vă arăt cât de hoți, corupți sunt și cei din Occident! Toată istoria Occidentului a fost doar hoție și jaf! (apropo, rușii au și un nume pentru această paradigmă: „а у вас негров линчевали!”)

Cam astea sunt. Testați-vă urechea: există muzicuță pentru fiecare din noi. Dar puse toate launloc funcționează de minune. Ăștia au reușit până și pe eventualii "antiputiniști" să-i facă utili!

Iar la final voi spune doar atât: atunci când fluxurile migraționale se vor inversa (adică va fugi lumea din Europa sau SUA spre alte țări) voi mai crede în „putrefacția” Occidentului.

Fiecare din noi se crede imun. Impermeabil. Lucid. Propaganda funcţionează doar cu cei „proşti”, nu-i aşa? Ia, să vă văd! O maşinărie bună propagandistică se construieşte minuţios şi nu uită niciun detaliu. Pe etape:

1.            Crearea terenului fertil

Vorbim aici despre crearea unui fel anume de a înțelege și percepe lumea. Obiectivul primordial este deplasarea dispozitivului individual de codare / decodare al evenimentelor și fenomenelor realității dintr-un sistem de referințe bazat pe raționalitate spre unul bazat pe credință sau un set de credințe. Atunci când lanțul cauză-efect la nivel cognitiv este fragilizat sau distrus orice element care nu rezistă acestui test elementar are mult mai multe șanse să se înscăuneze în capul individului. Pentru a atinge acest obiectiv sunt priviligiate și promovate religia, ezoterismul de orice formă, sectarismul, orice conținut despre supranatural, misticul, etc., etc.

Ex: În RM există o serie întreagă  de canale televizate (REN TV, spre exemplu) care doar asta și fac de dimineața până seara: ne povestesc grozăvenii despre „memoria apei”, fantome, extratereștri, vrăji și vrăjitori, puteri magice ale oamenilor vechi, horoscoape și multe altele.

2.            Crearea categoriilor semantice

Vorbim aici despre crearea unor categorii lexico-semantice cu obiectivul de a le folosi cât mai des, de a le ancora statornic în limbaj, deplasându-le, în cel mai bun caz, spre categoria limbajului de lemn, de a le abstractiza și generaliza la maximum și a le deplasa treptat cât mai departe de câmpul semantic inițial, atribuindu-le pe parcurs alte conținuturi semantice. Nu contează dacă ești pro sau contra. Important este ca bătălia să se ducă în același câmp categorial. Astfel o „propagandă” care se respectă va alimenta în egală măsură ambele tabere, legitimizând gradual categoriile semantice respective. Din momentul în care cineva începe a folosi aceleași categorii, poți spune că este prins în plasă. Devine maneabil și influențabil.

Ex: Vă propun doar câteva categorii care circulă activ astăzi: „Gayropa”, „Gheorghievskaya lenta”, „Stat capturat”, „Banderovtsy”, „Pindosy”, etc., etc.

3.            Fragmentarea realității

Nu cred că există persoană care să cunoască totul și în toate domeniile. Nu cred că este posibil. Dar e una să vezi un oraș în totalitatea lui, fară a ști cu exactitate ce este în fiecare casă (dar cu o anumită capacitate de a distinge o „casă de stat”, de un magazin sau un apartament privat și o suficientă capacitate de a imagina un spectru al posibilului despre conținutul lor) și e alta când nu vezi decât un singur imobil, chiar dacă îi știi fiecare colțișor. Obiectivul propagandiștilor e să vă ascundă „orașul”. Să vă arate doar un imobil. Ori un altul. Contează mai puțin, important e să vi se ascundă „tabloul general”. Astfel, propaganda va fi capabilă să vă arate, fară a minți, doar o mică parte a realității, lasându-vă (e firesc, toți fac asta) să deduceți și să completați vidul „orașului” cu imagini similare.

Ex: Dacă ați avut posibilitatea să priviți RT, aveți un exemplu tipic de media care nu minte neapărat, dar care vă prezintă doar o mică parte a realității.

4.            Minciună, minciună, minciună!

Minciună subtilă, în care 90% de minciună e argumentată prin 10% de adăvăr; minciună crasă, grosolană, în care totul e absolut fals, dar repetată la nesfârșit; minciună gravă sau minciună „umoristică”, aici paleta posibilităților este foarte vastă, multietajată și elaborată. De fapt, acest lucru contează mai puțin la această etapă. Între adevăr (care nu poate avea gradualitate) și minciună (care poate, vedeți procentajele de mai sus în care proporțiile pot avea configurații multiple), un individ va încerca întotdeauna să aplice un arbitraj bazat pe vechea regulă „adevărul e întotdeauna la mijloc”. Numai că „mijlocul” intre adevăr și oricare tip de minciună va fi permanent în favoarea minciunei.

Cam atât la acest subiect. Două mici aspecte ar mai fi de adăugat.

În principiu, o campanie bună de propagandă (minciunoasă, de la sine înțeles) va miza întotdeauna și va contribui din răsputeri să înrădăcineze o idee vicioasă: „Toți mint”. Un „ostaș al frontului informațional” cu acte în regulă nu va ezita să denunțe cu tam-tam și gălăgie orice eroare sau inexactitate din relatările „câmpului opus”... Numai că unii greșesc, iar alții mint. E, cum n-ai da, o diferență. Iar jurnaliștilor nu ar fi inutil să le amintim aici că de fiecare dată când comit deliberat câte o „eroare” sau „uită” un element din puzzle-ul realității nu fac altceva decât să toarne apă la moara minciunii.

Și al doilea aspect ţine de eficienţa mașinării propagandistice. Fiecare din noi se consideră o persoană cu suficente abilități intelectuale pentru că să reziste propagandei. În special acei care au ajuns cu lectura până aici. Nimic mai fals! Toți suntem vulnerabili într-un fel sau altul. Și există ac de cojocul fiecăruia din noi. Din păcate. Dar să fim precauţi tot nu strică.

(text situativ de unică folosinţă şi cu durată limitată de actualitate)

Ce pot însemna exploziile la Tiraspol? Hai să nu afirmăm una sau alta gratuit, și să pornim doar de la ceea ce cunoaștem, iar de cunoscut nu cunoaștem mare lucru în afară de faptul că aceste „explozii” au avut loc. În realitate, cunoaștem și mai puțin: doar faptul că ni s-a comunicat că aceste explozii au avut loc. Tirul cu lansatorul de grenade de la „MGB” pare totuși destul de realist. Ni s-au prezentat până și tuburile folosite ceea ce a permis identificarea lansatorului, iar acesta nu este, oficial, în dotarea armatelor nici a moldovenilor, nici a ucrainenilor... Dar acest lucru nu ne spune încă nimic.

Vom porni de la câteva presupuneri: cine ar fi putut trage?

Au tras rușii: e cea mai plauzibilă variantă, ținând cont de seria de declarații venite din partea crainicilor în slujba Kremlinului. „Запад готов к уничтожению Молдавии”, titrează RIA-Novosti pe 26 aprilie. Iar când Occidentul dorește să distrugă ceva, misiunea sfintei rusie e să se opună și să mai „elibereze” pe careva, ca la Mariupol, Bucea, Irpeni, Borodeanka, ș.a.m.d. ... Dar cel mai evident indiciu provine chiar din Kremlin. Este elementar: atunci când la Moscova se anunță că Rusia nu va face sau nu a făcut ceva, trebuie înțeles exact contrariul, conform tradiției ultimilor ani. Să nu uităm nici de obiectivele militare anunțate de Kremlin pe 22 aprilie: joncțiunea cu Transnistria.

Totuși ar trebui să răspundem și la altă întrebare: care-i scopul rușilor? Implicarea Transnistriei în conflict – da, dar ce misiune ar avea ea?

Atacul asupra Ucrainei, spre Odesa? Din punct de vedere militar e o nebunie curată, atât timp cât nu există suport terestru din partea Hersonului, iar el nu există. Probabilitatea unei debarcări dinspre mare a scăzut mult de când a fost scufundată „Moscova”, char dacă rușii mai dețin suficiente nave în Marea Neagră și ar putea încerca să mai testeze o dată sistemele de apărare antinavală ucrainene (drept exemplu, s-a vorbit foarte mult despre rachetele „Harpoon” livrate de către britanici). Trupe aeroportate la Tiraspol din Crimea? Dubioasă aventură, ținând cont de rateurile tuturor acestor „operațiuni” în această fază a războiului... Cu toate acestea, nimic din cele menționate mai sus nu poate fi exclus, ținând cont de idiotismul militar al armatei ruse de care au dat dovadă din 24 februarie. De învins pe această direcție ei nu vor învinge, dar sânge vor vărsa destul...

Atacul asupra Chișinăului? Despre ipoteza respectivă se vorbește mult mai puțin, dar ea nu poate fi exclusă. Putin are disperat nevoie de o „victorie” pentru 9 mai! Măcar ceva. În Ucraina nu le prea iese... Și dacă ar reuși să „elibereze” Republica Moldova? Nu vreau să scriu de-i realizabil ori ba în spațiul public acum și care ar fi forțele implicate. Dar nici invazia Ucrainei nu părea realizabilă înainte de 24 februarie!... Ceea ce a ieșit din „ocuparea Ucrainei în trei zile” am văzut...

Au tras ucrainenii: Ucraina niciodată nu a ascuns că Transnistria le stă în coastă, că îi încurcă și că și-ar dori o soluționare a acestei probleme. Varii comentatori și experți (dar nu și oficialitățile, de la sine înțeles!) au sugerat că Moldova ar putea cere ajutorul Ucrainei în soluționarea problemei Transnistriei. Mai simplu spus: Ucraina rezolvă militar problema armatei ruse de acolo, transmite teritoriul sub controlul Chișinăului, iar drept răsplată își ia tot materialul militar care există în Transnistria. Aceiași experți însă nu uită să menționeze că asemenea scenariu e posibil doar la o eventuală solicitare din partea Chișinăului, care, ținând cont de statutul „neutru”, nu a fost și nu va fi făcută.

Toate bune până aici, dar dacă și-ar dori Ucraina să atace Transnistria cu adevărat, nu prea înțeleg de ce le-ar trebui să pună toată lumea în alertă, inclusiv Transnistria, cu niște atentate de doi bani. Să genereze un „casus belli”? Păi Ucraina și așa luptă cu Rusia, această etapă este depășită. Iar APCE a recunoscut Transnistria drept „regiune ocupată”. Nu cred că Ucraina se află în situația să se complice cu chichițe de genul ăsta. Ei au toată legitimitatea (în special după declarația Marii Britanii de mai ieri) să atace orice instalație militară a Rusiei, indiferent de teritoriu.

Au tras separatiștii de la Tiraspol: Dacă au făcut-o la comanda Kremlinului, atunci mergeți mai sus la capitolul „Au tras rușii”. Ar fi putut ei s-o facă fără știrea Kremlinului? Nu cred nicio clipă. În primul rând, populația Transnistriei e împotriva războiului. Per ansamblu, locuitorii nu-și doresc să intre în război. Nici împotriva Ucrainei, nici împotriva Moldovei. Dovadă sunt și cozile la ieșirea din Transnistria spre Republica Moldova de după incident. Nu prea seamănă să aștepte careva „eliberarea”. Mai degrabă am impresia că, dacă ar fi să cadă presiunea propagandei putiniste și cea a fricii, populația de rând ar accepta fără ezitări o renunțare la toată această mascaradă care se cheamă „Transnistria”. Dar aceasta este o altă discuție.

Au tras moldovenii de la Chișinău: Chiar și scriind aceste rânduri mă umflă râsul. Până și versiunea că ar fi debarcat o farfurie zburătoare, ar fi ieșit niște marțieni verzi lipicioși și ar fi tras în clădirea MGB este mai verosimilă!

După efervescența din săptămâna trecută, cauzată în mare parte de noutățile care au plouat după reuniunea comună a guvernelor române de la București și Chișinău și de povestea caragialeană, de un hilar stratosferic cu petrecearea de la ATTICO, a urmat o altă săptămâna despre care nu prea vreau să vă scriu... Evenimente trăsnite au fost și zilele trecute, despre care am fi scris și am fi râs copios în alte condiții (cât fac doar ambulanța care a stat blocată de polițiști pentru ca să treacă un cortegiu oficial sau un ditamai Airbus de la AirMoldova închiriat de naiba știe care mahăr ca să scrie „Relax” pe cer cu ocazia lansării unui post de radio!), dar ele s-au înecat în oceanul de anxietate legat de evenimentele din Ucraina. Îmi vine greu să scriu despre altceva, să pun pe același cântar valoric alte actualități...

La modul general sunt oarecum interlocat (în afara celorlalte sentimente) de lejeritatea cu care publicul tratează subiectul respectiv. Din ce în ce mai des îmi trec prin cap paralele istorice... Povești trecute (nu bag mâna în foc că ar fi și adevărate, dar totuși...) precum acea a lui Daladier. Cică în 1938, după semnarea acordurilor de la Munich, Daladier ar fi fost convins, cât a durat zborul retur, că va fi linșat la întoarcerea lui în Franța. Dar pe atunci telegraful era deja inventat, toți ascultau un fel de Facebook al epocii – radioul, iar avioanele zburau mai lent. Cât a plutit Daladier prin ceruri, propaganda și-a făcut treaba. Daladier, spre marea lui surprindere, descoperea că era întâlnit în calitate de erou național. El era omul care „aducea pacea” francezilor! Daladier ar fi rostit atunci „Ah les cons!”, dar există și variante care susțin că ar fi fost puțin mai politicos și că ar fi spus doar „Ces gens sont fous!”. Unii afirmă că totul ar putea fi o invenție livrească a lui Jean-Paul Sartre pentru romanul său „Les Chemins de la liberté” (chiar dacă însuși Daladier ar fi recunoscut că ceva totuși a fost spus).

Adevărul e că peste doar un an începea „oficial” cel mai teribil măcel din istoria omenirii - WW2! Iar Franța lui Daladier cădea în doar câteva săptămâni în 1940...

Din păcate, ceea ce ne-a fost prezentat drept o eventuală destindere în Ucraina nu au fost decât palabre. Rusia nu doar că nu și-a retras armata, ci a continuat pregătirile... Noi unități aduse, tehnică capibila să tragă cu muniții nucleare tactice (hârburi vechi datând din timpul URSS-ului), poduri militare care apar peste noapte în Belorusia, la câțiva kilometri de frontiera cu Ucraina...

Poate că am citit prea multe cărți despre război, poate că sunt prea empatic... Dar dacă și există un lucru de care mi-e teamă, este războiul...

Doamne, păzește-ne!

Și în Republica Moldova oare ce se întâmplă în același timp?

Oficialii anunță că ei controlează situația și că nu ne amenință nimic, căci suntem un „stat neutru”. Prețurile cresc iar Banca Națională ne anunță rate de inflație record...

În Republica Moldova, neutră pâna la neuroni, a fost viceministrul rus de externe, Andrei Rudenco. Apoi viceministrul rus de externe, Andrei Rudenco, a mers la Tiraspol, unde a onorat „însemnele statale” ale separatiștilor. Bănuiesc că Rudenco a venit să organizeze retragerea trupelor ruse de ocupație din Transnistria și să participe la auditul MoldovaGaz de către experți independenți. Nu văd ce ar căuta altceva la Chișinău în condițiile actuale. Apropo de MoldovaGaz: Igor Grosu ne-a spus următoarele: „Noi vrem să ştim şi să fim siguri dacă datoriile care se înaintează nouă, cu adevărat sunt ale noastre.” Nu cumva Preşedintele Parlamentului R. Moldova ne spune că noi plătim actualmente fără a ști cu adevărat pentru ce anume plătim?

LEGEA ANTI-OPOZIȚIE Aș fi pus punct aici, dar cred că este imperativ să vorbim despre un proiect de lege vicios și potențial extrem de periculos. Nu exagerez deloc. Citiți atent, dar foarte și foarte atent, ce scrie aici. Ne spune același Grosu: „Fiind vorba despre stare de urgență în energetică, sănătate publică sau, Doamne, ferește, ceva mai grav. Acest proiect de lege îi vă viza pe cei care fac propagandă și manipulează. Sancțiunile vor fi graduale. După ce terminăm consultările pe interior, vom aprecia opiniile jurnaliștilor la acest subiect. Acolo vor fi vizați chiar și cei care acum difuzează știri, dar până acum nu erau monitorizați nicăieri, diferite site-uri. Vă fi reglementată, inclusiv, propaganda în mediul online.”

Și acum vă explic: a combate propaganda rusească nu e doar bine, e un imperativ! E, dacă doriți, o chestie vitală, de securitate națională. Pân-aici suntem de acord. O spune și Asociația Presei Independente: „Republica Moldova a fost și rămâne ținta propagandei străine, în special, a propagandei pro-Kremlin prin instituțiile media, foarte multe la număr, care sunt retransmise aici.”

Dar de aici încolo încep problemele. Ați văzut undeva scris „Rusia” în citatul lui Grosu? Eu – nu, dar nu-i exclus să nu pot citi. Dacă dorești să combați propaganda rusă, interzici posturile rusești de propagandă. Ori poate nu știți care sunt ele? Inspirați-vă de la ucraineni atunci: ei au o listă oficială. Sau de la țările baltice: ei au una mai mică, dar tot o au.

Da, eu nu am văzut scris „Rusia” în textul lui Grosu.

În schimb am văzut mi-a atras atenția această frază: „Acolo vor fi vizați chiar și cei care acum difuzează știri, dar până acum nu erau monitorizați nicăieri, diferite site-uri. Va fi reglementată, inclusiv, propaganda în mediul online”. Și cine anume va decide care știri sunt „fake” și care nu sunt?... Şi dacă mâine cineva va decide că subsemnatul face "propagandă în mediul online" şi „manipulează”?

În URSS acei care îndrăzneau să spună că regimul nu este tocmai bun, erau duși la casa de nebuni. Fiindcă puterea a decis că trebuie să fii nebun ca să afirmi asta!