Și totuși ei au făcut-o!... Iese exact ca în legea lui Murphy : dacă ceva rău poate să se întâmple, atunci acest ceva numaidecât se va întâmpla. Acei care urmăresc atent aceste editoriale săptămânale știu că nu am fost niciodată încântat de capacitatea a-lor noștri de a face politică. Dimpotrivă, întotdeauna am zis că le lipsește cu desăvârșire un anumit soi de inteligență politică, de fler, de simț al momentelor decisive, de înțelegere a mecanismelor puterii, de viziuni puțin mai largi și mai holistice, de conecţiune cu realitatea, de… Nu știu, multe le lipsesc.

Desigur ați putea să-mi răspundeți că în față au un redutabil aparat de stat, cu experiență și competențe diverse în subversiuni și manipulări de tot felul (mă refer la Kremlin, de la sine înțeles), numai că... Am impresia (și o vagă speranță) că există lucruri elementare care ar trebui însușite. Nu mă refer la combinații cu multe etaje, ci la banalități și erori de începător.

Nu știu dacă ați priceput până acum la ce fac aluzie. Vă zic imediat: la acea „dezbatere” electorală dintre... Ţâcu și Chirtoacă! Nu cred că e momentul să dezvolt anume acum, suntem în prag de alegeri. Vom avea ocazia să revenim mai târziu. De îndată ce ieșim din electorală, mă voi strădui să nu uit acest mic angajament...

KREMLINOVICI Fără îndoială, cea mai răsunătoare poveste a săptămânii a fost publicarea de către rise.md a unei anchete despre legăturile directe pe care le-a avut și le are Dodon cu serviciile specializate rusești. Desigur acele detalii, nume și agenda publicate nu ne spun nimic nou. Nu știu dacă mai există v-un naiv care credea că Dodon nu e pilotat direct de Kremlin. La acest capitol dubii nu au existat niciodată. Ori poate doar în minți cu neuroni într-atât de puțini încât aleargă cu săptămânile prin cutii craniene ca să facă barem o conecţiune... În acest caz, da, poate dura luni întregi... Tocmai din această cauză și consider că, în pofida numărului aparent mare al candidaților, alegere veritabilă nu prea există. Doi candidați și cam asta e tot. Şi, credeţi-mă, ceea ce zic nu se referă doar la unioniști...

DEFILAREA KAMAZURILOR Vinerea trecută Ceban și Dodon au plimbat prin tot Chișinăul cinci Kamazuri pe care rușii le-au trimis în calitate de „ajutor”, cu alai și drapele rusești vizibile tuturor! Ținând cont de starea lor (nu sunt noi), cred ca ruşii le-au trimis în Moldova ca să nu le arunce la gunoi. Ca să înțelegeți cât de „neutră” e această putere amintiți-vă de cele 20 de camioane pline cu echipamente de cea mai stringentă necesitate pe care actualii Kremlinovici le-au ascuns sub pod!

NICIO ZI FĂRĂ CEBAN Și primarul Chișinăului e 100% apolitic! Într-atât de apolitic, încât chiar și atunci când își ia vacanță ca să facă campanie pentru Kremlinovici, el nu lasă primăria fără Ceban! Cât timp Ivan îl ajută pe Igariok, la primărie Ceban rămâne un Ilie.

VOTĂM! Apropo, pentru toți prietenii mei de peste hotare! CEC a publicat lista birourilor de votare din străinătate. O puteți accesa aici. Și nu uitați să votați pe 01 noiembrie!

6 MILIOANE PENTRU O SPĂLĂTORIE Între timp, sub cuvertura vacarmului electoral, relaxările marilor criminali continuă! Vă mai aduceți aminte de enormisima schemă de spălare de bani murdari rusești prin intermediul judecătoriilor din RîMî? Apoi să știți că săptămâna trecută toți au fost scoși de sub urmărire penală! Mai mult decât atât, ei cer să fie restabiliți în funcție și să li se plătească salariul pe toată perioada cât au fost suspendați, ceea ce constituie 6 mln de lei (bani din buget, amintesc)! Incredibil tupeu! Dar știți ceva? Eu cred că vor reuși...

Dacă e să credem sondajelor realizate recent, procentul cetățenilor din Republica Moldova care ar fi favorabili Unirii ar fi de 35-37%. Și acesta este doar scorul celor din interiorul țării. Printre emigrații din Occident acest procentaj este și mai mare, ceea ce ne permite să considerăm, cu destulă marjă de rezervă, că avem astăzi aproximativ 40-45% de cetățeni „unionişti”. 

Desigur, cu 45% e cam greu să faci „Unirea”, ne mai lipsesc v-o 15%, dar un Președinte cu siguranță poți alege (Președintele Franței, Macron, a fost ales având doar 24% din voturi la turul 1)! Iar de o prezență activă și numeroasă în Parlament și Guvern nici nu ar trebui să mai pomenim.

Cu toate acestea, politic vorbind, unionistii nu prea contează. Paradoxuri moldovenești...

Să încercăm să găsim o explicație plauzibilă a acestei stări caraghioase de fapt.

Tradițional, la noi se obișnuiește să se dea vina pe politicieni sau pe așa numiții „intelectuali”, faruri ai neamului. Nu vom merge pân într-a nega categoric culpa categoriilor sociale respective, dar vom dilua considerabil povara cu care-i încărcăm.

Dacă e să vorbim de politicieni, apoi suntem obligați să constatăm că „oferta politică” la această categorie a fost întotdeauna prezentă, iar calitatea politicienilor care-și revendicau unionismul a fost (e opinia mea, dar se apropie de convingere) mai întotdeauna net superioară celorlalți. Fiți atenți la nuanțe: nu zic „buni”, ci „mai buni” ca ceilalți.

De ce atunci se votează așa de puțin pentru „unionişti”? Fiindcă alegătorul, ființă mofturoasă, nu crede în unionism! Da, desigur, dacă ar veni unchiul Sam sau tătuca Putin, iar cel mai bine amândoi de mână, și ne-ar ruga, ne-ar implora cu lacrimi de crocodil să ne unim și noi, o dată și o dată, cu frații noștri de sânge, poate că ne-am scărpina moldovenește la ceafă, am întreba „da-s muieţi posmagii?”, apoi, fiindcă suntem mărinimoși de fire, am accepta să ne unim, căci noi de fapt suntem cu toții unioniști, doar că așa era conjunctura, nu era încă momentul, „aşa erau vremurile”, ei și o mulțime de alte mici piedici insurmontabile pentru ca să fie realizată chemarea noastră ancestrală spre Unire... Și fiindcă tot nu venea și nu venea momentul cela, am tot votat și noi pe tot netotul, că doar nu vom vota un unionist, dacă tot nu veni momentul?

Dar de ce nu cred unioniştii în Unire? Aici ar fi mai multe de spus, cu incursiuni detaliate în istoria trizomico-trizecimală (ce să-i faci, dacă de mai mult nu s-a adunat, oricât nu s-ar screme pe latrinile propagandistice făuritorii de „istorie”?), dar am putea rezuma totul la ceea ce a și fost deja menționat în paranteze: propaganda, bat-o vina.

Iar „elitele” noastre, oare de ce nu ne apucă de gulerașe spre a ne ridica din mocirlă și a ne a duce spre viitoare (ori viitoruri?) mai luminoase (ori luminoși?)? Păi ele sunt deja unite, pentru acei care reprezintă cu adevărat o valoare! Oare nu participă ei la festivaluri de muzică, de teatru, de literatură, nu-și publică ei deja cărțile la cele mai mari și însemnate edituri din România, nu-și scot șlagăre la cele mai prestigioase label-uri de muzică de peste Prut?... Și dacă ar fi să-i întrebi, ei sunt pentru Unire, oare nu e clar? Toată activitatea lor este o dovadă că ar fi mai bine dacă am fi uniți, oare nu se vede?

Dar a face prea multe valuri cu „Unirea” (precum o făceau Aldea-Teodorovici, spre exemplu) ar însemna să se certe cu cealaltă „elită”, care este și nu poate fi „elită” decât între aceste două ape: Prut și Nistru, căci de îndată ce ies din acest perimetru magic, „elitismul” lor se destramă misterios. Această legătură telurică a elitismului moldovenesc îi face pe aceștia din urmă „antiunionişti”, dacă nu declarați, atunci din simplu instinct de supraviețuire. Pe bune: „mai bine în sat fruntaș decât la oraș codaş”! Așa că, cu tot regretul şi respectul pentru adevăratele valori ale neamului, dar eu nu aș conta prea mult pe „elite”. Epoca idealiștilor a cam trecut...

Cu toate acestea, lucrurile se schimbă spre bine și nu doar la procentul celor care ar fi de acord cu Unirea. Săptămâna trecută am fost să recuperez un colet de la un atobuz din acelea care brăzdează drumurile Europei, connecting people mai bine ca Nokia și șoferul mi-a vorbit într-o română mai frumoasă decât a multor reprezentanți ai „elitelor” cu viză de reședință restrânsă a titlului. 

Nu rămâne decât un lucru simplu: cine vrea Unire, păi să și-o facă! Și nu în visuri despre viitor luminos, ci în cabina biroului de vot. Vreți Unire? Vreți să fie ca în România? Ca în Europa? Votați unioniști! Simplu, nu?

P.S.: Unirea va fi! Poate chiar mult mai devreme decât se crede. E un iz așa de Unire în aer. Nu-l simțiți? Și să vedeți voi atunci ce de-a „unionişti” vor mai apărea! Vom descoperi subit că tot mainstreamul nostru elitist pruto-nistrean a lucrat acerb pentru Unire, în chinuri groaznice de conștiință, dar cu ferma clarviziune că Unirea va veni! Vor fi cam tot atâția câți anticomuniști au fost după căderea lui Ceaşcă. Pariem?

Origine Imagine

Au trecut aproape 30 de ani de la destrămarea URSS… Acei mai bătrâni își aduc aminte că acea Uniune era constituită din 14 republicuţe care gravitau în jurul Rusiei. „15 republici-surori”, cum se zicea pe atunci. Poporul rus – fratele mai mare și ceilalți... 

Dar textul acesta nu este despre „cum era pe vremuri”, ci despre ce avem astăzi. Am încercat să grupez cumva „republicile surori” în clustere conform câtorva criterii simple și evidente. Pentru fiecare țară am căutat indicatoare care ar putea descrie cel mai bine două lucruri: instituțiile democratice și bunăstarea economică. Pentru a nu mă complica prea mult am ales numărul de președinți de la Independență pentru fiecare țară, considerând că alternanța puterii este elementul descriptoriu fundamental. Pentru performanța economică am ales PIB-ul per capita, ajustat la puterea de cumpărare (originea indicatorului: https://tradingeconomics.com/). Iată deci ce obţinem:

Trăsături comune pentru fiecare cluster:

BLOCUL LIBER

• Membri UE
• Membri OTAN
• Emancipare imediată și necondiționată față de tutela Rusiei
• Politică de precauție față de Rusia
• Politici de securitate informaţională implementate
• Instituții democratice funcționale

BLOCUL YO-YO

• Oscilare permanentă între Occident și Rusia
• Războaie sângeroase și teritorii secesioniste alimentate de Rusia
• Instabilitate cronică politică
• Corupție galopantă
• Dependență energetică față de Rusia
• Propagandă masivă pro-rusă
• Instituții democratice existente, dar deficiente

BLOCUL SPUTNIK

• Ţări plasate sub protectoratul Rusiei (inclusiv militar)
• Instituţii democratice slab dezvoltate sau dictaturi
• Economii subdezvoltate sau bazate pe export de resurse naturale

Fiecare țară are, fără îndoială, trăsături individuale și destin unic. Putem de asemenea avea dubii referitor la apartenența unei țări la un grup sau altul (Spre exemplu: Armenia, nu ar face mai degrabă parte din clusterul YO-YO?), dar există o majoritate de criterii care le determină apartenența la un cluster anume.

Până la urmă acest tabel ne arată următoarele: nu există diferență enormă între clusterul 2 și 3 la nivel de bunăstare economică, chiar dacă există diferențe mari la nivelul dezvoltării instituțiilor democratice. 

Unicul factor care explică cu adevart diferența între clusterul Țărilor baltice și celelalte este distanțarea față de Rusia și apartenența la blocuri geopolitice. 

Acum și o concluzie pentru Republica Moldova: până nu este soluționată, o dată și pentru totdeauna, problema „vectorului geopolitic”, nu pot fi soluționate nici celelalte: corupție, bunăstare etc., etc. Numai și numai în această ordine și nicidecum invers!

Salutări tuturor care s-au săturat de „geopolitică”!

În ziua în care vă scriam acest text a ars Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici". A ars de tot, nu e nicio metaforă nimic… E o pierdere enormă, mai ales pentru o țară mică și necăjită ca a noastră, în care fiecare edificiu și instituție culturală trebuie păzite ca ochii din cap. Bănuiesc că dacă nu ne vor da România cu Occidentul bani, autoritățile de la noi nu se vor grăbi s-o reconstruiască. În țara în care e posibil ca înalți demnitari de stat să spună că pianul se învață pe muntele Athos prin mană cerească (nu zic de faptul că acel care a zis-o e ditamai președinte, se mai întâmplă să ajungă calici la putere și pe la case mai mari, ci de însăși posibilitatea acestei declarații), conservatoare și filarmonici nu trebuiesc...

Apropo, greșesc amarnic acei care zic că mai bine ar arde Președinția, ori Parlamentul ori alte instituții de stat... Înțeleg că sunt declarații emotive, dar pe alea, vă asigur, se vor grăbi să le „reabiliteze” și o vor face pe banii noștri, nu ai lor. Ori vor mai vinde pe cineva cuiva pentru o „reparaţie”...

Pe bune, nu-mi vine a mai scrie despre nimic altceva... Dar cred că e necesar, fiindcă atunci când nu pricepem că există o legătură directă între indivizii care ajung la noi la putere (aici putem lărgi lista „oamenilor iluştri” și nu ne limita doar la turistul fidel al Kremlinului și muntelui Athos) și pojarul de la filarmonică, riscul ca să ardă și ce mai rămâne e mare. Să fiu înțeles corect: anume în acest caz concret nu voi învinui „guvernarea”. Pur și simplu există medii în care prostia, incompetența, neglijența, bădărănismul, ignoranța, incultura, bigotismul dogmatic se află în perfectă armonie cu pojarul de la filarmonică.

Vin alegerile. Gândiţi-vă bine la ce anume mai doriţi să daţi foc!

MOLDOVENISMUL INTERZIS Și fiindcă am ajuns la electorală, voi începe de la decizia CEC-ului de a nu-l admite pe Adrian Candu în cursă. Voi trece peste toate demagogiile cu „Plahotniuc & C°”. Ceva simbolic s-a întâmplat. CEC, involuntar, ne-a anunțat tare și răspicat: opțiunea „moldovenistă” nu mai există în RîMî. Formațiunea lui Candu „Pro Moldova” era una din rarele, dacă nu singura, care anunța fără reticență că sunt statalişti desăvârșiți. CEC ne-a spus clar (ceea ce vă zic și eu dintotdeauna): în Moldova doar opțiunea geopolitică e posibilă! Ori votăm cu rușii, ori cu românii, alte opțiuni nu-s. Să le mulțumim celor de la CEC și pentru atât.

+27 PENTRU RUSIA! Față de ultimul scrutin, parlamentarele din 2019, autoritățile din Moldova au intenția să deschidă în Rusia cu tocmai 27 de secții de votare mai mult! Tocmai 38! Cum se votează în Rusia o știm foarte bine, iar epizodul cu acele aproape 3000 de cereri scrise (scrise, dom’le!) pentru înregistrare prealabilă colectate în Rusia ne anunță destul de bine ce se va întâmpla pe 1 noiembrie...

KITAEŢ DECORAT Un interlop notoriu a fost decorat cu ordinul Gloria Muncii de către Dodon. În țara în care se consideră că indivizi ca acest Mihail Aizin sau ca Elena Hrenova, ca „ziaristul” Mihai Conţiu, ca deputații Oleg Savva și Vlad Bătrincea ne-au fericit cu „rezultate excepționale în muncă, activitate publică de vază și contribuții substanțiale în domeniul culturii, științei, sportului, vieții publice sau social-economice” (căci pentru astfel de merite se dă ordinul respectiv!) e firesc și banal ca să ardă filarmonica.

MOLDOVA OUT DE LA OMC Chiar dacă ar exista, cred eu, suficiente motive, fiți pe pace: suntem într-atât de neînsemnați încât nimeni nu ne va da afară din OMC. Despre altceva voiam să vă spun aici. O noutate a trecut aproape neobservată săptămâna trecută. Tudor Ulianovschi, ex-ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene a anunțat că-și retrage candidatura din concursul pentru șefia OMC și a acuzat autoritățile de la noi de lipsă de susținere. Ținând cont de cine erau ceilalți candidați (din Arabia Saudită, Kenya, Nigeria, Egipt, Marea Britanie, Coreea de Sud și Mexic), cred că avea șanse. Mai bine zis ar fi avut șanse dacă RîMî ar fi fost o țară cu imagine pozitivă. Dar reprezentantul țării care se declară prietenă cu Putin nu poate spera la nimic în ziua de azi. Nigeria, Kenya, Egipt – pot. Iran, Corea de Nord, Belorusia, Siria, Moldova – nu. Iar Ministerul nostru de Externe i-a răspuns lui Ulianovschi următoarele: „La moment, MAEIE se concentrează pe etapele ulterioare de identificare a viitorului Director al OMC”. Vom urmări şi noi ştirile ca să identificăm directorul când va fi anunţat.

STABILITATE Există totuşi şi lucruri stabile pozitive la noi:

• România continuă să fie principalul partener comercial al Moldovei. Un simplu exemplu: a fost principalul importator de struguri din RîMî anul acesta.
• SMURD din România salvează în continuare vieți: săptămâna trecută un bărbat de 35 de ani, după ce i s-a acordat ajutorul necesar în urma unui accident rutier, a fost transportat de la Iași la Chișinău.
• Primarii de la Cahul și Iași au anunțat un program de modernizare a Cahulului în valoare de 23 de milioane de euro, bani acordați de UE.
• Șase instituții de învăţământ din diferite raioane ale ţării au fost reconstruite pe bani acordați de Banca Mondială. Alte două sunt aproape finisate.
• Până și polițiștii circulă în mașini (produse în România) cumpărate pe bani europeni! 52 de Dacia Duster au fost livrate IPN-ului săptămâna trecută.

Cam astea au fost... Nu uitaţi, pe 1 noiembrie vor fi alegeri. Păzea! Nu carecumva să mai daţi foc la ceva!

În Republica Moldova se desfășoară un nou proces de rusificare care a căpătat amploare primejdioasă, iar natura lui este mult mai perversă și mai nocivă decât brutalitatea și violența rusificării sovietice.

Dixit !

Dacă aveți carecumva treabă pe acolo sau dacă vă poartă nevoia ori norocul prin acele părți, vă rog să nu treceți cu vederea ce mi-a înghimpat și mie mintea când am trecut pe acel drum. Poate că dacă ne înțeapă pe mai mulți, chiar ne va durea și vom face ceva… Locul cu pricina este satul Rubleniţa pe șoseaua care leagă Soroca cu Drochia. Deși e doar un loc, bănuiesc că există asemenea “spini” și în alte localități (cum ar fi spre exemplu portretul lui Stalin lângă biserica din satul Braniște). Din păcate, nu am făcut poze, căci eram în mașină și, năucit de stupoare, nu am reușit să scot revolverul timpurilor moderne, telefonul, la timp... Dar piatra nu se macină într-o zi-două și bănuiesc că acel coge monument cu un bărbos care ni se bagă pe gât în calitate de Hristos cu inscripție în... rusă, „Спаси и сохрани”, cu litere chirilice, mari de jumate de metru fiecare, nu va mișca din loc și îl veți putea găsi la locul lui și la iarnă și la primăvară... Suntem în leatul 2020 de la nașterea lui Hristos (vorbesc de acel adevărat, nu momâia aia colorată de piatră) și am intrat în al 30-lea an de „Independenţă”!

Nu departe de Rubleniţa, dar tot în raionul Soroca, în satul Cureşniţa, un om gospodar a renovat un izvor. Și cum la noi nu curge nicio apă fără o icoană (mă rog, fiecare bordei cu al lui obicei: nu am nimic cu această tradiție), s-a pus una și la izvorul proaspăt văruit. Dar a pune o icoană se vede că nu mai este suficient și alături o mână zeloasă a mai adăugat și o mică bandă cu același „Спаси и сохрани” (rusește și cu litere chirilice! într-un sat în care ruși nu țin minte să fi auzit că locuiesc!) pe ea. Iar ca să înțelegeți că acest act nu era unul de rutină sau de protocol voi adăuga că banda era laminată în masă plastică și prinsă bine cu un șurub cruciform, nu carecumva s-o ia vântul... (vedeți pozele). Ironia sorții face ca acest izvor să fi fost renovat de un patriot, mai degrabă unionist, care a participat la ultimul scrutin local (pe care, din păcate l-a pierdut). Cine i-a „pângărit” lucrarea electorală, nu am reușit s-o mai aflu.

De fapt, cam așa se întâmplă cu tot ce e nou în Republica Moldova: de construit se construiește pe bani românești sau occidentali, iar când e gata trece un bărbos pe acolo și sucește un „Спаси и сохрани” pe de-asupra...

Dacă și există ceva ce se înmulțește ca ciupercile după ploaie în Republica Moldova astea sunt bisericile. Și nu biserici oarecare, ci alea ale rezidentului Cantarean, aleas Mitropolitul Vladimir cu șeful său ierarhic la Kremlin.

Oricât de mult nu ar lua în zeflemea careva „mâna Moscovei” și oricât de mult nu ar încerca alții să ne convingă că doar „pacea socială” ne mai poate salva și că prioritățile ar fi cu totul în altă parte, realitatea este nemiloasă și ne dă cu „Спаси и сохрани” în frunte precum ai da cu ciocanul în gămălia chironului de 10. 

Îndrăznesc să cred că această nouă rusificare a teritoriului este mult mai perfidă decât cea de altădată. Explic din ce cauză: ea nu are ca scop să-i facă pe moldoveni să vorbească rusește așa precum au făcut sovieticii. Ea are ca scop să-i umilească. Să le arate locul lor de „oameni inferiori”. Să le demonstreze cine este adevăratul stăpân aici. Aceste biserici și inscripții sunt jaloane ale noii stăpâniri, care își are capul la Cremlin. Semnul colonului peste pământul pe care l-a luat în stăpânire. Un fel de urinat de potaie peste locuri pentru a le demonstra celorlalți că ea e stăpână aici...

Toate atributele, inclusiv lingvistice, vin din urmă. Impunerea culturii colonilor drept una a „stăpânilor”, a celor care au acces la resurse, la viață luxoasă și la clasă dominantă, îi va face pe moldoveni să accepte de bună voie acel „Спаси и сохрани” drept pașaport de acces la elita dominantă... Iar folosirea însemnelor religioase și nu politice ori de altă natură este o posibilitate ca aceste stigmate ale colonizării să fie apărate pe viitor în calitate de semne religioase, utilizând argumente „occidentale” de genul dreptul la libera expresie a opiniilor si religiilor...

Ку колонизареа пи вой, дражь молдовень!