Iată-ne deci intrați în adevărata campanie electorală! Partidele politice depun listele la CEC, iar noi avem posibilitatea să le comparăm și să alegem lista cu cea mai puțină neghină. În ceea ce mă privește, alegerea mea a și fost făcută, anume datorită componenței listelor și nu diverselor mesaje și promisiuni pe care le generează concurenții electorali pe ultima sută de metri. Dar hai să fim onești: câți din alegători sunt la fel de meticuloși? Câți sunt acei care chiar caută să afle cine este cutare sau cutărel dintr-o listă în cazul în care personajul nu-i este cunoscut?...

La acest subiect ar fi câteva lucruri de spus, mai serioase și mai trăsnite, că de obicei.

UNIONIŞTII NU S-AU UNIT Probabil cei mai decepționați pe eventualii lor reprezentanți sunt acei care se identifică drept unioniști. Nici de această dată partidele „unioniste” nu vor face front comun. Am urmărit cu atenție chinurile facerii unui bloc comun, dar din păcate pruncul a fost aruncat la porci împreună cu zoaiele. Nu am intenția să învinuiesc pe cineva anume, o parte sau alta. Voi spune doar ce am mai spus: re-Unirea nu este despre partide, ci despre determinarea populației de a o face. Cică unul din ultimile sondaje a arătat că pentru prima dată în istoria statului „Republica Moldova” numărul celor care ar fi de acord cu re-Unirea țării ar depăși 50%! Ce să zic? Frumoasă cifră. Să vedem câți deputați unioniști vom avea în Parlament! Ori iarăși ne vom culca pe perna „e un ideal irealizabil”, „nu-i momentul”, „ce va zice UE?”, ș.a.m.d.? Cât privește prestația politicienilor „unionişti”, din păcate, la altceva ar fi și naiv să ne așteptăm, ținând cont de faptul că re-Unirea țării este unicul lucru cu adevărat amenințător atât pentru interesele acelei piramizi instituționale care se hrănește din „statalitate”, cât și pentru interesele Cremlinului... Oare suntem noi mai deștepți ca politicienii? Nu cred, din moment ce ne dezicem de o opțiune rațională numai din cauza că tot ei, politicienii, ne duc de nas.

INTERFRONT ANTIUNIONIST Dovadă a celor spuse mai sus este și acea fițuică electorală aiurită a noului bloc PCRM-PSRM. În ea nu există decât un singur mesaj: „Votaţi pentru noi, că de nu, dau unioniştii peste voi”. Iată deci că ajungem și la apă curată. Nu există alt pericol pentru dodonişti și comuniști (principalii beneficiari și spoliatori de pe acest teritoriu de 30 de ani) decât re-Unirea.

MARIJUANA, MON AMOUR Dar cel mai mare „scandal” legat de listele electorale a venit de la PAS, iar mai exact de la Nata Albot. Cavcaliuc, un mare luptător pentru pace (o fi și asta „socială”, se pare) a acuzat-o la o emisiune televizată că ar fi fost prinsă cu un „joint” la aeroport. Mai puțin de 1g de nu-ș’ ce substanță. Până la urmă Albot s-a retras din listă. Aici sunt două chestii de spus: pe de o parte, mie, să zicem, nu putea să mi se întâmple, fiindcă eu nu consum așa ceva și nici nu știu de unde s-ar putea procura; pe de alta, eu nu consider această „crimă” drept una extrem de gravă sau descalifiantă pentru un candidat la deputăție. Ceea ce este descalifiant însă, este faptul că Nata Albot a ieșit basma curată din povestea dată.

Ca să fiu și mai explicit, vom face o mică călătorie imaginară: fiecare din noi a văzut v-un film din ăla american care ecranizează un proces oarecare. Dacă ați observat, fiecare „martor” jură cu mâna pe Biblie că va spune adevărul și doar adevărul. Nu este doar o tradiție. După ce depui jurământul respectiv, orice minciună e considerată drept crimă, și nu contează dacă ai mințit pentru un bou sau pentru un ou. Contează doar faptul că ai mințit. Mai ales când joci pentru echipa „Lacrimă curată”. (Un alt exemplu din istoria americană: vă aduceţi aminte de Clinton, Monica Lewinski şi impeachmentul? Păi Clinton a trecut la impeachment nu pentru că s-a alintat cu Monica în cabinetul oval, ci pentru că a minţit că nu a făcut-o!).

Cu toată această poveste, evenimentele săptămânii trecute ne-au lăsat de înțeles că acel care consumă din greu substanțe halucinogene este... Cavcaliuc în persoană! E suficient să căutați videoul de lansare a campaniei sale electorale. A existat cândva un clip cu „Gândakii atakuiut”. Acum îl avem și pe Cavcaliuc cu sicriul!

DODON ŞI UNIVERSUL PARALEL Dodon iarăși s-a supărat pe „diasporă”... Cică sunt prea multe birouri de vot în Occident și prea puține în Rusia. În lumea paralelă a lui Dodon undeva prin Rusia mișună turme de moldoveni gata să-l salveze și să-l mențină la cârma Republicii Moldova. Doar că cifrele și realitatea sunt implacabile: Din acei peste 100.000 de cetățeni înregistrați peste hotare doar 7,3 mii sunt din Rusia. Despre numărul de votanți la birourile de vot din Rusia din 2020 nici nu ar trebui să pomenim, căci acolo s-au deschis cele mai multe birouri suplimentare și au rămas în mare parte... pustii. Așa că ar trebui să-i dăm dreptate lui Dodon: alegătorii și dumnealui se află în lumi paralele. Poate în afară de Cavcaliuc, care ori e cu Dodon în luntre, ori e într-o a treia dimensiune.

PIRATUL LUKASHENKA Noutatea care a zguduit întreaga lume este deturnarea unui avion Ryanair de către regimul dictatorului cartofar de la Minsk, pentru a-l aresta pe un tânăr jurnalist. Nu cunoaștem încă detaliile acestui rapt, dar lucrurile sunt suficent de clare pentru a înlătura orice posibilitate de comparație cu alte cazuri din trecut, precum se încearcă (cel mai des e vehiculată comparația cu Snowden).

Dacă mă veți întreba ce treabă are asta cu noi, vă explic: mă indignam și mai demult, și mai recent, că Republica Moldova cumpără regulat, pe banii statului, tehnică din Belorusia. Cică câștigă tendere. Chiar și atunci când tenderele sunt câștigate de companii din România, ele sunt anulate prin judecată, reconsiderate, iar câștigător iese... o companie din Belorusia.

Iar acum câteva săptămâni Dodon îl felicita pe Lukashenka pentru faptul cum „rezolvă” crizele... Cam atât la acest subiect. Acum nu mai există dubii sau posibilitate de a pondera atitudini nici referitor la Lukashenka (cu Putin sper că ne-am lămurit definitiv în 2014 ce și cum). E act de terorism sau piraterie, iar acel care-l înfăptuiește e terorist sau pirat. Iar noi îl avem pe Dodon care îi admiră și ostentatoriu se aliniază în rând cu ei. Nici Putin, nici Lukashenka nu au devenit altfel. Ei așa au fost dintotdeauna. Și nici Dodon nu a fost unul diferit. Nici azi, nici ieri, nici în 2020, nici în 2019, nici în 2016, nici în 2009, nici în 2007. Nici chiar atunci când se făceau alianțe cu el...

EUROLIZIONUL MOLDOVEI Așa dar, reprezentanta lui Kirkorov s-a făcut oficial de râs la Eurolizion. Și nu contează aici prestația ei, ci rușinea pe care a văzut-o o Europă întreagă cu măsluirea voturilor „juriilor”. Rușinea e și a RM la general, fiindcă am demonstrat în fața unui public european că suntem vasalii unei lumi în care contează doar micmaşurile și aranjamentele. Într-un fel, e foarte bine ce s-a întâmplat. Mai evident ca anul ăsta nu se putea. Felicitări, tovarăși!

Nu, nu m-am țâcnit într-atât încât să acord mai multă importanță decât merită Eurovizionului. Ceea ce mă interesează în povestea dată este faptul că Rusia încearcă din răsputeri, la toate nivelurile (și de ce Eurovizion ar trebui să fie o excepție?), sa arate că Republica Moldova face parte din „Russkii Mir”. Și, repet: nu contează prestația în sine. Deloc. Important e ca lumea să vadă că Moldova e teritoriul Rusiei.

Întrebarea pentru noi e alta: la Chișinău a existat un juriu, nu? Care au votat într-un anumit fel, corect?

VIPUL LUI VORONIN VIP Magazin l-a desemnat pe Voronin „omul secolului”. E drept că eu așa și nu am înțeles care secol anume. Scandalul mediatic a fost pe măsură (suntem totuși în campanie electorală). Numeroși foști premianți au anunțat că renunță la premiile acordate. VIP Magazin s-a spălat pe mâini și a zis că așa au fost voturile, dar întrebăm exact ca mai sus: cineva totuși l-a propus pe Voronin, l-a băgat acolo, într-o listă a opțiunilor de vot, corect? Sunt chestii care nu se spală cu una cu două.

PLATON – CURAT CA LACRIMA! În țara scoasă din captivitate, acel care e supranumit „raiderul CSI” a fost spălat de toate păcatele. A intrat și el în tagma celor „curaţi ca lacrima”. Se pare că nu am înțeles noi corect sensul „scoaterii din captivitate”. Totul era mult mai prozaic...

CU GRIJĂ FAŢĂ DE POPOR Irina Vlah, Victor Gaiciuc și Fadei Nagacevschi (ah, această scumpă „pace socială”!) au votat împotriva unui grant de 90 mln $ pe care Republica Moldova urma să-l primească din partea Statelor Unite...

100.800 DOZE DIN ROMÂNIA România ne mai trimite 100.800 doze de vaccin. Fiindcă are grijă.

LOCOMOTIVE PENTRU EUROPA Le Monde publică pe 26 mai un articol intitulat „La Roumanie, une « Silicon Valley » au cœur de l’Europe de l’Est”. Lucrând la acest text citeam un alt text despre locomotivele produse la Craiova... Țara mea de vis!

În Republica Moldova, noul șef al CFM caută soluții pentru a plăti salarii angajaților. Feel the difference, cum se zice.

Ideea e că nici barem CFM nu are șanse fără România!

Mai există dubii?

Evenimentele din Chișinău din ziua lui 9 mai ar trebui să spulbere orice dubii referitoare la natura bătăliilor politice („geo-politice” ar trebui scris de acum încolo) din Republica Moldova. Nu a existat, nu există și nu va exista o altă matrice pentru a înțelege sau decripta tot ce se întâmplă între cele două ape, Prut și Nistru, decât geopolitica.

Într-un fel, dacă sunteți capabili de contorsionism intelectual extrem, ziua de 9 mai poate fi percepută și drept una pozitivă. De acum încolo nimeni nu va fi credibil încercând să ne convingă că „geopoliticul” este secundar, că ar exista alte cauze care ar merita mobilizarea noastră generală sau că o ipotetică „pace socială” ar trebui instaurată (întrebarea corectă ar fi: dar cine și când a decretat că suntem în „război social”?).

Tentativa de a deturna „cursul istoriei” nu a făcut decât să amplifice forța cu care ne-a lovit în retur resortul „geopoliticului”. În pofida tuturor sondajelor și chiar a rezultatelor scrutinelor care au arătat că majoritatea populaţiei teritoriului se vede în familia ţărilor europene, partida putinistă a acaparat, cu concursul activ al celor care au negat deliberat geopoliticul, mai toate pârghiile puterii în statul „Republica Moldova”.

Pentru a înţelege mai bine afirmaţiile de mai sus va trebui, înainte de toate, menționat faptul că tot ce ține de celebrarea așa-numitului „9 mai” à la russe nu are nimic, dar absolut nimic!, în comun cu comemorarea celui de-al II-lea război mondial. Mă îndoiesc că acei care au participat la evenimentele de la Chișinău cunosc barem ceva despre acea perioadă istorică. În cel mai bun caz, cunoștințele lor se limitează la minciunile sumare propagandistice din manualele sovietice, care, e cazul s-o menționăm, sunt flori de păpădie pe lângă minciuna devărsată de propaganda putinistă astăzi.

Această simplă constatare îmi pare mai mult decât suficientă pentru a contracara orice tentativă de a demonstra contrariul.

Am afirmat, afirm și voi afirma: evitarea sau încercarea de a atenua argumentul geopolitic din discursul public nu poate avea drept rezultat decât o intensificare și o consolidare a forțelor putiniste. Într-o formă mult mai conceptuală am putea simplifica la maximum ecuația astfel: substanța, esența din care este constituită „Republica Moldova” este pur geopolitică (or ne asemuim și noi manifestanților din PMAN și ne jucăm de-a ignoranța?) și ea va rămâne de această natură și pe viitor. Ne retragem din acest câmp? Vidul va fi imediat re-populat. De altfel de geopolitică. Ceea ce și s-a întâmplat în ultimii ani.

Toate celelalte (economie, corupție, etc., etc.) nu vor putea fi abordate decât dacă rezolvăm dilema „geopolitică”. Nimic altceva nu va putea fi soluționat în configurația actuală.

Și nu există decât un singur lucru de a o face!

Au francezii un spaţionaut național, Thomas Pesquet. În chiar momentul în care vă scriu aceste rânduri, el e la bordul Stațiunii Spațiale Internaționale, ajuns acolo cu nava lui Elon Musk, Space X. Thomas Pesquet a mai fost în spațiu, în 2016. Dar atunci a zburat cu rușii, cu Soiuzul. Jurnaliștii francezi l-au rugat să compare capsula rusească Soiuz și Crew Dragon de la SpaceX. Thomas Pesquet, care le-a „practicat” pe ambele, a spus că e ca și cum ai compara o mașină electrică de ultima generație cu o rablă veche cu cutie manuală. El e om educat, are și obligații, alege cuvintele...

Eu aș zice mai simplu: e că și cum ai compara o Ladă cu o Tesla. Uite-așa o geopolitică, tovarăși!

Mă veți întreba ce are Thomas Pesquet și Elon Musk cu Republica Moldova? Păi tocmai că aici e și buba: nu are nimic! Și nici nu se prevede să aibă în viitorul aproiat. Deși ar fi putut. Totul e o chestie de alegere.

Dar iată cum aleg moldovenii: din lista următoare de potențiali furnizori de autocare

• MAZ - 116.000 EURO (140.100 USD) - 72 luni garanţie
• ISUZU Anadolu - 124.000 EURO (149.205 USD) - 78 luni garanţie
• Xiamen King Long - 125.000 EURO (150.720 USD) - 61 luni garanţie
• BMC Otomotiv - 135.500 EURO (163.376 USD) - 49 luni garanţie
• Otokar Otomotiv - 141.500 EURO (170.634 USD) - 48 luni garanţie
• Temsa - 152.000 EURO (183.000 USD) - 48 luni garanție

ei au ales... MAZ, bineînţeles!

ANTICIPATE ÎN IULIE Desigur, nu aceasta este noutatea săptămânii, ci faptul că vom avea, până la urmă, anticipate în iulie. Toată săptămâna s-au dus bătălii pentru CCM. Socialiștii și Șoriceii au crezut că o pot revoca pe Manole. Adevărul e că judecătorii CCM sunt inamovibili! Nu știu ce era în capul lor, c-o fi fost prostie pură (nu-i inimaginabil, nu-i aşa?), c-o fi fost o încercare disperată (din categoria „Mai știi? Poate trece?”) de a face o smecherie... Dar nu, de această dată n-a trecut.

CCM a anulat starea de urgență și Maia Sandu a semnat decretul de dizolvare a Parlamentului. Alegerile, care ne vor costa 125 de milioane, vor avea loc la vară, pe 11 iulie.

Până atunci mai e mult și multe se pot întâmpla, dar mă tem că luptând aprig cu corupţia nu vom face decât să mărim numărul de hoți notorii în Parlament: Usatîi cred că moare de nerăbdare și vede și în vis cum intră triumfând în Parlament, iar Şor e sigur că-și va mări armata de fantasini... Dacă ar fi să voteze moldovenii precum li-s convingerile am avea aproximatv 40% de unioniști în parlament și 70% de pro-europeni. Cu așa un parlament și hoți-deputați am avea mai puțini, și cu corupția am putea lupta mai bine... Istoria a demonstrat-o de nenumărate ori: sistemele nu se schimbă din interior. Ele evoluează, iar evoluțiile durează. E nevoie de mult timp și de resurse. Nu avem așa ceva. Ultimul an în care s-au născut mai multe persoane decât au decedat în Republica Moldova a fost... 1998! Cu 23 de ani în urmă!...

Vrei schimbare? Integrezi sisteme viabile (care generează „acceleratoare de particule” și „SpaceX”) și ele te scot din mocirlă.

Apropo, Maia Sandu a declarat că vrea să reia dialogul cu Rusia și a lăsat de înțeles că şi-ar dori o mai bună integrare în CSI... Chestie de alegere de sistem, ziceam eu...

RĂZBOIUL VACCINURILOR România vaccinează intens. Oricine de acum încolo se poate programa, inclusiv românii din Republica Moldova. România ar face bine să deschidă programările pentru toți românii de peste Prut, indiferent dacă sunt cetățeni ori ba, căci până la 11 iulie nu e chiar atât de mult...

De cealaltă parte, Dodon a plecat la Moscova după Sputnic V. Din 142.000 de doze a adus doar 71.000 din care 31.000 au ajuns la Tiraspol. Dar astea sunt vorbe şi imagini cu cutii pentru televizor (incomensurabil mai mari, de altfel, decât cele care conțin 150.000 de doze donate de către China). Ce conțin acele cutii doar acei care le-au sigilat știu.

Cam astea au fost.

Demult nu am mai acordat Cireșica de pe tort... Din păcate cam tot ce descriu eu aici de săptămâni întregi a atins cote lineare de ridicol și absurd care nu permit scoatere în vileag. În această săptămână o imagine m-a făcut totuși să-mi aduc aminte de rubrică. Cică Chișinăul se pregătește să serbeze 585 de ani de la prima atestare documentară a localității. Au făcut și un logo pentru această ocazie. Numai că eu, dragii mei, văd mult mai explicit un SOS cât Chișinăul de mare, decât un 585. Cred că au găsit un logo pe măsură!

44% PENTRU UNIRE! Un recent sondaj publicat săptămâna trecută arată că 44% din cetățenii Republicii Moldova ar opta pentru re-Unirea cu România. O creștere cu mai bine de 6 puncte în doar o lună! Exact de când a început vaccinarea în România. În vremuri de răstriște toată futilitatea superficială dispare și rămâne esențialul. Iar sângele apă nu se face. Păcat doar că e nevoie de sute de morți, durere și lacrimi vărsate pentru a înțelege lucruri elementare... De parcă nu au fost destule pâna acum...

7 APRILIE 2009 Au trecut 12 ani... Am privit zilele astea un mic documentar despre evenimentele din Ucraina care au precedat tristul an 2014. Imagini de la Maidanul din Kiev. Iar pregăntindu-mă pentru această ediție, inevitabil am dat și peste imagini din aprilie 2009. Încercați exercițiul. Există diferențe în aceste imagini care nu pot fi mascate cu discursuri înflăcărate și inimoase. Iar după ce se scurg ani și se mai uită din flamura revoluționară, doar imaginile și rămân. Care nu mint și nu trișează. Mai exact, fețele din aceste imagini nu lasă loc pentru multe interpretări...

UN CEAUŞ RĂTĂCIT Poate că știți, poate nu. Cuvântul „ceauș” înseamnă „Funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod”. Dar asta e la nivel de curiozități amuzante. Definiții din alte epoci. În trista noastră realitate de astăzi Ceauș este un judecător pribeag din Ucraina care căuta să scape de justiția de acolo la Chișinău. Dar iată că niște necunoscuți l-au răpit ziua în amiaza mare în stradă și l-au dus undeva. Maia Sandu a zis că este inadmisibil. Formal, are dreptate. Un stat care se respectă nu permite așa ceva pe propriul teritoriu.

Dar un stat care se respectă nu permite ca hoți notorii să se plimbe ziua în amiaza mare prin țară. Cetățenii unui stat care se respectă nu-și aleg hoți primari. Iată încă un exemplu: Gheorghe Nazaruc, alias Jora, persoană din anturajul hoțului în lege Grigore Caramalac, alias Bulgaru, a fost achitat de către magistrații Judecătoriei Chisinău, sediul Buiucani, în data de 30 martie curent.

Să mai amintim aici și de raptul profesorilor turci, perpetrat de autoritățile unui stat care astăzi, prin oficialii săi, pare să fie indignat de... raptul unui criminal.

De aceea consider că toată vâltoarea mediatică stârnită de acest rapt este nulă. Oricine l-a răpit pe Ceauș, să-i fie de bine. Nu e de nasul nostru să ne dăm cu părerea.

PENTRU PACE, PENTRU PACE, MULŢUMIM FRUMOS! Toată lumea părea să fi uiat de Cavcaliuc, iar de faptul că și-a tras și partid între timp, știau unități. Ei bine, după evenimentul cu briliantină de la Sângerei, a aflat toată țara! Excelentă operațiune! Și bineînțeles, tot publicul a participat activ! Felicitări, dragii mei: avem, oficial, un nou actor politic anunțat cu fanfară și scandal!

DODONIADA CONTINUĂ Dodon continuă să-și înregistreze emisiunile televizate „prezidenţiale”. De data aceasta a făcut-o chiar din sediul Ambasadei Republicii Moldova de la Moscova. Vă vom aduce aminte, că Dodon nu deține oficial nicio funcție în stat. Teoretic, are aceleași drepturi ca și oricare din cetățenii RM. Cum credeți, dacă mă adresez cu o rugăminte la sediul Ambasadei să înregistrez o emisiune cu tentă politică, ce răspuns voi primi?

Dar nu emisiunea televizată a lui Dodon ar trebui să ne scandalizeze cel mai mult. Mult mai periculoasă pare intenția ex-președintelui de a „folosi” banii de la BNM. El ar scoate v-o 20 de miliarde de lei de acolo. Nu sunt mare specialist în domeniu, dar voi menționa că Dodon a mai încercat și în trecut să atenteze la acești bani. Insistența dumisale nu prea seamănă a „grijă pentru bobor”, ci a lăcomie, ceea ce corespunde armonios și cu personajul respectiv. 

Cam astea au fost.

P.S.: Dar să nu uităm și de soap opera „Criza politică”! Din epizoadele săptămânii trecute: CCM a respins demersul socialiștilor referitor la ilegalitatea decretului prin care a fost înaintată Gavriliță la funcția de Prim-Ministru. Iar Ţâcu a contestat la CCM decizia parlamentului de a instaura „starea de urgenta”

Pushkin vs. Dabija?

Pe 12 martie pleca în lumea celor drepți Nicolae Dabija...

Însă cele ce vor urma nu sunt un necrolog, panegiric sau un text comemorativ dedicat unei personalități care a marcat (fără pic de îndoială!) istoria statului care se cheamă astăzi “Republica Moldova”. Au apărut suficiente texte post mortem și e și ridicol „să te trezești din somnul cel de moarte” la mai mult de două săptămâni.

Timingul este însă ideal pentru altceva: la câteva zile după deces a apărut în spațiul public o propunere de a renumi strada „Pushkin” din Chișinău în strada „Nicolae Dabija”, ceea ce a stârnit o hărmălae de nedescris.

Propunerea respectivă a fost nu doar rău inspirată, căci nu a avut alt efect decât să „zădăre câinii”, ci și de-a dreptul nocivă, inclusiv pentru comemorarea și cinstea numelui celui care a fost Nicolae Dabija.

Iată din ce cauză: Nu există nici loc, nici necesitate, nici logică în a pune cap la cap numele lui Pushkin și al lui Dabija. Mi-a fost dat să văd postări voluminoase care comparau „personalitatea, opera și cariera” acestor doi poeți. Ceea ce este absolut impardonabil și fals din punctul de vedere al logicii elementare. Cu același efect putem să-l comparăm pe Sully Prudhomme cu... Marin Sorescu, să zicem.

Or, prin această propunere anume asta s-a făcut. În zilele care au urmat după decesul fostului redactor-șef al „Literaturii și Arta”, au curs zoi și ură cât, bănuiesc, nu a văzut Dabija în ultimii 10 ani de viață! De ce? Fiindcă s-a atentat la ceea ce reprezintă unul din simbolurile stalinismului și neo-colonialismului socialist: cultul lui „Pushkin”! În Republica Moldova suntem confruntați anume cu acest cult și nu cu ceea ce ar trebui să reprezinte memoria despre exilul poetului rus în Basarabia.

De ce anume „Pushkin”?

Pentru a înțelege ce spun se impune o mică incursiune în istorie. În 1937, în cel mai cumplit an al epurărilor staliniste, intrat în manualele din toata lumea drept „Marea Teroare”, pe toată întinderea URSS-ului erau organizate, pentru prima dată în istorie, ceremonii pompoase pentru a comemora 100 de ani de la moartea marelui poet național Alexandr Sergheievici Pushkin.

De ce a fost ales anume Pushkin, un poet, cert valoros, dar până atunci considerat drept „unul din...”? Sunt avansate astăzi mai multe ipoteze: că ar fi fost necesară o campanie națională (oricare, dar anume națională și de anvergură!) pentru a masca cumva ororile executărilor, respectiv alegerea lui Pushkin se potrivea de minune, căci a murit în ’37, cu exact 100 de ani mai devreme (sunt mai degrabă adeptul acestei ipoteze, căci data cade foarte bine, chiar dacă pentru comemorări naționale e mai cuvenită o dată de naștere decât una a morții)...

Alții susțin că Stalin urmărea destul de atent ce se întâmpla în mediul emigraților albi (s-ar și fi temut de ei, din inerție, cel mai probail), iar exact în acea perioadă apăruse o „modă” (astăzi i-am zice „hype”) și un interes în ziarele emigraților pentru Pushkin, un „geniu necunoscut şi nerecunoscut” etc., etc., iar Stalin a dorit astfel să le taie creanga din fașă furându-le un idol imaculat... În fine, nu contează, o simplă căutare pe net la subiect vă va lămuri ce și cum.

Cert e faptul că "cultul Pushkin" a fost creat de Stalin în 1937.

Vom mai menționa doar că în 1949, nu mult după WW II, se împlineau 150 de ani de la nașterea lui Pushkin. Comemorări pompoase au fost organizate nu doar în URSS, ci, mai ales și acestui fapt i-a fost acordată o atenție deosebită!, în țările proaspăt „eliberate” ale Europei de Est... Cortina de fier în Europa cădea odată cu instaurarea „cultului Stalin / Pushkin”.

Apropo, știați că practic în fiecare stat din blocul de Est a existat un oraș care a purtat numele lui Stalin? În România această „onoare” a avut-o Brașovul, care un timp așa și s-a numit: orașul „Stalin”. Din fericire, după moartea tiranului, „cultul lui Stalin” a căzut... Nu și „cultul lui Pushkin”.

„Pushkin”, go home!

Astea fiind spuse și bine înțelese, se cuvine să facem anumite concluzii. Dar vom începe mai de departe.

Dacă ați făcut literatură, sau aveți un nivel de cultură cel puțin medie, știți cine este Lamartine și care este „rolul personalității sale în istoria literaturii”. În 1833 acesta a traversat Bulgaria revenind dintr-o călătorie la Istanbul și a petrecut 3 zile la Plovdiv. Casa în care a stat așa și se cheamă: „casa Lamartine”; liceul francez de la Sofia îi poartă, la fel, numele și... cam atât. Nici barem strada pe care se află casa nu-i poartă numele, nemaivorbind de alte piețe sau parcuri din Plovdiv. Și îmi pare firesc să fie anume așa.

Nu m-ar scandaliza deloc dacă ar exista la Chișinău o „casă Pushkin”. Găsesc firesc ca instituții de cultură sau de învățământ ruse din Republica Moldova să-i poarte numele, chiar dacă unele ar putea da dovadă de o mai bună cunoaştere a iluştrilor reprezentanţi ai culturii ruse originari din Basarabia. Atât.

Fiindcă Parcul „Pushkin” (parcul central al țării, să nu uităm!), bustul lui „Pushkin” în capul „clasicilor” literaturii române, strada „Pushkin” din centrul Chișinăului nu au nimic în comun cu poetul Alexandr Pushkin, ci cu „cultul Pushkin”, un simbol al stalinismului și un semn al vasalității aplicat de colonizator (aidoma cailor înfierați) de care se cuvine să ne debarasăm, dacă, desigur, pretindem că nu ne mai dorim această vasalitate.

Strada „Nicoale Dabija”, deci?

Nicidecum! Mai bine spus, actul de a-l scoate pe „Pushkin” din denumiri de parcuri și străzi, nu are nimic în comun cu memoria lui Dabija! Sunt două povești absolut diferite și nu se pot intersecta.

Cum îl vom cinsti pe Dabija, dar și pe alte personalități din scurta noastră istorie, e un subiect aparte. Ne vom lămuri noi cu ai noștri și fără ajutorul lui „Pushkin”. De-au fost buni, de-au fost răi, e de datoria noastră să ne descurcăm cu propriul trecut. Și sunt sigur că va veni un moment când vom fi suficient de maturi ca să la aranjăm pe toate la locul lor!

Iar propunerea de a renumi strada „Pushkin” în strada „Dabija” exact asta a făcut: a pus pe un cântar două povești absolut diferite și, în treacăt fie spus, i-a oferit un alibi suplimentar „cultului Pushkin”, deplasându-l din domeniul propagandei în câmpul biografiilor individuale, or esența lui e de surginte stalinistă și de natură neo-colonialistă.

Și mai sper că a fost doar prostie la mijloc și nimic altceva.