TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Va dați seama, dragii mei, că nu ne-am auzit (văzut? scris? citit? cum o fi oare corect?) de anul trecut? Gluma asta bărboasă nu funcționează decât în această perioadă și ar fi fost păcat să nu folosesc ocazia. Așa dar, iată-ne și în 2017. Nu pot să vă doresc decât un singur lucru, simplu ca "bună ziua": să vă fie acest an mai bun decât 2016! Și pace. Am ajuns și la vorba bătrânilor: Să fie pace!...

Sper că ați scăpat teferi de revelion. Mai sper că a mai rămas câte ceva și în pungile Măriilor Voastre, nu de alta, dar anul se anunță greu, iar iarna cu "sezonul de încălzire" launloc abia începe. Dar presupun că dacă-mi citiți rândurile ați trecut cu bine peste această punte și v-a mai rămas puțină răbdare și pentru comentariile mele stângace.

LA DATORIE Înainte de a ne scufunda în apele tulburi ale actualităților, vreau neapărat să vă vorbesc despre altceva. Mai bine zis, despre altcineva. Despre ei se scrie îndeosebi atunci când se întâmplă ceva. Uneori, prea rar, sunt lăudați. Și atunci când sunt lăudați sunt lăudați, mult prea des, post mortem... Le salutăm curajul, eroismul și abnegația. Iar când nu moare nimeni din ei sunt ocărâți. Cu treabă și fără treabă. Dar tindem să uităm ca atunci când majoritatea din noi chefuieşte și se bucură la călduț în companie veselă, ei sunt la datorie. Gata să intervină când sunt chemați. Sunt pompierii, salvatorii, medicii de gardă și urgentistii, polițiștii, lucrătorii din domeniul transportului public. Vă alăturați ori ba, dar eu unul aș vrea să le spun un mare MULȚUMESC! Peste 500 de pompieri și salvatori, de exemplu, au fost de gardă în noaptea revelionului. Îi salut și le doresc tot binele, fie ca în anul care a venit să aibă cât mai puțin de lucru!

PROFESORII LA PROTEST Cică profesorii vor protesta la Chișinău și vor cere majorarea salariilor. Nobilă pornire. Totuși ceva mă face să fiu foarte și foarte circumspect. 2014, 2015 și 2016 cu toate „protestele” și „orăşelele de corturi” m-au făcut extrem de incredul. După ce toate s-au dovedit a fi făcătură curată și s-au redus la banale şi murdare tehnologii politice și la lupte între clanuri mafiote (dacă nu și mai rău, căci l-au întronat până la urmă pe Dodon în scaun de preşedinte), orice mișcare stradală de protest e dubioasă... Pentru moment știm ca protestele sunt planificate de Federația Sindicală a Educației și Științei. Eu unul voi încerca să aflu mai multe despre Dumitru Ivanov și I. Bulat, numele cărora apare pe documentul publicat, cât și despre emisiunea „Dialog social”, publicațiile „Făclia” şi „Vocea Poporului”... Dacă se găsește vreo media s-o facă în locul meu (e meseria lor, nu?), chiar s-o facă! Ideea e pe gratis.

Ei, şi acum să-i dam dodonului ce a fost al lui în săptămâna care s-a scurs:

ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU DODON Nu știu dacă e de bine ori de rău, dar săptămâna care a trecut noul nostru președinte a ocupat de unul singur practic totalitatea spațiului mediatic. Într-un fel sau altul, dar Dodon a monopolizat practic tot fluxul informaţional. La direct și la figurat căci se pare că s-a mai pricopsit cu o televiziune. „Exclusiv TV” se numește, iar CCA i-a eliberat fără a crâcni licență de difuzare, în pofida faptului că „Exclusiv Media" retransmite deja în Moldova postul propagandistic rusesc NTV despre care s-a spus că a favorizat clar PSRM-ul în campania electorală. Despre securitatea statului și "războiul hibrid" nici nu mai pomenim, dar în țara minunilor se întâmplă exact pe dos decât ar trebui: în loc să fie sancționat dur pentru manipulare, trustul este răsplătit... Minuni de la Moș Gerilă, nu alta!

FMI ÎI DĂ PESTE NAS LUI DODON Într-o formă destul de ironică reprezentantul FMI i-a dat de înțeles lui Dodon că ar putea revizui programul pentru Moldova. Ne place ori ba, dar fără asistența lor Moldova e în colaps. Eu chiar aș fi curios să știu cât anume ne-a costat perioada fără acord cu FMI-ul... Și ar fi bine să le fie comunicată cifra respectivă tuturor care s-au opus acordului sau celor care chemau și mai cheamă la sistarea colaborării cu Moldova. Iar FMI-ului i-aș recomanda să nu facă glume din astea, chiar și cu Dodon. Nu-i exclus ca tipul anume acest lucru să și-l dorească...

DODON NU-L VREA PE MUNTEANU MINISTRU  „Nu schimb hârb pe oală spartă”. Cam așa a zis președintele. Ori a crezut careva că îi va așterne chiar Dodon lui Munteanu covor roșu la minister? Așa că, stimate mare strateg Mihal Fiodorâci, se pare că ai rămas și hârb și oală spartă... Că așa a zis președintele.

DODON DECOREAZĂ MAMELE CU MULŢI COPII 17 pentru Ordinul Republicii. 12 pentru Ordinul de Onoare. Cam acesta e tariful. Iar pentru 10 ce se dă? Meritul Muncii? Ori poate instaurăm unul nou? „Meritul Travaliului”. Ce ziceţi de aşa o denumire? Dar pentru 7? Dar pentru 5? Iată de exemplu pentru migdalul „Meritul Civic” câți copii trebuie să faci? Există o grilă ceva? Chiar sunt curios, nu de alta, dar Mihal Fiodorâci nici măcar atât nu cerea la vremea lui. El dădea cu hurta, pe categorii. Venea la un Congres pe undeva și decora la grămadă delegații. Da, încă ceva: mamele cred că au nevoie de altceva, nu de decorații. Toate mamele.

DODON ÎI RETRAGE CETĂŢENIA LUI BĂSESCU Băsescu zice că va ataca decizia în judecată. Poanta (nu Ponta) e că nu i-a retras-o și soției, dar asta e doar un detaliu. De ce a făcut-o Dodon pare să fie relativ clar: în primul rând, a promis alegătorilor săi. Iar Dodon la noi e mojic. Știți, vorba aia: Мужик сказал – мужик сделал. În al doilea, și asta e cauza principală, cred, Băsescu demult promite că lansează un proiect politic în Moldova. Chiar dacă nu se mai bucură de același succes în România, Băsescu e un politician de calibru mare pentru Republica Moldova care poate tulbura binișor apele în heleșteul nostru... Iar partea cea mai faină e că nimănui, absolut nimănui!, niciunei forțe politice de pe eşechierul de la noi acest lucru nu-i convine! Iată și înțelege acum cu cine joacă realmente Dodon... La o adică, povestea dată îi ridică și lui Băsescu cota binișor. Cu condiția să-și redobândească cetățenia. Dar nu e neapărat necesar, căci el şi aşa va putea transfera capitalul său când şi către cine dorește. Un lucru e cert: nu către Dodon şi nu către Mihal Fiodorâci.

DODON L-A VĂZUT PE KRASNOSELSKI Dodon l-a vizitat pe Krasnoselski. Ceva mai devreme Dodon zicea că Moldova ar trebui să-și ceară scuze pentru declanșarea războiului de pe Nistru. Noi nu știm ce anume și-au spus acești doi saltimbanci ai Kremlinului, dar știm că Președintele Moldovei a depus flori la mormântul kazacilor care au murit în război și care au tras în cetățenii Republicii Moldova. Acum ce va urma? Va veni Krasnoselski să depună flori la mormântul ostașilor noștri căzuți? Un proces de reconciliere asta ar presupune, nu? Numai că eu nu cred. „Securitatea noastră e în independența noastră”. Așa a zis tipul care este prezentat de către presa dodonistă drept Președinte. Dodon s-a ascuns și a secretizat totul, că doar nu poți face tam-tam din propria umilință. Presa transnistreană, însă, a jubilat. Și astfel am aflat și noi mai multe...

Cam aşa a fost săptămâna. Dodon în sus, Dodon în jos, Dodon la dreapta, Dodon la stânga...

Să fie ăsta doar începutul?

я не пишу на русском. не потому что не умею или не хочу, просто не удобно. клава не та и автоматизма нет никакого. вот сегодня сповадился. ладно, потрачу втрое больше времени, но, как говорится, наболело… у меня есть пара вопросов, дорогие вы мои русскоговорящие и живущие в Молдове друзья (да, именно «друзья»,  это не ошибка).

я пытаюсь, там где можно, найти рациональное зерно, хотя это становится неимоверно трудно…

вот например, я могу понять когда вы боретесь за вашу культуру и язык. даже в Молдове. к сожалению этого очень мало. об этом можно рассуждать, но это можно понять.

я cмог бы понять когда-бы вы боролись, не знаю, за то чтобы государство оплачивало обучение на русском. или чтоб русскоязычные молдавские авторы попали в молдавские учебники. не важно что я об этом думаю, но я это могу понять. я даже могу понять желание сделать русский вторым государственным языком. я конечно против, и у меня есть полно аргументов. теоретически, я мог-бы понять требования турков, например, признать их язык в той-же Германии, но я сейчас не об этом. это все-таки из области понятного.

объясните мне другое: почему вы, мои русскоговорящие и живущие в Молдове друзья, голосуете за отпетых бандитов и законченных воров? в какие рамки разума это можно впихнуть? это я про Додона и Усатого, между прочем…

или вот: какое вам дело до названия румынского языка? я просто в ступоре от того злорадства которое некоторые из вас высказывают. вы бы еще за канадский, австрийский или австралийский поратовали… чем не борьба? токо-го же поля ягоды… а давайте солнце переиминуем?! может оно по новому засветит?

еще я не могу никак понять почему среди вас так мало про-европейцев. откуда это? вам что, нормальной жизни совсем не хочется? ну вот, ни капельки? не надоело накрываться кумачем на голое тело и есть хлеб с опилками? вам этой комсомольской романтики не достает?

я сам большой любитель (не знаток и не специалист, уж не обессудьте, но фору дам 95% из вас, как минимум) всего русского: читаю книги, смотрю фильмы, слушаю музыку… но как можно поддерживать путинский режим не пойму, хоть тресни. вам что, войнушки хочется? Афган забыли? Донбасса захотелось? ребят, война – это не как в кино! это не компьютерная стрелялка!

румыны вам мешают? да у них уровень жизни в разы выше нашего! а насчет румынизации, вам что, кто-то на русском запретит разговаривать? между прочем, там проживают русские которые еще от Петра бежали. так ничего, за 300 лет их румынизировали, румынизировали, да так и не зарумынизировали. если вас интересовал-бы культурный вопрос и сохранение каких-то ценностей вы бы рвались в эту Румынию изо всех сил… но вас это как-то не сильно волнует.

в общем, дорогие вы мои сограждане, может пора мозг включить? а то порой кажется что последние его крупицы были начисто смыты помоями Первого канала и иже подобными…

с наступающим вас! разума, любви и мира всем!

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Există asemenea săptămâni, precum cea care a trecut, pe care e foarte ușor să le comentezi. Pur și simplu lucrurile sunt într-atât de evidente, încât încep a mă îndoi de plus valoarea pe care aș putea să v-o aduc. Îmi pare uneori că ar fi suficient să vă înşir doar titlurile din presă, căci o logică sănătoasă nici nu ar avea nevoie de descifrări.

Dar, mă rog, regulile de joc sunt reguli de joc și am să vă scriu câteva rânduri:

MOLDOVA ARE „PREZIDENT” Curtea Constituțională a validat rezultatele scrutinului, făcându-l astfel pe Dodon Președinte al Republicii Moldova. Putea ea oare să nu valideze scrutinul? Unii zic că da, alții – că ba. Eu nu sunt jurist și nu știu. Ceea ce știu însă e că înalta Curte însăși a constatat nereguli, și chiar le-a trecut în raport. Șase puncte. De ce atunci a validat scrutinul?... Manifestanții de la Paris în rezoluția lor menționau tocmai nouă articole ale Codului Electoral existent care au fost încălcate. Și toată lumea le știe. Toată lumea le-a văzut. Dar Curtea Constituțională a validat scrutinul... Însă cel mai penibil mi-a părut faptul că CC a încercat să intre într-un joc tâmpit de calcule argumentând că acele 16.728 de voturi transnistrene și cu acele 4.031 voturi neexprimate din străinătate (Vai mie, câtă precizie! Chiar credeți că toți acei care au venit și nu au putut să voteze au scris contestație? Acei care au scris au fost o minoritate!) nu fac cât a fost diferența oficială dintre candidați: 67.488. Nu am nicio intenție să contest aceste calcule penibile, deși se poate face extrem de uşor… Le-au făcut daja alții. Iată, puteți să-l ascultați, de exemplu, pe Vlad Turcanu în emisiunea Lilianei Barbăroșie. Ceea ce însă m-a siderat este însăși logica argumentului CC: da, recunoaștem că nu a fost corect, dar din moment ce nu influențează rezultatul final, băgăm piciorul în lege, proces electoral, democrație, etc., etc. În 2010 am mai auzit acest argument: „Noi am calculat și acele 918 voturi nu ar modifica repartiția mandatelor în Parlament”... Atâta am să zic: dacă nu vom înțelege odată și odată că nu „repartitia mandatelor în parlament” contează cu adevărat, ci soliditatea incontestabilă a proceselor democratice, nu ne vom mișca mult din loc. Erorile sunt erori, dar rea intenția rămâne rea intenție. Și atunci când este constatată, ea trebuie penalizată extrem de dur. Și nu contează dacă vorbim despre 50.000 de voturi sau de 50. Acest scrutin a fost o mascaradă și trebuia anulat în întregime. Și nu doar turul II, așa cum și-o doreau reprezentanții Maiei Sandu. Da, CC are dreptate, majoritatea instituțiilor statului nu și-au onorat obligațiile. Chiar și în perimetrul legislației actuale. Din lașitate, incompetență, nepăsare, interes...

RECURSUL EMIGRAŢILOR A FOST RESPINS Atunci când spunem despre instituții care nu au funcționat putem să ne referim și la organele de justiție care, până la CSJ, au ținut-o morțiș: emigrații nu au temei să-și apere dreptul constituțional. Vă ziceam: nu sunt jurist. Nu pot să mă pronunț cu certitudine. Poate din cauza că nu sunt jurist nu înțeleg nici acest fragment: "...motivele indicate de instanţa de apel nu corespund circumstanţelor de fapt şi de drept a pricinii, s-a interpretat eronat legea aplicată şi nu a fost aplicată legea ce urma a fi aplicată." E document oficial! Ce să zic? Lumea zice că nu e nimic exotic, ci mai degrabă o normă... Cazul când forma spune multe despre conținut...

PRIMUL CADOU PENTRU PREŞEDINTELE DODON  Nu tare demult sputnik.md, unealtă de propagandă pro-putinistă, ce a obținut foarte ușor licențele în R. Moldova, anunța că Şalaru va fi demis de către Ghimpu. Nimeni nu a luat acest lucru în serios – câte nu îndrugă ăștia? – dar Ghimpu nu a comentat atunci nimic. El nu și-a apărat Ministrul, precum a făcut-o de atâtea ori acesta din urmă, uneori cu exces de vehemență și pe de-a dreptul nejustificat... De faptul că Dodon îi dorea demisia, nimeni nu-și prea bătea capul, căci Dodon părea inofensiv şi nu avea cum s-o facă. Cadoul a venit însă de la Ghimpu în persoană. Biroul Politic i-a retras lui Şalaru susținerea politică! O bombă! Și atunci când din partea unor locotenenți ai mahărului PL-ului vin acuzații precum că Şalaru ar fi scos în public chestii interne de partid, declarația e cel puțin ridicolă. Ghimpu, în loc să-și dea demisia precum ar fi logic și normal să se întâmple, trage în numărul II al PL-ului, în unul din acei ultimi doi miniștri, staruri și la nivel de Executiv, pe care se mai țin zdrențele care au rămas din imaginea PL-ului. 17 ani de președinție îl poate ţicni pe oricine, dar nu Mihai Ghimpu mă interesează acum. Marele strateg a luat tocmai 1,8% la ultimul scrutin, iar scorul popularității partidului îl ajunge vertiginos din urmă. Iulian Chifu le-a explicat pe toate foarte bine. Iată un fragment din editorialul său: „Cea mai simplă formulă de suicid pentru un lider politic este aceea de a nu-şi asuma înfrângerile în campaniile electorale sau proiectele politice de care îşi leagă soarta. Iar, la nivel european, nu există excepții. Cei ce forțează lucrurile într-o democrație își pierd stima apropiaților și a membrilor de partid; nu mai spunem despre adversari și parteneri, deopotrivă.” Eu unul sunt curios să știu la ce mai speră membrii de rând ai partidului, dar chiar și acei nu prea de rând. Problema nu se pune astăzi dacă are dreptate Ghimpu ori Şalaru. În joc e altceva: va mai exista PL după 2018 ori ba? Puteți, dragii mei membri ai PL-ului, să căutați în continuare justificări pentru extravaganțele lui Ghimpu. Puteți căuta conspirații și demasca trădători. Dar cu cuplul Ghimpu / Chirtoacă în frunte, nu vedeți voi mandate de deputat în 2018 cum nu le voi vedea nici eu, dacă nu mă fac membru al unui partid până atunci. Ghimpu l-a terminat deja pe nepotu-său de la Primărie... Acum, refuzând o demisie care putea fi eventual onorabilă, și-a semnat chiar el necrologul. Totul e să ştim dacă moare acum (și atunci PL-ul mai poate avea o speranță), ori peste doi ani (dar atunci PL-ul cu certitudine dispare). Instanțele PL-ului vor decide. Şi Dodon? Dodon e fericit!

DODON ŞI MARKEL AMENINŢĂ CU RĂZBOI CIVIL Așadar, prima vizită a Președintelui proaspăt confirmat de CC nu a fost în Rusia, nu a fost la Tiraspol, ci la Bălți! O vizită în semn de recunoștință pentru cel mai fidel și probabil cel mai eficient aliat al lui Dodon în această campanie. Ăștia cu demagogiile şi minciunile lor i-o fi adus mult peste acele 67.488 de voturi... Înflăcărat de această victorie și probabil simțindu-se și mai protejat de noua lui „kryshă”, Markel a reacționat ad-hoc la declarația CC amenințând cu... război civil! Cum era acolo la Ioan?: "În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Și această poruncă avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său." Dar de unde să ştie Markel despre Ioan ori despre spusele lui? El e popă, n-are când...

DEMISIA LUI LUPU Marian Lupu a demisionat din funcția de Președinte al PD-ului. C-o fi făcut-o de bună voie, ori ba, nu contează. Chestiile astea au rămas în interiorul partidului. Spre deosebire de PL ori PCRM (un fel de partide de gemene: atât de diferite, dar cvazi identice), PD-ul dă dovadă de o longevitate de invidiat. Se pare că ei au înțeles că sunt la sfârșit de ciclu (al doilea?) și acum pregătesc o reînnoire. Apropo, Diacov e încă în Parlament, la călduț, bine-mersi. Auzi, Dom’ Ghimpu? Învață, dacă ai cu ce.

AMNISTIE PENTRU HOŢI Și dacă nu-i de ajuns cât au furat, acum mai vor și să nu-i deranjeze nimeni! Săptămâna care a trecut a fost discutat extrem de mult un proiect de lege prin care puterea vrea să-i ierte pe toți evazioniștii (alias hoții) și să-i cheme să-și legalizeze averile. În scimbul a 2%. Adică, sărmanul plătește 18% și vai și-amar dacă nu le plătește la timp, iar ăștia, după ce usucă tot, acum mai vor și liniște: na, că acum o mai fi cum o fi, dar dacă pierzi alegerile? Vine altul și te bagă la dubă? Nu-i treabă, zău. Iată să zicem, dacă timp de 10 ani ai câștiga câte 100.000 pe an și ai plăti impozite, caznaua statului s-ar alege cu 180.000. Dacă n-ai plăti, ai acumula milionul, iar cu „amnistia” ai plăti doar 20.000! Fain calcul și tare incitator pentru a fi un bun plătitor de taxe. Asta fără a mai pomeni despre ceea ce mi se pare drept una din funcțiile primordiale ale unui stat: menținerea unei impresii de justiție socială. Așa că poate să zică Candu ce n-ar zice, dar eu sunt mai degrabă tentat să-i dau dreptate lui Adrian Lupușor: „Pe scurt: amnistia fiscală și a capitalului într-o țară aflată pe locul 103 (din 165 state) conform Indicelui de Percepție a Corupției 2015 este nimic altceva decât legalizarea corupției și sfidarea reformelor în domeniul luptei contra corupției.”

Iar în România a învins PSD-ul. Cu o zale purpurie se îmbracă mândra ţară...

Cam astea am avut a vă spune... Să-mi fiţi sănătoşi. Şi să ne auzim şi peste o săptămâna!

P.S.: Apropo, Trump încă nu este Preşedinte. Deşi, pe cine mai interesează?...

Ieri a fost Ziua Națională a României. Sărbătorită cu mult patos și avânt. Unii chiar au mătăhăit și din sabie. E drept că sabia e o copie, dar ce contează? Importante sunt simbolurile. La Chișinău a fost plimbat pe străzi un ditamai tricolor lung de 1 km. A fost frumos. Mai frumos decât panglica de Colorado plimbată de 9 mai care avea doar 250m. Altfel spus, suntem frumoși, înaripați, entuziaști, dar… președinte a fost ales Dodon. Carele Dodon imediat a și plecat la Moscova, cică în vizită privată.

Să știți că ironia rândurilor de mai sus nu este nicidecum o ofensă pentru cineva. Numai că în această bătălie a simbolurilor în care, vrei - nu vrei, ne bălăcim, în aceste autoidentificări împăciuitoare – nu vedeți cât de mulți suntem? – scăpăm din vedere lucruri esențiale. Ne adunăm în grupuri, reale, dar, mai ales, virtuale și ne lăsăm adormiți de o vecinătate complezentă. Ne creăm o falsă impresie că toți sunt că noi, că toți gândesc la fel…

Pe când realitatea e alta… Dinu Ciocan, președintele CCA, afirmă că 60% din televiziunile de la noi sunt în limba rusă… Iar asta îl va face mereu președinte pe un dodon oarecare. E bine, desigur, că ai noștri bravi gardiști defilează la București alături de lumea bună: britanici, italieni, germani, polonezi, slovaci sau americani, e mult mai firesc decât s-o faci în Piața Roșie, dar eu unul aș vrea ceva mai mult, mai energic și mai eficient…

AVEM PLAN Spre exemplu, planul de acțiune pe termen mediu și lung privind relația României cu Republica Moldova aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare a Tării (CSAT) de la București îmi pare un mic pas înainte. Să-l vedem ce va da în realitate. Eu unul de fâlfâit aiurea din lozinci și săbii m-am cam săturat.

Dar, bine, cu toate astea era să uit cel mai esențial: Să trăiți, frați români! La Mulți Ani tuturor!

BĂTĂLIA PENTRU TANC Dacă e să rămânem la categoria luptelor pentru simboluri, vom menționa că în această săptămână a avut loc un „eveniment” plin de grotesc la Corneşti. Angajați ai Ministerului Apărării au plecat să demonteze un tanc sovietic și să-l aducă la Chișinău. Dar deputați socialiști au pichetat o noapte și o zi și au făcut baraj. Așa un fel de ioni soltâşi ai modernității. Eu chiar am ascultat ce s-a vorbit la fața locului. E comédie, oameni buni! Partea bună a lucrurilor este că, în sfârșit!, acei „apărători” s-au simțit și ei oameni potriviți la locul potrivit. Căci acolo le este locul! Iar dacă e să fim mai serioși, atunci autoritățile ar trebui să înțeleagă că aceste acțiuni nu servesc la nimic. Interziceți propaganda militaristă rusească, ocupați-vă puțin de popularizarea istoriei – filme, documentare, modificare de curriculum școlar – și peste câțiva ani oamenii singuri vor cere să-l scoateți de acolo. Și pe Kotovski din centru, și alte „monumente” de acest gen...

BIROU NATO Mytnaya Street 3, 119049 MOSCOW, Russia. Aceasta este adresa biroului NATO. Acelui de la Moscova, domnii mei! Și, pe bune, dacă nu stârnește acel birou întrebări, de ce vă agitați cu toții când se deschide unul la Chișinău? Apropo, pentru cei mai recalcitranți am și o întrebare: la ce bun au comandat rușii 131 de vagoane pentru Transnistria față de de cele 20 din anul trecut?

МАРК, ТЫ НЕ ПРАВ! Și un ultim comentariu despre simboluri. Mark Tkachiuk, fostul ideolog al PCRM-ului, ne-a mai gratificat cu o diversiune. În incinta fostului sediu al Frontului Popular, a deschis cică o bibliotecă a civilizației universale care va purta numele lui Marc Bloch, istoric francez. Nu cred nicio secundă în sinceritatea acestui gest. În primul rând, dacă își bătea atât de mult capul de cultură și diseminarea ei, logica elementară i-ar indica să meargă în localități unde acest lucru este cu adevărat necesar: la sate sau în centre raionale, de exemplu, nu la Chișinău, unde biblioteci, de bine de rău, există. Dar acolo lucrează deja bine Pervîi Kanal, nu-i așa Mark Evghenievich? Scorurile electorale o demonstrează. Nu, Mark are nevoie de ceva la Chișinău, ceva mai finuț, dar ceva care să facă scandal, o momeală numai bună pentru finețurile intelectualiceşti, care s-au și prins, căci trag la idealuri umaniste ecumenice ca șoarecele la brânză.... Dacă deschidea această bibliotecă undeva în alt local, chiar și la Chișinău, avea să fie degeaba, efort inutil, dar așa... Imediat au apărut reacțiile așteptate (nu puteau să nu vină!), căci pentru mulți acest loc, într-adevăr, e un loc simbolic. Dar nici contra-reacțiile nu s-au lăsat așteptate, cu epitetele de-a gata pregătite, extrem de vehemente, pe care le auzim de 30 de ani deja. Știți  chestia aia cu naționaliștii, fasciștii ș.a.m.d. „Prostimea” e deja divizată, acum să-i mai învrăjbim și pe acei care au mai multe șanse să găsească limba comună, pe „intelighenţi”?... Așa că, punând la o parte toată dragostea mea pentru cultură și civilizația umanistă mondială, am un singur lucru de spus: e doar o potlogărie, tovarășe Mark. Iar paravanul celor 50.000 de volume și numele răposatului Bloch nu vă poate acoperi „isprava”... Păcat doar de acei „intelectuali” care s-au prins în capcană. Ce ziceți, câți dintre voi militați pentru o mai bună înțelegere între etnii, adică pentru idealuri umaniste?... Apropo, că să curmăm orice discuție inutilă și ca să fie și mai clar punctul meu de vedere: prietenii mei știu cât de indignat eram în 2012 atunci când unioniştii organizau un marș la... Bălți! Doar știau că avea să iasă cu scandal...

PROCESUL EMIGRAŢII VS. MOLDOVA Mă veți crede ori ba, dar eu consider acest proces drept cea mai importantă noutate din R. Moldova, și de departe! Bineînțeles că procesul nu avansează. Ar fi fost și straniu dacă ar avansa. Este pentru prima dată când cetățenii acestei țări încearcă să-și apere dreptul în mod civilizat, nu insistând pe proteste necontenite în stradă (deși numărul celor care au protestat acum două săptămâni în toate orașele lumii este impunător și impresionant), nu luând cu asalt instituții publice, nu angajând partide și mișcări politice, ci atacând o serie de decizii ale statului în instanță. Situația este atât de inedită încât autoritățile nu prea știu cum să reacționeze. În toată această poveste, fiecare decizie și comunicare transpiră neîncredere. Și apropo, am o mare bănuială că procesul respectiv și toate istoriile dubioase legate de alegerea lui Dodon au fost în această săptămână mușamalizate mediatic cu mare sârguință. Rareori în doar două săptămâni plouă cu atâtea scandaluri, și nu din acele mărunte, ci suficient de grave, pe care nu le poți trece cu vederea.

DOSARUL GRĂDINIŢELOR Numai unul, dosarul cu livrarea mâncării alterate la instituțiile de învățământ, cât face! Proporția scandalului și caracterul său ar astupa orice! M-ar mira să scape primarul sau ministrul învățământului teferi de pe urma lui... Dar ceea ce îngrozește cu adevărat nu este faptul că sunt implicați demnitari înalți, ci tocmai contrariul: faptul că este implicată enorm de multă lume! De la mic la mare! Toți știau... Și peste tot e la fel. Numai de la acest singur gând te strânge în spate... Ah da, cât pe ce să uit: și unde-i Plahotniuc în toată această poveste? Unde-i Plaha în scandalul cu persoana decedată din cauza că nu a dat mită la spital? Unde e Plaha în tragedia cu tânăra asasinată la Străşeni? Eu nu-l apăr pe Plaha, doamne-ferește! Numai că el este doar vârful unui aisberg... Nici nu vă închipuiți cât de neînsemnat este... Sistemic vorbind. Căci la un aisberg nu vârful contează, ci ceea ce este sub apă...

KROLL 3 Cică BNM a primit al treilea raport Kroll. Au fost identificate destinațiile a circa 400 mln $. Majoritatea fiind transferate pe conturile bancare din Rusia (200 milioane de dolari SUA), Moldova (95 milioane de dolari SUA), Estonia (58 milione de dolari SUA) și Cipru (41 milione de dolari SUA). N-ar strica, dacă tot ne jucăm de-a transparența, să fie publicate și Kroll 2, și Kroll 3. Dacă tot plătim, tot suntem datori, măcar să știm pentru ce anume.

DATORII RECORD Apropo, saga cu „meleardul” a ridicat datoriile Moldovei la cel mai înalt nivel din istoria ei. Dar iată un detaliu curios: a crescut semnificativ anume datoria internă. Adică noi nu datorăm ceva cuiva din afară (răilor ceia de creditori din exterior), ci din interior! Capisci? Acum parcă devine și mai clară demisia lui Drăguţanu și torpilarea acordului cu FMI... N-ar strica să aflăm cine anume sunt aceşti creditori. Poate că e doar o fantezie de a mea.

Cam astea au fost. Poate că aș fi putut să vă mai scriu despre 2-3 chițibușuri precum reținerea lui Trocin sau raportul anchetei opozanţilor despre concesionarea AIC. Sau despre faptul că președintele va trebui de acum înainte să semneze în fața numelui cu procurorul general... Sau despre experții estonieni care ne învață cum să „optimizăm” și mai bine învățământul... Sau despre cum CCA au penalizat câteva televiziuni toxice cu 72 ore de suspendare a publicității (doar atât pentru moment). Ne vom limita și noi doar la atât. Nu înainte de a vă povesti și despre ceea ce m-a întristat cel mai mult:

A ARS BISERICA DE LEMN DE LA CLIMĂUŢI Buneii mei trăiau la doar câteva case depărtare. Când eram mic, pe vremea marelui URSS, biserica era încuiată. Avea însă ferestrele sparte, iar eu eram suficient de firav și de îndemânatic pentru a mă strecura printre gratiile prea largi înăuntru. Era un teren de joacă perfect pentru un băiețandru de la oraș... Am petrecut ore întregi în biserică, răscolind printre gunoaiele de acolo, căutând comori și temându-mă de momâi care ar putea ieși de pe sub lespezi... Și iată că am aflat că biserica a fost mistuită de flăcări. Doare... Nu vreau să lungesc mult vorba, dar am impresia că dacă nu ar fi fost dată pe mâna popilor, poate că scăpa de foc...

Și apropo: Dodon încă nu este președinte!

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

“Dance me to the children who are asking to be born

Dance me through the curtains that our kisses have outworn

Raise a tent of shelter now, though every thread is torn

Dance me to the end of love”

Leonard Cohen

Mă veți întreba (unii chiar m-au și întrebat) de ce nu am scris încă despre scrutin. Chiar așa, cum poți să scrii despre altceva decât despre turul II al alegerilor prezidențiale în noaptea de joi spre vineri de după alegeri? Păi, chiar nu poți! De aia chiar am să vă scriu. Puțin de tot, cât să rămân în trend. Să știți că încă nu sunt gata să abordez subiectul. Promiteam între cele două tururi, pe o rețea de socializare, că voi înjura amarnic. Dar, fiți de acord, e mauvais ton să înjuri persoane cu care ai nimerit în aceeași belea... Așa că... Am să mai aștept. Să se mai calmeze spiritele. Adică până când au să înceapă „spiritele” alese a se mânca din nou înde ele, precum au făcut-o până la scrutin...

Până una-alta, însă, am să vă scriu despre altceva:

POMPIERUL – EROU Alegeri ori ba, roșii, verzi ori albaștri, ruși, români ori inuiţi, oricare din ei nu ar veni la putere, există corpuri de meserie misiuna cărora va rămâne aceeași: să salveze vieți și să intervină acolo de unde fug toți ceilalți, indiferent de apartenența lor politică. Ivan Nogailic, un pompier de 28 de ani, tată a doi copii de 4 ani, a decedat la datorie... Să-l odihnească Dumnezeu...

PRODAN A FOST SCOS DIN 11 În 1994 aveam 17 ani. Cu sufletul la gură priveam campionatul mondial la fotbal din SUA. Nopți la rând nedormite! Și câtă adrenalină! Și astăzi aș putea recita acel 11... Daniel era beton! Prodan și Belodedici – fundașii noștri centrali. A rămas doar Belodedici... Nu, nu a fost doar o schimbare.

LEONARD COHEN TO THE END Încă o pagină din cartea propriilor mele legende a fost întoarsă... Dance me to the children who are asking to be born… Una din acele câteva melodii care ți se-nvârt în permanență în cap…

„CARATISTUL” ARESTAT Vitas a fost arestat. Încă hăt în 2014 îi dedicam un text, „Alertă oranj 2 sau Comerțul caratiştilor”. La câtă atenție îi acordam pe timpuri, nu puteam să trec cu vederea această ştire! Cred că este cea mai bună noutate a săptămânii (în grila mea valorică personală, desigur). Iată un fragment din acel text și după aia, odată tranziția asigurată, putem discuta și despre alegeri: „Cît ziceţi că ar costa alegerile parlamentare? Nu-i mai bine să închidem această farsă şi să mai economisim ceva bani la buget, nu de alta, dar iată: ne manîncă din picioare creditorii şi ne spun că ar fi bine să mai închidem robinetele. Şi le-am închide noi, dar nu avem acces la ele.”

AVEM PREZIDENT (? SAU !) Așadar, cunoaștem învingătorul: Dodon a fost ales Președinte cu o diferență de 67 488 de voturi. Curtea Constituțională urmează să valideze (cum a făcut-o de obicei până acum) ori să invalideze (cum s-ar fi întâmplat în oricare din țările sănătoase la cap) rezultatele scrutinului. Eu tind să cred că va zice că totu-i ok, ținând cont de natura declarațiilor diverse și variate, începând cu Timofti și terminând cu Pettit. A fost oare previzibil? Cred că a fost, și nu de ieri ori alaltăieri... Ori parlamentarele din 2014 n-o anunțau? Ori localele nu au arătat clar ce avea să se întâmple? „Proeuropenii” au făcut totul pe dos în această campanie. Voi reveni mai târziu și cu alte opinii, vă ziceam din start că nu-i acum momentul... Dar câte ceva tot aș dori să zic.  

-          Câţi au ales?: 53%!!! Doar 53% din alegători au participat la scrutin... Oricum ar sta lucrurile, această cifră e o rușine! Mă stricam de râs în seara de după scrutin când auzeam pe la televiziuni sintagme de genul „a fost mobilizare generală”... Dar este și o nuanță: ar trebui totuși să știm la un moment dat: suntem noi într-adevăr niște loseri desăvârșiți, care altă soartă în afară de o cură de dictatură nu merităm, de nu mai ieșim la vot, ori listele elctorale sunt o scamatorie totală? Poate că numărul emigraților este mult mai mare decât ni se anunță? Cum altfel să vorbești de „mobilizare generala” și să înregistrezi doar 53%?

-          Cine a ales? Putem spune cu certitudine astăzi că acei care ne-au ales nouă președintele sunt Transnistria și Găgăuzia. Ceea ce e o aberație în sine. Nu pot regiuni care refuză ani la rând să participe la viața politică, socială și economică a țării, și asta în mod agresiv și categoric, să decidă cine ne va fi Președinte! E ceva nesănătos aici...

-          Record în străinătate: 138.712 alegători au votat în străinătate! Mai mulți decât oricând! Dar nu a fost suficient... În țară dezastrul e mai mare... Vom trece peste faptul că mii de cetățeni așa și nu au putut vota din cauza unui cod electoral absolut obsolet și neadaptat, chiar dacă gravitatea acestei situații este un motiv sficient pentru ca CEC-ul și Ministrul de Externe să-și dea demisia (Nu pentru că sunt responsabili, căci nu sunt cu adevărat, ci pur și simplu pentru că așa se face. Demisie „de onoare” cum ar veni.). Vom menționa doar că această mobilizare fără precedent spune multe despre noi: multe lucruri bune și extraordinare, dar și... despre aceeași lipsă de civism despre care scriam și mai sus. Mobilizarea respectivă ori a întârziat, căci se cerea înainte de turul I, atunci când foarte puțini și-au bătut capul de prezență, de numărul de secții, de înregistrări online prealabile, de documentele în baza cărora ar putea vota emigrații, ori a venit prea devreme, căci, cum n-ai da, adevăratul test ne așteaptă abia peste doi ani, în 2018, la parlamentare. Iată atunci vom avea nevoie de toată lumea! Să sperăm că această înfrângere nu va tăia din elanul emigraților... Căci, cel puțin, ei au demonstrat că se poate!

-          Validam ori ba? Semnele arată că scrutinul va fi validat. Deși nu ar trebui. Dodon nici nu ar fi trebuit admis la alegeri. Doar una investigația RISE despre finanțarea partidului prin Bahamas e un motiv mai mult decât suficient. Dar au mai fost și multe altele: instigări la ură și discriminare, implicarea bisericii în campanie și represalii pentru slujitorii care s-au opus (biserica devastată) acestei implicări, coruperea alegătorilor și deplasarea lor masivă organizată către secțiile de votare... Din cele dubioase am mai putea cita și scorurile absolut improbabile (99%!) în Găgăuzia. Așa ceva, elementar, nu poate exista dacă alegerile decurg onest. Scandalul cu alegătorii din străinătate care nu au putut să voteze este fără îndoială de proporții, dar, cred eu, nu este un motiv suficient de grav pentru invalidare. Fiindcă așa-i legea electorală. Proastă... (Dar poate că și este. Judecata ar trebui să decidă. Numai că va lua timp. Mai mult timp decât e necesar pentru validarea scrutinului) Pe bune, eu consider că CC ar trebui să anuleze rezultatele alegerilor. Apoi ar trebui să instaurăm un moratoriu pentru orice fel de alegeri până când nu este modificat codul electoral pentru ca să fie respectată Constituția. Ar trebui să avem o claritate absolută referitor la ceea ce se întâmplă cu listele electorale. Asta înseamnă că ar trebui publicate în sfârșit rezultatele recensământului. Apoi ar trebui să decidem ce și cum facem cu Transnistria și Găgăuzia. Votează? Nu votează? În ce condiții? Căci, dacă votează, ar trebui să fie condiții. CEC-ul oricum, ar trebui să demisioneze in corpore!  

-          De ce am pierdut? Cauze sunt mai multe, dar există una principală care le astupă pe toate. Am s-o numesc simplu: Pervyi Kanal! Dodon nici nu a avut nevoie să-și construiască un discurs sau să piardă timp pentru a convinge. Electoratul său este cizelat și condiționat de ani de propagandă continuă. Discursul lui Dodon și comportamentul său au fost și sunt o copie fidelă a zoaielor care se revarsă de la aceste „posturi de televiziune”. Și Republica Moldova nu a făcut nimic pentru a se apăra de acest flagel... Iar acum culege roadele. Putem invoca și alte chestii, dar asta e cum ai căuta păduchi la broască...  

Cam atât pentru astăzi.

Ah, da, cât pe ce eram să uit: Felicitări, Dumitru, pentru nominalizare! „Poetul European al Libertăţii” – sună frumos! Succes! Îți doresc să iei și premiul!