Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
14 mars 2016 1 14 /03 /mars /2016 11:21
Săptămâna în care s-a anulat majoratul Moldovei

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Iată-ne din nou la finele unei săptămâni în care un singur eveniment le-a eclipsat pe toate celelalte, fapt ce-mi simplifică mult misiunea pentru noaptea în care se scrie acest text. Cred că ştiţi deja la ce eveniment anume fac aluzie. Încă puţin şi ajungem şi la el. Nu înainte de a vă vorbi despre alte două evenimente despre care puţin probabil să fi auzit, căci au avut loc aproape de mine şi departe de Chişinău.

Vinerea trecută în incinta Ambasadei Republicii Moldova de la Paris am discutat cu Vladimir Beşleagă. Există oameni care înnobilează şi luminează totul în jurul lor. Şi o simplă apropiere de ei, dar dară-mi-te o convorbire întreagă!, se preface în eveniment! Planetar! Universal! Galactic! Îi mulțumim Doamnei Lucreţia Bârlădeanu şi Ambasadei pentru că s-a întâmplat!

Al doilea lucru despre care neapărat am vrut sa vă scriu, este festivalul, planetar şi el astăzi, Marţişor. Probabil s-au făcut şi în alte părti. S-a organizat şi la Paris! Şi a fost bine. Nu ştiu dacă este neapărat acest lucru bine, dar s-a organizat fără proiecte, ajutoare financiare ori suport direcţionat. Autofinanţare. Prin străduinţa şi tenacitatea a câteva persoane şi în pofida straduinţei şi prostiei altora. Ca de obicei. Natalia ChirinciucSvetlana Postolachi, cred că au fost destui în acea seară care v-au zis „merci” şi în afară de mine, dar cu unul mai mult nu strică! (Iată lista completă a persoanelor graţie cărora acest eveniment a putut avea loc: Elena Chavanne, Cristina Ionaş, Ion Ciobanu, Ion Cobzaru, Eugen Leviţchi, Alexandru Leviţchi, Elena Keo, Doina-Nicoleta Postolachi, Ramona Pasca, Sergiu Demidov, Angela Todosiciuc. Organizatorii aduc mulţumiri şi Liviei Bulat de la Ambasada R. Moldova pentru suport.)

Să revenim acum la ale noastre, care vor fi scurte, dar, din păcate, deloc clare:

CC TAIE 15 DIN 24 Aşa dar şi deci, vom alege Preşedinte prin vot direct! Băieţii de la DA pot în sfârşit dormi liniştit acasă, făcând focul în sobă cu foile pline de semnături pentru referendum, Usatâi a şi început a se tângui, iar Dodon brusc şi-a găsit afinităţi cu acquis-ul comunitar. European, nu Vamal. La câţi s-au dat cu părerea deja despre această decizie ar fi ridicol să mai vin şi eu cu aprecieri, cu atât mai mult că nu sunt expert în drept constituţional. Eu văd toată această poveste din cu totul alt punct de vedere. Într-un epizod al războiul pentru Ucraina, o parte beligerantă mai nu a câştigat bătălia pentru Moldova având şi ceva avans, şi trupe dislocate în teren. Celălat adversar a schimbat brusc regulile de joc şi a mai redus din diferenţă. Este doar o reconfigurare a câmpului de bătălie fără avantaje strategice şi determinante pentru moment. Dar astea sunt fantezii de-ale mele. Am să mai adaug doar atât: la referendumul din 2010 am votat pentru alegerea Preşedintelui de către popor – unu la mână; la câte s-au întâmplat în această ţară cu legile în ultimii ani, a te lamenta pe urma acestei decizii e fandoseală curată – doi la mână; cică s-au anulat 15 ani de istorie... Puţini! – trei la mână şi punct final! Eu unul mi-aş face griji doar pentru un lucru: alegeri poate şi vom avea, dar iată CEC încă nu avem! Mandatul CEC-ului a expirat acum o lună!

RĂZVRĂTIREA GENERALULUI Şeful Statului Major, Gorgan, pe care Ministrul Apărării, Şalaru, insistă să-l elibereze din funcţie, nu se dă bătut şi scrie scrisoare după scrisoare Comandantului suprem al armatei, Preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Nicolae Timofti, în loc să-l elibereze din funcţie, tace. Nu vom comite crimă de lèse-majesté şi nu vom aminti cum este numit Timofti în popor. Am putea avea dubii în acest conflict, dar prestaţia galeriei lui Gorban ne convinge mai bine decât orice.

PLOAIE CU DEZVĂLUIRI O serie întreagă de anchete au fost publicate în această săptămână. Una mai halucinantă decât alta. Newsmaker.md publică o investigaţie făcută în Ucraina despre „acţionarii” fictivi în numele cărora s-a furat miliardul, dar şi dezvăluiri extrem de directe referitor la banii alocaţi băncilor „în dificultate” prin decizie secretă de către Guvern. Ziarul de Gardă îl găseşte impresionant de uşor pe Oleksandr Pinchuk, aflat sub anchetă şi dat în căutare în Moldova. În ambele cazuri, jurnalişti fără imputerniciri şi neajutoraţi se descurcă mult mai bine decât instituţii întregi cu ofiţeri armaţi, protejaţi de lege şi statut! Rise.md vin şi ei cu investigaţia tradiţională şi îl „pişcă” simţitor pe ministrul Chirinciuc. Afacerea ca afacerea, dar omul cam încurcă funcţia publică cu pomelnicul de familie... Şi nu uităm nici de drone! De această dată Europa Libera este cea care a filmat pădurea de la Durleşti unde a crescut un cartier întreg de vile luxoase! Vile luxoase am mai vazut, dar există şi o noutate inedită în acest video: un proprietar povesteşte cu tupeu că cică vila la care vine în Porsche Cayenne e de fapt o gradiniţă pentru copii cu dizabilităţi! Câta obrăznicie!... El chiar ne are pe toţi de proşti?...

LISTA KGB-ULUI PENTRU O MOLDOVĂ LIBERĂ Constantin Corneanu publică în această săptămână un text pe Adevarul.ro cu o listă foarte curioasă. Sunt persoane propuse de către KGB pentru a conducea mişcarea democratică în Moldova. Câţi din ei sunt agenţi (presupun că în lista adusă aceştia sunt unităţi, dar important rămâne mecanismul de infiltrare...)? Câţi "doar" oameni de încredere? Câţi sunt folosiţi pe post de fumigen pentru a-i acoperi pe agenţii veritabili? Iată deci cum au fost infiltraţi „băieţii buni”! Reuşită operaţiune, ce să mai...

Cam atât. Ce să vă mai zic? Că Yurivanych e mai zhiv decât credeam? Cică e moderator TV la Dodon acum! Că încă un ins cu epoleţi implicat în dosarul „7 aprilie” a fost achitat? Că la concursul pentru postul de director la Radio-Moldova despre care v-am vorbit săptămâna trecută sunt doar trei candidaţi şi toţi „de-ai casei”?... Dar sunt oare astea din urmă noutăţi?

Partager cet article
9 mars 2016 3 09 /03 /mars /2016 14:00
Homarul

 

The Lobster (2015, Yórgos Lánthimos, Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Franta, Olanda, SUA, Rom: Homarul): Este unul din cele mai surprinzătoare şi stranii filme apărute în ultimii ani. Povestea ne duce într-o lume imaginară în care fiecare din adulţi sunt aduşi la un moment dat la un soi de pensiune şi i se pun la dispoziţie 45 de zile pentru a-şi găsi o pereche. La finele acestui termen, dacă nu a reuşit să se „îndrăgostească”, individul este transformat într-un animal la alegerea lui (alegere făcută la înscrierea în „hotel”). Eroul nostru, David (incarnat maiestuos de Colin Farrell!), alege homarul… Această dragoste „cu de-a sila” sistemică este bineînţeles combătută de un grup de rebeli care se opun „dictaturii”… Numai că opoziţia lor este la fel de radicală: rebelii persecută fără milă orice formă şi tentativă de a constitui un cuplu şi orice angajament într-o relaţie amoroasă… Deranjant în primul rând prin procedeele narative, filmul, abstractizând până la absurditate natura conflictului „ideologic”, anulându-i semnificaţia, ridică o întrebare esenţială şi din ce în ce mai stringentă: aceea a absolutismului sistemelor de valori şi de gândire. Cum scapă David de acest cerc vicios?… Lăsăm răspunsul în suspans. Dar recomand să vă rezervaţi timp pentru convalescenţă după vizionarea filmului…

 

Notă pregătită pentru Revista de duminică nr. 91 (Platzforma.md)

Partager cet article
7 mars 2016 1 07 /03 /mars /2016 11:43
Săptămâna în care a emigrat şi Baba Dochia

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Aşa dar, suntem în plin Mărţişor! Coincidenţă simbolică: pe 1 martie este şi ziua în care s-a născut Eugen Doga. A împlinit 79 de ani. Să-i urăm încă multe primăveri înainte şi multă sănătate!

Noutate trăsnet: la Paris a nins! Cu fulgi de nea cât pumnul. De unde n-a nins toată iarna... Am impresia că până şi Baba Dochia a emigrat... Altfel cum s-ar explica?

A FOST RĂZBOI Dar începutul lunii martie ne mai aduce aminte şi de faptul că acum 24 de ani începea războiul pe Nistru... Filmul lui Victor Bucătaru, Masacrul Inocenţilor, ar trebui să-l privim şi răs-privim... Astăzi ar fi naiv şi ridicol să ne mai întrebăm cine şi cum l-a început. Nu mai există mister. Scenarii asemănătoare au existat în numeroase regiuni din fosta URSS, iar evenimentele din Donbass au reactualizat un sfert de veac de istorie post-sovietică... Întrebarea e alta: mai departe, ce facem? Gândiţi-vă: acei care s-au născut în Transnistria după război au astăzi peste 20 de ani! Au crescut legănaţi de propaganda kremlinistă... Noi şi de partea dreaptă a râului avem suficiente probleme, iată Şalaru, de exemplu, va înfrunta o moţiune de cenzură în Parlament... Şi Moscova se excită... Deşi declaraţiile lui Şalaru nici nu se apropie, în materie de agresivitate şi provocare, de cele făcute de un oarecare Rogozin nu chiar atât de demult...

PROPAGANDĂ Cică la Chişinău ar exista o cafenea care-şi poartă bine numele... Dar nu despre cafeluţe şi alte băuturi licoroase am să vă vorbesc, ci despre unul din cele mai importante (dacă nu chiar cel mai important!) evenimente ale săptămânii: a fost creat un Consiliu consultativ mass-media moldo-român pentru a contracara propaganda Kremlinului în R. Moldova. Intenţia e bună. Să vedem cum va fi aplicată. Cam târziu... Problema era stringentă acum câţiva ani (aici scriam despre asta). Era primul lucru, esenţial şi vital!, pe care trebuia să-l facă o guvernare cu adevărat europeană! N-a fost să fie. Iată, de exemplu, se anunţă un concurs pentru postul de director la IPNA-Teleradio-Moldova. Numai că „noutatea” apare pe 03/03, pe când dosarele trebuiau depuse între 22/02 şi 04/03... Poate am scăpat eu ceva, poate a scăpat ceva redacţia Deschide.md. Poate candidatul ales în urma „concursului” într-atât de bine mediatizat e unul cu adevărat bun... Dar eu nu am uitat încă scandalul de anul trecut cu CV-ul Olgăi Bordeian...

FINANŢELE CÂNTĂ ROMANŢE FMI-ULUI Lucruri uimitoare de tot se întâmplă în lumea finanţelor! Săptămâna trecută vă scriam că printre acei nouă candidaţi la funcţia de Guvernator al BNM sunt şi două-trei CV-uri destul de bune. Ei bine, acel al lui Sergiu Cioclea era printre ele! Şi el va fi înaintat în Parlament. Pâna şi Dodon zice ca e un candidat bun! Dar... vedeţi D-stră, interesle personale, de partid, sunt mai presus decât interesul ţării. O zice chiar el şi îi mulţumim pentru faptul că nu trebuie să mai adăugăm altceva. Însă minunile nu se opresc aici. BNM, brusc, începe să-şi exercite atribuţiile! Blochează nişte tentative de a prelua controlul asupra MAIB, de exemplu. FMI, chiar dacă e destul de sceptic, ar putea chiar fi impresionaţi, la o adică. Iar noi putem îndrazni să sperăm. Cu toate acestea nu m-aş grabi să cad pradă euforiei... De ce? Fiindcă Drăguţanu a fost coleg încă de la şcoală cu Cioclea: au învăţat în clase paralele. Fiindcă ambii au fost elevi buni. Fiindcă atunci când era numit Drăguţanu am zis, la fel, că e un candidat bun. Bineînţeles, nu există nicio legitate sau legătură. Să sperăm că aceste două poveşti cu acelaşi început vor avea conţinuturi şi, mai ales, sfârşituri diferite.

FIIND MINISTRU, PĂDURI CUTREIERAM Ministrul Mediului (iniţial am comis o eroare: am scris pe ciorna acestui text „Ministrul Protecţiei Mediului”. Apoi am verificat: nu, protecţie nu e în titlul oficial) a făcut încă o raită printr-o pădure şi a publicat cum a depistat fărădelegi de proporţie şi tăieri nesancţionate de arbori... Aici ar trebui să ne bucurăm, să apreciem lupta cu braconierii şi eforturile întru... protecţia mediului, parcă şi o lege care interzicea exportul lemnului a fost adoptată nu demult... Dar nu a fost să fie. Apare o altă ştire care anunţă că Ministerul Mediului (fără protecţiescoate la licitaţie 560 de hectare! de pădure... Deci, ce trebuie să înţelegem? Până la urmă tot spectacolul a fost doar o încercare de a legaliza nişte tăieri? Combatem braconierii ca să ne rămână nouă mai mult de tăiat?... Şi cu protecţia pădurilor cum rămâne? Ah da, uitam: protecţie în denumirea ministerului respectiv nu-i...

CONTRA-SONDAJ Încă un sondaj a fost publicat. Dacă săptămâna trecută era dat învingător Usatâi, de această dată pe cal este suit Dodon. A zburat la gunoi şi ăsta! Nu din cauza că a ieşit Dodon în faţă, ci din cauza că şi acest „sondaj” prezintă probleme serioase (de exemplu, nu a fost introdus „PAS”-ul Maiei Sandu) de metodă. Ca şi săptămâna trecută, Doru Petruţi explică mai bine. Eu în genere aş recomanda să nu mai citiţi niciun sondaj nimic, până nu este adoptat un regulament cu statut de lege despre condiţiile şi modalităţile de efectuare şi de difuzare a unui sondaj de acest fel. 

OSTATICII GAZPROMULUI Din 2013 scrise cetire: „Activele „Moldova-Gaz”, în mare parte constituite din banii cetăţenilor (care, apropo, nu au primit nicio cotă valorică în schimbul miilor şi miilor de lei plătiţi pentru conectarea la „gaz”) au fost înghiţite de Gazprom în contul datoriilor... RAO EES se joacă de-a electricitatea pe la noi... Industria vinului (cică strategică) a trecut în mare parte la capitalişti ruşi... (...) De spaţiul mediatic nu mai pomenim... Dureros subiect! Şi acum AIC şi BEM...” RISE publică încă o investigaţie în care ne descrie în ce fel Gazprom controlează sectorul energetic din Moldova... Iar Filip se întâlneşte tot în această săptămână cu un tip de la Gazprom şi îl asigură că noi vom fi cuminţi... Conţinutul comunicatului e de-a dreptul jenant...

JURNALIŞTII VOR SĂ-I VADĂ CU OCHII LOR Un grup de jurnalişti a protestat în faţa Parlamentului. Apoi chiar în incinta Parlamentului. Vor acces nemijlocit în sală. Şi au perfectă dreptate! Candu cică vrea comisie... Citiţi ceea ce scriam atunci când s-a decis că şedinţele Guvernului să nu mai fie deschise. Nu schimb nicio literă. Doar cifra datei şi nişte nume acolo... Boala e aceeaşi. Aceleaşi sunt şi leacurile.

Cam atât... Restul au fost mai mărunte: neastâmpărata de dronă a filmat şi averile lui Diacov. Procurorul, nu deputatul. Luptătorul împotriva sistemului... Leo şi-a luat Oscarul. Moldova îşi cunoaşte candidatul la Eurolizion.

O noutate însă mi-a plăcut în mod deosebit şi aş vrea să închei anume cu ea. Un guvernator din Ucraina a decis să renumească strada Lenin în Lennon. Câtă fineţe! Dar ceea ce este şi mai genial este faptul că pe guvernator îl cheamă Moscal! Aşa că, dragii mei, reiese că nu toţi moscalii sunt răi. So, let it be?

Partager cet article
29 février 2016 1 29 /02 /février /2016 11:30
Săptămâna în care Umberto a devenit Ex Caelis Oblatus

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Importanţa şi valoarea evenimentelor care ne năpădesc zilnic, ierarhizarea lor, e o dimensiune strict individuală. Sunt din acei care-şi dedică tot timpul şi pasiunea luptei împotriva lui Plahotniuc, de exemplu, sau împotriva lui Filat, sau încă împotriva cuiva, exorcizându-şi frustrările şi ura prin această focusare sterilă... Cineva stă cu ochii pe războiul din Siria, altcineva se întreabă dacă va lua în sfârşit DiCaprio un Oscar anul acesta, pentru alţii nu există subiect mai important decât desemnarea candidatului naţional pentru Eurovision...

Pentru autorul acestor rânduri noutatea care le-a umbrit pe toate în săptămâna care a trecut a fost dispariţia a două personalităţi de vârf din lumea literaturii. Hazardul a făcut ca atunci când am aflat despre moartea lui Umberto Eco să fiu în plină lectură a unui roman (Laurent Binet, La Septième Fonction du langage), extrem de fascinant şi decalat, în care Umberto Eco este un personaj... O coincidenţă, bineînţeles, dar strânge în spate, cum n-ai da... În afară de cărţile citite, îi datorez lui Umberto un zece pe care-l luam la „Lingvistica generală” în îndepărtatul an 1996, atunci când la un examen am vorbit despre principalele curente în lingvistică şi am pomenit şi de semiotică cu Umberto Eco. El încă nu făcea parte din manuale şi însuşi faptul că i-am pomenit numele şi-a făcut efectul...

Harper Lee a rămas fidelă destinului până şi în moarte... A preferat să rămână retrasă toată viaţa, refuzânt sofitele mediatice. Autoare a unui singur roman, dar cultisim! (To Kill a Mockingbird), ea publică a doua carte (Go Set a Watchman) cum ar fi să trânteşti uşa atunci când pleci... Implacabilul fatum a făcut, însă, ca şi acest ultim act al vieţii sale, moartea, să rămână umbrit de decesul lui Umberto...

xxx

Oricât de complicată nu ar fi tranziţia, imposibilă chiar, vom reveni la ale noastre oi, care, după cum ne spune Păcală, negre nu-s niciuna, iar albe şi mai puţine.

PRIHVATIZĂRI? Statul vrea să vândă câteva întreprinderi destul de „gustoşele”. Printre ele regăsim „Tutun-CTC”, „Barza Albă”, UNIC... Toate bune, statul chiar nu are de ce produce ţigări, la o adică. Doar că termenul limită pentru depunerea ofertelor e fixat pentru 23 martie! Vă întreb: care investitor serios angajează afaceri de milioane în doar o lună?! Opacitatea acestei „operaţiuni” e dubioasă şi mă face să cred că „cumpărătorii” sunt deja stabiliţi... Cum ar trebui să funcţioneze? Simplu: ar trebui să funcţioneze Bursa de valori şi să existe o piaţă a valorilor mobiliare cu toate atributele de rigoare. Şi acţiunile acestor întreprinderi să fie vândute pe această piaţă, fără „tendere” inutile, fără nimic. Astfel încât să fie deschis accesul la proprietate şi pentru micii investitori. Numai că, vorba Preşedintelui, ar trebui să fie, dar dacă nu-i... Iată aşa se nasc oligarhii. Pe care după asta îi pândim cu dronele şi facem spume la gură combatându-i...

9 PENTRU BNM. FMI ŞI BM PENTRU 1: 9 candidaţi şi-au depus CV-urile pentru postul de Guvernator al BNM. Dacă printre aceşti 9 au fost şi candidaturi destul de exotice, 2-3 CV-uri sunt detul de impunătoare, formaţi la cele mai bune şcoli şi cu experienţă în instituţii financiare solide. Eu unul sper ca viitorul Guvernator să fie ales din exterior, fără legături suspecte de clan, rubedenie sau de gaşcă cu acei din „sistem”... Cred că exact asta aşteaptă şi reprezentanţii FMI-ului sau ai Băncii Mondiale cu care s-a întâlnit Filip în această săptămână. Acordul cu FMI chiar este o urgenţă absolută, dacă e să ne aducem aminte de ceea ce spunea Ridha Tekaia (vă scriam despre acel interviu vinerea trecută): actualmente R. Moldova emite obligaţiuni de stat la nişte rate de dobândă astronomice (cine, dacă nu noi, le va plăti?)...

PARLAMENTUL LUCREAZĂ În sfârşit au ieşit din hibernare deputaţii! Chiar dacă nu ne-au scutit nici de această dată de câteva prestaţii jalnice şi show de cel mai prost gust, au fost votate legi foarte importante. Mă refer, în mod special, la legea despre Procuratura Generală şi cea referitoare la CNI (deşi au mai fost şi chestiunea cu imunitatea deputaţilor şi cea a numărului limitat de licenţe de televiziune pentru o persoană, deloc neglijabile). Noua abordare a partenerilor de dezvoltare (a se vedea declaraţia Miniştrilor de Externe ai UE şi comunicarea foarte sugestivă din partea Ambasadei SUA) pare să fie eficientă. Imediat a demisionat şi Procurorul General. Numai că legătura între aceste două evenimente e mai greu de stabilit, indiferent de ceea ce afirmă Gurin. În primul rând şi din cauza că demisia sa a fost precedată de un scandal legat de procurarea automobilelor de serviciu extrem de scumpe. Şi din cauza că noua lege intră în vigoare abia în august 2016. Usatâi, iată, afirmă că Gurin ar fi un candidat pentru Preşedinţie la CC...

CNA ŞI PERCHEZIŢIILE Două serii de percheziţii cu reţineri şi tot balamucul au fost efectuate de CNA. Prima – la Primăria de la Chişinău. A doua – la Moldovatransgaz. Să sperăm că sunt un act ordinar (deşi destul de extraordinar pentru Republica Moldova) de justiţie şi nu o reglare de conturi sau un instrument de a înlocui pe unii cu alţii, mai comozi. Vom trăi şi vom vedea. Între timp merită menţionată declaraţia Primarului Chirtoacă care zice că a cerut demult această investigaţie. Nu ne rămâne decât să-l credem pe cuvânt.

AIURELI ÎN SONDAJ A fost publicat un sondaj de opinie (CBS-AXA) care spune că niciunul din partidele actuale care îşi asumă astăzi actul de guvernare nu ar trece pragul electoral dacă alegerile ar avea loc astăzi. E suficient însă să examinezi doar o cifră – 41% din respondenţi fără opţiune de vot! – ca să-l arunci la gunoi fără a încerca să-l înţelegi. Dacă însă doriţi opinia unui profesionist, citiţi ceea ce scrie Doru Petruţi. Eu – pas (în sens de „renunţ”, nu de nume de partid, să fiu înţeles corect!).

DEZVĂLUIREA SĂPTĂMÂNII Rise.md publica săptamâna trecută una din cele mai simbolice dezvăluiri de până acum. Nu exagerez. Proprietăţi publice, unele cu destinaţie culturală precum Palatul de Cultură al Sindicatelor, sunt lăsate să se ruineze, apoi sunt vândute de către Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) pentru ca ulterior să devina business-ul cuiva, care, în mod normal, ar trebui să stea la răcoare... Chintesenţă a 25 de ani de tranziţie...

Partager cet article
22 février 2016 1 22 /02 /février /2016 12:44
Săptămâna când totul s-a văzut de sus

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

 « Не корысти ради, а токмо волею пославшей мя жены. », Отец Фёдор din « 12 scaune » de Ilf & Petrov

Doamne, cum îi mai ţii? Deşi... Ce treabă să aibă ditamai Dumnezeu cu nişte necăjiţi de alde noi? Căci nu El i-a ales, nu El ne scoate la mitinguri, nu El cumpără lumânari... Cu siguranţă că le vede pe toate de acolo, de sus. Că doar n-o fi având nevoie de drone, ca noi, iştilalţi...

VĂZUŢI DE SUS Totuşi au fost bune protestele de la Chişinău la ceva! Lumea şi-a cumpărat drone pentru a evalua numărul protestatarilor, iar acum, vrei - nu vrei, trebuie să faci ceva cu ele. Şi au pornit a filma de sus palatele diriguitorilor noştri. Nu că ar fi fost o mare taină. Despre casele lor luxoase s-a tot scris. Dar cu imaginile era ceva mai greu – ai noştri mahări şi-au ridicat ziduri de peste doi metri şi cele mai savuroase lucruri rămâneau ascunse. Da, şi unghiul de fimare... Acum, cu drona, totul a devenit mult mai... SPECTACULOS! Săptămâna aceasta au defilat trei filmuleţe: Ex- Preşedintele CC, Dumitru Pulbere (acela care primea cândva în dar de la Voronin un ceas scump de mână), ex-deputatul PD, Constantin Botnari, acel care-şi depunea mandadul în chiar această săptămână (şi care, în afară de casă, a mai îngrădit şi vreo 40 de ari din pădurea de alături) şi „colonelul” Vladimir Cantarean, alias Mitropolitul Vladimir... Despre această „cocioabă”, scria ZdG încă prin 2014, dar Cantarean negase atunci. Totuşi tare lucrativ business mai sunt lumânările astea! Avea dreptate Părintele Fiodor... O mică fabrică de lumânări – şi fericirea-i garantată, dar ditamai atunci când ai o Mitropolie la dispoziţie!... Şi încă ceva: tare aş fi curios să ştiu cui aparţin şi căsuţele din vecinătatea celor arătate. Că nu arată deloc rău nici ele. Interesant: proprietarii lor au plătit impozite conform legii? Chiar aş vrea să aflu, din ce salarii au ridicat ei aşa palate?

7.500 Un fapt divers: ştiaţi că în lume există doar 54 de munţi mai înalţi de 7.500m? Nu 101, ci doar 54. Dar să lăsăm munţii. Un deputat de pe la noi, Sergiu Stati, se vaicără că nu-i ajung 7.500 de lei. În ţara în care majoritatea pensionarilor abia depăşesc 1000 de lei pe lună, cu tensiuni sociale, această declaraţie a răsunat ca o explozie... Dar cel mai interesant nu este faptul că deputatul se jeluie, ci acest fragment din monologul lui: „...și încă să mai susții nu știu ce.” Semnificativ... Cum e la noi cu legislaţia? Poate fi considerată această frază autodenunţ? Adică omul s-a spălat preventiv de păcate, gata... La urma-urmelor mi-ar place să fie adevărat ce zice Stati (să ştiu că trăieşte doar din leafă), numai că el şi aici minte: cică în 2014 deputatul ar fi avut un venit lunar (declarat!) de 18.887 lei. Între timp i-aş recomanda un master-class de la Diana Guja cum să te descurci cu 3.000 de lei pe lună, sau i-aş propune să facă ca acest profesor care lucrează nopţile la benzinărie. No, eu zic că lui Stati îi va fi şi mai uşor. La cât de des se adună Parlamentul are avea timp berechet pentru un al doilea job...

FRATE, FRATE, CÂŢI BANI DAI? Preşedintele Timofti a plecat la Bucureşti. După bani. Dar brânza pe gratis s-a terminat. A fost băgată-n şip european. Integrează-te acum, dacă poţi... Fără reforme care ar subţia bine de tot corupţia – nicidecum... Totuşi patru milioane Timofti i-a cerşit. Numai că tot păţitu-i priceput şi banii vor fi distribuiţi direct pentru ajutoare umanitare destinatarilor. Pentru restul nevoilor va trebui de căutat pe la cei filmaţi cu drona...

ŞI UE SUNT SUPĂRAŢI? Miniştrii de externe UE au făcut o declaraţie referitor la Moldova. Nicu Popescu zice că e cea mai dură de la guvernarea comunistă încoace. Pirkka Tapiola zice că UE cere acelaşi lucru ca şi până acum. Adică nu s-ar fi schimbat nimic. În afară de un lucru: s-a terminat creditul. Orice fel de credit.

FORMUZAL SE INSTALEAZĂ ÎN GAYROPA Tare dubios Formuzal-ăsta... Nu demult umbla cu acei de-i fac pe europeni pederaşti, iar acum, hop! - o şterge în Germania. Ori minţea cu neruşinare, ori... Oare nu cumva? Hmmm... Original coming-out-ul... Cine să-i ştie pe Gayropenii ăştia?...

AJUSTĂRI ORI SCUMPIRI? Pe e-sanatate.md a fost publicat un articol despre scumpirea medicamentelor. Funcţionarilor de la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu le-a plăcut, cică nu-i scumpire, ci „ajustare”. E din cauza cursului valutar. Eu i-aş invita să consulte sensul cuvântului „a scumpi” în DEX. Nu-i bai, dacă vreţi să fie „ajustare” - să fie. Când veţi ajusta şi veniturile populaţiei la cursul valutar (interesant currency board ar ieşi, nu-i aşa?) atunci va fi ajustare. Până atunci e scumpire şi punctum!

BOMBA Ridha Tekaia de la Mobias Banca (Groupe Société Générale) într-un interviu de o claritate rară ne explică ce se întâmplă acum în sistemul bancar. Apoi, fraţilor, dacă e aşa cum zice Dumnealui, atunci stăm călare pe o bombă şi ne jucăm cu detonatorul... Miliardul va fi o glumă inocentă pe lângă ceea ce poate urma... Pe de altă parte, nici nu vreau să-mi imaginez câte obligaţiuni de stat la o rată a dobânzii astronomică au fost deja emise...

CHIŞINĂU IS NOT NEW YORK! CMC a decis că în centrul istoric al Chişinăului clădiri mai nalte de 12 metri nu pot fi înălţate. Mai sus – doar cu drona! O decizie bună! Sper să se refere şi la hotelul planificat în locul Cafenelei Guguţă. Nu de alta, dar judecăţile nu servesc la nimic. Iar în afară de o mână de activişti, soarta acestui ex-spaţiu public nu interesează „protestatarii”, chiar dacă proiectul i-ar fi aparţinut lui Plahotniuc! Bineînţeles, ei sunt interesaţi de anticipate şi nu au timp de fleacuri...

Cam atât. O săptămână frumoasă vă doresc! Şi cât mai puţine noutăţi, căci No news – good news!

Partager cet article
18 février 2016 4 18 /02 /février /2016 15:56
pentru pace, pentru pace...

Înfloresc în jur copacii,

Ceru-i luminos.

Pentru pace, pentru pace

Mulţumim frumos. (Grigore Vieru, Mulţumim pentru pace)

 

Zboară.

«Sunt priiiiimuuuul!»

 

Această pătrundere

Fulgerătoare,

Euforică

A spaţiului!

 

Explozia focului

Uitată undeva în urmă,

În întunericul

Ţevii genitoare.

 

Şi apoi – lumină!

Toată această lumină!

Şi particulele ei

Sărind ca popicele

Din cale-i.

 

În doar câteva secunde,

Poate doar una,

Poate chiar frânturi de secundă,

Va lovi în ceva:

În piatră,

În lemn,

În fier

Sau în carne.

 

Pe cât de adânc

Va pătrunde

E doar o rezultantă

A unor ecuaţii

Cunoscute din timp

Cu variabile de

Viteză

Distanţă

Şi densitate a meteriei.

 

Şi în clipa când acest

Mini Big Bang

Distrugător

Se va produce

Mesajul său de

Pace,

Iubire

Şi speranţă,

Esenţa însăşi

A existenţei sale,

Misiunea supremă

Pe care o poartă

Ca pe o pâine

Caldă

În vârful său ascuţit,

Va fi livrat.

 

Dar chiar atunci

Glontele a văzut

Zeci,

Sute

Poate chiar mii

De proiectile surate

Care au şuerat

Revanşard

În sens opus…

 

Fară a-i fi ascultat

Mesajul…

Partager cet article
16 février 2016 2 16 /02 /février /2016 07:00
Cuvinte cu floare de mucegai

Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

(Tudor Arghezi, Flori de mucegai)

 

Acum doi ani şi jumătate publicam pe paginile acestui blog o listă din câteva cuvinte de care mi se făcuse silă. Nebănuite sunt căile conecţiunilor nervoase şi habar nu am de ce mi-am adus aminte tocmai astăzi de acel text. E probabil ceva care ţine de afect, de oboseala generată de acest debit de (dez)informaţie, dar mai cu seamă de faptul că anumite concepte (căci vom vorbi mai degrabă despre concepte aici, decât despre cuvintele propriu-zise) sunt terfelite şi degradate de calitatea vorbitorilor, poluate de către deşeurile discursive şi, ceea ce le afectează cel mai mult, de lipsa de continuitate şi conecţiune între discurs şi realitate…

Să purcedem deci:

 

DEMNITATE: Toată lumea vorbeşte despre ea şi toţi o caută, în primul rând la alţii, ba chiar le-o şi revendică! Unde ţi-e demnitatea, Dom’le?! Ia, te rog, arată-ne-o şi nouă! S-o vedem, s-o cântărim. S-o punem pe-o balanţă aici alături de cea a oponentului tău! Să vedem a cui trage mai mult la cântar. Că altfel de unde să ştim cu cât să ţi-o cumpărăm?! Demnitatea a ajuns marfă cu price-list şi se vinde la kilogram… Pentru prostime se eliberează şi certificate anume, un fel de declaraţii semnate... Poate ajunge? Ce-ar fi dacă ne-am aduce aminte de alte sinonime: ruşine, onoare… Ah… Pe unde să se fi pierdut Cid-ul cornelian, cavalerii fără frică şi reproş, samuraii, muschetarii lui De Tréville?... Dar dacă nu ne plac aceştia, hai să ne aducem aminte măcar de ceea ce ne este mai accesibil, de „poniatiile” interlopilor de ieri: „Za bazar nado otvechiat’!

 

PRINCIPII ŞI VALORI: A rămas doar un singur principiu: acel de a nu-l avea. Şi o singură valoare: acea care poate fi convertită uşor în oricare din valutele de largă circulaţie… „Numai proştii nu-şi schimbă părerile” zice un proverb francez şi noi ni le schimbăm. Prea des, căci proverbul a uitat să aducă precizările de rigoare referitoare la periodicitate. „Dacă eşti într-atât de deştept – arată-mi banii tăi”, zice o altă zicală sovietică şi noi ţinem cu tot dinadinsul ca lumea să vadă cât de deştepţi suntem… Poate le lăsam baltă şi revenem la un concept desuet şi simplu? Nu mai vreau pe nimeni cu principiii şi valori. Vreau măcar unul cu… SOVESTE!

 

DEMOCRAŢIE: Iată un concept pe care noi nu l-am înţeles cu adevărat niciodată… Noi am avut parte doar de o versiune DEMO (de la demonstraţie, nu de la demos) şi am utilizat-o în cel mai rău mod posibil. Ni s-a dat un Ferrari, iar noi i-am bătut cu „chiroane de 10” un proţap în radiator şi am înjugat şi boi la ea. Iar acum suntem gata să aruncăm bolidul la gunoi fiindcă, vedeţi D-stră, pe spidometru scrie 300 km/h, dar noi ne mişcăm mai greu ca un car cu boi… În schimb toţi sunt democraţi! Nu, dragii mei, noi am rămas demo, şi ei – craţi… Încă nu am meritat îmbinarea acestor două jumătăţi…

 

INTEGRARE EUROPEANĂ Cât de rapid s-a vidat de sens această sintagmă!... Şi cât de eficient a fost ea secată de conţinut. Fiindcă nu poţi scăpa de gândul că discreditarea ecestei noţiuni, destul de abstracte şi şubrede per se, este rezultatul unor acţiuni deliberate şi zelos aplicate. Fiecare a înţeles ce a vrut iniţial, marea majoritate, inclusiv din UE, înţelegând prin această mişcare doar componenta materială. Unii, mai puţini, au integrat şi noţiuni elementare securitare, mă refer aici în primul rând la securiatea socială, acea a instituţiilor şi o funcţionare a statului de drept… În realitate spaţiul european occidental înseamnă mult mai multe… Am un cunoscut la Paris care de câţiva ani a devenit un putinist înflăcărat şi nu ezită să beştelească, când i se iveşte ocazia, UE, SUA şi aşa numitele „valori occidentale”… Numai că, vedeţi Dumneavoastră, acest cunoscut al meu continuă să locuiască şi să muncească la Paris. Acolo unde nimeni nu-i dă peste mâini pentru că-şi exprimă liber punctul de vedere. În Rusia, care îi place într-atât de mult, un tânar de 18 ani îşi curma zilele din cauza persecutărilor şi hărţuielii fizice şi morale la care a fost supus, inclusiv şi din partea membrilor propriei famili, fiindcă a îndrăznit să arboreze drapelul Ucrainei în semn de protest împotriva invaziei Crimeii…

 

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

(IDEM)

Partager cet article
15 février 2016 1 15 /02 /février /2016 11:14
Săptămâna testării ţinerii de minte

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Să începem cu veşti bune: două proiecte marca „Europa Liberă” se văd materializate şi în format „hârtie”. „Jurnalul săptămânii”, animat de Valentina Ursu şi „Realitatea cu amănuntul”, o rubrică de autor a lui Iulian Ciocan. Cărţile au fost lansate la Chişinău. Dacă micile crâmpei de realitate ale lui Iulian Ciocan constituie o veritabilă cronică a timpurilor noastre, destul de sumbre, (precum şi majoritatea sintezelor subsemnatului, de altfel), „Jurnalele săptămânale” sunt o adevărată oază de speranţă. Atâta lume bună... Şi totuşi nu funcţionează... Oare de ce?...

Amatorii pozelor cu pisicuţe şi motănaşi pe FB (printre care nu mi-e ruşine să mă număr, à propos) au fost probabil înduioşaţi până la lacrimi de fotografia celor doi tigruţi pe care grădina zoologică de la Chişinău i-a primit din Franţa şi din Belgia... Totuşi câinoşi oameni mai trăiesc în Europa aia occidentală! Să trimiţi doi tigri de toată frumuseţea să crească la Chişinău... Câtă cruzime! Şi Brigitte Bardot ce face acolo, doarme?! Noroc de noi, zic, că sunt tigri de Bengal şi nu de Amur, nu de alta, dar se pornea marele prieten al felinelor siberiene să-i elibereze călare pe un tanc...

În rest... S-au întâmplat multe şi mărunte şi toate din aceeaşi găleată... Şi cum a face o ierarhizare devine practic imposibil, am să le iau la rând.

GEORGE SIMION SAGA Nu suntem în Norvegia, de aceea ar fi mai potrivit să-i zicem „comédie” (anume aşa, cu accentul pe E!). Mai pe scurt, lui Simion i s-a interzis să intre în Moldova, drept răspuns el a declarat greva foamei care a durat exact timpul între o cină şi un mic dejun, căci la intervenţia directă a lui Super-Filip (săptămâna trecută am asistat la performanţa lui Dorin Batman!) interdicţia a fost ridicată. În afară de această poveste pe de-a dreptul tragi-comică, cu adevărat hilar a fost altceva: cică George ar fi sabotat recensământul din 2014! Adică BNS, care nici nu a început procesarea datelor, nu l-a sabotat, iar Simion – da!

AVEM ŢINERE DE MINTE MAE rus se arată iritat de nu ştiu ce lipsă de amploare în comemorări şi zice că nu a uitat de partea cui a luptat România în WW2. Ar fi bine să nu uite şi de partea cui a luptat Rusia în acelaşi război. Început în 1939 şi nu în 1941. Primele succese ale aliaţilor, încununate cu o paradă militară la Brest, e un exerciţiu bun de rememorare pentru început.

AVEM ŢINERE DE MINTE? În România a fost pronunţată sentinţa (o premieră!) pentru unul din călăii comunismului. Torționarul Vișinescu a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Fără a intra în păcatul unei campanii isterice care poate uşor degenera până la o „vânătoare de vrăjitori” lipsită de orice sens, crime precum cele ale lui Vişinescu nu pot fi iertate. Păstrând proporţiile de rigoare, mă întreb dacă avem, totuşi, ţinere de minte. Aflăm, de exemplu, cine a fost şi ce a semnat pe timpuri fostul judecător la Curtea Constituțională, Victor Pușcaș. Ce facem? Ne prefacem că am uitat? Aşteptăm să ne aducă un cineva altul aminte cum au stat lucrurile, să zicem un MAE din Rusia?

FĂRĂ CEC Nu avem Guvernator la Banca Naţională. De ieri nu avem nici CEC. Oricare ar fi atitudinea faţă de şefii acestor instituţii (iar eu, de la epizodul voturilor pe foi A4 din 2010, nu mă număr printre admiratorii lui Ciocan), a le lăsa fără căpătâi e inacceptabil. Apropo, aşa o curiozitate: în caz de anticipate, cine le organizează? Ori o să-mi ziceţi că şi această „uitare” e o fentă pentru a face anticipatele imposibile?

2+ PENTRU PLAHA În domeniul audiovizualului 2+ pare a fi nu doar numele unui canal, dar şi o regulă pentru clanul lui Plaha. Cică şi-ar mai fi cumpărat două televiziuni. Atâta ma întreb: la ce bun? În business există o regulă, un optimum de care nu se poate trece. De exemplu, orice efort de îmbunătăţire a productivităţii muncii, odată acest optimum procedural depăşit, duce inevitabil la căderea productivităţii. Dar se pare că „băieţii şmecheri” nu ştiu business. A fura totuşi e altceva.

POALE LUNGI PENTRU JUSTIŢIE SCURTĂ Scurtă cât durează un telefon de la Ministru, de exemplu. Sau de la altcineva. Care numeşte miniştri... Contează mai puţin, de fapt. Nu contează nici barem dacă e „integru” Poalelungi ori ba. Dar atunci când gradul avansat de putrefacţie al sistemului judecătoresc nu mai poate fi contestat de nimeni, a te prezenta pentru încă un mandat e o sfidare pe de o parte (a noastră) şi o prostie monumentală de altă parte (a lui Poalelungi).

CMC RĂZVRĂTIT Focarul luptelor pentru putere s-a deplasat de la instituţiile guvernamentale republicane la CMC. PPEM-ul zice că nu mai face parte din „coaliţie”. În principiu, această coaliţie nu prea are sens. În principiu, nici AIE-urile din Parament nu au sens decât pentru a repartiza posturile din Guvern. În principiu, Primarul trebuie să se ocupe de nevoile oraşului şi nu să caute „mâna Moscovei” peste tot ori să caute conspiraţii geopolitice. Dacă e pentru binele oraşului, faci coaliţie cu oricine pentru a ajunge la acel „bine”. În principiu, aşa ar trebui să fie. Dar eu nu-i cred. Şi am suficiente motive şi suficientă „ţinere de minte” pentru ca să nu-i cred pe acei care avansează astăzi aceste principii. Pentru moment însă primele capuri au căzut: Gamreţki (coleg de clasă cu Chirtoacă), Poiată şi Balan. Oameni de-ai lui ChirtoacăShow must go on!

Cam atât... Între timp, de când cu „instabilitatea”, din 2015, Moldova a exportat cu 15% mai puţin decât în 2014.

Iar Preşedintele Timo(f)ti decorează trei colaboratoare ale magazinului UNIC. Care lucrează pentru ţară... Comédie, Dom’lor. Comédie curată! Cu accentul pe „E”...

 

Imagine: Meruzhan Khachatryan, "It Is Devoted To Sacred Memory The Triptych Part I"

Partager cet article
8 février 2016 1 08 /02 /février /2016 12:10
Săptămâna unui sfert de veac de stabilitate

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

A fost o săptămână mai calmă. Deşi nu mai ştiu dacă mai poate ceva fi numit calm în Moldova... Adică, staţi puţin? Am zis „în Moldova”? Eroare! Corect ar fi să spunem „în spaţiul mediatic sau într-un perimetru bine delimitat din jurul instituţiilor guvernamentale”. În restul ţării e calm. Lumea îşi caută de treabă. Încearcă să se descurce într-un fel sau altul. Rândurile de la birourile de stare civilă o demonstrează. Ce bine a greşit acel care a scris pe eticheta pentru mere: „Moldova. Gust de-o-sibit”... Cel mai simplu e să vii cu acuzaţii de genul „mămăliga nu exploadează”, dar şi aici am greşi... Eu cred în înţelepciunea colectivă a poporului. Uite, dacă i-ai lua pe fiecare în parte... mdeh... avem cu ce-am rămas, dar instinctele de supravieţuire încă nu dau greş.

Oamenii noştri au învăţat un lucru: oricare nu ar veni la putere, tot de ei se vor lua... Şi rabdă. Până la un punct. Iar când nu mai pot răbda, ori nu mai vor (Iată deci revolta moldoveanului! Să te cari! Să te rupi! De pământ, din loc, în două...), pleacă... Şi acasă? Ce, acasa? E cum a mai fost... De 25 de ani. Şi asta-i problema. Vin ai noştri, pleacă-ai noştri... Toate bune, dar acei câţiva tâmpiţi din perimetrele enunţate mai sus chiar pot să ne ducă la pierzanie.

LA LIMITA DE JOS A PROSTIEI Instigările la ură şi violenţă care s-au tot intensificat pe parcursul ultimului timp încep a se materializa... În casa lui Drăguţanu s-a aruncat cu o grenadă. FB s-a umplut cu comentarii aiurea de genul "e o înscenare pentru ca Drăguţanu să rămână guvernator"...

Hoooo, trrrrrr!, oameni buni, s-a aruncat o bombă în casa unui om! Nu contează cine şi pentru ce anume a făcut-o. Contează că s-au creat premise ca "aruncatul de grenade" să devină un instrument POSIBIL şi REALIZABIL... Putea să nu fie "grenadă", putea să nu fie nimic, doar un fals media, putea să fie pusă chiar de Drăguţanu în persoană. Nu are nici cea mai mică importanţă! Important este faptul că acest lucru a intrat în instrumentariul (fie el şi doar discursiv) posibilului... Iar acest lucru este deja o schimbare. Faţă de acei 25 de ani de până acum.

Şi aceasta este, cred eu, cea mai importantă noutate a săptămânii. Căci restul sunt dor variaţii ale aceluiaşi scenariu de doi bani. Ne amuzăm şi noi de originalitatea decorului, de mici schimbări de stilistică... Să vedem:

GHINZILE SUNT SCOASE DIN SCORBURĂ Oamenii lui Filat sunt scoşi din funcţii şi alţii, oamenii „majorităţii”, vin în loc. Întotdeauna aşa s-a întâmplat. Nimic nou.

FILAT SE PLÂNGE LA CEDO Avocaţii lui Filat au zis că au trimis plângere. CEDO a confirmat recepţia ei. Nimic nou. Banal. Într-atât de banal încât vă scriam acest lucru imediat dupa arestarea lui Filat. Şi ştiţi ce e hilar? Filat atacă Moldova! Nu pe Plaha. Şi ghiciţi, cine va plăti dacă Filat cere despăgubiri?... Iar el le va cere, cu siguranţă!

BAŞTOVOI Tragedie. Eu nu judec. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Dar mă gândesc la sutele, miile de cazuri similare. În familii care se scriu în buletin diferit de „BAŞTOVOI” şi despre care nu scrie nimeni. De 25 de ani... Şi ce?...

TREI LUNI FĂRĂ CONTROALE Cică pentru ca businessul să meargă mai bine. O fi. Dar explicaţi-mi, vă rog, de ce prima întrebare care mi-a trecut prin cap sună astfel: „Interesant, ce au de gând să fure în aceste trei luni? La ce le încurcă controalele?”

MĂTĂSARU ARESTAT Spectacolul cu arestul lui Mătăsaru e de prost gust. De la şi până la. În absolut toate componentele lui. Într-o ţară în care bunul simţ a dispărut cu desăvârşire nici nu putea să se întâmple altfel.

DORIN BATMAN Demult tot repet şi vă rog să mă iertaţi dacă v-am ros urechile cu această aserţiune: cred că cea mai caracteristică trăsătură a politicienilor de la noi este lipsa totală a simţului ridicolului. După publicarea unui dosar în presă despre familia Chirtoacă şi bâlbâielile edilului în retur, primarul o fi vrut să-şi mai ridice reitingul. Şi s-a căţărat dupa el pe un panou publicitar. Cică l-a salvat. Pe băiat, căci reitingul nu-l ridici cu una cu două... Iată, de exemplu: Wi-Fi în trolee. Lucru bun? Nu ştiu. Cert este că e total inutil. Şi ridicol.

Ce să vă mai zic? Iată undeva în altă parte se întâmplă lucruri din domeniul normalului: Preşedintele Comisiei pentru piaţa financiară şi de capital din Letonia, Kristaps Zakulis, și-a dat demisia, după ce s-a adeverit că trei instituții bancare letone au fost implicate în jaful de miliarde din Republica Moldova. În România demisionează Procurorul General pentru faptul că a folosit nejustificat coloana de maşini oficiala... La noi? Nimic... Ah da, avem „societate civilă”! Numai că în această săptămână cam 2/3 din "activiştii" noştri de frunte au dat o raită pe la Moscova...

Între timp scandalurile şi dezvăluirile schemelor de corupţie cad ca merele lui Newton. Ne cad nouă în cap. Ar trebui să inventăm şi noi niste legi universale ceva, până nu ne-a ameţit de-a binelea...

 

Imagine: Salvador Dali, "Melting Watch", 1954

Partager cet article
5 février 2016 5 05 /02 /février /2016 16:59
Volatilitatea originară a Vinilului

Mama lor de deformări profesionale!... Când am primit cartea lui Igor Guzun, în primul rând m-am gândit la polimer, la utilizări, proprietăţi…

 

Vinil… Aţi fi miraţi dacă v-aş spune că vinil nu există în mediul nostru ambiant? În chimie vinilul este un monomer, o substanţă volatilă şi reactivă care intră în componenţa diferitor polimere cunoscute cu alte nume: PVC, PVA sau PVF, de exemplu.

 

Nu ştiu cum au ajuns discurile pe care se inscria muzică să se numească „vinil”. Mecanisme metonimice obişnuite, pe semne… Înţeleg şi valoarea metaforică a titlului ales de autor. Acea trimitire spre un obiect căzut în desuetudine, dar atât de familiar din copilăria celor care astăzi au cel puţin 35-40 de ani...

 

Când eram mici ne amuzam cu soră-mea cu discurile din „vinil”: vă mai aduceţi aminte? Erau trei viteze: 16, 33 şi 45. Distracţia noastră principală era să învârtim discul, ascultat şi răs-ascultat, la o viteză diferită. Ce mai râdeam de acele sunete bizare, îngroşate şi lungite în nişte mugete bizaroide la turaţii mai mici şi piţigăiate şi săltareţe la turaţii mari!

 

Pentru mine însă, adevarata metaforă, folosită involuntar (cred) de autor, rezidă în caracterul volatil al monomerului despre care pomeneam mai sus... El este predestinat să intre în reacţie. Rezultatul acestei reacţii depinde de ce i se pune alături... Ceea ce ne propune Igor Guzun, într-o formă cvazi-poetică, este o retrospectivă a acestor reacţii. Suntem generaţia care cândva am fost „vinil”... Cu tot regretul, dar generaţiile mai tinere sunt făcute altfel. Ele sunt o matrice deja cristalizată. Ele sunt rezultatul acestor reacţii... Pentru ei e mai greu, căci pentru a schimba ceva e nevoie de a aplica multă energie, anume pentru a distruge această structură rigidă. Şi ei nu au memoria stării incipiente... Nu e neapărat doar vina lor. E şi vina generaţiei „vinil” care în propria transformare a încătuşat în structuri noi şi generaţiile ulterioare. Ce este această energie care îi (ne) poate elibera? Cunoaşterea! Lecturile multiple şi variate. Inclusiv a acestei cărti, „Vinil”!

 

Trecând peste forma lapidară şi suavitatea nostaligică a textului despre care au mai scris şi alţii, cartea ne propune o introspecţie şi un foraj al unui plast temporal de cel puţin 30 de ani. Un exerciţiu similar am mai întâlnit în alta carte (dar total diferită ca formă), de Annie Ernaux, „Les année” (Gallimard, 2008). Această evoluţie fenomenală tehnologică (vinil – casete – cd – renuntarea la suport fizic (odată cu mp3), pentru a nu folosi decât acest exemplu) ne-a modificat profund şi pe noi, relaţiile dintre noi.

 

Vrei nu vrei, dar generaţia „vinil” a intrat în reacţie. Ce a ieşit? Bune şi mai puţin bune. Şi dacă e să continuăm paradigma metoforei de la care porneam, din acel vinil a ieşit şi PVC, materie de duzină, de prost gust şi deseori chiar nocivă, dar şi PVF, un polimer de specialitate ceva mai nobil... În ambele cazuri însă, pericolul anchilozării rămâne acelaşi. Şi nu ne-ar strica să revenim, să ne reamintim de acea stare incipientă de volatilitate pentru a continua reacţia. Asta, bineînţeles, dacă nu decidem că ne place rezultatul la care am ajuns...

 

Puteţi cumpăra varianta electronică a cărţii AICI 

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher