Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
28 décembre 2020 1 28 /12 /décembre /2020 10:41
Comrat, 2019 (http://tvrmoldova.md/)

Comrat, 2019 (http://tvrmoldova.md/)

Nu cred că are rost să ne înșirăm prea mult în comentarii în această săptămână. Vă doresc, dragii mei cititori, Crăciun fericit! (am verificat de trei ori ce am scris, atât de mult mi s-a întipărit acel „fericiun crecit”, atât de moldovenesc!, în minte). Lăsați televizorul la o parte și profitați barem de câteva zile de odihnă, căci ce ne va aduce anul care vine nimeni nu poate s-o știe... Sănătoși să-mi fiți, puțin noroc tot nu ar strica, și... minte! Nu vă pripiți cu gândul, nici cu vorba, la o adică, lăsați răgaz să se așeze toate și să treacă o apă a rațiunii peste evenimente. Mai știi? Poate dăm și de un filon mai luminos...

În rest, nu prea am ce să vă spun. Chicu și-a anunțat demisia. A demisionat doar el, sau Guvernul in corpore, nu prea a fost clar, dar asta nici nu contează. Subsemnatul și umilul Dumneavoastră servitor a fost surprins. Îmi părea logic (din punctul lor de vedere) ca actualii parlamentari să-l țină în scaun până la următoarele parlamentare, dar de unde logică în țara aia?...

Se pare că toți mizează pe anticipate fiind siguri de o eventuală victorie... PAS crede că scorul de la prezidențiale va fi reeditat și la parlamentare, ceea ce e o prostie gogonată, dar ei probabil nici nu au altă opțiune, din moment ce oricum sunt minoritari la moment.

De cealaltă parte, partida kremlinistӑ speră o redistribuire a cărților și o majoritate mai bine pronunțată (nu-s lipsite de argumente aceste speranțe ale lor, din păcate, iar ultimile sondaje publicate o arată clar). Fără majoritate parlamentară, mandatul Maiei Sandu este fragil și va fi sabotat de parlament continuu, ceea ce, la o adică, se poate adeveri o sabie cu două tăișuri și să-i adauge puncte proaspătului președinte inaugurat. 

Tare n-ar strica ca CCM (nu e eroare stilisticӑ!) să anuleze pachetele de legi (inclusiv cea despre funcționarea limbilor, cea despre anularea legii „antipropagandӑ” și cea referitoare la autonomia Gӑgӑuziei) votate în mare grabă de parlament în ultimile două săptămâni ale președinției lui Dodon. Dar aici eu am mari dubii. CCM a și respins sesizarea lui Ţâcu referitoare la legea despre limbi...

Cu certitudine, Republica Moldova are, de ieri, un președinte prezentabil pentru exterior. Cu aceeași certitudine însă pot afirma că Maia Sandu nu are nici capacități, nici înțelegerea lumii în care trăiește. Dovadă este și acea felicitare pompoasă și lingușitoare pe care a postat-o cu ocazia aniversării... autonomiei Gӑgӑuziei! „Но нам все еще предстоит совместными усилиями обеспечить функциональность статуса АТО Гагауз-Ери, а также создать условия для развития и сохранения гагаузского языка и культуры”, aşa a scris Maia Sandu, ruseşte în primul rând, şi doar apoi româneşte... În gӑgӑuzӑ, sӑ-i dam crezare, nu are cum scrie, dar la fel de adevӑrat e cӑ nici în Gӑgӑuzia nu ar avea cine ceti.

Asta e. Vom trӑi, vom vedea şi vom suferi şi mai departe. Nimic fundamental, în afarӑ de imagine, nu se va schimba.

Partager cet article
24 décembre 2020 4 24 /12 /décembre /2020 14:12
Ţipӑ cât poţi: „Drei, Una, Noua!”

Una a devenit două, din două a devenit Drei, din Drei – Noua, din nouă - nour… cam atât rămâne până la urmă din persoana care a aruncat o saltea în stradă. Să ne fie de învățătură! Nu aruncați paturile. Vindeți-le pe e-bay, căci e mai cu puține consecințe.

Poți să strigi cât poți, dar această călătorie introspectă despre care ne povestește Moni Stănilă își are legile ei și nu ai cum să le eviți, nici să le ocolești. Una desigur a reușit să ajungă până la capătul acestui drum inițiatic, dar acest lucru nu-i dat chiar oricui. Nu toți știu să se înțeleagă cu stejarii. Iar din a lor strânsoare nu ieși cu baliverne și spovedanii fățarnice...

Cartea Monei Stănilă, apărută la categoria „roman” (probabil din neputință formală de a-l categoriza altfel), se înscrie în șirul acelor scrieri foarte poetizate, fantasmagorice, onirice, imposibil de clasificat cumva anume, precum cele ale lui Boris Vian, Lewis Caroll, Gellu Naum. E o categorie de texte în care conținutul se justifică doar pe măsură ce se construiește în ceva unitar, referințele spre realitățile obiective comune cu cele ale cititorului servind doar drept propteli necesare minimale pentru a nu pierde definitiv trama. Un fel de ceamur pe care nimeni nu-l mai ia în seamă odată edificiul ridicat. Pe bune, spunem „aceastӑ casă e din cărămidă roşie” sau „din blocuri de beton”, dar niciodată nu ne referim la liantul care le ține împreună.

Și atunci ce-ar fi aceste „cӑrӑmizi”? O confesiune? O încercare de analiză introspectă (mai nu am spus „psihanalizӑ”, pușchea pe limba mea!)? Un eseu despre credință, iertare și fericire? O încercare de a scăpa de un cotidian apăsător (Noua luptă din răsputeri, dar e nevoită să capituleze și dispare din peisaj)? Un bilanț al drumului parcurs?

Din toate câte puțin și poate chiar ceva mai mult.

Partager cet article
21 décembre 2020 1 21 /12 /décembre /2020 18:29
Săptămâna în care RîMî a măsurat un nou jug

Cu 29 de ani în urmă, pe 13 decembrie 1991, se vărsa primul sânge în ceea ce urma să fie războiul din Transnistria. Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut, Valentin Mereniuc, Gheorghe Caşu – iată numele primilor patru polițiști care au fost omorâți de bandiții separatiști. Nu cred că au rămas astăzi mistere referitor la ce anume s-a întâmplat atunci. Implicarea directă a Rusiei în conflict a fost confirmată de nenumărate ori chiar de participanții la acel război de partea Rusiei. Similitudinea cu alte războaie din ţările vecine cu Rusia (unele foarte recente) nu lasă mult loc pentru interpretări fanteziste: Rusia a creat „Transnistrii” ab nihilo de fiecare dată când s-a temut să nu-i scape un teritoriu de sub control. În Moldova i-a reușit. Astăzi Kremlinul controlează toate procesele din RîMî, inclusiv cele din mințile moldovenilor. Iar evenimentele săptămânii care a trecut confirmӑ acest lucru...

Vom reveni la ele, dar nu înainte de a aminti că pe 15 decembrie a început, la Timișoara, Revoluția română, cea care însemna sfârșitul lui Ceaușescu. Orice nu s-ar spune, Revoluție a fost!, şi România și-a reușit Revoluția.

Noi – nu.

REACŢIONARII DIN PARLAMENT Ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută în Parlament altfel decât o „contra-reacție reacționară putinistă” nu poate fi calificat. Săptămâna și mai trecută CCM a suspendat legile despre transferul SIS-ului de la președinție spre parlament și legea care ar fi luat terenul fostului stadion republican americanilor. Vom vedea ce vor face cu suita de legi și hotărâri adoptate în această săptămână. Teamă mi-a că nu vor mai fi la fel de prompți...

Și să nu-mi mai spuneți că nu e geopolitică la mijloc! Totul e doar geopolitică și numai geopolitică! Hoția e hoție, cum fără ea?, dar ce are legea refiritoare la statutul limbii ruse (de acum încolo funcționarii sunt obligați să răspundă în rusă); legea referitoare la întărirea autonomiei Găgăuziei și proiectul despre independența CEC-ului găgăuz; hotărârea despre mutarea Zilei Europei de pe data de 9 mai (nu carecumva să fie umbrit „9 mai” rusesc!) pe 8 mai și faptul că nu mai e zi de odihnă; anularea „legii antipropagandă” cu hoția?!!!

Desigur la pachet au mers și alte decizii: A) Biroul permanent al parlamentului a devenit roșu cu 9 din 15 membri aparţinând noii majorități. B) A fost votat bugetul pe care nimeni nici nu l-a citit, se pare. C) ANI și-a văzut prerogativele diminuate. D) Bunuri de stat, 8 la număr, au fost înstrăinate pentru o sumă minabilă de 67 mln. (lei moldovenești – nu euro sau dolari). E) A fost anulată așa numita lege a „miliardului”, impusă pe timpuri de FMI pentru a ține pe linia de flotare sistemul bancar al RîMî (FMI tare s-a supărat, în trecat fie spus).

Iar capac la toate a venit și una populistă: a fost micșorată vârsta de pensionare.

Ce să zic? Tare harnici deputați avem!

TRACTOARE „BELARUS” ÎN LOC DE „ENTERPRISE” Drept răspuns opoziția nou-prezidențială nu are ce opune. Tractoarele Belarus din PMAN? No, pe bune, crede cineva în farsa asta? Iată eu, spre exemplu, nu prea cred în sinceritatea revendicărilor lor. Dar asta e lucru secundar, căci oficial ei sunt din capul lor, adică chiar vor bani și nu neapărat susțin opoziția. E doar o coincidență. În afară de tractoare, Litvinenco ne propune un adevărat plan - science fiction à la Star Trek. Și nu unul, ci tocmai două! Eu unul nu înţeleg la ce bun să te chinui să scrii atâta amar de text când poţi reduce totul la două cuvinte şi un semn de interogare: „majoritate parlamentară?

SONDAJ – CATASTROFĂ Nu știu cât de credibil poate fi acest sondaj (pare destul de realist), dar arată următoarele: în caz de parlamentare PAS ar obține 37,4%, fiind urmat de PSRM cu 32,8%. Partidul „Şor”, plasat pe locul III, este susținut de 13,3% din respondenți, iar „Partidul Nostru” – 8%. Cu alte cuvinte, pro-europenii – 37,4%, pro-rușii – 54,1%. După primul tur al prezidenţialelor ziceam următoarele: „Oricare nu ar fi rezultatul turului II, putem afirma, fără pic de tăgadă, că acest scrutin, miza căruia a fost, mai mult ca oricând, geopolitică, a avut un singur mare câștigător: Kremlinul!

Cam astea au fost. Din cele mai mărunte:

Moldova are un nou ambasador la Moscova: socialistul Golovatiuc.

Jora is back! Gheorghe Nazaruc, alias „Jora”, arestat săptămâna trecută de ucraineni, a fost extrădat moldovenilor. Ținând cont de tendințele din RîMî, aș miza pe faptul că Jora va fi degrabă eliberat.

Chisăliţă de prune: Drept recompensă pentru toate eforturile RîMî de a reveni în sclavie, Kremlinul a mai strivit 20 de tone de prune moldoveneşti! Să nu creadă carecumva careva că viaţa e din nou „povidlă”.

Partager cet article
15 décembre 2020 2 15 /12 /décembre /2020 23:56
Origine imagine: https://citestema.ro/

Origine imagine: https://citestema.ro/

Jocul lui Vikenti, unde mor patruzeci şi nouă de evrei, se petrece aici şi acum. Suntem prizonierii propriului stil? Vreau să încercăm mai multe combinaţii, mai multe trucuri, dar Vikenti nu se grăbeşte. Îşi întinde oasele în pat. Ministrul Pleve nu-l sună. Nimeni nu opreşte acest măcel. Generalul Beckman vine neanunţat la vilă. E alarmat şi plin de noroi: ordonaţi, îi cere lui Vikenti.

VIKENTI. Nu pot, Petersburgul tace.

BECKMAN. Şi Guvernatorul?

VIKENTI. Doarme.”,

Alexandru Bordian, „Casa Inglezi”, (Paralela 45, 2018, p.9)

 

În 2018 Ziarul de Gardă publica o anchetă în care se afirma că „monumentul de arhitectură de însemnătate naţională „Conacul Inglezi” din centrul Chişinăului a ajuns, oficial, în gestiunea Olesei Diacov și a Nataliei Stati, fiicele deputatului democrat Dumitru Diacov.” Dumitru Diacov este unul din cele mai abile personaje politice din Republica Moldova, cu mandat de deputat în parlament din... 1994!

 

Cele spuse mai sus s-ar potrivi de minune în calitate de epilog la romanul lui Alexandru Bordian, „Casa Inglezi”. De la faptul că această inserare va fi în armonie perfectă cu firul epic al cărții te învăluie o tristețe și o stare de plictis similară cu acea a „elitelor” din Chișinău din 1903, căci acesta este anul în care ne trimite Alexandru...

An sumbru pentru Chişinău, căci este anul în care s-a întâmplat primul pogrom al evreilor, care s-a soldat oficial cu 49 de victime... Circa 500 au fost răniți, circa 2000 de familii evreiești au rămas fără adăpost și 1500 de prăvălii și case de evrei au fost ruinate. Secolul XX îşi anunţa culoarea... Secolul XX începea la Chişinău.

Dar cititorii care vor căuta în romanul lui Alexandru nume, date, o derulare cronometrată a evenimentelor riscă să rămână decepționați. „Casa Inglezi” este, înainte de toate, un roman de atmosferă. Nu încercați, precum m-am chinuit eu de la început, să urmăriți firul desfășurării evenimentelor, nu încercați să atribuiți dialogurile sau monologurile textului unui personaj anume. E efort pierdut și nici nu servește la mare lucru. Din momentul în care am abandonat acest chinuitor exercițiu toate au devenit limpezi și lucrurile s-au sedimentat de la sine. La urma urmelor, ce importanță are care anume din personajele prezentate în carte scrie știri false, care se închipuie amfitrionul unei gubernii, care e mitropolit, care – șeful „ohranei”, care – șeful poliției și care – niște parveniți setoși de averi streine?...

Urmărim de-a lungul paginilor cum se cristalizează oroarea pe fundalul mizeriilor individuale ale acestor energumeni. Urmărim cum grupuri de indivizi suspecți care nu cunosc Chișinăul hoinăresc prin capitala provincială ca o haită de șacali adulmecând carnagiul. Urmărim cum Sankt-Petersburgul (un fel de Kremlin în 1903) tace misterios, închide ochii la furt și corupție, totodată fiind excesiv de prezent, iar premiul pentru producătorii de propagandă (element cheie în declanșarea atrocităților) este deputăţia în Duma de Stat...

Zău, dacă nu era specificat în carte, lesne puteam crede că e o poveste despre Chişinăul de azi..

Partager cet article
14 décembre 2020 1 14 /12 /décembre /2020 18:56
Valeriu Turea

Valeriu Turea

Neamurile mele de demult nu s-au priceput la războaie şi revoluţii. Au facut ce-au ştiut mai bine: biserici. Cred că atunci când va veni timpul să dea socoteală despre cele făcute şi nefăcute, vor ţine cu sfială această bisericuţă de lemn în palme:

-           Iaca, Doamne...

De pe unde voi fi fiind şi eu pe atunci, m-oi uita cu gândul încolo şi s-ar putea ca Mântuitorul să-i întrebe:

-           Da el?

-           Păi, el n-are nicio treabă. Doar că mai venea să se roage. Din când în când.”,

Valeriu Turea, „Vişinul baronului Münchhausen”, (Cartier, 2019, p.67)

 

Dacă m-ar fi rugat cineva să-i numesc așa, fără a gândi mult, un singur „om de treabă” din tot aparatul funcționarilor de stat, l-aș fi numit imediat și fără ezitare pe Valeriu Turea. (Apoi, gândindu-mă și mai scotocind, poate aș mai fi găsit câțiva, nu zic...). Nu cred că a existat o persoană care să fi fost atât de egal adorată de toți care l-au cunoscut, direct sau indirect. Ce imensă pierdere pentru noi toți! Cât de rare sunt asemenea persoane! ... L-am văzut ultima dată în vara lui 2019. Stăteam la o cafea cu Dumitru Crudu și Igor Guzun și l-am zărit trecând pe stradă. Am sărit de la masă afară să-l salut și ne-am îmbrățișat ca doi vechi prieteni (doar virtuali). Era grăbit și ne-am înțeles să ne revedem neapărat ca să discutăm mai în voie... Mai am câte ceva de făcut pe aici și ne vedem neapărat, Dom' Turea! Am promis doar...

xxxxxxx

HABEMUS MAIA CCM a validat rezultatele scrutinului. Dodon mai are 2 săptămâni de huzurit. Oare cât rău poate face unei țări un Dodon în două săptămâni? Vom trăi și vom vedea. Era Maia va începe pe 24 decembrie, în ajun. Eu unul voi sărbători. Dar nu înscăunarea Maiei, ci ziua fetei mele. Fiecare cu ale lui sărbători.

CONSILIERII Maia Sandu și-a anunțat consilierii. Liliana Nicolaescu-Onofrei, Sergiu Tofilat, Angela Brașoveanu, Elena Druţă, Ala Nemerenco, Veaceslav Negruță, Olestea Stamate. Nu e neapărat să ne placă, dar trebuie să recunoaștem că diferența față de fostul „cabinet” e detunătoare. Președinția arată prezentabil acum. Cel puțin pentru acei din exterior. Iar vesela murdară o putem spăla și în bucătăria noastră.

PROTEST PE VREME DE CIUMĂ Dacă ar fi scos Dodon oameni la protest cred că i-ar fi căzut toată lumea progresistă în cap și nu atât pentru cauza pentru care a adunat lume și nu atât pentru „grecikă & tushonkă”, cât pentru faptul că adună lume pe timp de pandemie. Dar am intrat în „Era Maia” și regulile de apreciere nu mai sunt aceleași... 5.000 de persoane (aşa zice poliţia) au ieşit PMAN. Au votat la protest (unanim, de la sine înțeles) și o rezoluție: e așa o tradiție locală din moşi-strămoşi.

CHIŞINĂUL OCUPAT Zilele astea prin văzduhul Chișinăului s-a auzit huruit de motoare cu mult de cai putere. Bulevardul Dacia a fost blocat, apoi a fost ocupată PMAN. Nu, nu erau tancuri rusești, ci tractoarele agriculotorilor moldoveni. Vor bani. Au plecat pentru week-end, dar au promis că revin marți să ocupe din nou Chișinăul.

LEGI SUSPENDATE Oamenii au fost chemaţi în stradă pentru a protesta împotriva a ceea ce a fost considerat pe bună dreptate drept lovitură de stat parlamentară. După cum era și de așteptat, Curtea Constituțională a suspendat legea care prevedea ca SIS să treacă din nou în subordinea parlamentului chiar dacă în paralel a fost promulgată de Dodon, ceea ce a fost chiar amuzant căci ştirea despre promulgare a apărut după. La fel precum a suspendat și legea prin care Parlamentul a abrogat decizia de transmitere a terenului Stadionului Republican către Ambasada SUA. Dar iată despre legea aia despre funcționarea limbilor care obligă funcționarii să răspundă în rusă CCM nu a zis pare-se nimic... Oare de ce au uitat-o anume pe asta?

PARLAMENTUL CURĂŢAT Noua majoritate dodono-șoricească a decis să rupă cât poate cât mai au timp. Astfel ei își pun oamenii peste tot unde pot. Monica Babuc a fost demisă din funcția de vicepreședinte al parlamentului, iar funcția ei – dată lui Vladimir Vitiuc, care imediat a și început să-și plaseze oamenii. Astfel Valeriu Grumeza urmează să fie numit director la SA „RED-NORD”. Au fost modificate și comisiile parlamentare. Sergiu Sîrbu va conduce Comisia securitate naţională, apărare și ordine publică. Marina Tauber va conduce Comisia mediu și dezvoltare regională. Violeta Ivanov va conduce Comisia politică externă și integrare europeană (!). Ruxanda Glavan - Copreședinte al Comitetului Parlamentar de Asociere RM – UE. Pe cât de fain arată președinția, pe atât de calamitos – parlamentul.

PRIZONIERUL CHICU PSRM a încercat să discute (cel puţin, aşa afirmă ei) cu PAS dizolvarea parlamentului (știu ei ce știu, se pare), dar PAS refuză și anunță „algoritmul”. Pentru asta însă e necesar ca să cadă guvernul Chicu (primul punct din „foaia lor de parcurs”). Numai că noua majoritate are 55 de deputați. Așa că Chicu nu are de ales și va sta binișor în scaun cel puțin până la noile alegeri parlamentare. Alt guvern dodono-șoriceii nu pot să aleagă căci va fi refuzat de noul președinte. Ah da, și Usatîi va mai aștepta și el. Status-Quo, tovarăși! Ixact cum cerea Zaharova!

ALEGERI PARLAMENTARE Apropo de parlamentare, românii din Republica Moldova au votat la parlamentarele din România. 37.632 de alegători s-au prezentat la urne. Ceea ce reprezintă a doua țară din afara României, imediat după Italia. În RM rezultatele au fost puțin diferite decât cele naționale: 40% au votat pentru PNL la îndemnul Maiei Sandu, 35% au votat pentru PMP (PUN și Băsescu), 11%-USR-Plus și 9% pentru AUR și George Simion, acel care are interdicție de a intra pe teritoriul RîMî.

JORA ARESTAT Dacă vă aduceți bine aminte, de ziua alegerilor RîMî era bântuită de niște indivizi dubioși gata de fapte vitejești. Erau cățeii lui Dodon care trebuiau să organizeze „proteste paşnice” în cazul în care Maia Sandu ar fi câștigat la muchie. Dar victoria ei a fost zdrobitoare și băieții sportivi nu au avut de ce să se lege, așa că s-au împrăștiat de pe unde ar fi venit. Unul din aceștia (se pare că era chiar şeful lor în persoană, eliberat dintr-o închisoare rusească pentru atâta treabă) a fost arestat de ucraineni în... Ucraina, evident. Cât a stat prin Moldova, SIS-ul din Moldova, subordonat președintelui, șeful securității statului, n-a putut face nimic.

Cam astea au fost. Din câte se vede, campania prezidenţială a luat sfârşit. Au început a curge noutăţile gârlă. În rest, Status Quo, vorba Mariei Zaharova.

Partager cet article
8 décembre 2020 2 08 /12 /décembre /2020 18:32
UNDeva ninge

UN Deva ninge

nimic nu uneşte mai bine naţiunile decât

acea masӑ catifelatӑ şi apӑsӑtoare

albӑ, rece, monocromӑ

care acoperӑ istoria

toatӑ istoria

toate istoriile

toate semnele ei mute

tӑlmӑcite cumva neîndemânatic

în manuale

(sau cum e mai la îndemânӑ

la acest moment al istoriei)

 

ninge peste toate istoriile

pâna şi peste cele mai mӑrunte

precum penele alea din puiul Hannei

pe care le-a lӑsat motanul zӑnatic al Anei

chiar în locul unde a încercat sӑ-l prindӑ

şi poate cӑ l-ar fi mâncat de tot

dacӑ nu ar fi sӑrit cloşca aia nebunӑ a Hannei

şi nu l-ar fi ciupit pe motanul Anei

drept în ţeastӑ

pânӑ la urmӑ şi aceastӑ istorie

s-a terminat cu bine

şi acest conflict a fost înӑbuşit în faşӑ

s-a lӑsat doar cu o micӑ supӑrare pasagerӑ

între Hanna şi Ana

 

dar ninge peste tot

toate se acoperӑ cu o

masӑ catifelatӑ şi apӑsӑtoare

albӑ, rece, monocromӑ

şi casele mici cu rӑnile deschise

aşteptând un pansament de ceamur

şi castelele barosanilor

cu kitschul lor obscen

şi cetӑţile mutilate

de acei care nimeresc în istorie

 

ninge prevestitor

iar Hanna a prevӑzut sӑ taie cocoşul

beteag de o aripӑ

pentru masa de Crӑciun

la care Ana va aduce o palincӑ

din aia din care bea doar ea şi bӑiatul

când vine de la Oakland

şi de la care va pleca cu oscioare

în şerveţel

pentru motanul ei drag

cu cicatrice în ţeastӑ...

şi în acea searӑ vor aprinde

focul în sobӑ

cu foi rupte dintr-un

vechi manual de istorie

amintindu-şi poveşti mai vechi

din vieţile lor

în care au fost de toate

dar care nu vor intra în istorie

şi nu vor ajunge mai departe de Deva

poate doar la Oakland

dacӑ nu le va uita bӑiatul

 

dar toate aceste istorii

nu mai conteazӑ

atunci când UNDeva ninge...

 

de-ar ninge!

numai de-ar ninge!

Partager cet article
7 décembre 2020 1 07 /12 /décembre /2020 12:13
Săptămâna în care a venit plata pentru prezidenţiale

„Хороший человек - это не профессия”

În chiar ziua în care scriu aceste rânduri, joi, 3 decembrie, socialiștii lui Dodon, ortacii lui Şor și eternii transfugi intrați în parlament călăre pe calul PD-ului, dar reuniți astăzi într-un erzaț cu nume „Pentru Moldova”, au dat o contra-lovitură zguduitoare după alegerile pierdute pe 15 noiembrie, totodată vărsând un căuș de apă rece peste tot boborul excitat la maximum și încă euforic după victoria Maiei Sandu la prezidențiale, amintindu-le tuturor că RîMî continuă să rămână un stat parlamentar...

Acele două proiecte de lege despre care vorbeam săptămâna trecută (acel care obligă funcționarii să răspundă rusește și acel care anulează legea „antipropagandă”) au fost votate. Mai mult decât atât, SIS a fost scos de sub subordonarea preşedinteleui și trecut în subordonarea parlamentului (adică tot lui Dodon îi rămân subordonate).

La rând vine un alt proiect de lege despre care a vorbit Dodon și care este încă o etapă spre așa-numita federalizare: statut special pentru Găgăuzia și drept de veto la orice decizie care ar viza această regiune separatistă.

Cu riscul de a supăra galeria înflăcărată, voi îndrăzni să vă trimit înapoi spre vara lui 2019. Am primit suficiente țepe atunci când mă indignam de acea coaliție „monstruoasă” a blocului ACUM cu PSRM-ul. Puțini, prea puțini, am fost acei care s-au arătat la fel de indignați și care calificau acea înțelegere drept criminală. Țin să menționez și insist: ceea ce s-a întâmplat astăzi în Parlament este consecința directă a acelei „coaliţii”. Prea scump ne costă isteria „statului capturat”, inacceptabil de scump. Prea din cale-afară sunt consecinţele acelei „coaliţii”: transgresarea liniilor roşii nu iartă.

(Un singur lucru am greşit in 2019: eu vedeam aceste procese întinse pe tocmai 8 ani. Ei bine, mea culpa, s-au întâmplat mult mai rapid...)

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Ironia sorții face ca toate aceste „evenimente” să se fi întâmplat în săptămâna în care am marcat 102 ani de la Marea Unire și care este și Ziua Națională a României. La câți „unionişti” am văzut zilele astea pe rețelele de socializare (și-au anunțat culorile până și persoane de la care nu m-aș fi așteptat vreodată, chiar și din acei care chiar înainte de prezidențiale erau dezlănțuiți împotriva unioniştilor sau, cel puțin, foarte zeflemitori), am rămas cu o mare nedumerire: oare cum de nu suntem încă „uniţi”? Iar despre gândurile mele pentru România puteti citi mai amănunțit aici.

GAZOCÂND?! Mi-l aduc aminte încă pe Iurie Leancă care tăia niște panglici la acest etern șantier care ar trebui să ne permită să ne aprovizionăm în gaze prin România. În această săptămână i-a venit rândul și lui Iohannis să se felicite cu această realizare. Faptul că gaze încă nu vin pe această țeavă, nu-i bai. Important este să „ne bucurăm să fim încă o dată aproape de românii de peste Prut”.

KREMLINUL NE DĂ DIN TRANSNISTRIE A plouat cu declarații belicoase din partea oficialilor ruși. Zaharova, apoi și Lavrov în persoană, au menționat că pacea în regiune se datorează celor care au dezlănțuit și alimentat conflictul militar cu 28 de ani în urmă! Iată cum. (Ascultați-l mai bine pe Nevzorov la acest subiect, participant nemijlocit la acele evenimente, cam pe la min. 34). Iar Kosaciov amenință cu datoria la gaze pe care au învârtit-o cu Tiraspolul. La Tiraspol, apropo, au venit doi deputați ruși ca să-și încurajeze trupele. Eu zic că cerințele unui „frate mai mare” merită să fie ascultate: poate le acordăm „independenţă” Transnistriei? Punem hotarul pe Nistru și vedem ce-o fi mai departe. (Zic și eu așa, ca o variantă. Sunt curios ce-ar zice Ucraina și NATO, de exemplu.)

PLATON NE SCOATE DIN „CARTEA VERDE” Că a fost lăsat să iasă din închisoare e una, dar să dea busna în instituții (CNPF) ajutat de zbiri din paza de stat – e peste capacitatea mea de înțelegere! Apropo, CNPF ne avertizează că am putea fi daţi afară din sistemul „Cartea Verde” din cauza problemelor din sectorul de asigurări.

Această „statalitate” este întruchiparea însăși a criminalității. Și orice mișcare în interiorul ei, chiar și din acele mascate și machiate cu cele mai nobile intenții, nu face decât să-i confirme natura criminală.

REVINE BĂSESCU? Băsescu anunţă că va relua procedura de dobândire a cetăţeniei R. Moldova. „On est reparti pour un tour”, cum se zice pe la noi prin sat...

Partager cet article
2 décembre 2020 3 02 /12 /décembre /2020 14:00
La mulţi ani, România!

Dacă aș fi fost născut în România, nu cred că aș fi participat activ la Revoluție (cred că elementar mama nu m-ar fi lăsat să ies afară, în 1989 aveam doar 12 ani), la fel precum nu am participat activ la “mişcarea de renaștere naţionalӑ” din Republica Moldova, chiar dacă ambele le-am trăit intens emoțional.

Dacă aș fi fost născut în România, aș fi fost oripilat și mi-ar fi fost probabil frică de “minerii” lui Iliescu în ‘90, dar mi-a fost frică de cazaci și de armata a 14-a rusӑ în ’92 de fiecare dată când treceam pe lângă block-postul instalat la intrarea în orașul meu, la doar câteva zeci de metri de blocul în care locuiam.

Dacă aș fi fost născut în România aș fi votat fără mare ezitare pentru Emil Constantinescu în 96, la primul meu scrutin prezidenţial din viață. Dar, din păcate, a trebuit să votez pentru Mircea Snegur și Mircea Snegur a pierdut…

Dacă aș fi fost născut în România aș fi deplorat victoria lui Iliescu în 2000, dar mi-a fost dat să trăiesc victoria lui Voronin în 2001.

Dacă aș fi fost născut în România aș fi votat și eu cu Băsescu în 2004, dar mi-a fost dat să re-trăiesc un nou mandat al lui Voronin în 2005.

Dacă aș fi fost născut în România aș fi fost nebun de bucurie atunci când țara mea a intrat în NATO în 2004 și în UE în 2007, dar în tot acest răstimp noi trăiam sub Voronin și manifestam împotriva „Memorandumului Kozak”...

Dacă aș fi fost născut în România aș fi manifestat și eu pentru a salva Roșia Montana în 2013, aș fi votat pentru Klaus Johannis, aș fi manifestat împotriva corupției în 2017. Dar am asistat la un vodevil cât o 1/4 din PIB-ul țării în care m-am născut, numit „furtul miliardului” și la venirea lui Dodon la putere în 2016...

Dacă aș fi fost născut în România, probabil că aș fi fost exact acolo unde sunt eu acum, la Paris adică, nu-i exclus să fi vorbit despre România cu condescendență, nu-i exclus să-i fi beștelit pe Iliescu, Băsescu și Iohannis, pe toți launloc, s-o adulez pe Laura Codruța Kövesi, să afirm că nu există „proiect de ţarӑ”, că e tristețe mare în România, că e sărăcie și corupție în continuare, cӑ nu mai avem fotbal, la urma urmelor... Poate că și nu aș face-o, dar nu-i deloc exclus...

Dar eu sunt un român născut în URSS, în Republica sovietică socialistă moldovenească (RSSM), care astăzi este Republica Moldova... Și de aceea nu pot decât să admir încântat ce se întâmplӑ peste Prut şi toate câte s-au întâmplat cu România în ultimii 30 de ani.

La mulți ani, România!

Și iartă-ne, dacă credem prea puțin în tine, dacă credem prea puțin în noi... Dacă în loc să ne batem pentru a-ți fi fii și fiice destoinici, nu te vedem decât ca pe un vis abstract și inaccesibil...

Partager cet article
30 novembre 2020 1 30 /11 /novembre /2020 11:56
Vlad Ciobanu în rolul lui Hamlet (http://flacaratv.md/)

Vlad Ciobanu în rolul lui Hamlet (http://flacaratv.md/)

 

În locul lui menit din cer

Hyperion se-ntoarse

Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,

Lumina şi-o revarsă.

Mihai Eminescu

 

Cândva demult, pe la mijlocul anilor ’90, teatrul „Luceafărul” venise cu un spectacol la Bălți. S-a jucat Hamlet. Iar acel Hamlet era jucat de Vlad Ciobanu. Acel Hamlet îmi stă și astăzi în memorie. Am fost fulgerat, copleșit, năucit. În afară de spectacolul propriu-zis, țin minte bine cea mai mare nedumerire care nu m-a lăsat nici acum: „Cum oare e posibil?” Acea performanță actoricească îmi părea imposibilă, cosmică, stelară. Din toate punctele de vedere. Ce am văzut eu, acel Hamlet, îmi părea peste puterea unui corp și a unei minți omenești!

O teribilă veste ne-a venit săptămâna aceasta: Vlad Ciobanu, actorul care l-a jucat atunci pe Hamlet, dar și pe Eminescu în „Luceafarul” lui Loteanu, a plecat spre ceruri...

Toate celelalte păr într-atât de mărunte și dezgustătoare alături...

 

DODON CHEFUIEŞTE În timp ce se călătorește, Dodon călătorește. S-a pornit cu alai și cu bancheturi prin țară. Mai dă de băut și de mâncat la electorat. În plină pandemie. Se pregătește de parlamentare... Se pare că nu are încotro și va trebui să recunoască victoria Maiei Sandu, din moment ce însuși șeful de la Kremlin a felicitat-o. Kremlinovici trebuie să se supună Kremlinului.

PLATON SE APUCĂ DE ŞMECHERII N-a trecut mult de când a fost eliberat de la pârnaie și Platon se apucă de cele vechi, adică de ceea ce știe mai bine: să pună laba pe companii financiare. Toată săptămâna au bubuit știri despre bătălia dintre Platon și Comisia Naţională a Pieții Financiare (CNPF) care încearcă disperat să-l împiedice să înghită piața de asigurări din Republica Moldova. Procuratura tace... Este halucinant ca o ditamai instituţie de stat să se simtă neputincioasă în fața unui escroc, fie el și notoriu, iar toate astea să se desfășoare în văzul tuturor.

LIMBĂ, ALFABET? Mult timp apărătorii înverșunați ai statalității, toți acei care au combătut zelos orice putea eventual purta cuvântul „românesc”, au răspândit ca papagalii o mantră: „Limbă, alfabet ați vrut? Iată cu ce ne-am ales!”. Mai țineți minte? A funcționat o bună perioadă de timp, trebuie s-o recunoaștem. Dar de când diferențele cu România, la toate nivelele, s-au accentuat și nu mai pot fi mascate, de când ajutoarele românești nu mai pot fi astupate cu lente de colorado acest discurs a devenit ridicol. Respectiv, a fost treptat înlocuit cu o altfel de mantră, la alt nivel, ceva mai subtil: se reclamă „pacea socială”. „Nu divizați societatea”, ni se zice de la toate trâmbițele stataliste. Ce frumoasă este această „pace socială”, nu-i așa? Iată însă că săptămâna trecută înflăcăraţii „luptători pentru pace” bagă în Parlament un proiect de lege care i-ar conferi limbii ruse „statut special” (de parcă până acum nu l-ar fi avut). Printre altele, acest proiect ar obliga funcționării de stat să vorbească rusa la solicitarea „cetăţenilor”. Altfel spus: nu vorbești rusește, nu poți fi funcționar! Apoi cum stăm cu „pacea sociala”, dragii mei? Mai „divizăm societatea”, ori ne limităm la rupere de hărți în parlament? Apropo, tot aceștia vor să anuleze așa numita „lege antipropagandă” (și așa excesiv de laxistă) pentru ca putinismul să fie și mai la el acasă în Republica Moldova! Luptăm în continuare pentru pace, dragi tovarăși!

EMINESCU DESFIGURAT: Am râs atunci când a apărut pe rețele strada aia cu marcaj parcă trasat de un bețiv. Cică era „creativitate europeană”. Mă rog, sunt doar niște linii pe asfalt, putem râde. Dar iată acum chiar nu-i de râs deloc. Creativii ăștia neobosiți au sluțit scuarul Mihai Eminescu! Problema e că nu se găsește nimeni să-i oprească, căci toți sunt din gașca aia de neofiți fără coloană vertebrală. Bine zicea cine zicea: problema proștilor nu-i că sunt proști, ci că au prea multă inițiativă. Ori ceea ce zicea răposata-mea bunică: „Păzește-te, nepoate, de prostul școlit”. Există sute de locuri în Chișinău care ar fi putut fi măcar cât de cât îngrijite cu aceiași bani, dar nu, ăstora anume scuarul Mihai Eminescu le-a trebuit „modernizat”!...

BANII CURG GÂRLĂ „Electoratul paralel” a trimis cu tocmai 20% mai mulți bani în țară anul acesta față de anul trecut. O bună parte din acești bani, țin să amintesc, vor ajunge inevitabil în buzunarele celor care apără cu atâta înverșunare „statalitatea” și „pacea socială” din Republica Moldova.

Uite-aşa un paradox.

Partager cet article
23 novembre 2020 1 23 /11 /novembre /2020 10:30
"Pompei's syndrom", Fonderie d'Art R. Bocquel S.A., Bréauté (France) / editor: Arman, New York (USA)

"Pompei's syndrom", Fonderie d'Art R. Bocquel S.A., Bréauté (France) / editor: Arman, New York (USA)

La drept vorbind, nu credeam. Nu vedeam cum poate fi posibil. Ținând cont de rezultatele primului tur, Maia Sandu nu avea cum să câștige. Cărțile trebuiau redistribuite, iar această redistribuție însemna cel puțin 10 puncte la rata de participare în plus. Ceea ce-mi părea puțin probabil.

Nu am crezut vreodată (calcule și presupuneri se pot face, desigur, dar acum nu am nici timp, nici mare dorință s-o fac) că electoratul lui Usatîi îl va urma și că toți votanții acestuia îi vor asculta chemarea. De altfel, nici nu l-au ascultat : dacă e să privim harta cu rezultatele scrutinului vom constată că Nordul Moldovei, fieful lui Usatîi, a votat majoritar cu Dodon. Să fie clar!

Desigur, putem presupune că dacă ar fi făcut Usatîi campanie pentru Dodon, Maia Sandu poate că ar fi pierdut. Dar nici barem asta nu-i sigur! Anume acele 10 % de participare la vot suplimentare au fost determinante! Maia Sandu și anturajul ei ar trebui să fie conștienți de acest lucru și să nu cadă din nou în capcane cu alianțe dubioase. Nu de alta, dar bănuiesc că Usatîi e capabil să-i ceară recompense, iar Maia Sandu, din câte știm, e cam slabă de înger: alianța ei cu Dodon nu trebuie să fie uitată nici ea.

Și, fără nicio îndoială, acele 262.739 de voturi venite din străinătate (16% din total!), cu o majoritate covârșitoare pentru Maia Sandu, au contat enorm în balanţă. Președintele nou-ales nu trebuie să uite asta. Măcar și pentru faptul că acești alegători i-au asigurat o diferenţă confortabilă de tocmai 14%! (43% vs. 57%)

Toate indică că Dodon era gata să arunce țara în foc și pară, dar doi factori au făcut acest lucru imposibil. În primul rând diferența enormă despre care tocmai am vorbit. Nu cred că au existat falsificări murdare la propriu, în birourile de vot, dar dacă și a încălcat careva regulile electorale, acela a fost Dodon. Nu vom stărui asupra lor, s-a tot vorbit despre asta. Cu atât mai flagrantă și mai imposibil de contestat a fost diferența!

Și în al doilea rând, dar din păcate despre acest lucru se vorbește mai puțin, chiar dacă nu-i deloc neglijabil: Maia Sandu a câștigat și în Moldova! Diferența a fost mică, dar 25.284 e totuși ceva!

Anume faptul că s-au combinat aceste două rezultate - o diferență finală cu scor mare și victoria pe interiorul țării - nu i-au permis lui Dodon să-și asmută zbirîi. Dacă ar fi fost diferența mică, ar fi invocat falsificări. Dacă ar fi fost o victorie datorită doar voturilor din străinătate (ca în primul tur), ar fi fost invocat „transport masiv de alegători” și ar fi fost, cel mai probabil, încercată o anulare a rezultatelor din străinătate.

(Propaganda a și lucrat pentru acest scenariu. O poză cu o coadă impresionantă de alegători, pe care chiar eu am făcut-o la 6h50 dimineața în fața biroului de vot de la Paris, a fost furată de Ernest Vardanyan și folosită într-un text manipulator pe KP. Textul e minciună crasă! Știu ce zic, căci am fost de față. Pentru moment, nu am primit reaspuns la plângerea depusă luni, 16/11, pe situl Consiliului de presă referitor la acest furt.)

Veți găsi aici mai multe gânduri despre aceste alegeri, într-un text mai amplu pe care-l scriam între două tururi. Un singru lucru mai rămâne de spus: 16 % reprezentau 16 deputați cândva. Acum, cu sistemul de vot actual, 16% reprezintă doar 11, dintre care unul va fi cu certitudine pro-rus.  

Desigur, dacă povestea din 2016-2019 nu se va repeta și la parlamentare emigrații nu vor uita din nou să iasă la vot...

P.S.: În 2010 eram în comisia biroului electoral de la Paris, acolo unde se terminau buletinele de vot și unde s-a votat pe foi A4. Vă mai aduceți aminte? A doua zi șeful CEC-ului, Iurie Cecan, spunea că nu va contabiliza aceste voturi. Oricum, zicea el, nu ar fi contat căci numărul lor „nu ar fi modificat distributia mandatelor în Parlament”. În 2020, vicepreședintele CEC, Vladimir Șarban, susține urmatoarele: „Chiar dacă ar fi fost un singur alegător, această situație trebuie să ne determine să întreprindem măsurile necesare ca pentru viitor să nu se mai repete asemenea situații.”

Și totuși câte ceva s-a schimbat în 10 ani.

 

Origine Imagine: https://www.arman-studio.com/RawFiles/120138.html

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher