Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
13 juin 2019 4 13 /06 /juin /2019 13:08
Recomandӑri pentru un debut de carierӑ

În lumina evenimentelor din Republica Moldova am decis să mă lansez pe piața consultanților politici.

Nu de alta, dar oricum plouă cu alegații și acuzații de tot felul precum că autorul acestor rânduri ar fi la solda nu știu căror forțe obscure, unii probabil chiar au căutat să vadă dacă nu există facturi sau urme, încercând să se conecteze la interfața administrării acestei pagini (altfel de ce mi-ar cere, pentru prima dată din 2010 (!) platforma de blogging să-mi schimb parola?), așa că mari consecințe reputaţionale nu voi avea de suportat.

Pe de altă parte, atunci când zici ceva gratuit, parcă te-ai adresa la pereți. Un sfat degeaba este imediat aruncat la gunoi, nu ca unul pentru care plătești, chiar dacă-i același. Și cu cât mai scump te costă, cu atât mai mult ții la acest sfat!

Revenind la situațiunea din Republica Moldova voi fi nevoit să constat că atunci când aduceam „recomandări” după scrutin nu erau luate în calcul, iar acum mă pomenesc cu diverse comentarii cerându-mi să mă pronunț asupra celor ce urmează a fi făcute astăzi, reieşind din „noua realitate istorică”. Sunt oarecum interlocat.

Deci, am decis: sunt gata să-l sfătuiesc măcar și pe dracu (cică în limbaj mai nou asta se cheamă „coaliție situațională”)! Dar numai contra plată! Iar pentru ca prețul meu să fie cât mai mare, am să fac un show-case, o mostră care să vă convingă că are rost să-mi plătiți bani grei, nu doar like-uri pe rețele de socializare. Așa dar, iată un prim set de recomandări sumare (pentru planuri și strategii mai detaliate, vă rog să mă contactaţi în privat doar dacă aveți suficiente resurse (când zic suficiente, să știți că suma respectivă trebuie să conțină cel puțin 7 cifre, și toate înainte de virgulă!)) celor patru formațiuni politice din Republica Moldova, ţinând cont de situația la zi.

Recomandӑri pentru Ilan Shor:

Fugi cât e lucru cu cinste în Israel! Israelul nu-și extrădează cetățenii. Expatriază de urgență cât mai mult din ce ai, pune banii la dos! Cu ei poți oricând să deschizi alte afaceri. În Israel, spre exemplu, ar fi lucrativ ceva cu arme, căci e zonă de conflict și există un fel de Transnistrie și acolo. Dar asta e doar o eventualitate. Nu te grăbi. Consultă-te cu oamenii noștri de acolo. Sunt mulți și te vor ajuta să te orientezi. Niciodată să nu uiți de faptul că a te bronza liniștit la soare pe malul mării nu-i cea mai rea opțiune. Nu uita să aduni tot ce ai din „kompromat”. Nu strică niciodată. E monedă bună de schimb. În orice situație și cu oricine. În țară oricum nu poți ramâne: ești prea vizibil pentru a fi primit în formațiunile existente și prea puțin important pentru ca să nu fii folosit pe post de țap ispășitor. Cu atât mai mult că gloata întotdeauna vrea sânge în momente de euforie. Adu-ți aminte de prietenul tău, Vlad Filat. Nimeni n-o să se fandosească cu tine.

Shoriceilor de rând din partid le recomand să caute protecție la Dodon. Dar fară valuri. Să nu-l puneți în situație pe Igariok. Cât mai repede, căci degrabă vă fi înghesuialӑ. Primul venit – primul servit.

Mai pe scurt: Ilan, aventura ta în Moldova cam s-a terminat. Viitorul e în Israel! (în fine, dacă ai bani, îți cumperi libertatea și de la aceștia, dar aici tu decizi: se merită?)

Recomandӑri pentru PDM:

Salvați aparențele și ce se mai poate de salvat din averi, ștergeți urmele a tot ce poate fi folosit împotriva voastră! Vladimir, game over! Trebuie să te împaci cu asta. Fară susținere masivă internațională n-ai șanse. (Dacӑ o ai, atunci e altӑ treabӑ, anulez tot ce scriu mai jos, pot veni cu alte recomandӑri, dar pentru moment eu reies din ceea ce se vede).

E momentul să ne așezam și să discutam cu cărțile pe masă ce anume ai greșit. Împotriva ta au fost folosite tehnologii și arme noi, iar tu nu le-ai detectat la timp și ai crezut că va merge ca-nainte. Dar nu a mers. Legile anilor 90 nu funcționează cu ăștia noi. Ai plătit bani grei consultanților americani, dar ei au jucat un joc căruia nu-i cunosc regulile și au fost bătuți!

(notӑ cititorilor: sper cӑ aţi remarcat şmecheria comercialӑ din propoziţia de la urmӑ).

Ai greșit și asta, pentru moment, te va costa puterea. Nu trebuia să te opui înscăunării lui Năstase în fotoliul de primar. Nu trebuia să lași propaganda rusă să-și facă de cap în Moldova. Nu trebuia să-l crezi pe Dodon. Nu trebuia să te atingi de profesorii de la liceul turc. Nu merită ei banii pe care-i încasezi pentru Arena Chișinău... Lăcomia l-a nimicit pe-un fraier (îl știi: Vlad Filat), nu comite aceleași erori. Evaporați-vă! Dispăreți pentru moment. Din păcate, nu poți ramâne în țară. ACUM va trebui să explice de ce ești în libertate...

Luați cu voi tot ce se poate, inclusiv din „kompromat”. Nu strică niciodată. E monedă bună de schimb. În orice situație și cu oricine. Numai că nu vă grăbiți să-l difuzați acum și nu direct. Acum e isterie și demenţă colectivă, nimeni nu va crede nimic din ceea ce vine din partea voastră. (Ați văzut că nu a funcționat filmuleţul cu Dodon?..)

Prindeți-l, cât n-a fugit, pe Ilan Shor. El poate fi o bună monedă de schimb. Oricum un cap-două va trebui să cadă. Mai bine să cadă al lui Shor decât al vostru. Pe Țuțu tot va trebui să-l dați. El e figură-simbol. Mare brânza, un boxer. Lasă, că-ți cumperi tu, Vlad, alții mai târziu. Mulțimea vrea sânge și trebuie să-l jertfiți pe careva. Dacă astupați aceasta sete momentană, peste câtva timp nimeni nu-și va aminti nici de tine, nici de alți PD-iști. Vezi?: babacul Voronin e bine-mersi și toți au uitat de el, chiar îl proslăvesc astăzi, chipurile a salvat Moldova pe timpuri și a pornit procesul integrării europene, deși toți îi voiau capul în 2009. Așa că, răbdare, încă puțin și te vei bucura de același statut. În țara asta nu există memorie colectivă, nu-ți fă griji.

Mai departe ai două alegeri: ori decizi că ieși la pensie și te bucuri de viață, alături de copii în Elveția, sau în alte părți (Ucraina poate fi o destinație bună, cred că Zelensky poate fi interesat: recent unul din consultanții săi politici propunea să ți se ofere garanții de securitate contra informații despre Transnistria), ori faci ca Țopii. Să știi că nimic nu-i imposibil în Moldova.

În principiu, Țopii ți-au arătat deja cum e să fii considerat de toți hoț și să revii în pâine. Dar să nu crezi că o șmecherie similară va mai putea funcționa. Va trebui să fii inventiv. Câteva principii de bază totuși se cuvine să le însuşim. Sorry, Vlad, dar tu nu mai poți fi în prim-plan. Alege-ți un fel de „Năstase” să vă reprezinte în prima linie. Nu, nici Candu ori Filip nu va fi bine. Ai văzut că chestia cu Gaburici nu a funcționat... Ai nevoie de televiziune. Nu, nu Publika. Postul ăsta eu l-aș închide și aș deschide unul nou. Ai nevoie de influenceri pe net. Cel mai bine - din intelectuali. Vezi cum au făcut Țopii. Aici ai de învățat. Să știi că cel mai bine „slujesc cauza” acei care cred cu adevărat în ceea ce afirmă! În rest, ei știu foarte bine ce se poate spune și ce - nu. Nici nu trebuie să-i controlezi. Și va trebui, desigur, să te ocupi mai bine de lobby în Parlamentul European, prin diverse ONG-uri și cercuri influente. Iarăși, va trebui să alegi pe cineva, nu din vechiul staf. Atât pentru moment la acest capitol. Detalii – în funcție de situație și de kompromaturile de care dispui. Poți reveni călare pe cal alb! Crede-mă!

Mai pe scurt: Se recomandӑ un rӑzboi de tranşee de lungӑ duratӑ.

Recomandӑri pentru ACUM Să începem de la periferii: Celor care au venit de după hotare le recomand insistent să nu-și aducă familia în Moldova. În primul rând, aici e nașpa la nivel de securitate medicală și sanitară. O să vă otrăviți copiii degeaba. În al doilea, îi rupeți de la școală, grădiniță, ce mai au ei acolo, și nu e bine, căci oricum peste puțin timp va trebui să plecați înapoi. Și în genere, în Europa e mai bine, și asta o știți și voi, și eu. Indiferent de câte batiste n-ai pune pe țambal. Verii Țopa tot la Frankfurt stau, nu la Moscova.

Amuzați-vă! Puteți face orice în această perioadă scurtă de timp. Dodon nu va crâcni: el e blocat pentru câteva luni și oricum va anula tot ce votați voi acum și o va reface după bunul său plac. Orice decizie a voastră trebuie să fie cât mai populistă și mai aclamată de mulțime. Nu vă gândiţi la costuri, buget. Pregătiți-vă de campania electorală. Cel mai degrabă, din 2023. Dar nu-i exclus să decidă Dodon și anticipate. Pentru a evita anticipatele, încercați să atrageți cât mai mulți din PDM la voi. Dar să nu știe nimeni! E riscant, și trebuie să aveți ce le oferi substanțial. Bani - luați din buget. Nu-i grav. Toți au luat pâna acum, luați și voi. Doar așa puteți evita anticipatele, dar oricum trebuie să înțelegeți că șanse sunt relativ puține. Ocupați-vă de teritorii mai abitir. Nu-i sigur ce formulă va prefera Dodon. Nu-i exclus să ramâna la cea de azi și atunci aveți nevoie de oameni în circumscripții.

La prima ocazie, oferiți un cap-două pe tavă! Mulțimea vrea capul lui Moțoc! Dar nu vă atingeți de Plaha. Plahotnuc este sensul existenței partidului vostru. Voi v-ați creat pentru a-l învinge pe Plahotniuc. Nu-i Plahotniuc, nu-i ACUM. Lașați-l să fugă. Astfel aveți și un paravan pentru propriile „manevre”. Orice acuzație la adresa voastră de ilegalitate sau corupţie, orice!, va putea fi în continuare catalogată drept acțiune a lui Plahotniuc și tot astfel veți putea scăpa de concurenți electorali: oricine nu-i cu voi – e o forță a lui Plaha!

Pregătiți-vă un scenariu frumos de victimizare: ați vrut bine țării (exemplificați prin toate măsurile populuste, vezi mai sus), dar am fost trădați! „Statul capturat” poate funcționa și mai departe. Numai, vă rog, lăsați mercurul și noviciok-ul la o parte: e ridicol. Iar un politician trebuie să fugă ca de iad de ridicol. Orice i se iartă: hoția, minciuna, lipsa de consecvență... Ridicolul – niciodată.

Da, detaliu, dar servește pentru viitor: acum puteți rupe cât puteți din ce se poate, în special din businesse-urile PD-ului! Scoateți cât puteți de aici, pâna nu s-a umflat partidul lui Dodon. Verii Țopa pot în sfârsit să-și șteargă dosarele și, eventual, să-și mai recupereze din cheltuieli. Acu-i acu! Fereastra-i foarte mică.

Mai pe scurt: Acest mandat e pierdut. Pregӑtiţi-vӑ de alegeri.

Recomandӑri pentru PSRM Victorie! Bravo, băieți! Puteți bea șampanie, puteți raporta șefilor că, în sfârșit, ați câștigat ceva semnificativ după prezidențiale.

Dar e devreme să vă culcați pe o ureche, chiar dacă bulevardul vi se pare larg deschis. Acum trebuie să incorporați cât mai repede și cât mai mult din piramida lui Plahotniuc! Dacă cade PDM, aveți o armată întreagă de funcționari de tot rangul care vor avea nevoie de protecție. Ei vor veni destul de natural spre PSRM din cauza mesajului de ură vehiculat de ACUM faţă de PDM. Înrolați-i cât mai activ și asigurați-i referitor la ziua de mâine. Ei vor fi speriați și îngroziți și vor căuta mângâiere. Ei sunt foarte importanți și sunt baza pentru victoriile de mai departe, dacă nu pentru viitorul apropiat, atunci pentru alegerile din 2023 cu siguranță! Ei au experiență în a sluji o piramidă și experiența lor e forța voastră! Nu vă temeți de măsurile de „depolitizare” eventuale din partea ACUM. Asta se face în mințile oamenilor, nu se decretează prin lege, iar omul fără stӑpân ori idol în Republica Moldova e pierdut și panicat. Aduceți-vă aminte de fraţii Strugaţki și de ce s-a întâmplat cu populația planetei când Kammerer a distrus turnurile!

(Dar de fapt, nu, nu vă chinuiți... Referințele la cărți nu sunt pentru voi. Credeți-mă așa, pe cuvânt).

Sunteți într-o poziție privilegiată: de îndată ce cade PDM, aveți două căi de a obține majoritate parlamentară. Prima, pur parlamentară: deputații PDM + acei ai lui Shor și independenții vă cad în brațe, tot e să știi să-i măgulești. A doua: alegeri anticipate. A doua variantă necesită puțin timp, pentru ca piramida PDM și toată resursa administrativă să treacă la PSRM. Dar eu aș opta pentru anticipate, fiindcă aveți doar o forță în față, care e la maximum de potențial. Iar dacă reușiți șmecheria cu piramida lui Plahotniuc, nici nu aveți nevoie să modificați sistemul electoral, care este perfect pentru acei care dețin resursa administrativă și au organizații teritoriale puternice. E cazul vostru. Dar acest lucru nu este principial.

Pânӑ atunci, lӑsați-i pe acei de la ACUM să se hârjoneascӑ puțin, oricum orice decizie a lor poate fi întoarsă pe dos mai târziu. Lasați-i să aducă ceva bani (că rușii nu o să vă dea pentru buget) de la europeni sau americani ca să mai astupați borţile și după aia îi dați jos. Asta mai înseamnӑ să vă modificați puțin discursul oficial și să bombăniți că vreți standarde de viață europene, că vreți să vă înțelegeți bine cu UE, etc., etc. Și fără ruperi de hărţi în Parlament! Puţinticӑ răbdare! Vă veți amuza mai târziu.

Așa dar, obiectivul major – majoritatea parlamentară! Din momentul în care o aveți, puteți huzuri. Alegeți un guvern nou și puneți oamenii voștri peste tot. Așa cum a făcut Voronin pe timpuri, când pânӑ și paznicii de la școală erau comuniști... Ciclul firesc în R. Moldova e de 8 ani. Daca vă înșurubați bine, mai devreme de 8 ani nu poate să vă dea jos nimeni! Nu vă grăbiți cu federalizarea și nici cu denunțarea Acordului cu UE. Sunt arme importante și elemente cu care puteți să-i șantajați pe occidentali ca să continue să vă plătească bani și mai departe. Doar dacă v-o cere șeful de la Kremlin, atunci n-ai încotro, denunțați Acordul... Deși, dacă îl convingeți că R. Moldova nu se va apropia nici cu un centimetru de UE și de ROM, Kremlinul o să vă lase să faceți cum știți.

Dar federalizarea eu, totuși, aș păstra-o pentru final de ciclu. Când veți simți că vă fuge pamântul de sub picioare (așa cum îi fuge lui Plahotniuc acum) – atunci va fi momentul potrivit. Oricum, aici depinde de curator. Cum vrea el – așa veți face.

Ah da, nu uitați să-i spuneți curatorului de la Kremlin că populația este majoritar pro-europeană, că unioniștii sunt activi, adică că pericolul este viu, ca să vă dea bani și în continuare pentru propagandӑ. Un ban în plus nu strică niciodată şi doar nu aveţi intenţia sӑ faceţi politicӑ pe banii voştri.

Dacă puteți cumva, poate cu ajurtorul rușilor, să-l închideţi pe Plahotniuc, anume voi, nu ACUM, le tӑieţi acelora o cracă de sub fund! De gândit pentru electorală.

Mai pe scurt: Cuvântul cheie: consolidarea pozițiilor. Dacă nu comiteți erori, 8 ani sunt ai voștri (cel puţin)!

Partager cet article
12 juin 2019 3 12 /06 /juin /2019 22:40
Photo: Daniel Mercadante

Photo: Daniel Mercadante

Bine te-am găsit, Romuald!

Permite-mi să te numesc azi “Romuald”.

Sper ca acest mesaj să te găsească sănătos

Și în deplină posesie a facultăților

Bine situate în clasamentul de la Shanghai.

Dragă Romuald,

Demult voiam să-ți scriu

Și te rog să mă ierți pentru tăcerea revărsată,

Dar nu prea aveam ce să-ți spun...

Pe aici lucrurile nu sunt întotdeauna chiar roz.

De altfel, pe aici culorile sunt activate foarte rar,

Așa că roz e doar un fel de a spune.

E criză, Romuald, culorile au devenit rare.

Ei pornesc culorile din ce în ce mai rar, Romuald.

Lumea zice că le duc pe toate la export.

Apropo, voiam să te rog: dacă ai cumva culori în plus,

Dacă nu te costă prea scump,

N-ai putea să ne trimiți un colet?

Poate găseşti chiar din ale noastre?

Mi-e dor de un caleidoscop adevărat, Romuald,

Aici se vând doar din alea de substituție

Există variantă audio pentru cei mai proști și leneși

Dar există și caleidoscoape beletristice

Cu metafore, litote și tot-tot-tot...

Cele mai sofisticate sunt caleidoscoapele enciclopedice

În care se descrie minuțios,

Milimetru cu milimetru,

Cu formule matematice, funcții și integrale

Cum funcționează un caleidoscop...

Povestiri despre culori în loc de culori...

În rest, ce să-ți mai spun? Suntem bine.

M-am programat la medic

Să mă controlez de daltonism

E coadă enormă la oftalmologi…

Te-am visat recent, dragă Romuald:

Fumai un trabuc călare pe un curcubeu

Partager cet article
10 juin 2019 1 10 /06 /juin /2019 21:53
Consiliul Politic Național al PAS a votat pentru o alianță cu Socialiștii.

Consiliul Politic Național al PAS a votat pentru o alianță cu Socialiștii.

Nu am ce să vă scriu. Condoleanțe, stimați concetățeni. Zece ani de istorie au fost șterși. Acei care au fost bătuți sau au murit în PMAN în Aprilie 2009 au murit degeaba. Acei care au murit în Transnistria au murit degeaba. Acei care au crezut în 1989-90 şi au stat în faţa TAB-urilor au crezut degeaba. Degeaba. Degeaba. Degeaba.

Sutele de mii căsăpite în 1940 – 1941 – 1944 – 1946-47 – 1951 nu mai contează. Nu sunt sute de mii oarecare: sunt buneii și străbuneii noștri. Masacre, deportări, război, foamete, umilinţă… și nu vorbim de cazuri separate. În doar 10 ani, 1/3 din populația acestui teritoriu a dispărut! Și majoritatea au dispărut (nu toți, istoria nu suportă inexactităţi și lipsă de respect) din cauza unor indivizi care purtau stele roșii cu seceră și ciocan pe ele, și arborau drapele roșii, exact ca acei de astăzi…

Mă doare şi îmi este ruşine.

Mi-a fost dat să citesc multe în aceste zile. La adresa mea:

  • Vitalie, din cîte am cetit la dumneata, ești de partea greșită a istoriei. Succes la buchii!”
  • „Vă spun sincer, ce scrieți pe blog nu mă interesează”
  • „E prea consecvent dumnealui ca să nu fie clar de'al cui e”
  • „Eu no sa fiu la fel de galant si n-o sa intru intr-o dialectica a adevarului. Cine traieste in Moldova si cunoaste viata publica din tara, n-are cum sa nu cunoasca cine e PD-ul, doar daca nu e de rea credinta. Dar parca cineva scria pentru Deschide...”

Mi-a fost dat să citesc justificări din cele mai întortocheate și mai sucite ale înțelegerii blocului ACUM cu socialiștii lui Dodon, care, apropo, în aceste zile iarăși e în Rusia și publică poze cu nimeni altul decât cu odiosul Ceaica despre care, grație lui Navalnii, se știe că și-a construit imperiul pe sânge de om vărsat (literalmente!)... Asta zic și eu „dezoligarhizare”! Dar, vedeți Dumneavoastră, grație lui Dodon vom reuși să reinstaurăm statul de drept! Iată o mostră elocventă, o mică parte a acestui şir de argumentări:

  • Pentru mine, statul de drept e prioritatea majoră și, cum spuneam, condiție de posibilitate pentru toate celelalte. E dincolo sau dincoace de ideologii și geostrategii. Prin urmare, orice acțiune politică îndreptată în vederea restabilirii sau consolidării statului de drept poate justifica cele mai nefirești alianțe din punct de vedere doctrinar și al orientării externe.”

Fabulos!

Mă doare şi îmi este ruşine.

Mă doare fiindcă sunt și eu parte a acestui „popor” care se autodistruge. Un popor care a pierdut orice reper valoric, pentru care până și noțiunile de bine și de rău sunt spălăcite. Mi se spunea în aceste zile că „statul de drept” este temelia... Halal de așa constructori! Statul de drept nu este temelie! Statul de drept este o recompensă pentru lupte incomensurabil mai fundamentale și probabil mai grele. Lupte pe care noi le pierdem de 30 de ani... Bătălie după bătălie.

Sunt parte a unui popor care nu doar și-a pierdut memoria, dar și-a pierdut până și abilitatea de a folosi această capacitate a creierului... Nu există nicio continuitate logică succesivă de la o săptămână la alta! Orwell nici nu a visat... Cine controlează prezentul rescrie în permanenţă trecutul. Începând cu clipa precedentă. Sunteţi siguri că mai ţineţi minte cu ce începe acest text?

Mă doare şi îmi este ruşine. Nu-mi este ruşine în faţa celor de azi. Îmi este ruşine în faţa celor de ieri. Şi poate a celor de mâine. Îmi este ruşine că nu am putut mai mult... De fapt, nu am putut mai nimic.

Iartă-mă, tată... Tu, care o viață ai trăit în umilință și ai fost nevoit să rabzi „nacialnici” incompetenți, membri de partid care nu știau o boabă românește, numai pentru faptul că tu nu ai vrut să te faci comunist, iartă-mă pentru că aceiași membri ai aceluiași partid mai sunt în pâine, azi ca niciodată, iar tu, când ai murit de cancer, mai aveai de recuperat câteva mii de lei datorii la salariu...

Iartă-mă, tătucă... Ce-i mâzgălitura mea pe lângă lagărele tale (la Bălți – la naziști, apoi la comuniști – tot la Bălți), pe lângă dinții dezbătuţi din gură cu patul naganului, pe lângă... Of, ce lung ar ieși să le scriu aici pe toate...

Iartă-mă, mămucă... Pentru viața pe care o duc. O viață de om întreg, nu una pe care ai trăit-o în frică, așteptându-l pe tătuca de pe unde era el în lumea mare și rugându-te să ți-l aducă Domnul viu acasă... Pentru săptămânile trăite în râpi de teamă să nu fiți ridicați...

Iartă-mă, mâcă Lisandră... Pentru că ai murit în 46 (de o bubă rea, așa ne-ați spus)... Iartă-mă, tătucă Chirică... Pentru că ai asistat neputincios la risipa muncii tale... Pentru că acei care ți-au rupt iazul, iezitura căruia ai cărat-o cu spinarea și mânurile tale, sunt azi chemați să „salveze țara”...

Sunt un păcătos nevrednic. Parte a unui popor nevrednic nici de trecutul său, nici de prezent şi, din câte se vede, nici de viitor.

 

P.S.: Nu-i deloc exclus ca PSRM să facă până la urmă coaliţie cu PDM, nu cu ACUM. Şi atunci victoria luptătorilor cu „statul capturat” va fi deplină şi desăvârşită! 

 

(Notă: acest text a fost scris, ca şi celelalte comentarii ale evenimentelor din R. Moldova, în noaptea dinspre joi spre vineri)

Origine imagine

 

 

Partager cet article
3 juin 2019 1 03 /06 /juin /2019 14:23
Cine sunt responsabilii?

Câte ceva vom afla zilele astea. Este săptămâna care va decide dacă vom avea un Parlament și un Guvern sau ne vom scufunda din nou într-o nouă mocirlă cu alegeri parlamentare din care mai bine ca acum greu putem ieși (mai rӑu – putem)...

Acest text nu este despre politică și partide, ci este unul despre responsabilități. Mai există o infimă speranță ca acei de la ACUM să se înțeleagă cu PD-ul și să revină la firesc. Ceea ce se joacă la Chișinău, oricât de mult nu s-ar strădui cineva să ne convingă de altceva, este aceeași veche poveste care ne macină de mai mult de 30 de ani: cu cine suntem? Cu lumea civilizată sau cu Rusia? Lupta cu corupția și cu „marii oligarhi” se amână. Lupul nu este un animal erbivor, oricât de mult nu ar încerca să ne convingă de asta.

Fără a intra în mari explicații, avem acum patru opțiuni:

  • Alegeri anticipate
  • Guvernare PD + PSRM
  • Guvernare ACUM + PSRM
  • Guvernare PD + ACUM.

Și doar o singură opțiune asigură o continuitate așa-numitului „vector european”: PD + ACUM. Din punctul A spre B poți ajunge în mai multe feluri, poți merge cu acceleratul, poți merge cu căruța, poți merge chiar și călare pe un măgar, șchiopătând, târându-te pe brânci... Important e să mergi spre punctul B. Mai știi, în drum poate cineva te ia să te ducă mai repede?... PSRM are o misiune clară și ei nu fac din acest lucru mare secret: ei nu vor spre punctul B.

Astea fiind înțelese (și nu cred că pot exista mari dubii sau argumente care să dezmintă cele enunțate mai sus), altceva voiam să zic. Dacă oricare din celelalte trei „scenarii” se va înfăptui, responsabilitatea va trebui asumată de către toți acei care au muncit asiduu pentru ca el să se fi înfăptuit. Vom lăsa la o parte partidele, ele ne interesează mai puțin în acest text.

În primul rând, vor fi responsabili toți acei care au turnat apă la moara „statului capturat”. De fiecare dată când ați pronunțat această sintagmă ați contribuit, măcar cu o buchie, cu o mică cărămidă, la edificarea realitӑţii de astăzi. Despre asta am scris în 2016. Cetiţi. Îmi pare rau, dar am avut dreptate (vӑ rog de mӑ iertaţi: câtӑ impertinenţӑ dureroasӑ în aceste rânduri!)...

Apoi, va trebui să vӑ întrebați dacă nu carecumva ați contribuit la instaurarea acelui cult al lui Plahotniuc, acceptând, susținând și astfel, legitimând statutul lui Plahotniuc de punct nevralgic al politicii (și nu doar) moldovenești. Vai, dar ce s-au panicat toți când nu mai dădea nici un semn de viață! Și cât de ușurat au răsuflat aceiaşi atunci când a reapărut, călare pe calul de oțel, dând dojenitor din deget: în sfârșit! Am regăsit agenda de altădată și acea „raison d’être” care ne justifică existența: Plahotniuc!

Mulțumiri speciale le trimitem și celor care au chemat, militat, salutat tăierea finanțării UE pentru Republica Moldova. De la opincă la ditamai deputați europeni! Iată: vine comisarul cela european la Chișinău... Și? De ce mijloace de presiune dispune?

Și nu în ultimul rând responsabili sunt toți acei care s-au făcut a nu vedea păcatele tinereţilor tumultuoase ale noilor lideri politici, care, înarmați cu „statul capturat”, au luptat cu regele Plahotniuc, înscăunat chiar de ei, căci altfel împotriva cui să lupți, că doar nu vei lupta împotriva păcatelor de care suferi?

Nu acuzați politicienii. Ei nu sunt, nu au fost și nici nu vor fi vreodată așa precum ni-i dorim noi, iar dacă vor avea posibilitatea, ne vor face pe noi să fim așa cum vor ei. Dar, în definitivă, politicianul întotdeauna va urma trendul majoritar. Mai pe scurt: ați tot vorbit de „stat capturat” și de Plahotniuc? Bravo! Ați învins. „Statul capturat” vă este recunoscător!

Partager cet article
3 juin 2019 1 03 /06 /juin /2019 12:53
Săptămâna în care s-a anunţat “Bătălia pentru Moldova”

Rabdă, inimă, și tu

Că vezi cum e timpu’ –acu...

Rabdă, inimă, și tace

Că pământul se întoarce...”

(Subcarpaţi)

 

Notă: Acest text se cuvine să fie cetit așa cum a fost scris: cu muzica celor de la „Subcarpaţi” în urechi. Dacă mai aveți o bere la îndemână – e exact ce se cuvine! (Ministeru’ ăla al sănătății publice (nu și mintale) știți ce zice despre consumul exorbitant de alcool... chiar dacă... căci altfel cum?)

 

 

Acu, fraților, fiți atenți! Acu’ – cu ochii pe ei și larg deschiși ! Eyes wide shot ! Atenți la declarații, la reacții și la atitudini! În momente de răstriște, precum acel de acum, se developează cel mai bine „personalităţile”!

Vom ajunge și acest subiect, dar nu înainte de a le epuiza pe celelalte.

CĂRARE FĂRĂ SPINI, PENTRU CĂRARE... O veste tristă ne-a venit săptămâna care a trecut. A plecat în lumea celor drepți Petru Cărare, poet pe care dacă și nu l-am citit, i-am cunoscut fiecare numele de mici copii. Și poate că de aceea și ne bălăcim în lăturile în care ne bălăcim fiindcă nu l-am citit la timpul cuvenit pe Petru Cărare. La o adică și azi nu-i târziu:

Ştiu că de pe baricade

Să cobor nu mi se cade,

Dar când văd că pe un frate

L-a ajuns un glonţ în spate,

Întorc arma înapoi:

 - Cine-a tras din noi în noi?

La 20 martie 1972, Petru Lucinschi, secretar al CC al PCM pentru ideologie (al doilea Preşedinte al Republicii Moldova!), primeşte însărcinare de la Ivan Ivanovici Bodiul, prim-secretar al CC al PCM, să includă pe agenda unei şedinţe a Biroului CC al PCM discutarea unei probleme foarte urgente. Era vorba despre o nouă plachetă de versuri semnată de Petru Cărare, apărută la Editura „Cartea Moldovenească“ din Chişinău. Pentru volumul de versuri „Săgeţi” (retras din vânzare, iar tirajul – nimicit) Petru Cărare a fost exclus din rândurile Uniunii Scriitorilor RSSM.

MOLDOVENI EUROPENI Duminica trecută europenii au votat pentru a-și alege deputații europeni. În republica Moldova 37.885 de persoane au participat la scrutin. Povestea nu spune câți dintre acei cu dublă cetățenie au votat la birourile din străinătate. Români. Europeni. Ceea ce i-a făcut pe unii comentatori să constate, nu fără o oarecare consternare, că cetățenii din R. Moldova se simt… Români. Europeni. Fapt care pe cititorii acestor rânduri nu ar trebui să-i mire. Tendința este, desigur încurajatoare. Este o cifră fabuloasă fiindcă au votat pentru o structură din care statul în care locuiesc nu face parte. Dar euforicilor le voi aduce aminte că această cifră de aproape 38 de mii tot rămâne inferioară celor 41,769 care au votat pentru Usatîi, de exemplu. Și nu constituie nici 10% din acei care au votat pentru Dodon... Să nu, carecumva, culcăm pe-o ureche.

DRAGNEA – ÎNCHIS A fost anunțată condamnarea definitivă a șefului partidului de guvernământ din România, fapt ce a stârnit o euforie întreagă pe rețelele de socializare. Nu vom intra în detaliile acestui proces, dar vom zice doar asta: în realitate, ceea ce s-a produs este o lovitură enormă adusă imaginii justiției din România și, respectiv, României... Fiindcă a coincis cu ceea ce este considerat drept o înfrângere a PSD-ului la europene... Să vă mai explic de ce? Pe bune, ăștia chiar și atunci când cad, ne trag la fund!

ROMÂNIA NE CURĂŢĂ DE GUNOAIE 10 milioane de euro vor fi alocate de către România pentru a curăţa 45 de km ai râului Bac (21 km în raionul Străşeni și 24 km în Chişinău). 222.222 de Euro pentru kilometru (4.444.440 de lei moldovenești)! Eu zic că, la așa preț, în răul Bac ar trebui să plutească peștișori de aur după operațiune. Vom vedea. Pentru moment, vom remarca doar faptul că noi fără România nici gunoaiele nu suntem capabili să le strângem...

ARENA SUGE Cele 43 de milioane de euro (860.000.000 de lei! ) alocate pentru Arena Chișinău nu vor ajunge. S-au mai alocat 1,53 milioane de euro (30.600.000 de lei!). Sunt convins că nu suntem la ultima decizie de acest fel. Eu nu degeaba aduc aici echivalentul în lei moldovenești. De fiecare dată când vi se anunță că nu ajung bani pentru o școală-ceva sau spital, sau pentru a mări pensiile alea mizerabile de 1.000 de lei – gândiţi-vă la aceste sume.

RĂMÂNEM FĂRĂ PĂMÂNT Un material foarte îngrijorător a fost publicat de către Rise.md: se pare că moldovenii au vândut deja străinilor terenuri agricole cât suprafața a patru raioane din nordul tării. Mai exact, peste 300 de mii de hectare! Încă de astă vară tot voiam să scriu despre noua colectivizare, care se produce, dacă nu s-a produs deja. E o catastrofă din mai multe puncte de vedere și o vom plăti-o din greu. Și nu cu bani, ci cu vieți omenești... Voi dezvolta subiectul în altă parte, dar pentru început am să vă aduc aminte despre ceea ce ne învățau la școală: cea mai mare bogăție a Moldovei sunt solurile, unice în lume. Între timp, japonezii cică ne dau niște tractoare. Interesant pe mâna căror latifundiari de tip nou vor ajunge?...

RUSIA ATACĂ DIN NOU Brusc, s-a activat Transnistria. Primii au bubuit din tunurile propagandistice acei de la agenția TASS publicând un material vast în care, în cele mai falnice tradiții sovietice, întorc realitatea pe dos și zic că câteva sute de soldați și ofițeri ruși au salvat Moldova de un război civil la scară înaltă! Apoi a ieșit la rampă și Tiraspolul zicând că vor da Moldova în judecată pentru agresiune. Acțiunile Chisinăului s-ar încadra la categoria crime de război și crime împotriva umanitătii faţă de care nu se aplică termenele de prescripție. Nu ne îndoim de instanța care va scoate verdictul. Dar declarația cheie asta este: „Întâi de toate, ar trebui pregătit contextul informațional în ceea ce privește evenimentele de acum 27 de ani, astfel încât să oferim tuturor colegilor noștri (participanții la procesul de negocieri (se referă oare la OSCE?)) șansa de a-și reaminti acele evenimente”. Cu siguranță acei care au nevoie de o „împrospătare” a memoriei nu se află la Krasnoiarsk sau Tambov. Ia porniți, dragii mei, acei din Moldova, televizolrul: ce posturi de televiziune sunt în grilă?...

A DISPĂRUT POLITICA Mare văicareală pe reţelele de socializare moldoveneşti: a disparut Plahotniuc! Catastrofă, domnilor! 2/3 din partidele politice au rămas fără program!

SE ANUNŢĂ BĂTĂLIA PENTRU MOLDOVA Iată-ne ajunși și la noutatea săptămânii (anunțată, dar care va avea loc săptămâna care vine)! Înainte de a intra în materie, mă simt nevoit să anunț că Dodon s-a și întâlnit cu Putin. Au avut ei de discutat ceva important.

Săptămâna care vine la Chișinău va poposi ditamai Dmitri Kozak, acel care pregătise cândva proiectul de federalizare a Moldovei. Dar tot săptămâna viitoare la Chișinău va veni și comisarul eropean Johannes Hahn! De asemenea se vehiculează informații precum că și americanii își trimit omul lor: Bradley A. Freden, directorul Oficiului pentru Europa de Est din cadrul Departamentului de Stat, responsabil cu relațiile cu Ucraina, Moldova și Belarus.

Dar să vedem care și ce vrea: Kozak îl vrea pe Dodon și compania la guvernare. Și asta indeferent cu cine. C-o fi cu ACUM ori cu PD – totuna pentru Kremlin. Dodon, din câte se știe, vrea ministere-cheie, precum acel al externelor. Rolul lui e același că și al Tiraspolului: să zădărnicească orice încercare a Chișinăului de apropiere cu UE. În caz contrar, orice altfel de zădărnicire și bardac, precum alegerile anticipate, de exemplu, e la fel de acceptabil.

Hahn și Freden vor ca Moldova, cu scârț ori ba, dar să continue procesele euro-integratoare ceea ce înseamnă că PSRM nu au ce căuta în guvern. Cu alte cuvinte – ACUM va trebui să se înțeleagă cu PD. Cam târzior s-au trezit prietenii noștri occidentali... Mă rog: alegeri, griji... Dar ce vor ei e una, pe noi ar trebui mai mult să ne intereseze, în exact aceste zile, cum reacționează „sântele firi vizionare” de la noi. Primele reacții, comentarii, au și apărut. Fiți cu ochii pe ei: totul devine nemaipomenit de clar și transparent! Ca niciodată!

Partager cet article
2 juin 2019 7 02 /06 /juin /2019 22:13
Dragă Sven

Dragă Sven, permite-mi să te numesc azi astfel,

Mai nordic. Am auzit că te prăjești bine la soare.

O fi vară pe la voi, chiar dacă puțin mai nordică

Decât cele pe care le cunoscusem noi pe vremuri:

Cu arșiță, năduf și praf până la glezne.

Sper că nu am greșit anotimpurile,

Nu mai sunt sigur, de când au fost anulate calendarele.

Îți scriu, dragă Sven, să te anunț că la noi iarăși a nins.

A nins cumplit și s-au așezat troiene…

Demult așteaptă toți primăvara.

Demult sperăm cu toții să vedem dezghețul.

Într-atât de demult încât nici nu mai știu dacă știm ce așteptăm,

Nici nu mai știu dacă știm să-l așteptăm.

La început urmăream atent calendarul,

Știam că trebuie să vină primăvara,

Număram zilele și se simțea o stare de neliniște generală...

Dar temperaturile neglijau cursul istoriei,

Iar precipitațiile reproduceau modele cristalizate.

Și atunci, făcând față acestei situații de stabilitate excepționale

Și pentru a reduce din tensiunile nervoase,

Autoritățile au interzis calendarele,

Iar din cărți au fost rupte toate filele cu ghiocei și brândușe.

De la televizor ni se povestește mereu

Cum se moare de foame din cauza arșiței și secetei,

Cum se topesc ghețarii milenari din munții Anzi

Nu zic, o fi tragedie mare şi la voi, poate stați în apă până la genunchi,

Poate că vă atacă urșii polari, flămânzi, că nu mai au calotă,

Poate că meritați plânși chiar mai mult decât noi

Dar crede-mă, Sven, am îngheţat şi ne-a intrat frigul în oase...

Am auzit că au apărut teroriști gata să reproducă legenda mărțișorului

Lumea se teme de ei, ascund copiii, cică vorbesc de sacrificiu în tezele lor

Demult nu am mai văzut copii, Sven...

Nu mai știi care e doar zgribulit și care - zbârcit...

Care e troienit și care - încărunțit...

Te-aș ruga ceva, dacă nu-i cu supărare, dragă Sven.

Trmiti-ne ceva căldură: poate că vom avea ambii mai puțin de suferit...

Partager cet article
30 mai 2019 4 30 /05 /mai /2019 20:01
Dragă Herman

Dragă Herman,

Îți scriu aceste rânduri sperând că ești vesel. 

Că stai cu o bere rece în mâna dreaptă

Și cu o țigară în cea stângă.

Ori invers. Dar nu cred : parcă te știam dreptaci.

Stângăciile nu au fost niciodată punctul tău forte.

Azi am decis că te cheamă Herman

Citisem despre un Herman într-o carte deșteaptă

Și m-am gândit că o să-ți placă.

Parcă te văd în pub-ul ăla scoțian cu un IPA amar, 

Berea ta preferată, explicându-le tuturor cum stau lucrurile

Pe această lume

Și ei te ascultă, Și lucrurile stau 

Exact așa precum le-ai așezat tu.

Uneori se mai duc de-a dura

Atunci când din greșeală le administrezi un uppercut

Cu aceeași dreaptă.

Nu te-a preocupat niciodată,

Dragă Herman,

Ce se întâmplă cu ele după…

Când se năruie totul precum figurile de domino.

Află, dragă Herman,

Că pe aici berile sunt la fel de amare,

Doar că aduc mai puțin a hamei,

Diminețile sunt reci și condensează

Lejeritatea aburindă a lumii

Şe ea curge peste noi.

E umed, iar tu, dragă Herman, așa și nu ne-ai trimis

Ciorapi din lână de Merinos…

Așa că mai răcim din când în cand…

În rest, parcă suntem bine :

Nu mai sunt chiar așa de multe piese de domino

Când stai să socoți

Iar dacă rămâne câte una răsturnată

Tot nu-i bai : unde s-a văzut 

O lume cu toate piesele în picioare?

Partager cet article
27 mai 2019 1 27 /05 /mai /2019 23:13
Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul

De la o vreme, și asta indiferent de țara în care se desfășoară, scrutinele înregistrează scoruri din ce în ce mai joase de participare... Pe 26 mai au avut loc alegeri. Au fost aleși deputații în Parlamentul European. Scrutin care mie unuia îmi pare a fi poate mai important astăzi decât cele naționale...

De când cu UE, una din cele mai importante critici aduse acestui mastodont este tocmai diluarea mecanismelor democratice. Mai pe scurt: centrele decizionale se deplasează spre o nebuloasă puțin înțeleasă, Bruxelles, Luxembourg, Alpha-Centaur, ori cum s-ar mai numi ea, iar cetățeanul european de rând, sărmanul, se pomenește cu legi și directive europene pe care este obligat să le suporte. Vai, ce rea e această UE! Ce monstru birocratic! Ce scump ne costă! Corporațiile și lobiştii au pus laba pe UE și ne-au scurt-circuitat confortul nostru național (iată punctul convergent al extremiștilor de stânga și de dreapta!) cu care ne-am deprins și în care ne bălăcim torcând de plăcere fără a modifica ceva... Nesuferita, insuportabila Uniune Europeană!

Dar există cifre care, dacă nu anulează acest discurs, că, mdeh, suntem în democrație decadentă, de sorginte europeană și ea: orice opinie, dacă nu e auzită (aici funcționează alte mecanisme), poate, cel puțin, fi exprimată fără restricții și riscuri majore pentu integritatea fizică. Iată-le, cifrele: 2009 – 59,37%; 2004 – 57,24%; 2014 – 57,57%. Este procentajul absenteismului la ultimile trei alegeri europene în Franța... „Corporații și lobiști” ziceți?...

Dar acest text nu se voia inițial unul despre alegerile europene, ci despre această molimă care devine din ce în ce mai vizibilă și mai supărătoare: absenteismul la scrutine. La ultimile alegeri parlamentare din Franța, (2017, primul tur): tocmai 51,3 % din alegătorii francezi nu au participat...

Bineînțeles, putem presupune că la mișcarea aia spectaculoasă, larg mediatizată, cu veste galbene, nu au participat decât cetățeni implicați activ în procese democratice, adică putem presupune că toți acei care au fost în stradă fac parte din 48,7% care au participat la scrutin (măcar la primul tur), dar, să fim sinceri: câți credem asta?

Originile acestei boli nu sunt de azi, nici de ieri. În Franța, celbra frază „Dacă alegerile ar decide ceva, ele ar fi fost demult interzise” i se atribuie lui Coluche (deși nu este el nici unicul care ar fi spus-o, nici primul), un actor de cinema și de stand-up excepțional, care în 1981 se prezenta drept candidat le prezidențiale. Nu cred că a existat o altă lovitură mai dură și mai genială (ca act artistic) adusă sistemului democratic decât farsa megalomană a lui Coluche.

Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul

Coluche s-a născut în octombrie 1944. El nu a cunsocut pe pielea lui nici războiul, nici dictatura... El și-a petrecut viața într-o epocă înfloritoare pentru Franța și pentru Europa occidentală, „les 30 glorieuses”...

La ce moment s-a produs desacralizarea actului de a vota? Din ce cauză am mai încetat să avem încredere în democrație? Ne-am obișnuit cu binele? Considerăm că realitatea în care trăim este ceva firesc și ireversibil? „Freedom is never more than one generation away from extinction.”, zicea Ronald Reagan (citind de pe foaie. Nu avem de unde ști cui îi aparține fraza).

Gândirea mainstream de azi obișnuiește să dea vina pe... „clasa dominantă”, descompunând-o în toate felurile și spălându-i în acid sulfuric toate piulitile mașinăriei. Găsești aici o cacealma din „clasă politică”, elite politice-partinice-economice-culturale, partide, generații, rase, religii și tot așa înainte, adică tot ce poate fi considerat drept deținător de putere. Indiferent dacă e o discuție la tejgheaua barului sau o monografie în cea mai sofisticată revistă sociologică, suntem confruntați cu același aparataj al omului preistoric care de ciudă că nu-i moare mamutul dădea cu bâta în soacră, să scape de zgripțuroaica care îi tocea sulița noaptea pe ascuns. Ferice de democrație, că am lăsat-o mai moale cu săritul în sulițe de pe munte, sacrificatul de fecioare (asta ca să nu pomenim de cirezi, turme și herghelii de necuvântătoare nevinovate), arsul de eretici și vrăjitoare pe ruguri, tăierile de capete de regi, ghilliotinările de aristocrați, gulagurile și camerele de gaz, dar, în mare, mecanismul e același: nu-ți crește pepenele și nu se leagă banana – „Jios cu conducătorul”! Democrația permite ca acest „Jios” să fie operat continuu în varianta lui soft, fără ca să apară un justițiar aprig la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat.

Desigur, este firesc ca acest „cap” – țap ispășitor de serviciu (funcție remunerată bine, printre altele) să-și apere poziția și să facă tot posibilul să rămână cap și mai departe (ah, perenizarea elitelor!), dar atunci, dacă tot avem șansa să trăim în epoca în care există un mecanism non-violent de exorcizare a frustrărilor de masă, o formidabilă supapă reglată la o periodicitate fixă ca la un motor perfect sincronizat, de ce nu-l folosim? Poate că nu „clasa politică” este cea responsabilă de faptul că ea este permanent realeasă și reconfortată în calitatea ei de elită? Ori poate că nu suntem suficient de nefericiți? Teoretic, dacă ne uităm peste statistici, așa și este: chiar o ducem mai bine ca niciodată... Numai că, întrebați, majoritatea din noi va zice că ceva nu funcționează: "Reforme! Dați-ne reforme! La micul dejun, prânz și cină și cât mai multe!" Această „percepţie” de suferință generală e un vast subiect de explorat în alte pagini. Numai că avea dreptate moșulică Reagan: dacă continuăm tot așa, vom da și de greu. De adevăratul greu...

Până la urmă, poate că nu are nimic „clasa politică” cu absenteismul? Pote că e tocmai inversul? Suntem înconjurați de o lume din burice îngâmfate. Egocentrismul și falsul individualism a făcut din fiecare din noi centre ale pământului, dacă nu ale universului! Ideea că nu suntem decât unii din alte milioane și că această unitate nu este nici mai multă, nici mai plină, nici mai sclipitoare decât oricare alta din această mulțime este insuportabilă, inacceptabilă, de neconceput pentru un homo insapiens modern. La ce să votez dacă votul meu nu decide nimic (adică nu este decisiv)? Pentru buricele pământului votul este un act de lèse majesté!

Și poate că ar trebui să înțeleagă fiecare majestate și alteță plină de individualitate excepțională și de personalitate unică că acest confort material și spiritual prin care-și țin nasurile pe sus și posteriorul pe molicel doar în democrație e posibil. Ar fi prea lung să explic mecanismele creării de valori și de ce o bunăstare asemănătoare cu acea a țărilor așa zise „occidentale” e posibilă doar în democrație. Dictaturile nu știu să creeze decât templuri și bombe (dar și astea la un preț exorbitant)...

Actul de a vota și de a alege este fundamental pentru democrație! Însuși faptul că poți sta întins pe canapea sorbind din cutia de bere și înfulecând la pizza care tocmai ți-a fost livrată călduță, privind ultimul sezon al Games of Thrones, scriind totodată pe Facebook (ceea ce presupune că ai acces la Internet) că alegerile nu au sens sau că democrația, văleu Doamne!, ar fi demodată și că nu ne-ar strică o mică dictatură-ceva, ori mai știu eu ce alte aberații, toate la modă, născute în minți hodinite și bine hrănite cu zahăr și calorii, apoi iată: toate chestiile astea mărunte, care-ți permit să delirezi în voie, sunt posibile doar și numai datorită democrației și faptului că există alegeri. Iar dacă vom renunța la actul de a vota, va trebui să renunțăm (poate nu imediat, poate nu tot atunci) și la celelalte.

Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul
Partager cet article
27 mai 2019 1 27 /05 /mai /2019 12:05
Imagine: https://adevarul.ro/moldova/actualitate/drumuri-impracticabile-gospodarii-inundate-satul-dereneu-1_5ce26219445219c57ed5c719/index.html

Imagine: https://adevarul.ro/moldova/actualitate/drumuri-impracticabile-gospodarii-inundate-satul-dereneu-1_5ce26219445219c57ed5c719/index.html

Din mozaicul evenimentelor diverse și variate ale săptămânii care a trecut o idee s-a conturat și a ieșit în evidență mai pronunțat ca niciodată: în Republica Moldova fiecare e pe contul său și parcă toți s-au acomodat cu rolul pe care-l joacă maximizând profitul situațional. Toate câte se întâmplă parcă sunt de pe planete diferite. Fiecare își caută de treabă, suferă, se bucură, sărăcește sau se îmbogățește în celula sa particulară...

Dar să începem cu veşti bune:

PREMIUL TATIANEI Vă scriam ceva timp în urmă despre nominalizare. Iată că s-a făcut! Tatiana Tibuleac a luat premiul Uniunii Europene pentru Literatură acordat unui autor din România! Ideile-cheie: 1) Premiul este acordat unui autor român. 2) Premiul este acordat de către Uniunea Europeană. Capisci, ragazzi?

CRONOGRAF Nu știu care e locul acestui festival în peisajul european, dar pentru Moldova este un eveniment dn cele mai importante! Era doar ca să vă mai aduc aminte că se desfășoară chiar în aceste momente.

ROMÂNII CIRCULĂ LIBER ŞI ÎN ELVEŢIA Da, și moldovenii care au pașapoarte românești. Cu Ulinici și socialiștii în frunte! E bine să fii român! Întrebaţi socialiștii să vă spună de ce și-au perfectat pașapoarte.

NOUL ŞEF AL FOTBALULUI MOLDOVENESC Avem un nou președinte la FMF: Leonid Oleinicenco. Ați auzit vreodată de el? Nici eu. Dar despre „fotbalul moldovenesc”? Păi, nici eu.

МАРШ, МАРШ ВПЕРЁД, РАБОЧИЙ НАРОД Două marșuri la Chișinău. Unul cu Dodon și Cantarean în frunte, chiar dacă un preot și cu un socialist ce poartă seceră și ciocan pe sigla de partid ar trebui să aibă polarități diferite prin definiție (dar în Moldova ei sunt OK) și altul, cu genericul... „Sunt OK”! Ținând cont de faptul că la al doilea au participat, în marea majoritate, polițiști în zale de kevlar, chiar îi cred – ei sunt OK. Iată eu mă uit împrejur la atâta lume chinuită și nu pot spune că sunt chiar OK. Iar ei sunt. Să-i felicităm pe acei care sunt OK, căci a lor este împărăția cerului!

CE HRAM SE POARTĂ LA BĂLŢI Două lucruri descriu cel mai bine inteligența: simțul umorului și simțul ridicolului. Dacă lipsește una din două e cauzul să ne punem întrebări. Ceea ce a fost la Bălți pe 22 mai a fost umilitor de ridicol. Iar în plin centru al acestei defilări umilitor de ridicole (prin formă, nu conținut) 6 copilițe purtau câte un balonaş-literă formând împreună falnicul „РОССИЯ”... În tribună – Grigorişin și popa Marchel...

USATÂI IS BACK Cineva se chinuie insistent să ni-l bage pe Renatic înapoi în agendă. Apare de la început o știre că ar fi fost dat în căutare de poliția din Rusia, pe care Renato o dezminte, apoi – o declarație de-a lui despre latifundiul lui Dodon din Rusia și despre averile din Elveția. Mulțumesc, dragă cineva, dar eu prefer să-l știu pe Usatîi departe.

ŞOR – UŞOR Curtea de Apel de la Cahul a zis că Banca de Economii trebuie să mai prezinte niște acte („pentru expertiză contabil-judiciară”), probabil din acelea care au ars cândva în maşină, căci ceva nu-i clar pentru a-l inculpa definitiv pe Şor. Ședința de judecată – amânată din nou! Ușor!

PLOUĂ... Şi-i rău. Drumuri desfundate, iazuri rupte... Crește Nistrul. În alte țări vezi imagini cu înalți oficiali care se deplasează la fața locului. La noi – nu... Poate că nici stricăciunile nu sunt chiar așa de mari... Dar când n-ai de unde, și-un zarzavat innămolit e tragedie. Cele mai hilare însă mi-au părut imaginile de la Chișinău cu mercedesuri luxoase înaintând prin râuri de zoaie...

FĂRĂ GUVERN Timpul trece, guvern nu se întrezărește. Voința poporului? Hai, lăsați. Noi pentru principii și valori luptăm! De 28 de ani... Între timp, ACUM se duc în Parlament să-și facă câte un selfie și să publice pe rețelele de socializare poze, acuzându-i pe socialiști că nu vor să discute. Repet: cel mai firesc lucru este ca ACUM și PDM să se înțeleagă și să formeze guvernul. Respectând voința poporului, nu rânza proprie. Deznodământul e aproape... Din păcate.

GAZPROM NE SUGRUMĂ Gazprom ne-a dat în judecată. Mai bine zis a dat în judecată Moldova-Gaz ca să fie recunoscută o datorie de 320 de milioane de dolari (cât a consumat Transnistria în 2016). Judecata e din Rusia, așa că nu avem dubii referitor la decizie. În total, prin această schemă am ajuns să le datorăm 6 miliarde de dolari!

VIRUSUL ZELENSKY Dodon nu a fost invitat ceea ce nu poate să ne mire. Dar iată ce molimă l-a plesnit pe Filip de nu a putut merge la inaugurarea oficială a președintelui Ucrainei, rămâne un mister. Ruşinică, Dom’ premier... Cât de bolnav să fii, dar sunt momente când interesul țării trebuie să te pună pe picioare!

Iar la final vă prezint şi „Cartofica de pe tort”: o navă a fost fotografiată în timp ce livra blindate din Turcia în Libia, în ciuda faptului că este impus un embargou asupra armelor. Nava care a transportat armamentul poartă drapelul Republicii Moldova...

Partager cet article
20 mai 2019 1 20 /05 /mai /2019 11:54
Sӑptӑmâna în care Transnistria şi-a bӑtut joc de OSCE

Înainte de a intra în miezul durianesc (cică e comestibil fructul, dar pute tare!) și mâzgos al actualităților din Republica Moldova, voi profita de această parte în care se mai respiră oxigen pentru a vă vorbi despre câteva evenimente marcante și importante:

ZILELE LITERATURII ROMÂNE În perioada 21 – 24 mai vor avea loc câteva prezentări de carte, proiectări de filme, lecturi, discuții și dezbateri la care vor participa personalități remarcabile și remarcate din spațiul românesc. Aș putea desigur să vă dau lista întreagă a participanților, dar dacă-i pun pe toți, ar semăna a pomelnic (de sănătate!), iar dacă aș alege câteva nume, teamă mi-e să nu șifonez vre-un orgoliu sensibil și nevinovat... Așa că vă las să citiți aici programul în întregime și chiar vă invit să participați activ!

FESTIVALUL DE POEZIE „GRIGORE VIERU” Este un eveniment care a avut loc în perioada 14-15 mai concomitent atât la Chișinău cât și la Iași. A fost a 11-a ediție a festivalului! Vedeți aici cine, cum și când au participat. Sunt foarte curios să știu care a fost „acoperirea mediaticӑ” a acestui festival, câte relatări, reportaje, știri în prime-time au fost difuzate. Teamă mi-e că nu au fost multe...

Aici aș avea și un mic apropo, chiar poate o nedumerire: avem trei evenimente literare notorii care s-au desfășurat unul după altul: 7-9 mai (Primăvara europeană a poeților); 14-15 mai (Festivalul de poezie „Grigore Vieru”) și 21-24 mai (Zilele literaturii române). Am o senzație de suprasaturație. Dacă obiectivul-țintă este atragerea unui public cât mai numeros, cred că e o eroare... Dacă e doar o competiție între „turnuri de fildeș și cristal”, e păcat. Această inflație de mega-evenimente literare e contraproductivă în primul rând din punct de vedere comercial. Să fiu înțeles corect: mă bucură mult că au fost, mă bucură enorm când mă uit la lista invitaților, dar ce-ar fi să fie mai distanțate în timp aceste evenimente? Măcar și de dragul consumatorului de carte, care nu ar fi nevoit să „aleagӑ”, măcar de dragul buzunarului acestui „consumator”, devenit și așa într-atât de rar...

CRONOGRAF Iar pentru ca acest sentiment de suprasaturație să fie desăvârșit, vă mai anunț un eveniment de anvergură: în perioada 22-28 mai, la Chişinău va avea loc a XV-a ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar CRONOGRAF! Este unul din cele mai importante evenimente culturale din Republica Moldova! Și, desigur, vă îndemn să vӑ duceți! Dar repet: oameni buni, la buzunarul „consumatorului” de cultură v-ați gândit?... Bănuiesc că toate aceste evenimente vizează cam același public...

Dacă am supărat pe careva din „sântele firi vizionare” implicate în organizarea acestor evenimente, vă rog să mă scuzați. Poate nu pricep eu ceva cum stăm cu cultura și comerțul... Și, la o adică, nici nu este vina lor... Circumstanțele, bată-le vina...

 

Iar acum, după ce am vorbit despre această efervescență culturală de mai, să trecem mai la fund, vorba unui speaker al unui parlament de altă dată. Și vom începe cu o serie de evenimente care pe mine m-a amuzat enorm de mult. Până la lacrimi, de jale lcrimile...

OSCE ÎN CALITATE DE PREȘ O serie întreagă de știri ne-au venit referitoare la Transnistria. Una mai trăsnită decât alta. Eu, cel puțin, am jubilat! Nu că aș fi câștigat ceva, dar se întâmplă exact ceea ce ziceam atunci când „Bratello”, aleas Frattini, s-a apucat de „rezolvat” conflictul transnistrean, ferm convins (ori poate că acei care l-au așezat pe această tigaie încinsă erau ferm convinși) că anume el, prieten cu ditamai Lavrov, va putea mișca carul din loc: OSCE a suferit un al ’nşpelea fiasco! Poate chiar unul din cele mai usturătoare-ever! Săptămâna trecută marele manitou a venit urgent la Chișinău să constate eșecul inițiativelor sale pacificatoare mărinimoase. Și chiar am râde cu gust, dacă nu ar fi totul din contul și pe spinarea noastră.

Un mic rapel pentru acei cărora le-a scăpat ceva: „Bratello”, cu un zâmbet până la urechi a ajuns pe meleagurile moldave și a început să „negocieze” dur, iar în caliatate de prim gest „amical” a insistat ca Moldova să facă câteva concesii importante: să le dea plăci de înmatriculare transnistrenilor, să înceapă discuții despre accesul băncilor din Transnistria la sistemul european bancar via cel din R. Moldova și, poate cel mai grav, dar ținut secret până nu demult, să negocieze cu Proşenko ridicarea embargoului pentru uzina metalurgică de la Rezina. La o altă „cerere” a domnului negociator, acea de a anula dosarele penale pentru separatiști, Moldova a avut suficient curaj să i-o taie scurt: nu-i treaba dumitale!

Drept răspuns la toate aceste „amabilitӑţi” Tiraspolul a reacţionat adecvat: a emis câteva decrete care anulează actele civile eliberate de autoritățile de la Varnița, creând și tensiuni la punctele de control și de trecere, și a băgat o „vinietӑ” de tocmai 100 de Euros pentru autoturismele din R. Moldova. Zic „adecvat”, fiindcă sunt decizii firești dacă e să pornim de la o înțelegere la fel de adecvată a ceea ce prezintă regimul de la Tiraspol.

Ce va fi mai departe? Frățică Frattini va pleca din funcție (va fi demis ori va pleca de bună voie, dezgustat, poate chiar la Moscova, să se pupe cu Lavrov), iar în locul lui va veni un alt „comisar” zelos, dar la fel de competent, care va începe o nouă rundă de „negocieri”, aplicând același algoritm: să ne arătăm disponibilitatea spre dialog, impunând Moldovei alte concesii, sperând ca Tiraspolul să răspundă cu aceeași monedă. Concesii care vor rămâne neschimbate, de la sine înțeles, iar Tiraspolul va găsi din nou motive și modalități să dinamiteze „progresele” și să mențină un status quo... De 27 de ani durează. Poate ar fi cazul să învețe ceva OSCE-ul?... Iar Moldova ce poate să facă? Să ceară, a câta oară, să fie retrasă armata rusă pe la diverse foruri internaționale... A făcut-o și acum. (În treacăt fie spus, ar putea și mai multe. Dacă ar exista „voinţӑ politicӑ”, firește.)

LUNECARE CONTINUĂ SPRE ABIS Dacă încă nu ați obosit, continuăm în ape și mai fetide: negocierile, sau mai bine zis, absența lor, pentru constituirea guvernului. Ne apropiem de trista aniversare a trei luni de la ultimile alegeri parlamentare. CCM i-a răspuns negativ lui Dodon: nu, el nu poate propune candidați la funcția de Prim-Ministru fără ca Parlamentul să fie funcțional... Dodon a zis că el va dizolva Parlamentul la vară, ceea ce înseamnă anticipate, fapt care nu este dorit de către majoritatea alegătorilor (doar 15,4% vor anticipate, conform sondajelor)... Dar pe cine și când a interesat ce vrea „alegatorul” în această țară?

Apropo, despre sondaje: a fost publicat recent unul care spune că preferințele alegătorilor rămân exact aceleași ca și după scrutin. Cu o mică excepție: Shor de când nu mai vrea să dea bani, nu mai intră în calcule. Adică anticipatele, în afară de cheltuială de bani publici, nu ar schimba absolut nimic!

Și un paradox pur moldovenesc: majoritatea respondenților vor în UE. Dar iată când sunt întrebați ce coaliții ar prefera răspund astfel: PSRM + PD – 28,6% (în principiu, scorul e firesc, sunt acei care votează pentru socialiști și îi vor la putere); PSRM + ACUM – 27% (Două partide absolut antagoniste, dacă e să-i credem! Propaganda celor de la ACUM e eficientӑ...); PD + ACUM – 7,3% (e, de departe, cea mai firească coaliție, unica „pro-europeanӑ”!). Amintesc: acestea nu sunt dezideratele partidelor, ci rezultatele unui sondaj de opinie! Cu alte cuvinte: moldovenii sunt năuci de tot! În loc să pună în funcție mintea și să se gândească la propriul interes, ei privesc televizorul şi urmeazӑ „ciobanul” de la partid...

În mare, totul depinde de ACUM: dacă ei vor ca Moldova să rămână „pro-europeanӑ” – știu ce au de făcut. Dar ei se tot screm să-i cheme pe socialiști la dialog...

CARTOFARII Obișnuiesc să trimit la sfârșitul textelor câte o Cireșicӑ de pe tort. Dar se pare că ar trebui de acum încolo să trimit câte un cartof! Sau câte o cartoafă. (Nu știu cum se determină sexul acestui tubercul, dar, dat fiind că ambele variante sunt tolerate de DEX, le pun aici, să nu se supere activiștii „gender”.) Eu nu știu care anume este cauza scumpirii exorbitante a produselor alimentare. Constat doar că se întâmplă după alegeri. Au cheltuit oamenii niște bani, nu? Trebuie puși la loc! Iar moldovenilor le-aș recomanda să se gândească de acum încolo la câte piei vor fi jupite de pe ei în schimbul fiecărui cadou electoral: magazine „sociale”, pachețele cu „ajutor umanitar”, suta de lei pentru participare la miting, „grecikӑ & tuşonkӑ”, concerte, etc., etc.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher