Ei nu mai sunt… Nu mai are cine ne povesti cum a fost. Martorii oculari au plecat unul câte unul, la fel precum au trăit: demni, modești, tăcuți, încăpăţânaţi… Trebuia să iubești la infinit viața ca să supraviețuiești, ca să treci prin toate rămânând demni, modești, e drept că mult mai tăcuți. Probabil așa a funcționat acea mașinărie de exterminare, astfel au fost setate mecanismele selecției : au rămas doar acei încăpățânați să trăiască, acei posedați de o forță inumană a vieții. Luptătorii cei mai înflăcărați și mai aprigi, acei pentru care viața nu avea prețul altor idealuri, pentru care moartea era un accident de parcurs, au fost eliminați.

Acei care au rămas nu au fost cu toții resemnați. Nici învinşi. Era altceva. Bunelul a ascultat Europa Liberă în perioada URSS. Eu am aflat acest lucru mult mai târziu... Prea târziu..

Cuvintele lor, atunci, acele puține pe care le rosteau, capătă un sens absolut diferit atunci când știi. „Să fie pace”, „să fie ploaie”... Toasturile lor, când închinau un vin de sărbători, ni se păreau într-atât de ridicole. La fel de ridicole ca și obsesia de a face rezerve de orice. Hăt după moartea buneilor am dat în podul casei de un sac „cubanez”, împietrit deja, de sare, de o cutie mare plină cu calupuri de săpun, erau vreo 50 la număr, de o alta cu chibrituri... Și nouă, tinerilor înfocați de noile tendințe aduse de „perestroïka” și „glasnoti” ale lui Gorbi, prudența și scepticismul lor ni se păreau într-atât de stranii, revoltătoare chiar. Ei ziceau că era bine, că aveam noroc...

Și noi nu i-am înțeles atunci. Ei erau alături de noi și așteptau. Așteptau să venim și să-i întrebăm. Acei care au fost întrebați chiar au răspuns. Dar am fost prea puțini care am întrebat. Nu aveam timp. Ne aruncam în bătălii și vâltori uitându-i din nou, cu siguranța intrepidă a tinereții noastre că avem dreptate, că deținem adevărul sacru. Noi nici astăzi nu prea avem timp. Ei au așteptat, dar timpul le-a fost scris, precum ne este scris și nouă... Ei au trăit celebrând fiecare zi precum doar un supraviețuitor știe s-o celebreze. Tăcuți, modești, demni, încăpățânați să trăiască corect. Să-și crească singuri pâinea: Mămuca Mărioara, cumnata bunelului, la ai ei 84 de ani avea cel mai curat ogor din sat... Îmi aduc aminte ca ieri. Eram prin 90... Mama Zina, bunica noastră, la cei 94 de ani ai săi pliveşte prin vie și doar legată ai ține-o în casă... Să nu aştepţi de la nimeni nimic. Să ai privilegiul să-ţi creşti pâinea... În brânci, târându-te printre curpeni, dar să poţi. Să te lase. Să fie pace şi să fie ploaie... Iar noi nu i-am înţeles.

Ei au plecat unul câte unul la fel de discret şi demn precum au trăit. Pregătindu-și fiecare comândul... Să nu ne lase griji inutile nouă.

Dar noi TREBUIA să ne facem griji! Să stăm alături de ei și să-i întrebăm. Zi de zi. Și să luăm aminte.

Am ratat... Poate cel mai important lucru pe care trebuia să-l facem în aceşti 30 de ani l-am ratat lamentabil. Şi ne-am ratat!... Suntem o insulă în derivă. Nu am reuşit să ne recreştem rădăcinile. Ne interesează mai mult din care parte bate vântul şi cât de mari sunt valurile.

Și au mai rămas ceilalți: colaboratorii, potlogarii, ariviștii, călăii, profitorii… Erau aceiași. Bunica ne povestea de unul Mâţu din sat. Era printre acei care ridicau evreii în ’41 împreună cu fasciştii. Era printre activiştii care ridicau lumea în ’49 împreună cu NKVD-iştii. Aceiași! Ei au fost cruțați. Ei au fost cei mai mulți. Ei au avut o speranță de viață mai lungă. Ei au avut progenituri mai sănătoase şi mai viguroase care au făcut cariere mai strălucite. Ei au avut grijă să se spele între timp, spălându-ne pe la rădăcini cu hipoclorit de sodiu. Şi ne-au aseptizat de trecut.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, acum 76 de ani, a început (ora 2.30) prima operațiune de deportare masivă în teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane... La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților.

В бункере Гитлера идет заседание. Вдруг входит Штирлиц, идет прямо к сейфу, берет папку с документами, выходит, через несколько минут возвращается, ставит папку на место и уходит. Борман говорит:

• Мой фюрер, знаете кто это был? Русский разведчик Исаев. Он только что сфотографировал документы.
• Как?!!! Арестовать немедленно!!!
• Безполезно... Все равно отмажется...

Fără îndoială, marea noutate a săptămânii care a trecut a fost expulzarea a cinci angajați ai Ambasadei Rusiei din Moldova. Restul nu a contat chiar într-atât de mult, iar să comentezi ceva despre această afacere în afară de constatarea faptului e complicat până la inutil.

Dar evenimentul mi-a permis să vă povestesc un banc pe care-l știu de-un car de ani. Măcar un lucru bun. Iată nu știu de ce anume, dar anume acest banc îmi pare aici cel mai potrivit...

Am să revin la expulzare mai târziu. Voi începe cu altceva:

GHIMPU S-A SUPĂRAT PL a părăsit oficial coaliţia de guvernământ. Membrii PL scriu pe-un capăt cereri de demisie. Ceea ce nu-i de mirare. Dacă ar fi tăcut Ghimpu, chiar ar fi fost un gest firesc și aproape demn. Numai că el nu știe să tacă și spurcă tot... Eu nu sunt sigur că demisia masivă a PL-iştilor e neapărat un lucru bun. Depinde cine vine în loc. Iată, de exemplu, atunci când în locul unui PL-ist vine un fost vice-ministru de pe vremea comuniștilor, nu prea-mi vine a mă bucura. Mai ales când vine la Ministerul Educației. Apropo, PL-ul le-a retras cicăa sprijinul politic lui Nistor Grozavu, lui Sergiu Bucătaru si Elenei Cernei, care nu au demisionat. Cu același succes puteau să anunțe că-i retrag sprijinul politic lui Trump, de exemplu. Sergiu Bucătaru în genere a declarat că îl doare-n cot: el cică nu-i membru PL.

MOLDOVA-GAZ FACE PROFIT Nu ţin minte să fi auzit asta vreodată. De când mă ştiu Moldova-GAZ generează doar pierderi. Dar iată că în noiembrie 2015 au loc primele percheziţii la sediul firmei. Şi ca prin minune, în 2016 compania înregistrează profit. Uite-aşa o relaţie cauză-efect... Apropo, Mold-Street publică o listă de 50 de companii cu cele mai mari datorii la „fondul social”. Cum de se regăsește acolo în frunte Colegiul Național de Viticultură și Vinificație (e o întreprindere bugetară, nu?) nu pot să înțeleg. E un nonsens... Dar sunt în listă și prezente curioase, precum Ascom Grup de exemplu... Cum credeți, dacă se face câte o percheziție la aceste firme, în cât timp vor deveni profitabile?

CNA ÎN ACŢIUNE Apropo, CNA continuă să se veselească. Au fost mai multe operaţii, dar în mod special m-a intrigat ştirea despre Apă-Canal de la Bălţi. Am eu o sensibilitate anume pentru localitățile controlate de putinişti. Cică ar fi o afacere de 22.000.000 de lei la mijloc! Chisinauenii au fost foarte supărați că li s-au mărit tarifele, dar ei nu știu cum și cât se plătește la Bălți! Tarifele sunt probabil printre cele mai mari din țară... Numai bune de furat. Dar iată ce am pățit până la urmă cu acest Apă-Canal. Voiam să văd cine sunt șefi pe acolo. Să văd de la ce partid, curent, mișcare... Nu de alta, dar mă bucuram că CNA a arestat un șef de gară la Drochia și s-a dovedit a fi unicul PL-ist din oraș. Ei bine, de această dată mă aștepta o surpriză: am descoperit un document curios în hățișurile netului. Mai bine zis, m-a fulgerat un mic alineat: "În ședință de judecată contravenienta, angajatorul ÎM Regia „Apă-Canal-Bălți” - XXXXXXXXX (probabil e vorba de Irina Zubenina, dupa numele dosarului) vina nu a recunoscut-o și a declarat instanței că nu este de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție deoarece [...], procesul verbal a fost întocmit în limba de stat limba pe care aceasta nu o posedă. A solicitat contravenienta încetarea procesului contravențional din motivul încălcării normelor la întocmirea procesului - verbal." Adică staţi puţin, contravenienta cere să fie anulat un proces verbal, inclusiv fiindcă el a fost redactat în "limba de stat" (aşa la noi se numeşte româna...)? De la independenţă a trecut un sfert de veac... Obraznicia unora nu are margini!

PUBLICITATE PENTRU PROPAGANDĂ: Am citit un interviu foarte interesant cu Dumitru Țîra despre piața de publicitate din Moldova și legea „antipropagandă”. Dumnealui afirmă că 85% din banii din reclamă se duc la TV-urile care retransmit din Rusia. Pe scurt: nu faci nimic, pur și simplu retransmiți un post de televiziune străin (rușii sunt de acord, ei de asta și fac televiziunea pe care o fac) și vinzi publicitatea ta pe acest post. Acum cică va fi „conţinut autohton”... Nu trebuie niciun conținut autohton! Înlocuiți aceste posturi cu posturi românești, de exemplu, și aplicați același business model, la urma urmelor. Și cu asta basta!

CINEVA-I CINEVA, IAR CINEVA NU-I CINEVA Ultimile zile poliţia de frontieră a întors înapoi câteva „personalităţi” din Rusia care erau extrem de motivate să ne viziteze. Aceştia au fost pretinsul jurnalist rus Dmitri Ermolaev și colegul său din Letonia, Andrei Tatarciuk. Mai târziu acelaşi lucru l-a păţit şi un arecare Gleb Pokatovici, care se îndreptă spre Transnistria... Numai că aceeaşi poliţie de frontieră îl lasă pe odiosul Dughin să ajung nestingherit la Chişinău şi să participe la o conferinţă cu Roşca şi Dodon. Ceva nu se prea leagă în această poveste... Ce caută Dughin la Chişinău?...

CINCI PE CINCI Republica Moldova a îndrăznit: cinci angajaţi ai Ambasadei Rusiei de la Chişinău au fost declaraţi „persona non grata” și vor părăsi teritoriul țării. Cu doar câteva zile înainte Estonia expulsa și ea doi „diplomati” ruși. Eu unul mă așteptam la o reacție mult mai vehementă din partea Rusiei. Dar nu a fost. Probabil probele sunt prea evidente. În mod normal, Rusia trebuia să expulseze cinci diplomați moldoveni. Bănuiesc că au fost puși la mare încurcătură: acolo și așa sunt toți de-ai lor... Prieteni fideli – „persona non grata”? 

DE LA FOC LA „BUNGHI” „Nu vă jucaţi cu focul” al lui Dodon a devenit deja generic. De această dată „prezidentul tuturor în afară de...” a fost mai puţin inflamabil, dar la fel de dezgustător. „Nu vă jucaţi cu ţara-n bunghi”!, iată cum ne-a ameninţat. În caz contrar, mânia poporului va fi groaznică, iar Dodon i se va supune ca un mieluşel. Imediat a şi plecat în Rusia unde a tras din tun.

Cam atât.

Cireşica de pe tort a crescut în această săptămână la Marculeşti, unde a aterizat un enorm Antonov. Un fotograf amator a fotografiat cum a fost încărcat cel puţin un helicopter la bord, de tip Kamov, dacă nu ma înşel. Apoi avionul a decolat spre Turkmenistan. Asta e tot ce se poate spune. Din păcate, majoritatea comentariilor de pe Unimedia sunt extrem de orientate, iar jurnaliştii nu au căutat sa afle explicaţii de la autorităţi, lăsând comentatorii să aiurească. E foarte posibil să fi fost un epizod al activităţii ordinare şi lăudabile a aeroportului... Eu totuşi aş fi curios să aflu ce anume s-a întâmplat în acea zi la Mărculeşti.

Am stat toată ziulica de joi și am făcut planuri, scheme, am construit fire epice în imaginarul meu pregătindu-mă pentru seară și plăsmuind textul pentru editorialul de vineri. Dar când am ajuns acasă tot ce am construit eu în timpul zilei s-a năruit de cum am deschis Internetul... Acum stau și mă gândesc cum să încep și ce anume să vă scriu, căci evenimentele zilei de joi încă nu s-au sedimentat bine pentru mine și nici nu prea mă duce capul ce să cred. Poate se va așeza tulburelul și va fi totul mai clar, dar cât anume va dura această fermentație toxică (acel care nu știe mai bine nici să nu încerce să afle, căci procesul respectiv degajă CO, monoxid de carbon, ceea ce numim „gazul de cahlă”) nu se știe. Poate dura până hăt în 2018 și doar alegerile parlamentare ne vor lămuri ce și cum se întâmplă astăzi. Teamă mi-e să nu fie prea târziu...

CRONOGRAF Dar să încep cu ceva bun: tot ieri, joi adică, a început unul din cele mai reușite proiecte culturale din Republica Moldova: Festivalul internațional de filme documentare Cronograf. Mare norocoși sunteți că puteți să mergeți! Eu nu pot, dar mă gândesc la toți acei care pot. Și le doresc tuturor să depășească starea incipientă de potențialitate.

REŢINEREA 1: LUCINSCHI Acum trebuie să revin la celelalte evenimente ale săptămânii și am să încep de departe: am eu printre rudele apropiate o familie extraordinară cu care ne înțelegem de minune și cu care petrecem timp frumos împreună când avem ocazia. Numai că tatăl familiei este ucrainean și a votat cu Dodon, iar mai încolo îl votase pe Voronin... Ei, dar eu asta o știu și, chiar dacă discutăm destul de des politică cu Dumnealui, tare nu ne înfocăm. El știe ce sunt și ce cred eu, eu știu ce este și ce crede el. Dar s-a întâmplat o dată un alt individ pe la el care, crezând pe semne că-i face mare plăcere stăpânului casei, a început a mă cicăli cu prostiile lui, iar eu asta nu suport, mai ales că ăla, oaspetele, era moldovean get-beget. Și dacă nu intervenea ferm același stăpân al casei, răstindu-se: „Incetaţi imediat! La mine în casă să nu aud politică!”, cine știe până unde am fi ajuns. Povestea a avut o continuare. Câteva zile mai târziu ne-am întâlnit din nou cu ruda mea. Eu și uitasem de cealaltă seară, dar se pare că uncheşul meu simțea nevoia să atenueze cumva ceea ce credea el că trebuia atenuat. Și la un moment dat, nitam-nisam, ca din pod, îmi zice: „Dar totuși Voronin a fost un mare hoţ”. Eram atunci în plină poveste de succes european și Voronin mai era încă viu în memoria colectivă (apropo, Olejka oare ce mai face?). M-a uluit omul, dar i-am răspuns destul de sincer ceva de genul ăsta: „Da, Voronin a furat. Dar el doar a sistematizat și regularizat totul. Acel care a instaurat hoția și dezmățul în capul mesei a fost Lucinschi”. Omul a fost și el destul de surprins de spusele mele și mi-a răspuns: „А знаешь, ты абсолютно прав!” Mai mult nu am revenit la subiect... Şi, cred, această poveste vă va spune suficient despre atitudinea mea faţă de prima noutate a zilei de joi: reţinerea de către CNA a lui Chiril Lucinschi.

Veți înțelege, deci, că vestea despre reținerea lui Chiril Lucinschi nu o pot considera drept una secundară. Nu, nu am să sar în sus de bucurie, veți vedea imediat de ce anume, dar nici de milă nu am să-i plâng. La urma urmelor Lucinschi, în afară de faptul că tumăneşte lumea prin postul său de televiziune, TV7, mare lucru nu mai reprezintă. Un hoț? Un hoț mare? Ei și? Cine nu-i hoț acolo?... În treacăt fie spus, raportul Kroll 2 ar trebui totuşi publicat în întregime. Iar de hoţi mari... Uitați-vă la palatul lui Stati să vedeți că sunt și mai mari!

REŢINEREA 2: CHIRTOACĂ Mult mai îngrijorătoare îmi pare a doua bombă a zilei de joi și anume reținerea lui Chirtoacă. Să nu credeți că-i plâng ăstuia de milă. Nu, nici lui, deloc. Pe mine în genere nu mă interesează soarta lui Chirtoacă. Și-a săpat-o cu propriile mâini atunci când nu i-a săpat-o moș-su. În schimb mă interesează, și foarte îndeaproape, în ale cui mâini va nimeri primăria capitalei.

Şi încă ceva: tare nu-mi place și nu-i semn bun atunci când jubilează socialiștii lui Dodon! Iar ei sunt în culmea fericirii... Și acest lucru îmi este pentru moment suficient pentru a fi extrem de neliniștit. Râde bine cine râde la urmă, îmi veți răspunde... Să vedem. Aștept.

CNA ŞI CORUPŢIA Luptă împotriva corupției? Aș? Nu zic ba, de ce nu?... Dar pentru moment eu nu cred. În primul rând fiindcă sunt convins din ce în ce mai mult că nu poate niciun CNA sau DNA să combată corupția. Aceste lucruri se întâmplă la un alt nivel şi altfel. Desigur gura lumiii trebuie acoperită cu câte o arestare-două din când în când. Capul lui Moţoc trebuie să cadă... Dar asta e o altă discuție și ne vom face a o uita acum și aici.

CNA-ul nu mă va convinge decât atunci când vor cădea capuri mari și la socialiști, comuniști, în nordul țării, la Comrat...

Apropo, în una din edițiile săptămânilor trecute mă bucuram și ziceam că CNA a ajuns și la Drochia. Să știți că eu nu m-am lăsat şi am căutat cine anume a fost reținut. Am sunat niște oameni de acolo și i-am întrebat cine este șeful gării auto. Mi s-a spus că e unul Serioja și că „e cu Ghimpu”... Şi mi-a căzut bucuria în scârbă. Aham, adică din toată Drochia și din tot nordul țării s-a găsit un singur corupt, un păcătos șef de gară auto și acela, absolut întâmplător, e „de-al lui Ghimpu”? Ori poate m-au mințit acei pe care i-am sunat eu?...

Așa că eu aștept, dragii mei CNA și PA... Iată, de exemplu, puteți vedea un dosar, o investigație publicată de către Ziarul de Gardă. Poate merită și ea câteva „reţineri”?...

DODONIADA Ori poate Domnul Plahotniuc trece la fapte și mai curajoase? Ce zicea el acolo de legea antipropagandă? Închide difuzarea la Pervîi Kanal și sputnik.md? Ce să se chinuie mult? Faci copy/paste de pe lista ucrainenilor și o aplici! Eu sper ca va fi o lege cu adevărat bună, eficientă şi utilă, nu o spălătură de genul „emisiuni de producţie autohtonă”...

Şi despre demiterea lui Dodon, se limitează la ameninţări? Nu de alta, dar „prezidentul tuturor, în afară de gay” călătoreşte vioi şi energic pe la toţi prietenii lui Putin, de la Erdogan la Orban şi numai pe la vecinii noştri direcţi nu dă, fapt absolut ridicol! (El o fi şi vecinul tuturor în afară de propriii vecini). Semnăturile colectate de Ghimpu & Co numai productive nu sunt, iar Dodon râde deschis de această „acţiune”...

La Bălți se ține hramul orașului și se dau concerte fastuoase pe banii fugarului Usatîi. (Da, da, și mult-iubiții voștri Carla’s Dreams au cântat pe banii lui Usatîi fără probleme mari de conștiință. De fapt, lor li-i P.O.H.U.I., la fel precum li-i și tuturor celor care asistă la acest dezmăț la propriu și la figurat) Apropo, cum de mai este încă Usatîi oficial „primar”? La Comrat Vlah îi decorează pe organizatorii referendumului anticonstituțional, iar în sondaje acei care își doresc o uniune cu Rusia îi depășesc pe acei care își vor o apropiere de Europa. E drept că și procentul celor care-și doresc Unirea cu România crește. Cu tocmai 1%...

Atâta noroc avem și noi – Ucraina... Poate ne va da la brazdă așa precum i-au strunit pe ăia cu lenta gândacilor de colorado la Odessa... Tare n-ar strica.

Со мною вот что происходит:

На мавзолей никто не ходит,

Опять стоит вокруг меня

Разнообразная фигня.

Аndrei Orlov (Орлуша, „С Володей вот что происходит…”)

Și ce să vă mai zic acum?... Eu sper totuși că apreciați abnegația de care dau dovadă și jertfirea de mine săptămânală. Trebuie să fii un scrântit, un mazochist irecuperabil sau un optimist la limita demenței, adică tot un fel de scrântit, ca să continui să mai scrii despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. 

De câțiva ani tot se discută, când mai intens, când mai puțin, despre clădirea circului din Chișinău... Am și eu o propunere: oameni buni, poate strângem mână de la mână și deschidem odată sediul cela?... Nu de alta, dar am impresia că de când s-a închis clădirea aia tot circul a ieșit afară și hălăduieşte, și huzureşte, și se plodeşte prin orașele și satele țării noastre, a pătruns peste tot, se bagă sub piele și în creierele oamenilor, un circ total, căci altfel nici nu ai cum să spui.

Cum să te mai miri că fug toți de acolo ca de răpciugă după săptămâni ca una care a trecut? Totul a început în chiar ziua de vineri:

EU CUM VOTEZ? Caragialescul „Eu cu cine votez?” s-a transformat pe meleagurile noastre în „Eu cum votez?”... Nu destul că cetățeanul este, tradițional, am spune, cam turmentat pe la noi, dar acum este cu desăvârșire năucit, un KO mai dihai decât acela suferit de Vladimir Klitchko acum două săptămâni. Nimeni nu mai înțelege nimic. Iar dacă afirmați că înțelegeți, ferice de voi, căci a voastră este împărăția, dacă nu a cerului, cel puțin acea peste care a descălecat circul. Camuflați bine după vizitele concomitente ale unui prinț monegasc (o fi venit să facă schimb de experiențe în „optimizari” fiscale) și a unui prim-ministru turc (pe el de ce oare nu l-au chemat să depună flori la bustul lui Ștefan?), Parlamentul ne-a adus aminte de dezmățul din 2013, atunci când deputații s-au jucat de-a statul și de-a sistemele de vot timp de o săptămână. De această dată ei au avut de votat două sisteme de vot: unul uninominal și unul mixt și... le-au votat pe ambele! Ce să se mai complice? Eu am un singur regret pentru acea zi: păcat că nu s-a găsit nimeni să mai propună vre-o două, căci se crează impresia că deputații au fost, elementar, bine dispuși și ar fi votat până și un nou fus orar, dacă li se punea în față... Ce-i în capul celora care au votat pentru ambele proiecte nici nu îndrăznesc să-mi închipui, de teamă să nu dau de un vid sideral frate cu infinitul și nemurirea... Apropo, eu unul, de exemplu, nu știu ce-i de făcut acum: ambele proiecte au fost votate și trebuie aplicate? Votarea celui de-l doilea, cu votul mixt, îl anulează oare cumva pe cel votat anterior, în aceeași zi? Ori se ia la puncte, ca la box? Mai pe scurt, pușchea pre votul lor! Fiți atenți, eu aici nu zic că e bun ori ba votul uninominal. Despre vot am scris ceva mai devreme. Pur şi simplu m-am săturat de circ... Să vedem ce vor zice şi comisarii de la Veneţia. Chiar sunt curios...

FĂRĂ GUVERN? Tot în această săptămână coaliția de guvernământ a venit cu o inițiativă, acea de a reduce numărul de ministere, luând prin surprindere... coaliția de guvernământ! Care coaliție însă și-a revenit imediat și a zis că e de acord! Ei au avut ceva dubii, crezând că e un nou fus orar, dar au răsuflat ușurați de îndată ce au înțeles care este interesul țării. Acest interes este scris negru pe alb în documentul semnat cu FMI-ul. Document de care-şi aduc aminte doar când se apropie data limită. Eu unul sunt împotrivă. Nu-mi par ministerele chiar într-atât de numeroase, la o adică. În Franța sunt 17 ministere și o puzderie de secretari de stat cu statut de ministru. În Germania – 13. În Belgia, țara comparabilă cu a noastră ca teritoriu – 15. Lituania, țară comparabilă cu noi ca populație, are 14. Slovenia – 16 miniștri, ș.a.m.d. De ce Moldova ar trebui să aibă doar 9? Avem procese şi tehnologii mai eficiente decât ţările sus-numite? Eu nu ştiu dacă e scris ceva despre numărul exact de ministere în acordul semnat cu FMI-ul. Eu însă ştiu că 9 ministere care funcţionează aiurea pot genera mai multe cheltuieli decât 16 care funcţionează bine. Noi am mai avut experienţe din astea: FMI-ul ne-a zis să reducem cheltuielile în învăţământ până la 5% din PIB. Noi am închis şcoli. A fost alegerea noastră. Apropo, eu sunt la fel de categoric împotriva reducerii numărului deputaților în parlament. De la faptul că schimbi culoarea pantalonului curului nu i se face mai cald, iertată fie-mi comparația...

AND THERE WILL BE ONLY ONE Îmi voi termina sinteza cu ceea ce am început. Nu despre Plahotniuc voi scrie, ci despre 9 mai. Bășcălia de la Chișinău a fost scârboasă. Nu știu ce și cum mai trebuie explicat demnitarilor de la Chișinău ca să priceapă că toată această mascaradă cu „Ziua Victoriei” nu este altceva decât un mecanism de propagandă a statului agresiv putinist... Ea nu are nimic în comun nici măcar cu comemorarea victimilor URSS-ului... Atunci când Dodon serbează împreună cu emisari ai spionajului rus ce au fost implicați în acțiuni antistatale destul de recent, documentate pe de asupra, atunci când el este singurul (!) oaspete din străinătate care merge la paradă la Moscova, se impune o singură concluzie: e trădare de stat. Nimeni, nici Lukashenko, nici Nazarbaiev, nici măcar turkmen-bashi, oricare n-ar fi el acolo la număr, nici măcar Kim Jong-un, nu au fost la Moscova. Repet, NIMENI! Doar Dodon... Președintele Republicii Moldova. Разнообразная фигня, vorba poetului.

Cam atât. Pentru detoxicare vă propun să participaţi la Zilele Literaturii Române care se vor ţine la Chişinău – Cahul – Bălţi pe 16, 17, 18, 19 mai.

Cireşica de pe tort nu va fi. Destul că a fost bătut capacul...

Să fie clar: corupția nu are vector! De niciun fel. Cu atât mai puțin geopolitic. Și nici nu este o noutate a zilelor de astăzi. Cum s-a furat pe timpul comunismului, ăștia de azi nici nu visează!... Şi, de fapt, nu doar de această parte a cortinei...

Ceea ce s-a modificat profund este spațiul informațional. Informația devine mai accesibilă și nu mai este monopolul instituțiilor mass-media clasice. A controla informația nu mai este posibil sau, cel puțin, nu mai este într-atât de eficient. Timpurile când marii magnați își construiau imperii media au trecut. Controlul fluxurilor informaționale a devinit extrem de costisitor, dacă nu imposibil. Ceea ce nu poate să nu bucure, pe de o parte, dar lucrurile nu au devenit mai simple sau mai clare. Am intrat în epoca în care bârfa virtuală e la putere și în care acei care au înțeles cum funcționează această mașinărie au un net avantaj… Trollingul îşi cunoaşte astăzi ceasul de glorie! Dar acesta este un alt subiect și nu despre asta voiam să vă scriu astăzi.

Să revenim la corupție și la Republica Moldova. Mai bine zis la o specificitate jenantă a „luptei împotriva corupţiei” din țară. Iată cum se prezintă lucrurile:

Nu voi anunța nimic nou dacă voi afirma aici că ne aflăm, chiar de la proclamarea independenței, de mai bine de un sfert de veac deja, în mijlocul unei eterne bătălii geopolitice: Cu cine suntem? Cu occidentul ori cu răsăritul? Cu Europa ori cu CSI-ul? Cu „românii” ori cu „ruşii”? Toate scrutinele de până acum, fără excepție, au avut acest singur lucru drept miză de fond. Și nu se întrevăd nici schimbări, nici soluții vizibile și viabile, mai ales dacă e să ținem cont de realitatea... hic! ... geopolitică. Și în 2018 vom avea de ales între occident și valorile lui (inclusiv bunăstare materială) și răsărit... Prima bătălie am și pierdut-o, lăsându-l pe Dodon să se instaureze nestingherit în fotoliul cel mai confortabil al țării: acel al Președintelui.

De câteva luni, poate chiar 2-3 ani, Republica Moldova luptă mai abitir ca niciodată împotriva corupției. Și îi ajută insistent pe „dodoni” să-și consolideze pozițiile înainte de 2018. Nu știu cum se face, dar toți acei care „cad” în această bătălie crâncenă reprezintă așa numitele forțe „pro-europene”. A căzut Filat și PLDM-ul său „pro-european”. DA-daiştii (chiar dacă au pus la vremea lor „batista pe ţambal” de dragul alianței cu Usatîi și Dodon, tot sunt mai degrabă asociați cu „pro-europenii”, mai ales de când primii doi au fost înlocuiți cu PAS-ul) din start au fost asimilați cu forțe obscure mafiote prin figura fondatorilor – verii Ţopa. Au fost reținuți recent Grama și Triboi, tot de la „pro-europeni” (PDM). Cad înalți funcționari din raioane (cel mai recent exemplu, Iurie Andriuţa (PDM))  – tot „pro-europeni”. Rețineri la Primăria Chișinău (PL) – „pro-europeni”. Rețineri la Ministerul Transporturilor (PL) – „pro-europeni”...

Bine-bine, îmi veți răspunde, dar e normal – „pro-europenii” sunt la putere, de aia! Aș? Eu unul credeam că ar trebui să luptăm împotrivă hoților, nu împotriva guvernanților. Straniu lucru, dar nu au avut încă de suferit practic nimeni din tabăra „pro-CSI”... Usatîi a fost scos din calcule pentru acțiuni în dosare care nu sunt direct legate doar de Moldova. O răfuială între miliardari ruși... În spațiul în care filmele și serialele cu bandiți nu dispar de pe ecranele televizoarelor bandiții au o reputație de Robin Hood, mai degrabă pozitivă... Cum zicea eroul cela (pozitiv desigur! chit că era un bandit...) întruchipat de Bodrov? „V ciom silă, brat?”...

După cum ziceam din start, corupția nu are vector! Unde sunt dosarele de la primăria de la Bălți, de la Comrat, din raioanele din nordul țării?... De ce nu sunt deranjați comuniștii și socialiștii? În presă au tot apărut nume și scheme și... nimic! Poate ar fi cazul să luptăm mai echilibrat cumva?

Nu de alta, dar această luptă se transformă treptat, dar sigur, într-o continuitate organică a propagandei putiniste, atotprezente la noi, care ne umple cu bârfe prezentând Europa drept un spaţiu acaparat de „bancheri” și „afacerişti” corupți, care doar la asta și visează: „să pună Rusia în genunchi”...

Stranie această luptă... foarte stranie... Abia aștept să mă contrazică cavalerii războiului anticorupție cumva. Doar nu-mi veți spune că numai „pro-europenii” fură?...