Un point de vue sur la Moldavie, les évènements socio-culturels et politique en Moldavie, vu depuis la France
A traduce un poem este deja un lucru ingrat. A-l traduce de pe o traducere este practic un sacrilegiu… Cu toate acestea nu m-am putut abţine. Căutând pe net texte despre Taj Mahal, pe care am avut fericita ocazie să-l vizitez acum câteva săptămâni, am...
Lire la suite
Nu vreau să scriu… Şi nu sunt muzele de vină, Şi n-am ce-i cere Melpomenei, Şi nici chiar lenea cea bătrână, Hidoasă babă hrăpăreaţă, Rânjindu-mi-se printre ore, Obraznică şi jalnică paiaţă, Pândindu-mi clipele De printre clape Până-n momentul Când mă...
Lire la suite
Dieux n’existe pas. Ou alors il est con Oui, ce qu’on appelle un vieux con Un très vieux con gâteux Ou alors il dort... Et dans son sommeil Il voit des cauchemars, des horreurs… Ou alors c’est un sadique Une sorte de dictateur Sans pitié ni âme… Mais...
Lire la suite
S-a scurs şi ăsta… s-a dus pe apa sâmbetei… cum ai fi să te dezbaieri de-o săptămână cu faceri şi chinuri, căci aşa ne-a fost prescris încă din născare, în aşteptarea unei Duminici cu liturghie de dimineaţă, cu un pahar de cinste la crâşma de după colţ...
Lire la suite
Filogeneza unei vizite la români presupune o deplasare graduală de la coadă spre bot, omiţând, ce-i drept, orice chestionare sau abordare a unei probleme esenţiale: poziţia şi deplasarea calului în spatiu. Coada calului (mai puţin partea corpului pe care...
Lire la suitePe 25 Octombrie blogul pe care îl citiţi chiar în acest moment şi care se numeşte (probabil nu prea inspirat) „Un PUNCT din .FR” a împlinit exact 4 ani! Nu e mult, dar nici puţin nu este. Un copil la cei patru ani ai săi aleargă deja bine pe picioare,...
Lire la suite
Nu mai reuşesc să scriu vre-un gând închegat ca lumea (De parcă lumea ar fi creat ceva înghegat pînă-acum !) Mă războiesc cu metafora: să scap de ea... Dă-mi, Doamne, un gând fără arabescuri, Curat ca lacrima!... Anume aşa : de-o platitudine stearpă Precum...
Lire la suite
Şi-a făcut o scară pe care, urcând, îi vezi pe acei de coboară, dar nu-i întâlneşti ... niciodată. Deştept om a mai fost, acest Leonardo!
Lire la suite
L-am văzut cum fărâmiţa pâinea şi arunca fărâmiturile direct pe caldarâm un stol de porumbei hămesiţi se năpusteau asupra lor apoi copilul îşi făcea vânt înspre insula forfotindă de spinări păsăriceşti cu gândul de a prinde unul, doar unul dar ceea ce...
Lire la suite
Cu puţin înainte de a mă naşte, în şapte-ş-şapte, pământul a icnit din străfunduri şi s-a cutremurat… ... Nătângul : a găsit de cine să se sperie !… Ori poate ?… Ia să mă duc eu pe la biserică : să mai aprind o lumânare, să mai bat nişte mătănii, să mă...
Lire la suite