TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD
Dacă ar fi să dăm crezare premoniţiilor şi logicii elementare, săptămâna care a trecut nu ar fi trebuit să ne aducă mari perturbări. În primul rând abia am ieşit din campania electorală şi din alegeri... Intensitatea şi solicitarea maximală la care am fost cu toţii supuşi timp de câteva luni, dar şi încordarea extremă din chiar ziua alegerilor ne-au lăsat pe toţi (şi fără excepţie) apatici. Era şi de aşteptat. Trebuia doar să urmărim cu o cafeluţă în mână şi încercând să ne mai înviorăm niţel, să ieşim din moleşeala post-electorală cum anume se desfăşoară
EVENIMENTELE PROTOCOLARE: CEC anunţă rezultatele finale, pierdanţii (dar nu chiar de tot) au făcut recursurile de rigoare şi previzibile la CC pentru a declara alegerile nule, CC la rându-i a validat cifrele scrutinului respingând recursurile depuse...
Mai departe, şi la fel de protocolar, Guvernul Leancă demisionează fără a lăsa cabinetele, negocierile încep, Leancă rămâne Premier, Chirtoacă rămâne Primar, Şalaru vrea transparenţă, Diacov nu vrea să se ştie nimic înainte de vreme (el ce treabă are? a lui vreme stă pe loc de vre-o 20 de ani...). Totul conform prescripţiilor. De aceea nu ne vom interesa nici de alegeri, nici de negocieri, nici de repartizarea ministerelor. Să aşteptăm... Noi avem răbdare... Noi de aia şi i-am răbdat, fiindcă avem rezerve. Şi de aia şi i-am votat, ca să-i răbdăm.
Totuşi câteva mişcări curioase s-au făcut şi aici. Iată, să zicem, Filat... Ori Plahotniuk... Nu, am încurcat, ăştia nu ar trebui să ne intereseze prea mult. Nu acum.
MOSER, MOSER... LET MY PEOPLE GO! În schimb faptul că Moser i-a chemat practic în aceeaşi zi la el pe Voronin şi pe Ghimpu – des frères ennemis – devine de-a dreptul curios. În special curioase sunt declaraţiile sus-numiţilor (ori reprezentaţilor lor) imediat după aceste întrevederi. Gata: Voronin e pro-european! Ziceam eu că-i paţan de-al nostru... Mai bine zis, de-al lor. Că noi, vorba aia, ne căutăm singuri de grijă încercând să le limităm puterea asupra noastră... Nu prea ne reuşeşte, trebuie s-o recunoaştem. Pentru moment.
S-A ÎMPUŞCAT. ŞI AŞA DE 22 DE ORI! Dar s-a întâmplat un lucru care a zguduit cu adevărat opinia publică: cum ai lua o cană cu uncrop şi ai arunca-o peste un adormit: moartea deputatului Ion Butmalai... În afara dramei familiale şi tragedia umană care se ascunde în spatele oricărei morţi, tragedia acestui deces rezidă, pentru noi, în altă parte. Orice nu ar spune poliţia, nimeni nu-i crede! Nu are de unde să-i creadă ţinând cont de relaţiile complicate pe care le avem cu structurile statului. De la 7 aprilie încoace cel puţin. Şi-apoi chiar ei ne dau destule motive: cum să anunţi că Butmalai s-a sinucis? Or anume această versiune a fost comunicată în primă instanţă, inclusiv prin intermediul presei (ăştia, cel putin, cu ce gândesc?)... Suicidul este, în ultimă instanţă, actul suprem de curaj. Pentru a depăşi instinctul de supravieţuire este nevoie de ceva mai mult decât un simplu mandat de deputat. Nu te-mpuşti cu una cu două şi, cu siguranţă, nu în piept. În schimb glorioşii ani ’90 ne-au deprins că viaţa unui om, unui alt om, oricare altul, nu costă mare lucru... Puţin contează ce anume s-a întâmplat, şi din ce cauză, cu Ion Butmalai. Acum orice nu s-ar întâmpla, orice nu ar decide să facă poliţia, chiar dacă şi găsesc adevăratul adevăr şi-l comunică tuturor, nimeni nu-i va crede! Toţi vor capul lui Moţoc! Şi acest lucru îmi pare cel mai grav: când adevărul nu mai contează. Şi atunci... à qui profite le crime???
RĂZBOIUL DE PESTE RÎU: Poroşenko a vrut negocieri. Separatiştii au fost luaţi prin surprindere. Pe semne nu s-au sfătuit cu Putin, căci la ei, la dodonei, aşa-i regula: fără stăpân nu faci un pas! Dar dacă e să ne gândim bine, Poroşenco nici nu prea are cu cine discuta, căci de luptat pe frontul de est luptă chiar ruşii. Pierderile lor, conform ucrainenilor, sunt pur şi simplu enorme. Dar Rusia-i mare... Şi viaţa omului nu costă mare lucru. Mor trei sute – aducem alte trei sute... Vin trupe noi. Cât va rezista Ucraina? Cât va rezista Putin? Ce se va alege din noi?
MOLDOVA – CEA MAI SĂNĂTOASĂ ECONOMIE! Iată ştirea care m-a lăsat „patret” în această săptămână: rata şomajului în Moldova e de 3,3%! Şi exporturile cresc! Fraţilor, pe hârtie noi suntem una din cele mai tari economii europene! În aceste condiţii,
CUM SĂ NU FACĂ BINE POPORUL?
Cam atât pentru săptămâna care a trecut. Fiţi cu ochii în patru de acu înainte. Fiţi răi cu ei şi buni înde voi. Căci No news în Moldova nu întotdeauna înseamnă neapărat Good news.