O, cîntăreaţă cheală pe harta Europei
Unde proliferă rinoceri de toate culorile!
O cîntăreaţă într-atît de cheală, încît
Tir-lir-lir-lir
Doar pe limbă de-i mai creşte păr,
Tir-lir-lir-lir
Iar pleşul şi-l ascunde sub o cuşma de cîrlan,
Tir-lir-lir-lir
Ultimul care mai behăia a foame.
Hop ş-aşa !
Se bat în capul acestei dive rinoceri
Negri, roşii, albaştri, verzi…
Care cu cîte un corn, care cu două, care cu toate trei…
Dar toţi la fel de chiori, deşi - vorba veche -
Asta nu mai este demult problema lor…
O, ţara mea cîntătoare de miasme
Şi exportatoare de « 35% din PIB »-uri !
Lasă-mă să-mi duc dorul cuminţel,
Fără a-mi umplea
(De fiecare dată cînd ajung şi eu a mă gîndi la ziua de mîine)
Botul cu singe şi stomacul cu ciornoziom!
O, ţara mea plină de curve în sutane
Şi Sfinte Fecioare în mini-jupe !
Lasă-mă să-mi iubesc femeia şi copilul
Fără a regreta ziua cînd mi-ai ieşit,
leoaică tînără, feroce şi flămîndă, în faţă!
O, ţară! Lasă-mă să fiu liber
şi-ţi dau în schimb tot dorul şi dragostea de tine
care cresc ineluctabil ca un cancer în mine !