Zilele trecute, şi mai exact pe 07 iunie, Biroul pentru Relaţii cu Diaspora (BRD) difuza un comunicat, apărut bineînteles şi în presă (vedeţi aici textul comunicatului, căci comunicatul anume „de presă” era), în care noul Prim-Ministru al vechiului Guvern anunţa că „a semnat o dispoziție care prevede desemnarea unui viceministru sau vicedirector general, la nivel de luare de decizii și a unui șef de direcție — la nivel tehnic — responsabili pentru promovarea şi realizarea politicii statului în domeniul diasporei. Astfel toate instituțiile publice relevante vor avea persoane responsabile pentru diaspora, contribuind la o coordonare mai bună a acțiunilor în acest domeniu.”.
Este indiscutabil o veste bună! Cititorul atent al acestui blog ştie că am promovat ideea respectivă de mai demult (vedeţi aici un text mai „bloggeresc” şi aici unul mai elaborat). Eu nu ştiu care sunt „experții străini și organizațiile internaționale”, dar ma bucură că am avut aceleaşi vedenii şi iluminări asupra subiectului. (aici ar trebui să plec sfios capul şi să roşesc niţel pentru a compensa lipsa de modestie).
Ziceam ideea, nu neapărat forma, căci fraza din acelaşi comunicat – „Dispoziția prevede și introducerea evaluării ex-ante și ex-post a impactului politicilor publice asupra diasporei şi migraţiei în procesul de elaborare şi implementare a acestora în toate instituțiile publice.” – îmi pare mult mai importantă decît posturile nou-create.
Aceste evaluări se pot face, desigur, şi fără crearea posturilor respective, dar presupun o schimbare de mindset (iertat să-mi fie acest anglicism, dar o fac şi eu pe „expertul” şi, la drept vorbind, m-am cam săturat de cuvîntul „mentalitate”) mai general. Ar însemna ca noi toţi să înţelegem şi, cel mai important, să conştientizăm la nivel de reflex condiţionat următorul lucru: Guvernul nu guvernează un teritoriu, ci un Stat. Iar Statul este totalitatea de cetăţeni şi de relaţii (instituţionalizate sau nu) între aceşti cetăţeni. Corespunderea cu un teritoriu niciodată nu este totală. În cazul nostru frontierele teritoriului practic nu se suprapun cu ale Statului (decît doar dacă am considera exerciţiul puterii, dar suveranitatea deciziilor executivului este o altă vastă discuţie).
Ştim, însă, că avem ceva carenţe la capitolul „mentalitate” şi, probabil, avem nevoie de funcţii pentru a le compensa (la fel precum avem nevoie de camere de filmat în sălile de examen...).
De asemenea, trebuie să ţinem cont şi de faptul că guvernarea mai presupune şi o permanentă comunicare, inclusiv printr-o succesiune de acte simbolice. Anume astfel percep eu aceste numiri: nişte simboluri. Iar simbolurile nu înseamnă neapărat conţinut ci, mai degrabă, nişte declaraţii de intenţie.
Intenţiile sunt bune. Să vedem şi conţinutul. Căci cu intenţii nu te ţii sătul.