cavalergardă

Nu sunt poet

Şi nu pretind

La această nobilă

Poreclă

Chiar dacă mă apucă

Uneori

Vorba

Pe dinainte

Şi-mi scapă(ră)

Degetele

Pe taste.

Ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc !

Cad semnele

Ca din pod

Şi-mi gîdilă

Buricele degetelor

Ca un regiment de

Cavalerie grea

De cuirasaţi                                                             "Cuirasaţi francezi", Ernest Meissonier

Uneori

Ca un iureş

De husari învăpăiaţi                                                

Alteori

Despicînd

Oraşul taciturn.

Toate sunt bune

Din moment ce

Ies scîntei

De sub copitele

Cailor înfocaţi…

Şi eu

General nemilos

Aplecat

Deasupra hărţilor

Îmi trimit

Regimentele

La moarte si(n)gură

Săbii fîlfîind

Contra

Abrams

T-90

Leclerc

Merkava

Leopard

Sau ce mai au ei acolo…

Nu, nu sunt poet…

Căci e-atîta sete

De scîntei

Şi de sînge

Pe cîmpuri de luptă

Încît nu mai e loc

Pentru poezie.