Dragă Herman

Dragă Herman,

Îți scriu aceste rânduri sperând că ești vesel. 

Că stai cu o bere rece în mâna dreaptă

Și cu o țigară în cea stângă.

Ori invers. Dar nu cred : parcă te știam dreptaci.

Stângăciile nu au fost niciodată punctul tău forte.

Azi am decis că te cheamă Herman

Citisem despre un Herman într-o carte deșteaptă

Și m-am gândit că o să-ți placă.

Parcă te văd în pub-ul ăla scoțian cu un IPA amar, 

Berea ta preferată, explicându-le tuturor cum stau lucrurile

Pe această lume

Și ei te ascultă, Și lucrurile stau 

Exact așa precum le-ai așezat tu.

Uneori se mai duc de-a dura

Atunci când din greșeală le administrezi un uppercut

Cu aceeași dreaptă.

Nu te-a preocupat niciodată,

Dragă Herman,

Ce se întâmplă cu ele după…

Când se năruie totul precum figurile de domino.

Află, dragă Herman,

Că pe aici berile sunt la fel de amare,

Doar că aduc mai puțin a hamei,

Diminețile sunt reci și condensează

Lejeritatea aburindă a lumii

Şe ea curge peste noi.

E umed, iar tu, dragă Herman, așa și nu ne-ai trimis

Ciorapi din lână de Merinos…

Așa că mai răcim din când în cand…

În rest, parcă suntem bine :

Nu mai sunt chiar așa de multe piese de domino

Când stai să socoți

Iar dacă rămâne câte una răsturnată

Tot nu-i bai : unde s-a văzut 

O lume cu toate piesele în picioare?