„И вот нашли большое поле:
Есть разгуляться где на воле!
Построили редут.
У наших ушки на макушке!
Чуть утро осветило пушки
И леса синие верхушки —
Французы тут как тут.
Забил заряд я в пушку туго
И думал: угощу я друга!
Постой-ка, брат мусью!
Что тут хитрить, пожалуй к бою;
Уж мы пойдем ломить стеною,
Уж постоим мы головою
За родину свою!”
М. Ю. Лермонтов. „Бородино”
Ку индипинденца пи вой!
Mă veți ierta, sper, pentru acest început, dar, fiți de acord, dacă ar fi să căutăm un slogan pentru ziua de 27 august, acesta s-ar potrivi de minune. Vom reveni puțin mai jos la acel spectacol lamentabil care ne-a fost prezentat, dar aș vrea să încep totuși cu altceva.
TOŢI LA BOOKFEST! Pe 29 septembrie și-a deschis porțile târgul de carte Bookfest Chișinău. Zeci de mii de cărți vor fi expuse, de la mai toate editurile din spațiul românesc! O oportunitate unică pentru cititori de a-și înnoi bibliotecile la un preț avantajos! Remarc, nu fără o anumită tristețe, că newsfeedul meu încă nu abundă cu poze ale citirorilor de la salon... Desigur, noi putem continua să ne înjurăm la nesfârșit din cauza protestelor, mitingurilor, numai că asta nu va schimba nimic. Cineva deștept zicea: „Trebuie să luptăm pentru mințile oamenilor, nu pentru lideri politici.” O națiune care nu citește, care nu este educată, este o națiune pierdută. Iar ceea ce s-a întâmplat în PMAN pe 26 și 27 august ne șochează poate astăzi... Să vedeți voi ce va fi mâine!
BĂTĂLIA PENTRU PMAN
26 AUGUST Spectacolul lamentabil din această zi din PMAN poate că și era previzibil, căci se știa din timp că piața va fi „împărţită” în două, între susținătorii Maiei Laguta și acei ai Maiei Sandu cu Năstase, dar realitatea depășește întotdeauna imaginația celor mai febrile minți.
În primul rând, împărțeala a fost de-a dreptul stranie: protestului Lagutei i s-a rezervat inima pieții, centrul strategic, cum ar veni (am un prieten care, de fiecare dată când aude asemenea construcții impersonale, răspunde imediat: „Tare-ar fi bine să știm cine este acest „s-a””).
În al doilea rând, Maia Laguta s-a pomenit a fi... Ilan Shor! Acesta a debarcat cu armata de serviciu, la propriu și la figurat, pe care o tot plimbă cu microbuzele dintr-un loc în altul. Și s-a-nceput: discursuri mânioase (în rusă sau „maldavnească” stricată – nu vreau să jignesc limba română), fanfară, danţuri și, desigur, repartizare gratuită de mâncare: „grecikă cu tuşonkă”, acesta a fost meniul. O fi rămas de la 9 mai.
De cealaltă parte a cordonului polițist, adepții ACUM tunau și fulgerau, rupeau cămăși și păr de pe cap și invadau rețelele sociale cu poze și postări. Răsuna muzică, scandări „hotii! – hoții!”, prin aer zburau doar PET-uri cu apă, căci păsările, launloc cu rușinea și bunul simț au fugit de acolo să caute ceva umbră...
În afară de întrebarea de mai sus referitoare la acel misterios „s-a” avem tot dreptul să mai punem câteva: 1) Dacă piața a fost rezervată de Laguta, cum de se face că și-a desfășurat „activităţile” Shor în piață și nu ea? E legal? Laguta, întrebată, a zis chiar în dimineața acelei zile că ea nu vrea să participe la acea acțiune. Deși, teoretic, ea era responsabilă de organizare și de unele aspecte care țin de securitate. Iată dacă dădeau foc la ceva shoriceii cu grătarele lor, ar fi răspuns Laguta, nu? 2) Știind că PMAN este rezervată, de ce ACUM a insistat să rămână în aceeași piață? Deși... ce rost are un protest, dacă nu este un „shor” în față?...
Şi o întrebare privată pentru Publika: unde au văzut ei „deputaţi europeni”?
27 AUGUST
Înflăcărați și încălziți după lupta cu avangarda, adepții ACUM au decis să înfrunte a doua zi cavaleria grea. L-au împânzit pe Ștefan (cred că niciodată nu l-au iubit atât de mult) și au așteptat să fie scoși de acolo de către forțele de ordine. Era evident ca „bună ziua” că se va întâmpla, din moment ce la Ștefan erau preconizate ceremonii oficiale cu participarea mahărilor țării. Previzibil, au fost evacuați de acolo cu de-a sila, pe unii i-au târât de mâini și de picioare, dar per ansamblu, vărsări de sânge nu s-au înregistrat. O singură chestie poate fi imputată cu adevărat organelor: prezența printre acei care „curăţau” locul a câtorva indivizi în civil. Poze impresionante, din alea gen „poze-simbol”, au fost totuși făcute, a circulat și una cu niște vânătăi, una cu un nene în cărucior (bănuiesc că l-au adus anume pentru a face poze lacrimogene). Amnesty a făcut o declarație (deși ea nu putea fi decât una destul de evazivă)... mai pe scurt, tot s-a derulat conform planului.
Iar eu, care am participat în trecut la câteva mitinguri de protest la Paris și am cunoscut „din interior” cum e cu organizarea și relația cu poliția, nu pot să scap de o întrebare: ce ar fi făcut francezii dacă nu respectam termenul indicat în declarația acțiunii, ce ar fi făcut ei, dacă cineva s-ar băga pe Champs Elysées, de exemplu, pe 14 iulie? Și câți ani ar fi luat acel de ar încumeta?
Mahării au venit, au depus flori, păziți de cordoane impresionante de polițiști înarmați și de bodyguarzi cu valize, ceea ce e destul de ridicol per se, mai ales că din „galiorkă” se auzeau aceleași strigăte: „hoţii – hoții!”. Ambele tabere, satisfăcute și cu inima împăcată, s-au împrăștiat, care pe la casele cui îi are, care s-au dus la scris comunicate și postări pe rețelele de socializare. Unicul lucru cu adevărat semnificativ a fost faptul că, sub această acoperire, poliția a profitat și le-a luat pancartele celor de la „Occupy Guguţă” (printre altele, unicul protest care are cât de cât sens în această poveste). Dar nici ei nu s-au supărat tare, căci au intrat în gura lumii și în aceeași seară i-au dat și mai tare în străchini și ligheane: cică așa ar sună democrația!... Au drepate: în Moldova, anume aşa!
În aceeași zi, Shor a buhnit un ditamai „marş patriotic” la Orhei, care a deplasat și mai departe limitele și arealul prostiei și ridicolului. Incredibilă energie la un individ care suferă de boli cronice grave și nu poate să fie prezent la ședințe de judecată!... N-ar strica să se ocupe de cazul său savanții britanici: poate descoperă un remediu magic? Și n-ar strica să-i studieze cazul și BOM! E loc pentru beatificare: cum n-ai da, dar vindecări miraculoase nu se întâmplă cu toată lumea (scriu și mă gândesc: taci, mă, că le dai idei! Ăștia chiar sunt capabili s-o facă!)...
BĂTĂLIA DE LA LEUŞENI
Sloganul Liniei de fortificații Maginot a fost „On ne passe pas” (Pe-aici nu se trece). Pare-se că grănicerii moldoveni au decis s-o adopte, cel puțin pentru ziua de 27 august. Independența nu-i foaie verde, ea se apără, nu-i așa? Marșul Unirii, care a parcurs 1200 de km, ajungea la Prut. Inițial, unioniştii au dorit să treacă pe podul feroviar de la Ungheni, dar nu li s-a permis. Cică Poliția de Frontieră (PF) ar fi avut informații că erau posibile „provocări”! Voi face din nou o paralelă cu ceea ce consider eu normal să se întâmple. Traversarea respectivă nu este regulamentară, deci bănuiesc că ar trebui un acord prealabil specific de la autorități. Nu știu dacă ei l-au cerut. În aceste condiții, PF era în dreptul ei să n-o accepte. Dar de ce și în ce condiții în 2015 s-a putut?
După asta unioniştii au plecat la punctul de trecere Albița – Leuşeni unde au dormit în corturi o noapte. În dimineața zilei de 27 august grupul a încercat să treacă frontiera. Și aici – surpriză: cei cu acte moldovenești trec, „românii” – nu! Explicația? Disfuncționare a sistemului informațional! Tare la țanc li s-a stricat, aș zice eu. Unioniştii care trecuseră deja frontiera s-au întors înapoi la colegii lor. Pentru că au „perturbat” grănicerii, li s-a băgat interdicție de a traversa pentru 24 de ore. Acestea au fost primele două epizoade ale acestui incident, generat, în mare parte de poliția de frontieră.
Deși unioniştii transmiteau live-uri încă de la Ungheni și încercau să sensibilizeze cât mai multă lume, la fața locului nu s-a deplasat nicio echipă de reporteri de la nicio televiziune sau organism mass-media! În schimb, „odiosul” Shor și marșul său patriotic nu ieșea din vizorul camerelor. Revelator!
A doua zi unionistii au pornit din nou să traverseze. De această dată, însă, se mai vedeau și microfoane cu camere printre ei. Puține, dar erau. C-o fi camerele de luat vederi, c-o fi starea generală excesiv de nervoasă pe urma primelor două tentative ratate, dar ei au cerut imediat asistență consulară și nu se lăsau mișcați de acolo. De acum încolo inițiativa a trecut de partea lor, la fața locului ajungând până și șeful PF, Fredolin Lecari. S-a creat impresia că grănicerii nu știau cum să-i expedieze mai repede de acolo, iar unioniştii căutau gâlceavă. Pe parcursul zilei a venit și un comunicat de la consulatul României, iar anticipând, vom menționa că MAE a chemat ambasodirul Moldovei pentru explicații. Până la urmă, toți unioniştii au trecut frontiera în afară de George Simion, care așa și nu a fost lăsat să treacă. Marșul Unirii avansează spre Chișinău!
Orice nu s-ar spune, dar situația a devenit tensionată în primul rând din cauza Poliției de Frontieră a statului independent, Republica Moldova. Dacă erau lăsați să treacă încă la Ungheni sau chiar și la prima lor încercare pe la Albița – Leuşeni, totul s-ar fi petrecut pașnic și fără scandal. Și încă un detaliu: dacă ar fi fost presa, așa cum este ea la noi, liberă și independentă, prezentă la fața locului, poate că oamenii se comportau cu mai mare băgare de seamă... Dar presa, după cum ziceam, era ocupată. La Orhei.
RUŞII VOR SĂ NE CERTE CU UE? Reprezentantul special al președintelui Federație Ruse pentru protecția drepturilor antreprenorilor, Boris Titov, a anunțat săptămâna trecută că Republică Moldova, cu Acordul ei de Asociere în vigoare poate deveni o placă turnantă pentru produsele rusești, altfel interzise din cauza sancțiunilor. Dacă ar fi fost chiar așa, nu se striga despre asta în clozeturi publice, precum sputnik. Asta e ca și cu „furtul miliardului”: când vrei să furi, taci și o faci în liniște.
Cam atât. Cireșica de pe tort (mai nu am scris Mărul de pe tort) din această săptămână o voi trimite la Moscova, la Rosselihoznadzor. Zeci de camioane cu fructe din Moldova, preponderent mere, sunt oprite la vama dintre Ucraina și Rusia, cică din cauza că ceva nu e în regulă cu actele. Eu sunt de acord: ceva nu e în regulă! N-au ce căuta fructele din Moldova în Rusia!