Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
27 décembre 2016 2 27 /12 /décembre /2016 12:26
Săptămâna în ajun de Crăciun

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Mă gândeam cum și despre ce să vă scriu în această noapte de joi spre vineri: să vă prezint un editorial clasic comentând așa cum mă duce capul și înțelegerea evenimentele săptămânii? Dar cum mai poți comenta ceea ce se întâmplă în Moldova atunci când vin de prin lume vești triste și dureroase, extrem de îngrijorătoare? Și, la drept vorbind, nici nu știu dacă e cazul… Cum poți comenta, de exemplu, aberațiile lui Dodon care încurcă funcția de Președinte cu cea a unui troll ordinar de pe facebook? Ce valoare mai are, să zicem, numirea lui Vladimir Botnari, anchetat penal în legătură cu dosarul 7 aprilie 2009, în calitate de șef al Direcției securitate la Moldtelecom? Cum poți pune pe aceeași balanța asemenea lucruri? Ori poate că poți? Poate că anume fiindcă suntem indulgenți cu porcării mici, se întâmplă tragedii mari?

 

Dacă e să fiu onest, săptămâna care a trecut, nici nu prea aş fi avut ce comenta. Cel mai valoros și mai informativ lucru pe care l-am citit în raport cu Republica Moldova a fost editorialul lui Sveatoslav Mihalache (citiți-l aici!) și mai cu seamă comentariile legate de Acordul comercial dintre R. Moldova și Federația Rusă semnat în noiembrie… Mie unuia îmi pare extrem de grav, dar cine să se ocupe de asta? Unde au fost jurnaliștii, analiștii, comentatorii, experții?...

 

Dar chiar și așa, toate astea par atât de mărunte pe lângă ceea ce s-a întâmplat în Turcia și în Germania… Cum poți comenta oroarea altfel în afară de a o respinge cu toată vehemența posibilă?...

 

A doua zi după atentatul de la Berlin mă conectam la un site de știri de aici, din Franța. Bineînțeles, toate titlurile erau despre atentat. Primul, al doilea, apoi așa un titlu: „Cum să obții cel mai ieftin credit imobiliar?”... Apoi din nou titluri despre numărul de morți și răniți... Apoi un articol despre Miss France... Și mi s-a făcut scârbă... În ce ne-am prefăcut? Seara, deschid radioul. Buletinul de știri începe cu atentatul. Apoi, fără întrerupere, fără tranziție, știri despre nu știu care candidat politic și declarațiile sale referitor la propriul program politic... Am închis radioul. La televizor reportajele despre atentate sunt un fel de competiție, ai impresia că acolo toți anume asta și așteaptă. Cât patos, ce excitație! Show, domnilor! Și noi ingurgităm toate chestiile astea fără a crâcni. Morți, răniți, bombe, explozii, oameni striviți de camioane, noul Star Wars, cele mai ieftine credite, Parce que je le vaux bien!, PSG – Lorient: 5-0. Ei sunt de vină! Emigrații – afară! Ungurii și jidanii ne asupresc! Rușii ne-au luat tezaurul! Rușine: PSD propune o musulmană pentru postul de Prim-Ministru! Avem Președinte neamț – ajunge! Al nostru în genere suge țâță conectată la Kremlin! Rupem hărțile, tovarăși! Românii ne românizează, rușii ne rusifică! Să-i pedepsim pe acei care mănâncă tartinele cu pateul în jos, să-i dăm afară pe acei cu cârlionțul răsucit în cealaltă parte. Reforme! Trebuie să reformăm! Nu mai putem trăi pe vechi! Ați observat că de vre-o 30 de ani nu mai putem trăi pe vechi? Noi, de fapt, ne-am şi dezvățat să trăim pe vechi... Noi ne adunăm în grupuri virtuale de profiluri echivalente și ne complacem în a urî alte grupuri virtuale de profiluri echivalente...

 

Îmi aduc aminte de buneii mei care la orice masă, de fiecare dată când închinau, se rugau de pace. Noi am uitat să prețuim pacea. E drept că noi nici nu am știut ce au știut ei. O fi probabil bine că nu am știut, însă e foarte rău și periculos că nu am căutat să știm, ci mai degrabă am căutat să uităm. Se pare că această molimă, uitarea, nu ne-a atins doar pe noi…

 

Vine Crăciunul. Niciodată nu mi-am dorit atât de mult ca poveștile de Crăciun să fie adevărate. Măcar o parte din ele. Să vină moșul, zâna, îngerul, cine-o fi, dar să vină! Să se întâmple o minune! Cât de mică, dar să se întâmple... Să se întoarcă totul pe dos. Adică pe dosul dosului. Adică pe față. Să se întoarcă acest volant în cealalată direcţie... Nu-i chiar mult ceea ce cer, nu?

 

Cam atât am avut a vă spune. Un Crăciun fericit tuturor! Dacă am supărat pe cineva pe nedrept în anul care se scurge, vă rog de mă iertați! Pace vă doresc! Iubiți-vă, oameni buni, căci cea mai mare minune a lui Dumnezeu e dragostea.

Partager cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher