TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Ziua în care scriu această sinteză a încăput toată săptămâna. Ce zic eu? Nu săptămâna, ci 6 ani de AIE-uri! Dar cum nu încap ei aici, în sinteza mea, am să vă scriu doar despre aceste şapte zile.

Iniţial am vrut, precum obişnuiesc s-o fac de ceva timp, să vă scriu şi ceva despre bine. Dar până la urmă şi aici a ieşit cu scandal...

RĂZBOIUL FESTIVALURILOR Atunci când am aflat că moşulică vine la Chişinău, chiar mă întrebam ce naiba o mai fi căutat pe la noi. Credeam că-i legat ceva cu DAdaiştii şi chiar îmi ziceam că băieţii prind amplitudă, dar totul s-a lămurit foarte rapid. Ion Druţă, căci de el ziceam, a venit la Zilele Filmului Rus care s-a desfăşurat la Chişinău în perioada 10-14 octombrie. Toate bune, nu-i bai. Îmi place şi mie cinematograful rusesc. Nu acest lucru m-a interpelat. La festival cică sunt prezentate filme de la studioul Moldova-Film. Păstrăm acest mic detaliu în minte, precum şi faptul că evenimentul a fost şi este prezent pe situl oficial al Ministerului Culturii. Dar iată că, coincidenţă ori ba, tot în această săptămână am aflat că la Chişinău vor avea loc şi Zilele Filmului Românesc (21-25 octombrie). „Şi care-i treaba?”, mă veţi întreba. Nicio treabă. Pur şi simplu, pe agenda Ministerului Culturii – nici pomină de acest eveniment, cu toate că vor fi prezentate filme premiate la cele mai prestigioase festivaluri mondiale. În schimb, găseşti o multime de-a anunţuri cu „Spiritualitate şi Cultură Rusă”. Acum, dacă mai adăugăm şi detaliul din minte, ne pomenim cu tot cinematograful moldovenesc – parte constituantă a cinematografiei ruse şi nu în context istoric, ci cât se poate de actual. Integrare europeană se cheamă.

FOTBAL CU RASISM S-a întâmplat ce s-a întâmplat. Am luat bătaie la fotbal. Fotbalul nu-i politică şi ruşii au echipă mai bună. Politica e însă altă mâncare de peşte. Ceea ce s-a întâmplat la meci şi pe-alături o ştiţi cu toţii: nişte porcălani au insultat protestatarii de pe lângă corturi şi au primit la moacă. Şi pot spune că au scăpat uşor. Pe undeva pe la skinii din Rusia se putea lăsa şi cu moarte de om. În rest, în afară de interpretarea şlagărului internaţional „Putin Hu…lo”, excese nu s-au înregistrat. Dar se ştie că orice atentat la reputaţia lui Putin în ziua de azi este un atentat la întreaga Rusie, dacă nu la împărăţia cerească, şi Federaţia Rusiei la Fotbal s-a plâns la UEFA. UEFA, într-un fel destul de nostim, a promis o anchetă, în special pe cazuri de rasism. Numai dacă nu a fost John Onoje la fotbal, nu cred să fi fost oameni de culoare la meci. Dar e posibil să găsească. În simbolistica suporterilor ruşi. Vom vedea. Bine, UEFA va fi obligată să reacţionezeîntr-un fel. Reacţia FFM însă a fost jalnică: ei au pus imediat coada între vine şi şi-au cerut scuze de la ruşi... Să fi depus şi ei o plângere ceva la UEFA... Să-i ajute cu investigaţiile.

NOI NUMIRI LA SIS Trei adjuncţi au fost numiţi la SIS imediat după farsa monumentală cu Forumul Public (despre el – imediat după). Un frate de Minsitru (al Mediului. Şi despre el – cuvinte calde mai jos) şi doi tipi cu trecut glorios. Despre unul din ei Lorena Bogza scrie azi următoarele: „Alexandru Baltaga a fost însărcinat în perioada comunistă să-mi fabrice un dosar la SIS. Şi a făcut-o, ameninţându-mi prietena care lucra atunci într-un comisariat de poliție, constrângând-o să ofere informații care nu corespund realității, dar de care dumnealui avea mare nevoie pentru acel dosar. Nu știu câți dintre dumneavoastră îşi amintesc despre interpelarea din acea vreme din parlament cu privire la respectivul dosar cu numele meu, despre amenințările pe care le-am primit atunci, despre vizitele mele la procuratura care se apucase să investigheze cazul, dar care nu a mai făcut nimic. Şi nu e de mirare că nu a făcut...” Despre celălalt, Alexandru Jizdan, a scris Rise Moldova la sfârşitul lui septembrie.

Nu, ei nu au înţeles nimic!

FORUMUL PUBLIC Atunci când am văzut că a fost anunţat şi că se va ţine, am zis că e o idee bună a guvernanţilor. Mi-am pregătit chiar şi o tramă despre eveniment. Am privit până şi 1/3 din înregistrare. Dar această numire la SIS a întors totul pe dos. Această numire la SIS, imediat după ce s-a ţinut Forumul, l-a prefăcut într-o farsă absolut inutilă. Şi eu care mă pregăteam să-l desfiinţez pe Ghimpu pentru bădărănism, critic pe Barbăroşie pentru că i-a făcut pe DAdaişti „floarea neamului”, să-mi mai bat joc de lapsusurile lui Timo(f)ti, să notez absenţii, prezenţii, să remarc tupeul şi lipsa de voinţă de dialog la DAdaişti... Acum, după numirile de la SIS, ce rost mai are?

MINISTER METALFEROS Proaspătul Ministru al Mediului a călcat cu dreptul. A interzis vânatul pentru această iarnă şi a ieşit călare pe cal alb dintr-un conflict cu vânătorii, fapt pentru care a meritat şi ceva laude până şi din partea celor mai recalcitranţi comentatori. Ceea ce a urmat însă, ridică mai mult decât simple semne de întrebări. S-au legat de un producător strain de cablu din cupru care îşi exportă înapoi propriile deşeuri. Cică vor de la ei licenţă precum se cere de la cei care colectează fier uzat. Aberaţie totală! Cică aşa o fi legea. Numai că piaţa respectivă este un monopol! Spre disculparea ministrului, el este autorul unui proiect de lege ce prevedea eliminarea monopolului respectiv, dar totuşi... Despre numirea fratelui la SIS am vorbit mai sus. Şi încă ceva: Ministerul Mediului a comunicat intens în ultimul timp despre un complex de peştere care cică ar trebui valorizat turistic. Ştiţi ce cred eu? S-a zis cu peştera! Vor face evroremont acolo! Iar chiar şi de nu vor face, vom plăti de acum înainte bani grei vrunui afacerist pentru a o vizită...

Iar acum despre bomba săptămânii:

FILAT OUT! Reţinut pentru 72 de ore. Totul s-a derulat repede şi extrem de organizat, regizat la perfecţie. Arestul lui Filat plutea în aer încă de astă vară. Punctul final într-un război de lungă durată între Plahotniuc şi Filat. Bănuiesc că decizia despre arestul lui Filat a fost luată ieri, la Forum. DA a luat-o razna cu ultimaturile şi Plaha a decis să taie capul hidrei. Dar e posibil ca arestul să fi fost prevăzut oricum, indiferent de ce avea să se întâmple ieri... Evenimentele din Moldova din ultimul timp pot fi greu înţelese de un om întreg la cap, deprins cu alte realităţi. Depinde de ce matrice aplici. Doar două se potrivesc, în funcţie de care evenimentele capătă o logică oarecare:

1) Lupta între clanuri mafiote. În linii mari - Plaha vs. Filea.

2) Matricea geopolitică: Rusia vs. Occident

Orice combinatorică a acestor două scenarii e la fel de valabilă... În ambele cazuri rezultatul e acelaşi... Mai pe scurt... "Pi..detz" in progress. А главное, подкрался-то он очень даже и заметно...

Şi acum, ce urmează? Dacă aveam dreptate aici, atunci Guvernul nu va cădea imediat. Putin încearcă din răsputeri să-i impună lui Obama negocieri. Numai dacă "Occidentul" refuză negocierile (iar această aşteptare poate dura: Putin are "eternitatea" la dispoziţie), doar atunci Guvernul Streleţ cade, se crează o nouă majoritate parlamentară, se acceptă revendicările DAdaiştilor (să nu uităm că CEC-ul face parte din listă, iar a-l schimba pe Gurin cu un alt soldăţel nu este principial) şi în primăvară avem anticipate. Drept rezultat - Moldova îşi schimbă vectorul. Până atunci însă – vom fi pe muchie de cuţit: nici încolo, nici încoace... Cu proteste în stradă şi mobilizări continue a ambelor tabere... Dacă "Occidentul" negociează, mai există şanse. Dar mai crede cineva?... A existat a treia cale, dar astăzi ea a fost compromisă...

Cam atât.

În rest, ce să vă spun? Vom urmări cum se va comporta leul nostru naţional, cum vor evolua preţurile… Din această parte nu putem aştepta ceva bun. Vorba aia: schimbarea Domnilor – bucuria nebunilor.

Vă doresc o săptămână cu noi arestări! Plahotniuc, de exemplu. (să mai visăm şi noi…) Şi cu noutăţi puţine, căci No news – good news…

P.S.: Ah da, cât pe ce era să uit: Mitropolitul Vladimir şi-a cumparat un BMW nou-nouţ!

Origine Imagine

Dacă cineva nu a înţeles până acum, din textele mai vechi sau alte apariţii publice, declar acum, clar şi răspicat, negru pe alb, să nu mai fie posibil de tăiat cu bărdiţa, chiar dacă demult nimeni nu mai scrie cu peniţa: nu am susţinut, nu susţin şi nu voi susţine niciodată protestele organizate de către DAdaişti. Nici nu are acest lucru mare importanţă, de fapt. La fel precum, bănuiesc, pe cei mai mulţi nu-i interesează opinia mea… Dar în economia textului respectiv afirmaţia îşi are rostul său.

Pentru moment consider că am intrat într-o cădere liberă, necontrolată. Regula de aur a celui care a nimerit în capcana mlaştinii este să facă cât mai puţine mişcări, inclusiv respiratorii, pentru a diminua din viteza scufundării. Inevitabilă, orice nu ai face, dacă nu trece nimeni pe alături să te scoată. Cu cât te agiţi mai mult – cu atât te scufunzi mai repede. Şi doar nimeni nu are dubii referitor la „buna credinţă” a celui împotmolit! Cu adevărat, drumul spre iad este pavat cu intenţii bune...

Cea mai mare eroare este să consideri astăzi că deturnând protestul (dacă e să presupunem că ar exista o bătălie în culise între "occidentali" şi "ruşi" pentru a-l deturna) se poate obţine ceva. Nimic mai fals! În primul rând fiindcă, chiar dacă deturnarea protestului ar fi reuşită şi s-ar obţine, prin acelaşi protest, plecarea celor presupuşi corupţi, orice nouă putere, oricât de pro-occidentală nu ar fie ea (şi aici ar trebui s-o spun din nou, clar şi răspicat, la fel de negru pe la fel de alb, că ceea ce-mi doresc eu este o ruptură definitivă de orice formă de influenţă a Rusiei putiniste în ţară şi o integrare ireversibilă în lumea occidentală, sub orice formă: Unire, integrare în UE, NATO, oricare din ele sau toate launloc!) este obligată să-şi legitimeze existenţa şi nu s-a inventat alt mijloc s-o facă decât prin alegeri. Ce ar ieşi din asta ne-a arătat clar ultimul sondaj... Dacă şi este sondajul respectiv un fals, cu siguranţă nu greşeşte mult. (vedeţi aici un text mai vechi).

Eu unul sunt convins că aceste proteste sunt umflate şi artificiale. Pentru ca un protest să devină cu adevărat popular, precum a fost acel din 2009 în Moldova, ori precum a fost acel din Ucraina, trebuie să existe o contradicţie de fond şi o incompatibilitate între putere şi protestatari. Fără a mai vorbi de calitatea liderilor. În configuraţia de astăzi protestele din Moldova seamănă cu un putsch rudimentar, asemănător cu acel al bolşevicilor din 1917. Nu există contradicţie fundamentală între protestatari şi putere şi aici e principala noastră tragedie.

S-a furat miliardul? E corupţie şi cumetrism peste tot? Ei şi? Priviţi-vă în oglindă. Oare nu seamănă ce vedeţi acolo puţintel cu Plahotniuc, Filat, Shor, Usatâi, Dodon sau o combinaţie a lor? Vă pare că exagerez? Aş... Ieşiţi într-o seară în Chişinău. Terase şi restaurante pline, maşini scumpe pe străzi, case luxoase şi blocuri noi de apartamente care au crescut ca ciupercile... Asta numiţi Dumneavoastră sărăcie? Îmi pare rău, dar eu, statistic considerat clasă mijlocie în Franţa, mic burghez, cum ar veni, sunt un sărăntoc pe lângă voi!

Nu vă supărati, dragii mei, dar atunci când mă indignam de pe aceste pagini de faptul ca s-au închis şcoli, în cea mai mare parte nejustificat, până şi acei care se consideră de stânga în Moldova (mă refer la noţiunea ideologică, nu geopolitică) îmi răspundeau că reforma a fost inevitabilă şi că s-a greşit doar în modalitatea de aplicare... Aş putea aduce şi alte exemple de luări de poziţie care-mi par absurde, dar nu am s-o fac de teamă să nu le dau unora idei... Şcolile ţin deja de trecut... Se poate.

Am văzut comentarii invidioase la ştirea de acum câteva zile precum că Directorul resurselor umane de la Air France rămânea fără cămaşă după o întâlnire cu sindicatele. Cică, uitaţi-vă cum se protestează la ei... Dar în Franţa noţiunea de justiţie socială e o valoare sfântă! În Franţa tipul care a fost prins cu evaziune fiscală a fost măturat imediat din Guvern. Fiindcă în Franţa se plătesc impozite şi se plătesc din greu. Şi se plătesc de toată lumea! Există o incompatibilitate de fond între tipul care nu-şi plăteşte impozitele şi marea majoritate a cetăţenilor...

Trebuie să înţelegem că nu poţi avea şi lupul sătul şi oaia întreagă. Toate noţiunile astea merg la pachet. Atunci când valoarea supremă într-o societate este banul, iar succesul se măsoară în preţul maşinii pe care o conduci, este absurd să aştepţi altceva. Puterea de astăzi, coruptă până în măduva oaselor, este doar vârful unei piramide fireşti... În ţara în care este „inevitabil” să se închidă şcoli, bandiţii nu pot fi decât şefi.

Poate rămân eu ultimul cretin care încă mai crede în democraţie... Dar... Ce nu vă place azi la Plahotniuc ori la Filat din ceea ce nu aţi ştiut despre ei până la 30 noiembrie? Şi în 2010 ce era într-atât de misterios si promiţător la ei? PD – o fostă branşă a PCRM-ului. Aleşi! PLDM – partidul de buzunar al fostului Director General al Departamentului Privatizare şi Administrare a Proprietății de Stat, al unui fost Ministru de Stat. Aleşi!

Câţi din acei care astăzi protestează activ au chemat la sabotarea alegerilor?

Furtul miliardului? O-ho, descoperire! Dar atunci când a fost BEM vândut ruşilor, nu era clar că anume acest lucru urma să se întâmple? Şi pe 30 noiembrie 2014, nu se cunoştea acest lucru? Dar de nunta lui Shor în incinta Palatului Republicii, pe atunci sediu temporar al Parlamentului, aţi uitat? Asta o-ho-ho când a fost!!! Dar nu prea au influenţat chestiile astea rezultatele scrutinelor...

Trebuie sa înţelegem că valoric vorbind, a fura un ou ori a fura un bou e tot acolo. Furt se cheamă şi una şi alta. Iar în politică un hoţ este un hoţ, indiferent de cât a furat. Tipul care a deturnat o mie de euro nu este diferit de acel care a furat un miliard. În politică concesiile mici duc inevitabil la catastrofe mari. De aia şi stau ei acolo sus, rânjind la toţi, fiindcă ştiu că acei pe care-i au în faţă sunt exact la fel. Şi de aia nici proteste masive populare nu sunt posibile astăzi, fiindcă acei din piaţă, marea lor majoritate, simt acest lucru. Valoric vorbind, nu există incompatibilitate. Doar invidie şi admiraţie ascunsă. O ciudă de a se regăsi de cealaltă parte a zidului...

Tot din această cauză şi nu au de ales DAdaiştii... Ei trebuie să recurgă la violenţă ori să meargă acasă. Cam aşa precum au făcut-o bolşevicii în 1917... Altceva nu este posibil. Nu poate cineva să se bage la dubă singur pe sine. Alegeri anticipate ar însemna exact acelaşi lucru precum putschul.

Se prea poate ca rezultatele scrutinului de peste 4 ani să fie exact aceleaşi... Dar patru ani e mai mult decât patru luni. Câştigăm timp. În patru ani poate trece cineva pe-alături să ne scoată din mocirlă...

P.S.: De îndată ce m-am pronunţat împotriva protestelor, am fost imediat acuzat de partizanat politic. Fiecare crede ce crede şi cât îl duce capul. Pentru curioşi, toate textele mele sunt publice. De la 2010 încoace. Căutaţi. Poate găsiţi indicii. Legităţi, coincidenţe. Dar nu uitaţi să vă priviţi în oglindă înainte de a ieşi la protest şi verificaţi dacă aveţi ştampila "votat" în buletinul de identitate.

Imagine 1: Leon Gordon, "Elegant Man in Mirror ", 1930s

Imagine 2: Chris Peters, "Stranger in the Mirror", 2008

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Din punctul de vedere şi perspectiva de comentator al ştirilor şi evenimentelor, săptămâna care a trecut a fost una foarte uşoară pe de o parte şi extrem de complicată pe de alta. Mai rar se întâmplă ca un singur eveniment să eclipseze în aşa măsură orice s-ar fi întâmplat până şi după el.

Pare simplu, fiindcă cel mai evident şi uşor lucru ar fi să vorbeşti doar despre acest mega-eveniment şi totodată complicat, fiindcă, cum n-ai da, s-au mai întâmplat şi alte lucruri şi-apoi chiar te întrebi dacă nu carecumva a explodat această bombă mediatică luminescentă pentru a umbri alte mişcări…

Voi reveni şi voi încerca să găsesc un echilibru în măsura posibilului, dar nu înainte de a vă vorbi şi de bine:

HAI LA TEATRU! Se întâmplă la Chişinău, la Teatrul Naţional Mihai Eminescu. Dacă şi îmi lipseşte ceva acum, acestea sunt ieşirile regulate de altădată la teatru. În perioada 17-27 septembrie, teatre din Sibiu, Craiova, Iași şi București se vor da în spectacol, literalmente!, în capitală. Mergeţi, norocoşilor! Nu staţi la televizor, căci nu-i nimic bun acolo...

Şi acum să trecem la oile noastre care, vorba lui Păcală, albe sunt niciuna, iar negre – şi mai puţine…

TRASNETUL BANCONAŢIONAL Drăguţanu a demisionat! Ba-bah! Urrraaaa! Primul cap a căzut! No, să nu credeţi că aşa zic eu. Este ceea ce am citit scris de unul din activiştii de frunte al DAdaiştilor pe una din reţelele de socializare. Ceream şi eu „capul lui Moţoc” într-un interviu la Europa Liberă, cu doar două zile înainte de a (se) pica ditamai Guvernatorul BNM. Numai că există o nuanţă. Eu nu vreau demisie. Prea uşor scapă. Eu vreau anchetă! Cercetat penal şi băgat la dubă! Şi încă ceva: e o constantă dubioasă. gAburici (se) pica exact înainte ca să vină o delegaţie de la FMI ca să negocieze un acord şi astfel ea nu a mai venit. Acum, hodoronc-tronc!, i se trezeşte sovestea (care dormea dusă până acum) şi lui Drăguţanu, dar exact înainte ca să vină o delegaţie de la FMI ca să negocieze un acord … Până şi în acest text eroarea stilistică bate la ochi… Cineva, totuşi, tare se mai teme de acest acord. Cine-o fi el, nu ştiu. Cine ar fi cointeresat (mdeh, vorba francezului, cautăm à qui profite le crime) e mai lesne de găsit… Dar iată încă un mic detaliu: cu o zi înainte de a-şi anunţa demisia, Drăguţanu se întâlneşte cu Candu (scuzaţi pentru cacofonie)… Iar Candu, mai deunăzi, îl ataca direct pe Streleţ, invinuindu-l de faptul că acesta din urmă ar fi responsabil de demisia lui Drăguţanu, adicătelea ar fi făcut presiuni… Ptfu!...

FMI ÎN EXCURSIE ÎN MOLDOVA Delegaţia FMI a ajuns totuşi la Chişinău. Ceva discută ei acolo, dar acord, bineînţeles nu vor să semneze fără un nou Guvernator. Bravo, Drăguţanu! Scop atins! Se zice că delegaţia FMI ar fi aflat prea târziu despre accesul de conştiinţă al ex-Guvernatorului şi nu au mai schimbat decât agenda. Pe bune, bilete la avion sunt, hotelurile rezervate, diurnele primite… La ce să anulezi vizita?

150 DE MILIOANE A avut loc şi o reuniune comună a guvernelor României şi Moldovei la Constanţa. România ne oferă 150 de milioane de euro pentru plăţile curente. Adică, staţi, ce zic eu? Nu ne oferă, ci ni le împrumută! Toate bune, dar eu aş vrea să ştiu a cui rată la dobândă ar fi fost mai bună: de la FMI sau de la Guvernul României? Şi apoi se ştie că FMI-ul condiţionează banii. De exemplu, ei insistă pentru ca în Moldova să fie realizată o reformă fiscală, mai pe şleau – să fie impozitate averile mari. România ce condiţii pune? În afară de ajutor frăţesc şi… dobândă, căci se ştie: frate, frate, dar brânza-i pe bani. În fine, îmi fac eu aici de cap. Dacă nu veneau banii ăştia de la români se prea poate că rămâneam fără pensii şi salarii… Fin jucat… Şi bani obţinuţi, şi de FMI scăpați. Restul ce mai contează?...

SIRIENII RUŞI Amestecul Rusiei în Siria devine din ce în ce mai evident. Apar informaţii nu doar despre prezenţa nemijlocită a ruşilor acolo (ei apărând regimul lui Assad), dar şi despre faptul că ar contribui la dezvoltarea Statului Islamic… Naiba să-i ia, dar Rusia are tot interesul să reia dialogul cu occidentul. Ce poate fi mai bun decât o bună şi sănătoasă luptă împotriva terorismului? Ca un efect secundar, împărţim şi Europa cu această ocazie… Şi propuneri au fost deja făcute în acest sens...

Restul ştirilor contează mai puţin. Chiar dacă am mai aflat câteva lucruri curioase: artistul poporului (al cărui popor?) Suruceanu a cântat la nunta lui Şevciuc cu Ştanschi la Tiraspol. Normal gest, patriotic. Tappiola ne explică că rândunica de la DNA de fapt nu este nici măcar rândunică, ci un proiect planificat şi programat demult. Şi noi care speram… Usatâi şi Dodon vin şi ei să protesteze la Chişinău, deşi nimeni nici nu mai înţelege ce mai vor aceştia, căci conform Constituţiei Parlamentul nu poate fi destituit începând cu 23 septembrie. Gata, băieţi! Luaţi corturile şi marş acasă! Veniţi peste şase luni, când se va re-alege Preşedintele! Şi încă un ultim lucru: primele dosare din povestea BEM au fost trimise în judecată. Păsărele mici, dar totuşi eu voi urmări cu mare atenţie absolut orice noutate din această parte.

Cam atât…

Vă doresc o săptămână frumoasă cu noutăţi puţine! Căci no news- good news.

Daruri să nu primeşti, căci darurile orbesc ochii celor ce văd şi strâmbă pricinile cele drepte.

Exodul, 23:8

Acum câteva zile, la o întâlnire cu prietenii, am ajuns să discutăm şi despre politică. Lucru ştiut: o discuţie între bărbati ajunge inevitabil la unul din aceste trei subiecte – bani, femei sau politică. Şi cum educaţia nu-mi permite să discut despre primele două... Discutam, bineînţeles, despre Republica Moldova şi evenimentele de acolo. Îmi permiteam să vin cu o aserţiune relativ categorică şi tendenţioasă, din acelea de care doar în discuţii de acest gen se fac.

(Cred că e timpul sa fac şi un mic disclimer înainte de a continua: tot ce va urma sunt doar opiniile mele, fără pretenţii de a avea dreptate, dar total asumate. Poate lucrurile se văd puţin diferit de la distanţă, mai mari... Nu ştiu. Dar e posibil să se vadă şi greşit. Mă las la discreţia Domniilor voastre, dragii mei şi fideli cititori).

Un epizod însă mă face să scriu negru pe alb ceea ce o spun de la alegerile parlamentare încoace în cercuri mai restrânse şi mai intime. Iată „evenimentul”: mass-media din Moldova a preluat zilele acestea (vedeţi aici şi aici) o declaraţie a unui din cei mai aprigi propagandişti putinişti, Maxim Shevchenko (originalul interviului este aici), în care acesta, deschis şi fără ambiguităţi, spune că „moldovenii” şi „românii” sunt acelaşi popor şi că este dreptul lor să se unească, dar fără Transnistria, de la sine înţeles, care ar intra în componenţa Rusiei, formând o enclavă similară cu cea a Königsbergului (Kaliningrad). Declaraţie care vine în contradicţie cu practic tot ce s-a spus de Kremlin şi politrucii săi până acum în raport cu Moldova şi care pare surprinzătoare la prima vedere. Iată că ajungem şi la spusele mele, care se cer înşirate azi pe „foaie”...

1. În Republica Moldova politica a murit definitiv imediat după scrutinul din 30 noiembrie pe care forţele proeuropene l-au pierdut. A rămas doar geopolitica. (deşi aici îmi veţi putea reproşa că la noi nu s-a făcut decât geopolitică de la Independenţă încoace, dar nu este chiar aşa şi oricum acesta este un alt vast subiect)
2. Se duce un război pentru Ucraina, respectiv toate evenimentele din Moldova şi oricare alte acţiuni ale Rusiei (chiar şi în Siria) trebuiesc descifrate anume în acest context. Putin îşi doreşte un nou hotar, o nouă departajare a Europei în zone de influenţă, după modelul postbelic.

Noul zid este inevitabil (dacă rezistă regimul putinist, desigur, şi nu intervine o schimbare majoră în chiar Rusia). Întrebarea este următoarea: pe unde va trece noul hotar? După cum decurg lucrurile, există două scenarii plauzibile: el va trece prin Donbass (Este ceea ce încearcă să obţină Ucraina şi aliaţii săi din răsputeri. Aici apar însă alte întrebări, cum ar fi „DNR în componenţa Ucrainei ori ba?”, de exemplu, dar acest lucru nu este subiectul acestui text) sau pe... Prut.

Fiecare din aceste două scenarii implică un anumit fel de desfăşurare a evenimentelor, dar în ambele cazuri, şi aici este tragedia noastră, Moldova nu contează, din păcate, deloc. Mai bine zis contează, dar ea merge „la pachet” cu Ucraina. Evenimentele din Moldova, la fel precum războiul din Donbass, sunt doar bătălii, epizoade tragice, ale acestui război. Acest lucru nu ne prevesteşte nimic bun, căci în toată maşinăria asta pauperizarea populaţiei şi generarea unui sentiment de nemulţumire generalizat este doar un instrument...

Să revenim la declaraţiile lui Shevchenko. Interviul său se înscrie perfect în logica războiului pentru Ucraina. Kremlinul a apucat de ceva timp să comunice cu occidentul prin intermediul mass-media. Dacă propaganda isterică, de doi bani, care curge din televiziunile centrale şi care e capabilă, printre altele, să se modifice cardinal de la o zi la alta precum a mai fost în istorie, cu anumiţi „guru” de genul lui Dughin, Zadornov, Kiseliov ş.a.m.d., se adresează populaţiei, alţi vehiculatori de mesaje (precum Shevchenko sau Pozner, ori chiar filmul cu participarea lui Putin despre anexarea Crimeii) se adresează direct Occidentului.

Ceea ce spune Shevchenko este de fapt o propunere de troc, destul de oficială, cred, făcută Occidentului de a trasa noua frontieră de departajare a sferelor de influenţă pe... Nistru.

Iată cum înţeleg eu mesajul Kremlinului: „Vă dăm Moldova (evenimentele recente din ţară demonstrează că Kremlinul controlează perfect situaţia în teren) în schimbul Ucrainei. „Datul” se face prin intermediul „Unirii”. De nu, continuăm confruntarea. Războiul în Ucraina va continua ori va fi îngheţat (acest lucru nu mai este principial acum), iar Moldova va trece cu desăvârşire în vasalitate şi control direct politic faţă de Kremlin.” Fiţi de acord, pentru moment „protestul” din PMAN poate fi lesne îndreptat în oricare din aceste două direcţii.

Mai mult decât atât, confruntarea Rusia – Occident care se profilează din ce în ce mai accentuat în Siria poate servi şi el de element de negociere. O coaliţie „antiteroristă” cu participarea Rusiei este un argument foarte şi foarte ademenitor pentru lumea Vestului (a se asculta şi acest interviu al lui Shevchenko. Apropo, o observaţie mai generală: dacă doriţi să înţelegeţi bine ceea ce se face în Moldova, interesaţi-vă de ceea ce se zice în Rusia!)

Acest nou „deal” pare să ne avantajeze... Pentru noi ar echivala cu începutul soluţionarii tuturor releleor, cu corupţia şi sărăcia launloc... Îl va accepta oare Occidentul? Hăt departe, în iunie 2011, scriam următoarele:

„Transnistria? Huiduiţi-mă, Domnii mei, dar eu unul nu văd ce treabă avem noi acolo. Vor independenţă? Poftim, luaţi cu tona! Şi să nu-mi scoateţi argumente cu găgăuzii, căci nu sînt valabile. Din punct de vedere istoric. Numai că aş fi curios să văd reacţia UE, NATO, chiar şi a Rusiei, în acest caz... Deşi, cred că, dacă se dorea, se putea de găsit o soluţie şi cu Transnistria în componenţa statului monolit şi indivizat al Republicii Moldova. Dar asta însemna milioane mai puţin în buzunarul cuiva.”

Un Guvern cu adevărat pro-european moldovenesc ar fi putut „şantaja” serios Occidentul pe timpuri cu recunoaşterea Transnistriei şi accelera anumite procese euro-integraţioniste şi chiar de reîntregire a ţării. Numai că acum e târziu. Lumea s-a schimbat mult de atunci. Nu cred că Occidentul va renunţa la Ucraina. Recentele numiri în executivul ucrainean, fără a mai aminti de Saakashvili, omul cel mai vizibil şi emblematic, demonstrează un interes sporit al occidentalilor în Ucraina. Astfel, Natalia Iaresko, Ministrul Finanţelor din Ucraina, va putea beneficia de suportul lui Arthur Laffer, o adevărată somitate, fost consilier al lui Reagan şi Thatcher (asta nu ţi-e Stéphane Bridé de la noi!), care se alătură unei echipe deja destul de impunătoare. Despre ajutoarele financiare acordate Ucrainei nici nu mai pomenim, ele fiind mai puţin revelatoare din acest punct de vedere.

Cu tot regretul, dar vom fi nevoiţi să-i dezamăgim pa acei care s-au bucurat prea mult de sus-numita declaraţie a lui Maxim Shevchenko. Pentru moment, nimic nu denotă că oferta Rusiei ar putea fi acceptată. Bătălia noastră va fi mai anevoioasă şi mai lungă... Iar occidentul are tot interesul, ţinând cont de cele relatate mai sus, să ne ajute. Şi nu doar declarativ ori doar cu bani (eroarea lor de până acum). Să sperăm că faimoasa „rândunică DNA” se înscrie anume în acest proces şi să le amintim că una hirunda non facit vera. „Bătălia pentru Moldova” este una din cheile succesului în războiul pentru Ucraina. Pentru moment Rusia e în net avantaj...

Iar pentru noi, întrebarea fundamentală e alta: cum de am ajuns să nu mai fim stăpâni pe propria soartă? Şi cum să facem ca această soartă să fie decisă prin procese democratice, cristalizate în decizii luate la Chişinău şi nu în cabinetele obscure de la Kremlin sau de aiurea de prin alte părţi?

"Suntem noi, basarabenii, COPII AI DEZASTRELOR, şi din încleştarea cu destinul, sau mai ales cu trufaşii, uriaşii vecini, n-am fi putut nicicum să ieşim învingători. Suntem nişte învinşi.”, Aureliu Busuioc, „În căutarea pierderii de timp” (RAO. Prut Internaţional, 2011, p. 234)

Mat 7:18 „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.”

Mat 7:19 „Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.”

Citesc cu durere noutăţile de acasă... Durere căreia i se aplică un multiplicator de neputinţă.

Nu, nu suntem japonezi. Dacă am fi samurai, şi-ar face hara-kiri toată clasa politică de vârf, or la noi e invers: îşi desfac baierele acei care au de suferit de pe urma lor. Acele zeci de mii de persoane care au ieşit în stradă, acele câteva zeci ori sute care stau şi astăzi în piaţă sunt enzimele care precipită digerarea şi descompunerea a ceea ce se numeşte astăzi „Republica Moldova”.

Să fiu înţeles corect: eu îmi iubesc oamenii şi ţara. Şi atunci când vor fi duşi la abator, voi muri şi eu împreună cu ei. Încă o dată. Şi nici nu e este o învinuire adusă oamenilor care, disperaţi, au descins în PMAN. Numai că nu există loc pentru frumos acolo. Iar toţi acei care descoperă subit „oameni frumoşi” în piaţă, deşi până acum i-au făcut de ocară în mai toate postările pe reţelele de socializare (oi, boi, bădărani, inculţi, analfabeţi, mămăligă care nu explodează) sunt cel puţin ipocriţi… Ceea ce voi scrie în continuare nu li se adresează, fiindcă inevitabilul trebuia să se întâmple. Într-un fel sau altul. Aceste proteste nu fac decât să accelereze anumite procese.

Iată ce scriam eu la începutul lui iulie curent: Tind să cred că tot vodevilul cu BEM & Co face parte dintr-o strategie bine pusă la punct şi se înscrie într-un plan mai amplu de re-aducere definitivă a acestui teritoriu volatil în sfera de influenţă a Kremlinului. Am mai spus-o şi repet şi aici: dacă scopul ultim al „jafului secolului” ar fi fost jaful per se, nu aflam nici astăzi nimic. În primul rând fiindcă un „gospodar” bun nu taie niciodată gâsca ce face ouă de aur. Or, anume asta a fost făcut atunci când s-a dat lovitura. Fiindcă nu banii au fost scopul final, ci crearea unei situaţii de zugzwang în care orice nu ai face, tot în favoarea Kremlinului iese. Proteste şi revoluţii? Ajung la putere oamenii care trebuie. Alegeri? – exact la fel. Încerci să tragi la răspundere pe cineva? Ha! Îi bagi pe toţi la dubă, decapitând toată „elita” politică şi concomitent distrugând partidele de guvernământ care ar rămâne fără finanţatori - din nou: vine el cine trebuie în scaun. Ramâne Unirea, dar e un vis într-atât de utopic astăzi... Nasoală situaţie, nu-i aşa?...

Din păcate, vacanţele petrecute în Moldova, departe de Chişinău, în imersiune totală în realitatea şi cotidianul provinciei timp de o lună, mi-au transformat temerile în certitudini. Pro-europenii au pierdut definitiv „lupta pentru Moldova” şi doar o minune Dumnezeiască mai poate salva ceva. Minunea nu se va întâmpla, căci foarte puţini la Chişinău au sentimentul catastrofei care s-a produs. Nici măcar cifrele ultimului scrutin nu le spun nimic… Oare puţini au fost acei care afirmau că „pro-europenii” au câştigat alegerile locale?...

Dar să revenim la protest. Ceea ce se întâmplă acum în PMAN este într-adevăr o catastrofă. Nu exagerez şi nu căutaţi patos şi emfază ieftină în ceea ce afirm. Iar mulţimea şi nevoile oamenilor sunt folosite drept carne de tun într-o bătălie pe care nu o înţeleg.

Aş putea spune doar un singur lucru şi apoi pune punct: printre acei care au chemat lumea în stradă şi care cuvântează din tribune se află inşi care în timpuri nu prea depărtate luau cu asalt „Antena C” şi "Euro TV", pentru a nu pomeni decât un singur epizod, cel mai marcant şi simbolic, din isprăvile justiţiarilor de astăzi. Ce să-i faci, dacă suferim de amnezie cronică? Prea repede uităm, prea uşor iertăm...

Cică jurnaliştii de la Publika TV, (postul lui Plahotniuc/Ulinici) nu au fost lăsaţi să filmeze protestul. Dar în piaţă se priveşte non-stop o altă televiziune, Jurnal TV (postul Ţopilor... ori al lui Filat deja?)... Şi aici la fel am putea pune punct... Asistăm la o bătălie elementară între mafioţi. Unul e la putere, altul încearcă să se răzbune. Pentru noi – tot un drac... Nu-i de azi. Jurnal TV îl promova cu insistenţă pe Mocanu & Co înainte de legislative... Acum gata? Nu mai este bun? Tinerii care au ieşit cu iniţiativa primelor proteste (mult înaintea DA-ului) nu au fost oare huiduiţi de acelaşi Jurnal TV şi taxati de adepţi ai lui Plahotniuc? (E drept că astăzi stau pe scenă alături!)

Dar cel mai grav lucru se întâmplă totuşi în altă parte (dacă e să presupunem că protestul în sine ar putea fi văzut şi ca un fenomen pozitiv: îi mai sperie pe guvernanţi): DAdaiştii cer demisii şi nici măcar nu ascund (a se vedea declaraţiile lui Boţan) că-şi doresc alegeri anticipate. Nu în zadar se atacă direct Preşedintele. Aşa-i mai sigur...

Ştiţi însă ce mă şifonează aici? Mulţi din acei care astăzi sunt mândri de „oamenii frumoşi” din PMAN făceau apeluri (nu tare demult) la boicotarea alegerilor... Păi cum stăm cu democraţia, fraţilor? Cerem demisia celor aleşi de alţii?

Aceste cerinţe de demisie nu pot însemna decât două lucruri: 1) se joacă vădit şi conştient cartea geopolitică (mai pe şleau: se curăţă drumul pentru „putinişti”) 2) incompetenţă şi totală ignoranţă sau negare a realităţii din ţară. Prefer să fie a doua versiune...

Căci alternativă pe „frontul pro-european” nu există. PLDM cu PD sunt asimilate cu Filat şi Plahotniuc respectiv, autorii celor mai mari hoţii din scurta istorie a Moldovei... PPEM-ul lui Leancă e tânar, iar liderul lor nu va reuşi niciodată să-şi şteargă semnăturile de pe diversele decizii guvernamentale în legătură cu BEM-ul şi AIC-ul... PL-ul, chiar dacă nu poate fi acuzat direct, chiar dacă a fost scos din Guvern pe timpuri, e tras la fund de celelalte două formaţiuni cu care a făcut coaliţie, deşi şi fără ele piatra pre nume „Ghimpu” e destul de grea... Numai „genialitatea” marelui strateg poate explica cum de PL-ul nu a reuşit să depăşească 12% la alegeri, având cărţile BEM şi AIC la mână. Fără a mai pomeni de imensa „popularitate” a lui Chirtoacă la Chişinău... Ce altceva? Maia Sandu? Dar ea nici partid încă nu şi-a făcut! Ori va merge cu noua formaţiune a lui Cheianu? E doar o declaraţie pentru moment şi-apoi ce căpătăm în persoana lui? O nouă versiune PD-istă (cu Ţopii în locul lui Plahotniuc)? Ori poate PLR? După ce a torpilat PL-ul au fost la rândul lor torpilaţi de Ana Guţu & Co. Ana Guţu? Oamenii ăştia sunt chintesenţa traseismului şi clientelismului politic. În mai puţin de doi ani unii din ei sunt deja la a 4-a (!!!) formaţiune politică (PL > PLR > PLDM > proiectul „Dreapta”). Dupa 3-4 luni se vor „trăda” pe ei înşişi, la unii e în gene...

Şi toţi aceştia de mai sus îşi trimit zilnic unii altora ghiulele grele...

În schimb, de cealaltă parte, „pro-putinistă”, totul e pus bine pe roate. Fiecare actor îşi are misiunea lui. ANTIFA provoacă, diabolizează puterea şi se victimizează; Dodon – pe post de paratrăsnet: face zarvă cât mai multă şi atrage asupra lui săgeţile tuturor; Usatâi – pe post de combină: culege tot ce mişcă şi e supărat, iar supăraţi acum suntem cu toţii (întrebarea este: în care cabinet îi stă lui Usatâi năcealnicul?)...

Aşa că... Dragi „Sânte firi vizionare”, mai lăsaţi-mă în pace cu „frumosul” văzut în PMAN! Lume necăjită de care îşi bate joc oricare nu-i e lene... Monedă de schimb... 

Pentru moment însă situaţia seamănă cu insul care a nimerit în mlaştină. Încet, dar sigur, se duce la fund. Orice mişcare a lui nu face decât să accelereze scufundarea. Unica soluţie – să-l scoată cineva din afară.

Eu unul am semnat şi ader totalmente la alt apel: îl gasiţi pe Platzforma.md.

Photo: Valentina Ursu, Europa Liberă