TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 « Не корысти ради, а токмо волею пославшей мя жены. », Отец Фёдор din « 12 scaune » de Ilf & Petrov

Doamne, cum îi mai ţii? Deşi... Ce treabă să aibă ditamai Dumnezeu cu nişte necăjiţi de alde noi? Căci nu El i-a ales, nu El ne scoate la mitinguri, nu El cumpără lumânari... Cu siguranţă că le vede pe toate de acolo, de sus. Că doar n-o fi având nevoie de drone, ca noi, iştilalţi...

VĂZUŢI DE SUS Totuşi au fost bune protestele de la Chişinău la ceva! Lumea şi-a cumpărat drone pentru a evalua numărul protestatarilor, iar acum, vrei - nu vrei, trebuie să faci ceva cu ele. Şi au pornit a filma de sus palatele diriguitorilor noştri. Nu că ar fi fost o mare taină. Despre casele lor luxoase s-a tot scris. Dar cu imaginile era ceva mai greu – ai noştri mahări şi-au ridicat ziduri de peste doi metri şi cele mai savuroase lucruri rămâneau ascunse. Da, şi unghiul de fimare... Acum, cu drona, totul a devenit mult mai... SPECTACULOS! Săptămâna aceasta au defilat trei filmuleţe: Ex- Preşedintele CC, Dumitru Pulbere (acela care primea cândva în dar de la Voronin un ceas scump de mână), ex-deputatul PD, Constantin Botnari, acel care-şi depunea mandadul în chiar această săptămână (şi care, în afară de casă, a mai îngrădit şi vreo 40 de ari din pădurea de alături) şi „colonelul” Vladimir Cantarean, alias Mitropolitul Vladimir... Despre această „cocioabă”, scria ZdG încă prin 2014, dar Cantarean negase atunci. Totuşi tare lucrativ business mai sunt lumânările astea! Avea dreptate Părintele Fiodor... O mică fabrică de lumânări – şi fericirea-i garantată, dar ditamai atunci când ai o Mitropolie la dispoziţie!... Şi încă ceva: tare aş fi curios să ştiu cui aparţin şi căsuţele din vecinătatea celor arătate. Că nu arată deloc rău nici ele. Interesant: proprietarii lor au plătit impozite conform legii? Chiar aş vrea să aflu, din ce salarii au ridicat ei aşa palate?

7.500 Un fapt divers: ştiaţi că în lume există doar 54 de munţi mai înalţi de 7.500m? Nu 101, ci doar 54. Dar să lăsăm munţii. Un deputat de pe la noi, Sergiu Stati, se vaicără că nu-i ajung 7.500 de lei. În ţara în care majoritatea pensionarilor abia depăşesc 1000 de lei pe lună, cu tensiuni sociale, această declaraţie a răsunat ca o explozie... Dar cel mai interesant nu este faptul că deputatul se jeluie, ci acest fragment din monologul lui: „...și încă să mai susții nu știu ce.” Semnificativ... Cum e la noi cu legislaţia? Poate fi considerată această frază autodenunţ? Adică omul s-a spălat preventiv de păcate, gata... La urma-urmelor mi-ar place să fie adevărat ce zice Stati (să ştiu că trăieşte doar din leafă), numai că el şi aici minte: cică în 2014 deputatul ar fi avut un venit lunar (declarat!) de 18.887 lei. Între timp i-aş recomanda un master-class de la Diana Guja cum să te descurci cu 3.000 de lei pe lună, sau i-aş propune să facă ca acest profesor care lucrează nopţile la benzinărie. No, eu zic că lui Stati îi va fi şi mai uşor. La cât de des se adună Parlamentul are avea timp berechet pentru un al doilea job...

FRATE, FRATE, CÂŢI BANI DAI? Preşedintele Timofti a plecat la Bucureşti. După bani. Dar brânza pe gratis s-a terminat. A fost băgată-n şip european. Integrează-te acum, dacă poţi... Fără reforme care ar subţia bine de tot corupţia – nicidecum... Totuşi patru milioane Timofti i-a cerşit. Numai că tot păţitu-i priceput şi banii vor fi distribuiţi direct pentru ajutoare umanitare destinatarilor. Pentru restul nevoilor va trebui de căutat pe la cei filmaţi cu drona...

ŞI UE SUNT SUPĂRAŢI? Miniştrii de externe UE au făcut o declaraţie referitor la Moldova. Nicu Popescu zice că e cea mai dură de la guvernarea comunistă încoace. Pirkka Tapiola zice că UE cere acelaşi lucru ca şi până acum. Adică nu s-ar fi schimbat nimic. În afară de un lucru: s-a terminat creditul. Orice fel de credit.

FORMUZAL SE INSTALEAZĂ ÎN GAYROPA Tare dubios Formuzal-ăsta... Nu demult umbla cu acei de-i fac pe europeni pederaşti, iar acum, hop! - o şterge în Germania. Ori minţea cu neruşinare, ori... Oare nu cumva? Hmmm... Original coming-out-ul... Cine să-i ştie pe Gayropenii ăştia?...

AJUSTĂRI ORI SCUMPIRI? Pe e-sanatate.md a fost publicat un articol despre scumpirea medicamentelor. Funcţionarilor de la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu le-a plăcut, cică nu-i scumpire, ci „ajustare”. E din cauza cursului valutar. Eu i-aş invita să consulte sensul cuvântului „a scumpi” în DEX. Nu-i bai, dacă vreţi să fie „ajustare” - să fie. Când veţi ajusta şi veniturile populaţiei la cursul valutar (interesant currency board ar ieşi, nu-i aşa?) atunci va fi ajustare. Până atunci e scumpire şi punctum!

BOMBA Ridha Tekaia de la Mobias Banca (Groupe Société Générale) într-un interviu de o claritate rară ne explică ce se întâmplă acum în sistemul bancar. Apoi, fraţilor, dacă e aşa cum zice Dumnealui, atunci stăm călare pe o bombă şi ne jucăm cu detonatorul... Miliardul va fi o glumă inocentă pe lângă ceea ce poate urma... Pe de altă parte, nici nu vreau să-mi imaginez câte obligaţiuni de stat la o rată a dobânzii astronomică au fost deja emise...

CHIŞINĂU IS NOT NEW YORK! CMC a decis că în centrul istoric al Chişinăului clădiri mai nalte de 12 metri nu pot fi înălţate. Mai sus – doar cu drona! O decizie bună! Sper să se refere şi la hotelul planificat în locul Cafenelei Guguţă. Nu de alta, dar judecăţile nu servesc la nimic. Iar în afară de o mână de activişti, soarta acestui ex-spaţiu public nu interesează „protestatarii”, chiar dacă proiectul i-ar fi aparţinut lui Plahotniuc! Bineînţeles, ei sunt interesaţi de anticipate şi nu au timp de fleacuri...

Cam atât. O săptămână frumoasă vă doresc! Şi cât mai puţine noutăţi, căci No news – good news!

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

A fost o săptămână mai calmă. Deşi nu mai ştiu dacă mai poate ceva fi numit calm în Moldova... Adică, staţi puţin? Am zis „în Moldova”? Eroare! Corect ar fi să spunem „în spaţiul mediatic sau într-un perimetru bine delimitat din jurul instituţiilor guvernamentale”. În restul ţării e calm. Lumea îşi caută de treabă. Încearcă să se descurce într-un fel sau altul. Rândurile de la birourile de stare civilă o demonstrează. Ce bine a greşit acel care a scris pe eticheta pentru mere: „Moldova. Gust de-o-sibit”... Cel mai simplu e să vii cu acuzaţii de genul „mămăliga nu exploadează”, dar şi aici am greşi... Eu cred în înţelepciunea colectivă a poporului. Uite, dacă i-ai lua pe fiecare în parte... mdeh... avem cu ce-am rămas, dar instinctele de supravieţuire încă nu dau greş.

Oamenii noştri au învăţat un lucru: oricare nu ar veni la putere, tot de ei se vor lua... Şi rabdă. Până la un punct. Iar când nu mai pot răbda, ori nu mai vor (Iată deci revolta moldoveanului! Să te cari! Să te rupi! De pământ, din loc, în două...), pleacă... Şi acasă? Ce, acasa? E cum a mai fost... De 25 de ani. Şi asta-i problema. Vin ai noştri, pleacă-ai noştri... Toate bune, dar acei câţiva tâmpiţi din perimetrele enunţate mai sus chiar pot să ne ducă la pierzanie.

LA LIMITA DE JOS A PROSTIEI Instigările la ură şi violenţă care s-au tot intensificat pe parcursul ultimului timp încep a se materializa... În casa lui Drăguţanu s-a aruncat cu o grenadă. FB s-a umplut cu comentarii aiurea de genul "e o înscenare pentru ca Drăguţanu să rămână guvernator"...

Hoooo, trrrrrr!, oameni buni, s-a aruncat o bombă în casa unui om! Nu contează cine şi pentru ce anume a făcut-o. Contează că s-au creat premise ca "aruncatul de grenade" să devină un instrument POSIBIL şi REALIZABIL... Putea să nu fie "grenadă", putea să nu fie nimic, doar un fals media, putea să fie pusă chiar de Drăguţanu în persoană. Nu are nici cea mai mică importanţă! Important este faptul că acest lucru a intrat în instrumentariul (fie el şi doar discursiv) posibilului... Iar acest lucru este deja o schimbare. Faţă de acei 25 de ani de până acum.

Şi aceasta este, cred eu, cea mai importantă noutate a săptămânii. Căci restul sunt dor variaţii ale aceluiaşi scenariu de doi bani. Ne amuzăm şi noi de originalitatea decorului, de mici schimbări de stilistică... Să vedem:

GHINZILE SUNT SCOASE DIN SCORBURĂ Oamenii lui Filat sunt scoşi din funcţii şi alţii, oamenii „majorităţii”, vin în loc. Întotdeauna aşa s-a întâmplat. Nimic nou.

FILAT SE PLÂNGE LA CEDO Avocaţii lui Filat au zis că au trimis plângere. CEDO a confirmat recepţia ei. Nimic nou. Banal. Într-atât de banal încât vă scriam acest lucru imediat dupa arestarea lui Filat. Şi ştiţi ce e hilar? Filat atacă Moldova! Nu pe Plaha. Şi ghiciţi, cine va plăti dacă Filat cere despăgubiri?... Iar el le va cere, cu siguranţă!

BAŞTOVOI Tragedie. Eu nu judec. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Dar mă gândesc la sutele, miile de cazuri similare. În familii care se scriu în buletin diferit de „BAŞTOVOI” şi despre care nu scrie nimeni. De 25 de ani... Şi ce?...

TREI LUNI FĂRĂ CONTROALE Cică pentru ca businessul să meargă mai bine. O fi. Dar explicaţi-mi, vă rog, de ce prima întrebare care mi-a trecut prin cap sună astfel: „Interesant, ce au de gând să fure în aceste trei luni? La ce le încurcă controalele?”

MĂTĂSARU ARESTAT Spectacolul cu arestul lui Mătăsaru e de prost gust. De la şi până la. În absolut toate componentele lui. Într-o ţară în care bunul simţ a dispărut cu desăvârşire nici nu putea să se întâmple altfel.

DORIN BATMAN Demult tot repet şi vă rog să mă iertaţi dacă v-am ros urechile cu această aserţiune: cred că cea mai caracteristică trăsătură a politicienilor de la noi este lipsa totală a simţului ridicolului. După publicarea unui dosar în presă despre familia Chirtoacă şi bâlbâielile edilului în retur, primarul o fi vrut să-şi mai ridice reitingul. Şi s-a căţărat dupa el pe un panou publicitar. Cică l-a salvat. Pe băiat, căci reitingul nu-l ridici cu una cu două... Iată, de exemplu: Wi-Fi în trolee. Lucru bun? Nu ştiu. Cert este că e total inutil. Şi ridicol.

Ce să vă mai zic? Iată undeva în altă parte se întâmplă lucruri din domeniul normalului: Preşedintele Comisiei pentru piaţa financiară şi de capital din Letonia, Kristaps Zakulis, și-a dat demisia, după ce s-a adeverit că trei instituții bancare letone au fost implicate în jaful de miliarde din Republica Moldova. În România demisionează Procurorul General pentru faptul că a folosit nejustificat coloana de maşini oficiala... La noi? Nimic... Ah da, avem „societate civilă”! Numai că în această săptămână cam 2/3 din "activiştii" noştri de frunte au dat o raită pe la Moscova...

Între timp scandalurile şi dezvăluirile schemelor de corupţie cad ca merele lui Newton. Ne cad nouă în cap. Ar trebui să inventăm şi noi niste legi universale ceva, până nu ne-a ameţit de-a binelea...

Imagine: Salvador Dali, "Melting Watch", 1954

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

O dată ce-ai transformat un popor într-o gloată, el se supraveghează, se mutilează, se torturează singur, neîncetat, măcinat de vulnerabilitate, ca un melc scos brutal din cochilia lui.

Mircea Cărtărescu, Orbitor. Corpul, (Humanitas, 2008, p.133)

Există săptămâni în care (nu) devine foarte uşor să scrii sinteze. Fiindcă săptămâna se reduce la un singur eveniment. Un fel de mega-story care le eclipsează pe toate celelalte...Nu ştiu dacă aţi sesizat în textul din vinerea trecută o notă extrem de îngrijorată şi premonitorie. Şi acel apel aproape dezesperat: „Ar fi prea frumos să se întâmple un lucru: să nu mai iasă niciun om în stradă! Niciunul! La niciun meeting! Doar imaginaţi-vă: ies Dodon, Usatâi, Plahotniuc, Nastase, Ghimpu, Sturza, Sandu ori cine altul mai face meetinguri pe-acolo, la tribună, iar în faţă – nimeni! Niciunul! Ţipenie de om!”

Însă chemarea mea venea prea târziu, şi, la o adică, ce valorează ea?... Eu nu sunt televizor. Şi acele câteva zeci de cititori, dacă nu sunt şi aici prea optimist, ce pot face? Cu atât mai mult cu cât bănuiesc (mai degrabă sper) că ei sunt oameni cumsecade, înţelepţi şi chibzuiţi...

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat...

Iată ce scriam eu în iulie 2015!: „Am mai spus-o şi repet şi aici: dacă scopul ultim al „jafului secolului” ar fi fost jaful per se, nu aflam nici astăzi nimic. În primul rând fiindcă un „gospodar” bun nu taie niciodată gâsca ce face ouă de aur. Or, anume asta a fost făcut atunci când s-a dat lovitura. Fiindcă nu banii au fost scopul final, ci crearea unei situaţii de zugzwang în care orice nu ai face, tot în favoarea Kremlinului iese. Proteste şi revoluţii? Ajung la putere oamenii care trebuie. Alegeri? – exact la fel. Încerci să tragi la răspundere pe cineva? Ha! Îi bagi pe toţi la dubă, decapitând toată „elita” politică şi concomitent distrugând partidele de guvernământ care ar rămâne fără finanţatori - din nou: vine el cine trebuie în scaun. Ramâne Unirea, dar e un vis într-atât de utopic astăzi... Nasoală situaţie, nu-i aşa?... În plus, e creată şi o alternativă multi-frontală pentru alegători, cu un paratrasnet şi o marionetă, un adevărat fileu prin care nu trece niciun peştişor pro-putinist sau revoltat împotriva jafului. Rezultatele scrutinului au demonstrat-o cu brio... Viitorul (dacă nu se răspunde pe măsură) va fi şi mai luminos!”

Nu vă supăraţi că vă dau tot cu citate din propria-mi opera omnia... Dar nu ştiu ce mai este de comentat. Vă scriam în septembrie că ne îndreptăm spre o autodesfiinţare programată... Iar în octombrie vă scriam următoarele: „Regula de aur a celui care a nimerit în capcana mlaştinii este să facă cât mai puţine mişcări, inclusiv respiratorii, pentru a diminua din viteza scufundării. Inevitabilă, orice nu ai face, dacă nu trece nimeni pe alături să te scoată. Cu cât te agiţi mai mult – cu atât te scufunzi mai repede. Şi doar nimeni nu are dubii referitor la „buna credinţă” a celui împotmolit! Cu adevărat, drumul spre iad este pavat cu intenţii bune...”

Cred că am exagerat deja prea mult cu auto-citatele... Dar dacă şi există ceva care te aduce la o stare de disperare totala, aceasta este neputinţa...

Despre similitudinile cu aprilie 2009 este inutil să mai scriem: iarăşi nişte indivizi dubioşi iau cu asalt instituţii publice... Puteţi să vă amuzaţi să căutaţi diferenţe. Esenţa rămâne neschimbată.

Nu am să vă scriu nici despre (in)acţiunile deputaţilor, preşedinţiei... La cât au fost înjuraţi (pe dreptate şi nu prea) zilele astea, ce să mai zic şi eu? Numai că aceşti deputaţi au fost aleşi. Nu cu 5 şi nici nu cu 10 ani în urmă, ci doar cu unul. Şi atunci când Năstase zice că reprezintă „trei milioane şi ceva” de persoane, poporul adicătelea, eu l-aş invita să mai privească înapoi la rezultatele scrutinului. Ce anume nu ştiaţi acum un an, Domnii mei, despre Plahotniuc? Sau ce anume nu ştiaţi despre Filat? Şi cu toate acestea, mult-huiduiţii noştri „carleoni” şi „escobari” au fost aleşi... De către extratereştri, pe semne, căci poporul e cu Năstase!

În schimb, am să vă scriu despre noi, despre reacţiile noastre... Iată, de exemplu, mă uit la un video în care un ins ţipă disperat în piaţă: „Unde-s oamenii de cultură? De ştiinţă? Să vină să ne conducă!”. Dar tipului nu i-a trecut prin cap că dacă nu sunt oamenii de cultură şi de ştiinţă cu el alături ceva nu-i în regulă?... Şi celor care rămân extaziaţi în faţa acestei isterii nu le trece asta prin minte?

O altă idee tot de prin spaţiile publice: cică dreapta şi stânga s-ar fi unit graţie unui mesaj social comun... Care dreaptă? Năstase & Co? Care lua cu asalt AntenaC? Ăsta-i european?... De ce i s-a trezit a protest social tocmai acum? Sau Dodon cu Usatâi sunt interesaţi de probleme sociale? Nu mai spuneţi! Atunci ce caută şi unul şi altul regulat la Moscova? Ah da, uitam: aici nu-i geopolitică. Nici în panourile electorale cu Putin nu-i geopolitică. Putin în genere e o invenţie. Un iepuraş de pluş... Ruşii nu vin. Ei în genere nu există. E o invenţie a capitalismului în putrefacţie avansată, un complot împotriva mişcărilor sociale internaţionaliste care duc o luptă aprigă (începută brusc, hodoronc-tronc) împotriva oligarhiei mondiale!

Mai departe: cică toată presa internaţională minte. Iată noi, în Moldova, care suntem cu toţii inteligenţi şi destepţi, într-atât de deştepţi încât i-am ales pe Plahotniuc şi pe Filat în Parlament, nu greşim, dar instituţii precum DW, BBC şi celelalte de teapa lor greşesc. Faptul că informaţiile au apărut cu o oarecare întârziere, nu trezeşte bănuieli nimănui... Faptul că „greşesc” toţi, nu unul-doi, ci toţi! iarăşi nu trezeşte bănuieli... Iată acum şi în Guvernul României au rămas doar incompetenţi... Cică nu-i empatie cu protestatarii... I-o fi cumpărat Plahotniuc pe toţi. I-o fi tumănit pe toţi şi doar noi, moldovenii, îl considerăm hoţ, pe când restul umanităţii progresiste îl consideră om integru şi onest... Nu credeţi că e ceva defectuos în acest raţionament?

Dar erorile de percepţie (poate şi ale mele în acest text) ramân erori de percepţie, chiar dacă costă foarte scump uneori... Ceea ce este inacceptabil şi într-un fel este diagnoza cea mai fidelă a societăţii Republicii Moldova sunt reacţiile la agresiunea asupra lui Mihai Ghimpu. Nicio şansă... Noi ni-l merităm deplin pe Plahotniuc! Iar dacă nu aţi sesizat legătura care există între bucuria unora când un om, oricare ar fi el şi oricare ar fi atitudinea noastră faţă de el, este agresat de mulţime, iar mai precis, primesc plăcere de la vizionarea unui video cu această barbarie, atunci vă asigur că ni-l merităm pe Plahotniuk dublu! Iar dacă găsiţi justificări acestor barbarii de genul „eu sunt împotriva violenţii, dar el şi-a meritat-o...” atunci vă asigur că nu vom scăpa de Plahotniuci încă mult timp. Va pleca ăsta şi va veni un altul. După chipul şi înfăţişarea noastră!

Pe final am să vin şi cu o noutate bună pentru noi toţi: dacă trecem de 2016, deşi nu va fi uşor, lucrurile se vor îmbunătăţi în 2017. Brusc şi oarecum neaşteptat, o multitudine de probleme vor dispare. Aşa am citit într-o bulă de cristal, iar eu cred ce văd în ea şi doar în ea!

De-am ajunge noi teferi pâna atunci...

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Nu ştiu dacă v-a lipsit ori ba, dar timp de două vineri consecutive tradiţională sinteză săptămânală nu a apărut. Cauza e simplă, dar, pentru mine, deloc banală. Pentru prima dată din iarna 1998-99, ne-am strâns curajul de pe unde mai era, am împachetat valize, copii, purcel şi restul balamucului şi am făcut o raită prin Moldova.

Şi, la fel precum vă scriam şi astă vară, am revenit răvăşit…

Iată stau în faţa acestei pagini şi nu ştiu ce să vă scriu. Ferice de voi, cei pasionaţi şi creduli, cei care aveţi ferma convingere că înţelegeţi ceva din ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova. Ferice de voi, cei care ştiţi cu exactitate care este cea mai bună soluţie acum, care este acel sau acei care trebuie susţinuţi! Iată eu unul nu ştiu şi nu mi-e teamă s-o recunosc.

Plahotniuc Premier? Cu siguranţă nu mi-aş dori-o. Dar dacă e numit în loc Candu, ori altă marionetă, schimbă asta ceva? Şi dacă Timofti continuă să se opună cu îndârjire, ce avem? Anticipate? Vă ziceam: eu din Moldova vin, din provincie… Dacă v-aţi ridica fundurile din jilţuri, canapele, din maşini călduţe, dacă v-aţi desprinde de la ecranele complice şi complezente ale Facebook-ului (recunoaşteţi: fiecare dintre D-stră aţi facut „curat” măcar odată în „friendzi” şi nu i-aţi păstrat decât pe acei care vă împartăşă cât de cât punctul de vedere), dacă aţi ieşi putin „în lume”, aţi trage cu urechea la ce se vorbeşte prin piaţă, (şi nu doar la cea centrală din Chişinău), atunci când afară e -15°C, poate aţi fi mai puţin determinaţi…

Un lucru este cert: ceea ce nu se face prin proces democratic, ceea ce nu este o cristalizare a rezultatelor unui scrutin legitim nu are sorţi de izbândă. Protestele nu reprezintă totalitatea electoratului şi la orice protest se poate răspunde cu un anti-protest (nu la asta asistăm din 2014 incoace?). Pe bani ori nu, ce mai contează? Vreţi oameni în stradă? Nimic mai simplu: câteva sute de lei nu strică nimănui. Şi dacă mai foloseşti şi resursa administrativă, scoţi oameni câţi doreşti în stradă. De marele meeting pro-european vă mai aduceţi aminte? De ce se vinde lumea pe 200 de lei? Dar cine vă zice că „se vinde”? Şi de ce unul poate să se vândă cu 200.000 de euro, iar un om simplu nu poate face o călătorie până la Chişinău pentru 200 de lei? E cu totul altceva la mijloc, mult mai grav pentru noi, ca şi societate, de fapt…

Fiecare şi-a tras câte un site informaţional, şi-a angajat câte o armată de scribi şi trolli, cei mai abili şi-au pus pe eter şi televiziuni, acum fiecare şi-a mai organizat şi câte un protest… Schimbă asta ceva?

Ce folos că-l propune Timofti pe Sturza? Cu acelaşi succes îl propunea pe Obama ori pe Merkel…

Îmi mai aduc aminte de diferitele opinii care ziceau că proeuropenii au câştigat alegerile din 2014 şi cele locale din 2015. Cu cifre la îndemână, „expertii” ne demonstrau că opţiunea pro-europeană s-a erodat un piculeţ, dar tot a învins… Vedem astăzi ce înseamnă această „victorie”…

Ceea ce-mi lasă un gust amar este însă faptul că spiritele se încing din nou gravitând în jurul unor personalităţi şi mişcări politice, iar de elementare procese democratice nu-şi mai bate capul nimeni. Totul e ok deci cu listele noastre electorale, cu sistemul electoral? Totul e ok cu democraţia în partide şi finanţarea lor? Arătaţi-mi un singur partid în care au loc adevărate alegeri cu candidaţi diferiţi şi dezbateri veritabile! Şi e ok în continuare ca un deputat să intre în Parlament pe listele unui partid, iar apoi, cu mandatul la mână, să facă ce vrea? Să vă amintesc cine au fost aleşii poporului în 2014?: PSRM:25, PLDM: 23, PCRM: 21, PDM: 19, PL: 13. Oare nu visam atunci ca PL, PLDM şi PDM să facă coaliţie? Astăzi ce avem în Parlament? Am mai zis-o şi repet: cine vrea să iasă din partid, s-o facă!, dar să-şi depună mandatul de deputat şi să vină în locul lui în Parlament următorul de pe listă! Ce-s cu transfugii ăştia eterni?... Dacă tot avem un sistem electoral bazat pe liste de partid, atunci să fie unul pe liste de partid! Dacă nu ne place, să schimbăm sitemul şi să trecem la altul: pe circumscripţii sau mixt (optiunea mea), dar trebuie să existe o logică de delegare a puterii undeva, nu debandada actuală!… Cât timp nu funcţionează instituţiile democratice în ţară, cu mecanisme clare de delagare a puterii şi de responsabilizare în faţa alegătorului, nu se va schimba nimic substanţial!

Of, că multe aş mai spune din câte le-am spus de-a lungul anilor, dar se lungeşte vorba. Ar fi prea frumos să se întâmple un lucru: să nu mai iasă niciun om în stradă! Niciunul! La niciun meeting! Doar imaginaţi-vă: ies Dodon, Usatâi, Plahotniuc, Nastase, Ghimpu, Sturza, Sandu ori cine altul mai face meetinguri pe-acolo, la tribună, iar în faţă – nimeni! Niciunul! Ţipenie de om! Doar crivăţul… Să ştiţi că doar atunci li se va face cu adevărat frică de noi!

Uite-atunci aş râde cu gust. Ce-aş mai râde!...

„Черный ворон сквозь белое облако глянет -

значит, скоро кровавая музыка грянет.

В генеральском мундире стоит дирижер,

перед ним - под машинку остриженный хор.

У него - руки в белых перчатках.

Песнопенье, знакомое с давешних пор,

возникает из слов непечатных.

Постепенно вступают штыки и мортиры -

значит, скоро по швам расползутся мундиры,

значит, скоро сподобимся есть за двоих,

забывать мертвецов и бояться живых,

прикрываться истлевшею рванью...

Лишь бы только не спутать своих и чужих,

то проклятья, то гимны горланя.

Разыгрался на славу оркестр допотопный.

Все наелись от пуза музыки окопной.

Дирижер дирижера спешит заменить.

Те, что в поле вповалку (прошу извинить),

с того ворона взоров не сводят,

и кого хоронить, и кому хоронить -

непонятно... А годы уходят.

Все кончается в срок. Лишней крови хватает.

Род людской ведь не сахар: авось не растает.

Двое живы (покуда их вексель продлен),

третий (лишний, наверно) в раю погребен,

и земля словно пух под лопатой...

А над ними с прадедовых самых времен -

черный ворон, во всем виноватый.”

(Bulat Okudzhava)

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Vă scriu acest text în ajun de Crăciun atunci când gândurile ar trebui să-mi stea în altă parte, la lucruri luminoase, şi spiritul să-mi fie programat pe aşteptarea de minune. Discutam ieri cu un coleg de la birou. Nu, el nu are nicio treabă cu Moldova şi năpastele noastre îi sunt necunoscute. El este francez şi le are pe ale lui… Discutam cu colegul meu despre faptul că anul acesta perioada din ajun de Crăciun e oarecum bizară. Lipseşte ceva esenţial: a dispărut acea certitudine naivă că miracolul se va întâmpla. Suntem dominaţi de o stare de nelinişte generalizată pentru viitor… Fiecare cu metehnele lui, dar această presimţire a pericolului transpiră de peste tot.

Şi cum acest text va apare în chiar ziua de Crăciun, vă doresc tuturor, dragii mei, un singur lucru: ca acea speranţă în minune, în lumină, speranţă de pace (în absolut toate înţelesurile acestui cuvânt) să reapară cât mai curând! Haideţi să ne aducem aminte că lumea aceasta pe dragoste e zidită. Nu, frumuseţea nu va salva lumea! Dar dacă dragoste nu e, nimic nu e. Lumină şi dragoste vă doresc tuturor!

Nu pot găsi acum niciun element de tranziţie, de aceea voi fi nevoit să trec brutal la evenimentele care au dat năvală peste noi şi la o realitate în care dragoste e prea puţină:

CEA MAI LUNGĂ NOAPTE În timpuri mai vechi, ecoul cărora mai este viu, lumea aştepta îngrozită venirea nopţii. Noaptea porneau strigoiii la vânat. Maşini negre („voronki”) şi camioane pe care scria „Pâine” străbăteau oraşele, iar oamenii aşteptau tremurând în case, pândind paşi de ciubotă şi bătăi în uşi şi se rugau, atunci când le auzeau apropiindu-se, să nu se oprească în faţa uşii lor… Este primul gând care m-a străbătut atunci când am citit despre declaraţia lui Plahotniuk făcută la 3h00 de noapte. Nu contează ce anume declara, nu contează conţinutul, intenţiile şi restul... Faptul că a fost făcută în toiul nopţii, timpul strigoilor, mi-a trezit un dezgust total şi o respingere cvazi fiziologică. Nu mai are importanţă dacă a fost Plahotniuc la Moscova ori ba (deşi se pare că a fost). Simbolistica e prea puternică. Şi în cazul dat e mai presus decât orice raţionament.

CEI 14 PCRM-ul a pierdut din deputaţi, care au trecut sub comendamentul strigoilor. Ce să mai comentezi aici?...

ÎN SFÂRŞIT, AU FĂCUT O MIŞCARE! În chiar ziua care a urmat, Timofti îl desemnează pe Ion Sturza drept candidat la funcţia de Premier. Jocul a început. Da, se joacă şah. E un joc în care albii au început, dar ei credeau că joacă golf şi au fost imediat depăşiţi de negri. Acum se mai limpezesc apele şi se întrevede clar cine şi de partea cui joacă. Ziceam mai înainte că ne jucăm de-a geopolitica. Faptul că Timofti a fost susţinut imediat de către occidentali atunci când declara că se fac presiuni asupra lui, a clarificat multe. Acum, cel puţin, avem un reper mai sigur. Şi o dâră de speranţă. Dacă occidentalii au început a mişca şi ei figuri (în sfârşit!) atunci avem şanse că se va urni şi carul din loc. Forţa lui Putin rezidă în viteză. Forţa occidentalilor rezidă în... forţă! În forţa instituţiilor. Elefantul mişcă mai greu decât un şacal, dar dacă mişcă atunci nu-l opreşte nici o haită de ţâncani... Iar acest lucru ar trebui să-l înţeleagă (dar eu sunt sigur că-l înţeleg!) în primul rând dulăii din turmă. Băieţi, e timpul să părăsiţi corabia! Nu există certitudini că Sturza va fi ales de către Parlament. Dar ceva mă face să cred că anticipate nu vom avea. Inclusiv aceastăscurgere „întâmplătoare” de informaţie despre un sondaj de uz intern care arată că cele 3 formaţiuni AIEiste nu ar trece în Parlament în caz de scrutin. Parlamentarii sunt strânşi la gard: Timofti vine cu un candidat fără afiliere politică, vădit susţinut de occidendali (oricât nu s-ar strădui unii să insiste pe trecutul său, faptul că Sturza îşi are afacerile în România şi nu la Moscova este o realitate). Acum, dacă te numeşti „pro-european”, ce faci? Apropo, eu sunt destul de rece în ceea ce priveşte canditatura lui Sturza. În primul rând, fiindcă principial sunt împotriva oamenilor de afacere în politică. În al doilea, fiindcă nu-mi plac foştii, or Sturza a mai fost Premier. Dar, vorba veche: când nu-i mai buin, e bun cum este...

MAIA A GĂSIT MIEREA Maia Sandu, vine în sfârşit şi ea cu mult aşteptata iniţiativă de lansare a unui partid. Nu mă înscriu printre admiratorii ei. Am criticat destul de vehement ( vedeţi aici, de exemplu) personajul dat atunci când era „în pâine” şi nu am obiceiul să-mi întorc sumanul pe dos. Dar este şi aceasta o mişcare de şah. Nu pentru perioada imediat următoare, ci pentru alegerile din... 2018! Debusolantă este doar afirmaţia ei referitor la anticipate, căci ea oricum nu reuşeşte să prindă trenul. Dar s-o lăsăm pe seama discursului ideologic (na, nu poţi spune că ăştia de azi nu trebuie schimbaţi când vii cu o iniţiativă de a-i schimba), ori prostiei, ceea ce nu poate fi exclus.

TRANSNISTRIA ÎN EUROPA Europenii le propun Transnistriei să facă parte din acordul de liber schimb. Prima reacţie e să sari la pod de indignare, dar să ne amintim de joc. De marele joc. Aici se joacă şah şi nu de-a ţurca cu tancurile. Problema e că nu mai jucăm noi. Dacă nu i-am integrat noi în Moldova, îi vor integra europenii în Europa. Şi nouă poate să nu ne placă. Dar noi nu mai contăm.

SANCŢIUNI IMPOTRIVA RUSIEI Sancţiunile împotriva Rusiei sunt prelungite. Chiar dacă Rusia bombardează intens Siria, chiar dacă Putin aparent a câştigat câteva bătălii (inclusiv în Europa), elefantul a mişcat. Nervozitatea putiniştilor se simte din ce în ce mai mult. Şi ei ripostează în singurul mod ştiut: cu armata. Au mai ocupat o localitate în Ucraina, bombardează din ce în ce mai intens Siria... Dar iată că ONU a lansat un plan de pacficare a Siriei, votat inclusiv şi de ruşi. Încă o victorie a lui Putin? Nimic mai sigur. 2016 va fi un an crucial...

NERVOZITATE LA PUBLIKA TV Dacă mesajele postului de televiziune far al lui Plahotniuc erau orientate până acum, jucând mai mult pe partea de adevăr care poate fi relatată (deşi adevărul parţial este cea mai perversă modalitate de manipulare), de când cu numirea lui Sturza, Publika TV a luat-o razna rău de tot. Au trecut la minciună crasă. Au deturnat într-un prim timp o declaraţie a ambasadorului american, care, bineînţeles, nu a întârziat sa le riposteze. Apoi au falsificat nişte materiale despre Sturza, filmând la Pănăşeşti declaraţii ale „consătenilor” candidatului la premierat. E semn bun şi acesta. A secat fântâna adevărului. Iar minciuna mai devreme sau mai târziu devine evidentă.

Cam atât. Din păcate, atunci când marii se ceartă, zboară penele de pe cei mici... Leul moldovenesc tot scade. ANRE tarifele nu le ieftineşte... O noutate m-a amuzat: cică Guvernul prevede pentru 2016 un salariu mediu de tocmai 5050 lei. Vedeţi mai sus ce ziceam de adevărul parţial. O fi salariul mediu în creştere, dar pe mine mă interesează salariul (iar mai precis venitul, pentru a nu uita de pensionari) MEDIAN în Moldova! (venitul median este suma care împarte populaţia exact în două: jumătate primesc mai puţin, iar altă jumătate – mai mult). Într-o societate sănătoasă, venitul mediu şi venitul median nu sunt prea departe. În Moldova e o mare necunoscută... (eu nu am găsit niciodată date despre venitul median... dar poate am căutat rău?)

Cam atâtea am avut a vă spune în acestă zi de Crăciun. Ne auzim la anul! Sărbători luminoase vă doresc! Şi nu uitaţi de chestia aia cu dragostea. E important, să ştiţi!