Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
10 novembre 2012 6 10 /11 /novembre /2012 01:00

O, cîntăreaţă cheală pe harta Europei patrie_.jpg

Unde proliferă rinoceri de toate culorile!

 

O cîntăreaţă într-atît de cheală, încît

                                Tir-lir-lir-lir

Doar pe limbă de-i mai creşte păr,

                                Tir-lir-lir-lir

Iar pleşul şi-l ascunde sub o cuşma de cîrlan,

                                Tir-lir-lir-lir

Ultimul care mai behăia a foame.

                                Hop ş-aşa !

 

Se bat în capul acestei dive rinoceri

Negri, roşii, albaştri, verzi…

Care cu cîte un corn, care cu două, care cu toate trei…

Dar toţi la fel de chiori, deşi - vorba veche -

Asta nu mai este demult problema lor…

 

O, ţara mea cîntătoare de miasme  

Şi exportatoare de « 35% din PIB »-uri !

Lasă-mă să-mi duc dorul cuminţel,

Fără a-mi umplea

(De fiecare dată cînd ajung şi eu a mă gîndi la ziua de mîine)

Botul cu singe şi stomacul cu ciornoziom!

 

O, ţara mea plină de curve în sutane

Şi Sfinte Fecioare în mini-jupe !

Lasă-mă să-mi iubesc femeia şi copilul

Fără a regreta ziua cînd mi-ai ieşit,

leoaică tînără, feroce şi flămîndă, în faţă!

 

O, ţară! Lasă-mă să fiu liber

şi-ţi dau în schimb tot dorul şi dragostea de tine

care cresc ineluctabil ca un cancer în mine !

 

Partager cet article
27 octobre 2012 6 27 /10 /octobre /2012 10:38

-          Mi-e fricăcolone-du-baiser.jpg

Strînge-mă-n braţele tale puternice de bărbat !

 

-          De ce ţi-e frică, dragă ?

 

-          E prea cald.

Şi dacă ne-om topi şi ne-om scurge în nefiinţă ?

 

-          Să nu-ţi fie frică, dragă,

Să nu-ţi fie frică !

De ne-om topi şi contopi,

În stele albe vom trăi !

 

-          Mi-e frică

Sărută-mă fierbinte pe buze !

 

-          De ce ţi-e frică, dragă ?

 

-          E prea frig.

Şi dac-om îngheţa şi gerul ne va face piatră ?

 

-          Să nu-ţi fie frică, dragă,

Să nu-ţi fie frică !

De ne-om preface-n gheaţă,

Te voi avea etern în braţe !

 

Imagine: C. Brâncuşi "Coloana sărutului"

Partager cet article
26 octobre 2012 5 26 /10 /octobre /2012 13:33

Kilometri...
Peste ani vor rămîne
doar filme cu metrul,
derulate cu mult dor.

Continente

le vor ovaţiona.


Soare...pînă iarăşi răsare,
doar o singură dată
Pamîntul se va răsturna.
Oxigen e destul
cine ştie a-l respira!

Ani de ani
noi rămînem să iernăm.
Mercurul cade,
ghemuiţi sub iorgan
pîn-la barbă,
noi rămînem să iernăm.

Salutăm,
mulţumim tuturor ce răspund
la apeluri de far
şi ne-aşteaptă în vară.
Noi rămînem să iernăm.
Noi rămînem să riscăm!

 

 

Textul nu este o traducere fidelă… L-am "furat" parţial de la Сплин pentru a-l pune pe coperta unui album, oferit părinţilor într-o zi de iarnă cînd plecau de la Paris spre Moldova…

 

 


 


Partager cet article
25 octobre 2012 4 25 /10 /octobre /2012 15:40

« О, сказать бы сейчас такое, такое сказать бы, - чтобы брызнули слезы из глаз всех матерей, чтобы в траур облеклись дворцы и хижины, кишлаки и аулы!..
Что же мне все-таки сказать?
 »

V. Erofeev « Москва – Петушки »

Deja doi.

Doi ani din istorie. Din istoria mea. Pe care v-am pus-o, uite-aşa-ia, pe blog. Gratuit.

-          Băi, da eşti vanitos ca tip! Puţină decenţă, frăţică.

-          Sînt. Şi care-i problema? Apropo, ai dat un like? Încă nu? Ce aştepţi? Nu vezi că mă faci să „sufăr”? Cum altfel crezi că pot pune o măsurătoare pe ceea ce numeşti Dumneata „vanitate”?

Spre disculparea mea, acum doi ani, cînd mă aventuram şi eu în primejdiosul exerciţiu şi pasiune a scrisului (vorba veche: „Tăceai – filozof rămîneai”), aveam alte intenţii. Ziceam că „slobod cîinii” fiindcă simţeam acuta necesitate de a face ceva. Mai speram să fie şi util.

Bizară turnură a luat acest voiaj... Chinurile facerii? Prostii. Mai grele sînt chinurile desfacerii: Şi dacă tot ce v-am spus pînă acum nu sînt decît baliverne goale şi fără rost? Şi dacă ce v-am spus a fost rău spus? Şi de ce, mărogel, am îndrăznit a spera că ceea ce spun poate influenţa pe careva? Trufie, Domnule! Trufie adevărată...

Dar asta este „suferinţa” mea şi doar a mea. Don’t care... „Nu rîde, citeşte-nainte”.

Au fost de toate în aceşti doi ani... Şi bune, şi mai puţin bune. Satisfacţii şi decepţii, alianţe şi mezalianţe, cauze urmate şi trădate, prieteni noi şi mai vechi. Totul ca-n viaţă, ca-n realitate (dacă s-ar mai găsi cineva să-mi explice ce e realitatea...).

A evoluat şi Punctul din .FR. Au apărut recent texte de alt gen decît la începuturi. „Dările cu păreri” - mai aşezate parcă, mai bine gîndite (bine, aşa cred eu, cel puţin). Subiectele – mai diferite şi ele. Am încercat să mă „dau cu părerea” şi despre experienţele de lecturi bune (vor fi puţine, căci despre cărţile care nu-mi plac nu am de gînd să scriu... şi, zău, sînt multe...).  „Poveştile” au devenit mai poveşti, mai rupte, dar tot despre „acasă” au rămas (să fie consecinţa abstractizării treptate a noţiunii de „casă” pentru mine?). Aiurelile – au rămas aiureli (cine poate stabili gradualitatea aiurelii?).

Acum un an, la prima aniversare a Punctului din .FR, ziceam că nu mai ştiu pe unde-o fi Nordul. Nu, nu ştiu nici astăzi. Dar exact această (ne)ştire şi este porobabil principala mea motivaţie. Trebuie să fie cumplit de trist şi plictisitor atunci cînd le ştii pe toate. Am început a mă feri de „atotştiutori”. Îmi astupă calea spre Nordul meu. Dar m-am prins în horă şi nu mai pot ieşi.

Citiţi Punctul din .FR în continuare, admiraţi-l, apreciaţi-l, proboziţi-l cînd o ia razna de tot (cu treabă să fie, ok?)... Dar nu uitaţi să daţi un Like, Share, Comment sau orice alt indicator al „vanităţii” mele ;)!

Ce-ar fi să încercăm să ne căutăm fiecare cîte-un Nord? Mai ştii, poate că coincid careva?

Эй вы, задние, делай как я, это значит: не надо за мной.

Колея эта только моя,

Выбирайтесь своей колеей!

V. Vysotsky

 

 

 


 

 

Partager cet article
15 octobre 2012 1 15 /10 /octobre /2012 17:17

Dacă e să întrebăm un orăşean ce apreciază el mai mult în rarele momente pe care le petrece la „ţară”, inevitabil (printre alte plăceri bucolice şi culinare) va fi invocată şi ... liniştea!

 

Cîtă nedreptate!Munch Strigatul

Ma voi face aici avocatul ţîrîiecilor zeloşi ce-şi strigă vara-n şir dreptul la bucăţica lor de noapte toridă; cîinilor vigilenţi la orice mişcare şi suflare potenţial ostilă ogrăzii lor; cucoşilor metronomi în grija cărora ţăranul lasă numărătoarea miezurilor de noapte şi a zorilor de ziuă; vacilor ce reclamă uitucilor tributul sfinţeniei lor; broaştelor ce-şi orăcăiesc dreptul la proliferare; motanilor în eterna lor luptă pentru a ne avea pe teritoriile lor! 

Şi noi?

Din tot vacarmul ăsta cotidian orăşănesc - cu reuniuni şi rapoarte; cu actualităţi ce-şi revendică întîietatea şocului cognitiv; cu declaraţii, comentarii şi contra-comentarii; cu (de)zbateri publice permanente; cu atacuri şi contra-atacuri învelite într-o aciditate verbală greu de digerat - transpiră o linişte terifiantă de cavou...

Vă rog, la următoarea emisiune să chemaţi un broscoi în studio să facă ceva zgomot!

Un OAK care ar aduce şi ceva sens!

 

Imagine: Edvard Munch, „Strigătul”

 

Partager cet article
3 octobre 2012 3 03 /10 /octobre /2012 17:56
Executive summary :bacon boucher
Statisticile naţionale au înregistrat
o creştere substanţială
a numărului de paracopitate.*
Victorie!
 
*Scăderea drastică a numărului de vaci, porci, capre şi oi a fost compensată din plin printr-un transfer masif inter-specific caracterizat, axat în mod special pe o optimizare continuă a categoriei non-productive „om” şi o migraţie importantă a specimenilor de tip homo sapiens spre clasa „paracopitate”, aceasta din urmă constituind factorul-cheie de succes în implementarea şi accelerarea reformelor economice, dar şi condiţia indispensabilă pentru a asigura o creştere a indicatorilor economici continuă şi durabilă.
 
Imagine: Francis Bacon "Macelarul"
Partager cet article
26 septembre 2012 3 26 /09 /septembre /2012 15:42

Se urzeşte ceva…

 

Fermentări zbuciumateArcimboldo_Automne.jpg

În beciuri obscure,

Incompatibile cu viaţa

Din cauza oxigenului  furios

Pentru că şi-a pierdut perechea.

 

Păzea!

 

Răbdările s-au copt

Şi rup ramuri!

Şi rup pomi!

Şi rup livezi,

Odinioară în flori!

 

Şi cad fructe răz-răbdate,

Şi crapă,

Şi sar seminţe

Din poame şi struguri

De fragă, de busuioacă, de cadîrcă,

De cabernet, de pinot, chardonnay...

Şi de Steinbeck...

 

Păzea!

 

Energie in – energie out:

 

Incandescenţa timpului trecut

Condensează acum

Într-un fel de ţuică

Ce atacă spirite etilice...

 

Va răbufni?

Ori îşi va îneca mînia

În sîngele godacilor inocenţi,

Impasibili,

nă li se ia

Slana lor de-o palmă,

Sacrificaţi la hramul şi cheremul

Peţitorilor de patimi?

 

Atîtea jertfe întru revenirea

Echilibrului alb şi rece!

 

 

(Vezi aici o tomnatică din 2011)

 

Imagine: Giuseppe Arcimboldo, "Toamna"

Partager cet article
17 septembre 2012 1 17 /09 /septembre /2012 15:55

Şi dacă săgeţile

pe care le trimiţiSt-Sebastien.JPG

Nu vor fi livrate

la timp?

Şi dacă acel, pielea căruia

            o credeai ciuruită,

Te va strînge în braţe

            şi te va pupa pe buze?

Ce-ai să faci atunci?

Vei omorî poştaşul?...

Imagine: Thierry Doukhan "Autoportrait en Saint Sébastien"

Partager cet article
3 septembre 2012 1 03 /09 /septembre /2012 15:16

Cîndva demult, un francez, impresionat de balada Mioriţa, a vizitat plaiurile noastre sperînd să dezghioace, într-un mod cartezian, raţionamentul şi finalitatea epicului baladei din prima sursă, cum s-ar zice . În căutarea mioarei şi a baciului, intra din casă-n casa şi, oriunde nu poposea, peste tot i se întindea un scaun : « Şezi ! ». Gazda scotea un urcior de vin şi francezul nostru îşi lua rămas bun de la Descartes pînă a doua zi dimineaţa. Descartes s-a săturat să fie snobat în fiecare seară si după cîteva zile i-a zis „Au revoir” francezului, „Ne revedem la Paris”! Francezul nu a reţinut mare lucru din călătoria sa. I-a rămas însă o asociere indelebilă în memorie: între obiectul cu patru picioare cu spetează şi apelul „Şezi!”. De atunci scaunul în franceză se cheamă chaise”. Iar balada Mioriţa şi-a păstrat virginitatea misterului.

 

saltimbanque.jpgCîndva demult, un alt francez a asistat la o tragere în ţeapă à la Vlad Ţepeş şi a strîmbat din nas: „Fiii, ce barbarie!” şi a inventat ghiliotina, şi a rămas satisfacut de estetismul soluţiei. Neamţul a văzut ghiliotina şi a zis: „Cîtă lipsa de eficienţă!” şi a inventat camerele de gaz, şi a rămas satisfăcut de statisticile obţinute. Moldoveanul le-a testat pe rînd pe toate şi a ales Siberia. Dacă tot e să mori, apoi barem pentru un viitor luminos.

 

Cîndva demult, un turc era tare priceput la crescut păsări, în special din acelea cu gîtul lung care fac „Ga-ga-ga”! Şi cum avea el păsări din astea din belşug, a pornit prin Balcani să mai vîndă din ele, dar s-a rătăcit. Ajunseseră pe undeva pe sub Nisporeni pe atunci. A vrut să-ntrebe drumul de localnici. Dar de fiecare dată cînd întreba drumul de careva, i se cerea o pasăre în schimb şi ţăranul îl îndrepta drept la cumătru-său, unde păţea exact acelaşi lucru. Uite-aşa a pribegit turcul la vreo 300 de ani pe meleagurile noastre, tot umblînd din cumătru în cumătru şi umplînd ţara şi Balcanii întregi cu gîşte, căci păsările alea aşa se chemau şi continuă astfel să se cheme şi la noi, şi la bulgari, şi la turci.

 

Cîndva demult, un american a nimerit pe la Orhei. Orheienii nu mai văzuseră aşa vietăţi pînă atunci şi de cum il zăreau neapărat îl strigau: „Uăi, Johnny, Uăi! Ia mai treci pe la noi să mai bem un păhar de vin!”. Şi aşa de mult i-a plăcut acest obicei americanului, încît la întoarcere a scris un cîntec - „That’s  My Way” se cheamă. Foarte pupular la americani acest cîntec!

 

Cîndva demult, un negustor şvab a venit pe la Ungheni cu o trăsură plină cu schnaps s-o vîndă. Muşteriii au gustat din băutură şi tot au gustat, iar neamţul tot îi îndemna cu „prost” şi „prost”. A doua zi dimineaţa unul îl întreabă pe altul: „Ei, cum te simţi, cumătre?”. „Cam... ca după prost”, a zis. Şvabul n-a vîndut nimic, iar noi ne-am ales cu un „prost” în dicţionar.

Partager cet article
9 juillet 2012 1 09 /07 /juillet /2012 10:59

„Şi toţi suntem luminați

De-o bucurie neînțeleasă” Gr. Vieru

 

Stau eu aşa, cuminţel,

Savurînd o licoare

Ameţitoare,

 

Şi-mi vine, cam tot aşa cum stau, din senin, poetul.jpg

Să scriu o poezie,

Un poem, cum s-ar zice,

Un fel de erezie

Plină cu spleen

Şi niscaiva venin,

Să ştie lumea

Că şi eu

O-ho-ho!

Ni-ha-ha !

Şi Cucurigu !

 

Boieri mari, daţi punguţa cu doi bani !

(dar nu uitaţi să adăugaţi vreo 7-8 zerouri acolo, căci timpurile s-au schimbat : criză-inflaţie-mondializare... ce-s doi bani in ziua de azi ?)

 

Tocmai cade la ţanc

Dispoziţia asta de poet visător

(In the mood for poetry,

Cum ar ieşi,

A la Wong Kar-wai, vai-vai-vai),

Căci nimic nu am a zice

Şi, respectiv, conform Evangheliei de la Mihai,

Sînt sigur - va fi chiar foarte uşor !

 

Aşa dar şi deci,

Să încep scrierea !

(Vă rog mai răbdaţi, nu mişcaţi,

Eu am treabă în beci.

                Pauză.

                Se aud sunete pe fundal:

Gîl-Gîl-Gîl, Aaaaaaaaa!…

                Cu un “H” aspirat, neapărat

Bun vin mai am ! Veniţi de-l gustaţi !)

Dar staţi puţin de nu mînaţi,

De poezie parcă ziceam !

 

Deci :

1.       Stil :

Trebuie să fie-ncurcat, încîlcit, alambicat.

Metafora, tovarăşi, metafora !

Asta eu de pe la R. Barthes am furat,

Un tip cu un acordeon,

Dacă carecumva aţi uitat.

Deci, luaţi un acordeon cît mai umflat,

Întins cît vă ţine imaginaţia

Şi rupt.

O jumătate – de aruncat !

Uite-acum să-mi cîntaţi!

Puteţi alege, desigur, clapele.

Ori butoanele.

 

2.       Subiect:

Care subiect? Ce interes mai are?

Subiectul sînt eu, poetul:

O-ho-ho!

Ni-ha-ha!

Si Cucurigu!

 

Mai departe ştiţi şi singuri. Numărul de cont să vi-l dau în euro sau în dolari ?

 

Aşa-dar, eu, poetul-profetul,

Suferind martirul.

(Chiar nu vedeţi cîtă durere am eu ?

                Pauză teatrală.

                Zgomot de fon :

Gîl-Gîl-Gîl , Aaaaaaaaa!…

Că eu d-aia şi beu…)

 

Nu stresaţi, vă explic eu,

Căci subiectul

nt eu – poetul :

 

Trebuie neapărat de scris despre neuroni

Şi ţesuturi nervoase.

Să-i înnod acolo cumva...

Cîte-o explozie tot n-ar strica...

(Calm-calm, nervoase exploziile, ner-voa-se.)

Se poate şi despre materia cenuşie ceva:

Despre circumvulaţiuni,

Conecţiuni,

Emisfere...etc.

În fine, e cît se poate de simplu:

Iau o enciclopedie medicală,

Rup un acordeon în metafore

Şi gata cu prima strofă,

Deşi nici asta nu se mai cere :

Prozodia e demodată.

 

Să nu uit să-mi torn conţinut şi prin vene,

Să circule acolo o sevă ceva.

Nu, nu singe si nici vin – e banal.

Că doar nu fac un madrigal,

Ci un POEM!

Ce mai ? Absolut orice materie

Poate să-mi fie turnată în vene.

Nu credeţi ?

Uite : « Îmi curg prin vene autobuze cu gastarbeiteri ».

Tare, nu ? Mai cizelez niţel la acordeon şi mai fac un poem !

 

Dacă ne-am lămurit cu venele,

Să trecem la carne,

La humă cum s-ar zice.

S-o rupem, tovarăşi, s-o rupem!

S-o sfîrtecăm bucăţele!

Muşchi după muşchi,

Organ după organ,

Pină dăm de inimă.

Aici s-ar cuveni să facem un stop.

La inimă, adică.

Să nu ne grăbim, s-o tocăm bine,

Să nu rămînă decît un fel de

Hachis parmentier.

(Ce bine ar merge la vinul ăsta al meu!)

 

Dac am terminat cu hăcuitul viscerelor

Şi cu măcelăritul,

Să trecem la

3.       Epic

La acţiune, cum s-ar înţelege.

Aici poporul alege:

Action, please, action!

Să nu confundăm, însă, genurile!

Dacă nu aţi uitat, noi astăzi

un POEM scriem.

Deci schimbăm action cu

Sex, Drugs and Rock’n Roll!

(Mai puţin cinematografic

Şi mai boemă, nu ştiu cum...)

Cu drugs o duc mai rău:

Şi dacă mă prinde?

Nu-i rentabil, zău...

Rock’n roll nu prea s-aude de pe hîrtie...

Rămîne

SEX- SEX -SEX -SEX -SEX -SEX -SEX -SEX!

Şi nişte cuvinte din astea...

Gen „pi...dă”, „pu...ă”, „mu...e”, etc.

 

Mai amestecăm aici şi nişte procese

Pur fiziologice: transpiraţie, excremente, secreţii hormonale...

 

Asta ca să nu uităm că nici barem

Sexul epic nu contează, ci

Eu, poetul-profetul-martirul!

O-ho-ho!

Ni-ha-ha!

Si Cucurigu!

 

Bă! Cine-i idiotul care mi-a adus doi bani!  

Cîtă lipsă de gust... fiii.

 

Să recapitulăm (şi să bifăm):

Neuroni, vene, carne ruptă bucăţele – Este x

Cuvinte din engleză/franceză în italic – Este x

Dereglări fiziologice – Este x

Înjurături – Este x

SEX² - Este x

 

Lipseşte decorul? Ei, lăsati...

Scrieţi ceva de genul „pe întinderea verde a ieşit o portocală violetă şi basta!

 

Acum merg să-l sun pe prietenul cela al meu

De la editură

Care la sigur o să-mi publice POEM-ul...

Că doar tovarăşi sîntem, nu?

Şi atunci...

CUCURIGUUUU!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher