Bum-bum-bum!

Răsună în timpanele lor.

Nu se văd decît o adunătură de prize

U(niver)S(a)B(ile), R(u)J45, IEEE(eeee!)1394, D(i)VI(zibile), V(a)G(in)A(le), H(ai)D(-ăl în)M(ă-sa de)I(ţe!), S(uka)-Video, (Black-)Jack, etc, etc.

în piaţa publică aleas forum.

Unul vorbeşte singur pe cheiul metroului.

Mă feresc de el ca de un nebun,

dar nu este decît un kit hands free...

Real a bătut Barcelona în Game-café-ul de peste drum,

dar Barcelona este întotdeauna mai tare

în Internet-salon-ul de la scara mea.

De partea impară a străzii Barça are jucători mai buni!

Bum-bum-bum!

Răsună în timpanele lor.

Am fost atacat de o Gorgonă

cu cabluri şerpuind spre orice orificiu încă ne-conectat,

dar eu sunt select cu perifericele

şi i-am tăiat pînă şi bluetooth-ul din faşă!

Se joacă poker la greu

pe bani virtuali.

Nickname1984 a pierdut totul şi profilul său a fost dezactivat.

Definitiv.

10000 de Brăzi Piţi fac zilnic dragoste cu

30000 de Angeline Jolii.

Proporţia inversă este la fel de adevărată.

Bum-bum-bum!

Răsună în timpanele lor.

L-am rupt pe unul accidental din reţea

şi i s-au scurs toţi biţii prin cablurile sîngerînde...

Idiotul ăsta chiar crede că nu-i găsesc IP-ul

dacă mă insultă Anonymous?!! LOL! :D !

Ăstlalt şi-a securizat accesul şi strigă

la toată lumea din reţea

că vrea să rămînă singur...

O face cu o periodicitate de 10 minute de cîteva zile deja.

Astăzi am devenit celebru!

Am lansat un nou hit:

„Bum-bum-bum”

pentru timpanele lor.

 Originea Imaginei  

Lumea virtuală îşi are farmecele ei : scrii nişte texte pe care le arunci în nebuloasa reţelei fără a spera la ceva anume (căci dixit Vişniec : „Singurul lucru pe care trebuie să-l aşteptăm de la o carte, sau de la o piesă, este plăcerea pe care ni le-au procurat atunci cînd le-am scris.”), cineva, în cazul dat Pere Bessó, prin nu ştiu care minune se-mpiedică de ele şi le traduce în catalană, Maria Şlieahtiţchi le vede şi mă bucură cu această noutate prin intermediul unei reţele de socializare, eu îi trimit o invitaţie „de prietenie” lui Pere Bessó şi... extraordinara conecţiune circulară a avut loc!

Iată-mă-s cu două poeme traduse în catalană şi pe care vi le propun astăzi. Chiar de nu vorbiţi catalana, melodia şi ritmul acestei limbi sunt fermecatoare! Verificaţi:

I) “Psalm” [‘Psalm’] de VITALIE VOVC traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

'Psalm'

Tanca els ulls… I ara repeteix amb mi:
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Res del que veig no és veritat…
Tot no és més que un text d’un destrellat…
Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot és text Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot Tot TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT…
Ara obri els ulls…
canvia les lletres,
canvia els accents,
canvia els signes de puntuació.
I sigues Déu!


'Psalm'

Închide ochii… Şi acum repetă după mine :
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…
Totul nu este decît un text al unui descreierat…
Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT…
Acum deschide ochii…
schimbă literele,
schimbă accentele,
schimbă semnele de punctuaţie.
Şi fii Dumnezeu!

II) “Sargantanes” [‘Şopîrle’] de VITALIE VOVC traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

'Sargantanes'

El pensament,
com una sargantana desvergonyida
puja pel meu nas
fins al lloc on
els ulls es posen en creu,
lloc de crucifixió,
per a no veure-la
o veure-la doble.
I la sarganatana busca
com escolar-se
fins al davall de la front…
Ací formiguegen tantes sargantanes
que la meua nena de dos anys i quatre mesos
em demana que les agafe
per a acaronar-les,
pero elles, esglaiades,
mosseguen i se’t pugen al cap
com un infant mimat
i inquiet.
I que no em talleu la cua: de tota manera hi creix de nou!


'Şopîrle'

Gîndul,
ca o şopîrlă obraznică
urcă pe nasul meu
pîna la locul unde
ochii se pun în cruce,
loc de răstignit,
pentru a nu-l mai vedea
sau a-l vedea îndoit.
Iar şopîrla tot caută
cum să se strecoare
pînă pe sub frunte…
Pe aici mişună atîtea şopîrle
încit fata mea de doi ani şi patru luni
mă tot pune să le prind
ca să le mîngîi,
dar ele, speriate,
muşcă şi ţi se suie-n cap
ca un copil alintat
şi neastîmpărat.
Şi să nu-mi rupeţi cozile: oricum cresc la loc! 

Iarbă verde de mohor,

Mohorît îi al meu dor,

Mohorît ca lunca stearpă

Unde-ţi creşte stibla seacă.

Inimioară – lăcrămioară,

Te usuci de dor de vară,

Vară lungă, călduroasă,

Nuc cu umbra răcoraosă,

Apă lină – cristalină

Din izvorul de la stînă,

De la stîna cu mioare

Lingă iazul din ponoară.

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Curgă-ţi pleata peste ape,

Peste ape şi hîrtoape,

Peste dealuri, rîpi şi văi,

Pîn-ajungi la cei călăi,

Pîn-ajungi la cei ciocoi

Străjuiţi de cinci copoi

Care stau în jilţuri moi

Cu picioarele-n puhoi...

Un puhoi de lacrimi mute

Care curg de ici la munte,

De la munte pîn-la mare,

De-au umplut apa cu sare...

Sare, sare, săricică,

O durere mărunţică,

Marunţită, măcinată,

În cutii împachetată

Şi la prăvălii livrată…

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Curgă-ţi pleata pin-la ei,

Pîn-la cei smintiţi mişei

Şi din apă fă-te zmeu,

Să le crape fierea, zău!

Şi din apă fă-te-otravă,

Să s-aleagă numai pleavă!

Şi sa fie vînturată,

Şi de toţi în veci uitată!

Ac fierbinte de salcîm,

Te-aş găsi să te fărîm,

De sub piele să te scot...

Aş dori, dar nu prea pot:

Rău salcîmul de pe pod...

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Iarbă verde de mohor,

Tare-i greu cu aist dor...

Şi-am să-l duc pîn-am să mor.

Gîndul,

ca o şopîrlă obraznică

urcă pe nasul meu

pîna la locul unde

ochii se pun în cruce,

loc de răstignit,

pentru a nu-l mai vedea

sau a-l vedea îndoit.

Iar şopîrla tot caută

cum să se strecoare

pînă pe sub frunte…

Pe aici mişună atîtea şopîrle

încit fata mea de doi ani şi patru luni

mă tot pune să le prind

ca să le mîngîi,

dar ele, speriate,

muşcă şi ţi se suie-n cap

ca un copil alintat

şi neastîmpărat.

Şi să nu-mi rupeţi cozile: oricum cresc la loc!

a trecut uşoară pe străzile oraşului chinuit şi praful a încremenit în crăpăturile asfaltului de teamă să nu-i astupe urmele

casele pe tot parcursul ei au înţepenit într-un „Aliniere-Drepţi!” şi au salutat-o din obloanele şi ferestrele deschise urmărindu-i plutirea din punctul A în punctul neatins încă

de cînd a trecut ea pe aici nu mai bate vîntul extenuat şi consumat în faldurile rochiei ei domesticit pe vecie de mătasea inflorată ce-a electrizat miresmele locului

de cînd a trecut ea pe aici nu mai sînt semafoare şi agentului de circulaţie i-a împietrit braţul suspendat în aer căci toate direcţiile au fost setate de trecerea ei odată şi ad vitam æternam

de cînd a trecut ea pe aici cîinii latră în şoaptă iar cocoşii dorm liniştiţi pînă hăt la amiază

a trecut uşoară pe străzile oraşului chinuit

şi la capătul străzii o aştepta tata

şi s-au luat de mîini

şi au plecat amîndoi

să mă nască pe mine