Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
23 octobre 2013 3 23 /10 /octobre /2013 13:39

Ea s-a apropiat de mine şi m-a întrebat :

-          Broscuţa ţestoasă nu-l cunoaşte pe bunelul Andrei ? Nu-i aşa ?

-          Da' noi îl cunoaştem ? Noi am fost la bunelul Andrei, nu-i aşa ?

-          Da' noi am fost în Grecia? şi broscuţa ţestoasă a fost în Grecia ? Nu-i aşa?

 ............

-          Nu, pitulici, bunelul Andrei n-a cunoscut-o pe broscuţa ţestoasă…

Bunelul Andrei nu a fost niciodată în Grecia.

Ea are aproape 3 ani…

Bunelul Andrei ar fi avut 63…

Dar cineva a pus punct la 57.

Punct.

Partager cet article
22 octobre 2013 2 22 /10 /octobre /2013 01:22

 « Într-adevăr, exilatul, refugiatul devine străin ca rezultat al unei schimbări. Prin însăşi existenţa sa, străinul este mereu obligat să mediteze asupra schimbării. » 

 Norman Manea, « Despre clovni : dictatorul si artistul »

 

papadie.jpgDacă e să-l cred pe nenica ăla cu un nume misterios « Admin » ar fi 184 de postari pe « PUNCT-ul din .FR ».  Din aceste 184 de texte, exact 90 (adică practic jumatate) revin anului nr.  3 !

 

În mediu, un text la 4 zile. Ţinînd cont de perioada de « gestaţie » necesară  (mie) fiecărui text, reese că pe durata acestui an am fost în proces de scriere practic non-stop…  


Şi parcă tot nu am spus nimic… Mai bine zis, am spus prea puţin… Mă-neacă cuvintele şi se bat gîndurile pentru dreptul de a se scurge de pe degete direct pe taste…  Dar nu ajung degete… Şi prea capricioase tastele…

 

Există oare cuvinte suficient de ascuţite pentru a străpunge depărtarea şi, mai cu seamă, indiferenţa ?  Dar mai are rost ? Carnavalescul cotidian nu încape ascultare. Dar ditamai lectură. Doar imagini, flashuri, o permanentă competiţie a scandalului...

 

Şi despre ce să vă mai scriu ? Cel sătul şi cel flămînd nu au stat la aceeaşi masă… În iureşul caleidoscopic al evenimentelor (noi zile cu noi eroi) cel cu o memorie puţin mai lungă este repede pus pe tuşă…

 

Şi atunci ? A nu mai scrie ar fi prea violent, a scrie doar de dragul scrisului şi plăcerii egoiste ar fi prea meschin şi vanitos… Ce rămîne ? Să scriu de dragul cititorului ? Dar cu ce drept să-mi pui juvăţul decodării, dragă cetitorule, punător zgîrcit de like-uri şi share-uri, tu care mă mai şi insulţi (nu toţi şi doar uneori) pe de asupra ?

 

Cînd începeam aventura acum trei ani, ziceam că voi încerca să fiu mai aproape de…

 

De un ceva care s-a dovedit a fi prea abstract… Pereţii care mă despart de el sunt mai înalţi şi mai solizi decît păreau… Iar fiecare breşă din acest zid, spartă atît de greu, este colmatată de zeci şi zeci de zidari zeloşi cu « salar » şi « remuneratie de la buget »…

 

Dar poate totuşi merită ? … Hai să mai vedem !

 

Azi începe anul 4. A(D)MIN !

 

Qui m’aime me lise !      

Partager cet article
1 octobre 2013 2 01 /10 /octobre /2013 00:40

Nu sunt poet cuirassiers_francais_meissonier.jpg

Şi nu pretind

La această nobilă

Poreclă

Chiar dacă mă apucă

Uneori

Vorba

Pe dinainte

Şi-mi scapă(ră)

Degetele

Pe taste.

 

Ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc !

Cad semnele

Ca din pod

Şi-mi gîdilă

Buricele degetelor

Ca un regiment de

Cavalerie grea

De cuirasaţi                                                             "Cuirasaţi francezi", Ernest Meissonier

Uneori

Ca un iureş

De husari învăpăiaţi                                                

Alteori

Despicînd

Oraşul taciturn.

 

Toate sunt bune

Din moment ce

Ies scîntei

De sub copitele

Cailor înfocaţi…

 

Şi eu

General nemilos

Aplecat

Deasupra hărţilor

Îmi trimit

Regimentele

La moarte si(n)gură

Săbii fîlfîind

Contra

Abrams

T-90

Leclerc

Merkava

Leopard

Sau ce mai au ei acolo…

 

Nu, nu sunt poet…

Căci e-atîta sete

De scîntei

Şi de sînge

Pe cîmpuri de luptă

Încît nu mai e loc

Pentru poezie.

Partager cet article
11 septembre 2013 3 11 /09 /septembre /2013 11:25

Pietrele, sărmanele,

Pîrjolite mii de ani

De soarele castelan,

Şi-au găsit astăzi liniştea

La umbra macaralelor

Şi betonului armat.

 

Şi-au găsit liniştea de veci

Căci pietrele, sărmanele,

Se mor fără soare…

 

La umbra barelor

Din sticlă şi beton

Oraşul pietrelor milenare

Se ofileşte de dorul omului.

Partager cet article
6 septembre 2013 5 06 /09 /septembre /2013 13:52

A răguşit dimineaţala-guele-de-bois.jpg

Tot strigînd la tine

De după geam.

 

90 de mîţe

Şi-au înfipt gheara

În pielea capului tău…

 

Inima îţi bate

Pe undeva prin tîmple…

 

Nu există obiect mai greu

Decît pleoapa,

De-ţi vine să-ţi bărbiereşti genele !          

 

Cine-i potlogarul                                                        Photo: Alain Reynaud 

Care ţi-a dat cu var

Cerul gurii?!

 

Creierul ţi s-a chircit

Ca un pumn

Şi joacă tananica

În cutia ta craniană

Ca mărgica unui clocotici…

 

Radiaţia solară, solidificată,

Se’mplîntă ca o săgeată

În cristalinul ochiului…

Ah ! ce dor razele astea UV !...

 

Auzi acum cum te laudă

Gîndacii de bucătărie…

Ce hărmălaie fac !

Cum mai tropăie pe sub chiuvetă !

 

Intră EA pe uşă.

Cu o cafea în mîna dreaptă

Şi un melesteu în mîna stîngă…

 

E supărată rău…

Oare de ce?

Partager cet article
4 septembre 2013 3 04 /09 /septembre /2013 16:07

cînd credea că a plîns toate lacrimile,

a venit din noapte un cîine jigărit

şi i-a lins sarea de pe obraz.

 

şi i-a mai cerut.

 

şi el, trecut la indigo prin uşa bisericii,

dă cînd i se cere.

 

şi doar luciul lînei

fiarei sătule

a mai rămas să-i încălzească iarna…

Partager cet article
5 août 2013 1 05 /08 /août /2013 23:05

Tocmai cînd eram şi eu gata să plec în vacanţă,

Cînd mi-am făcut valiza, adunat toţi banii şi drăcuşorii,

Tata a decis şi el să moară:

 

A plivit pentru început buruienile

Din grădina cu castraveţi

 

A retezat apoi toate rădăcinile din adîncuri:

Să se ducă, să se-ntindă, să caute vlagă hăt departe.

Şi ele s-au dus, şi s-au întins,

Şi s-au înodat pe la ecuatoare...

 

A chemat o cucuvea din mahala vecină

Şi i-a zis să treacă mai des pe la noi,

Promiţîndu-i şoareci cu căldările.

 

A sădit patru brazi lîngă casă

Şi i-a crescut mai nalţi ca hogeagul.

 

A mers la dentist şi trei zile şi trei nopţi

Au tot scos la dinţi împreună, tot ţinînd-o într-o fluieratură...

 

A adunat toate icoanele, şi steagurile, şi prapurii

Şi le-a pus să joace un costropăţ în juru-i,

El cîntîndu-le din drîmbă la mijloc.

 

Şi iată: cînd eram şi eu gata de plecare,

S-a uitat tata peste isprăvile sale,

A mijit şmechereşte ochii,

Şi-a îndreptat pălăria,

Şi m-a anunţat solemn că vine şi el cu mine!

Partager cet article
24 juillet 2013 3 24 /07 /juillet /2013 01:27

Uşor, încet, uşor...lenigmedudesir.jpg

Cît nu s-a luat roua,

Păşeşte uşor,

Cît nu nu s-a trezit lăcusta

Cea verde.

 

culege trei stropi de pe firul de mohor

e bun pentru dureri de picior

culege doi stropi de pe rădăcina de mătrăgună

e bun pentru scrînteli de gură

culege un strop de pe petala de romaniţă

e bun pentru setea de răzmeriţă

 

Uşor, încet, uşor...

Cît nu s-a trezit…

Cît nu ne-a-nghiţit…

 

 

Dali, "Enigma dorinţei"

Partager cet article
22 juillet 2013 1 22 /07 /juillet /2013 13:09

Îs morţii puşi pe glume, LOL.JPG

Şi tresar morminte de hohotele lor...

Şi creşte-un fel de iarbă veselă în cimitire,

Şi rîd cu poftă cucuvelele în unison.

 

Îţi furnică tălpile cînd stai lîngă morminte

Şi-ţi vine a porni un dănţuit

Frenetic şi bezmetic – o bătută pe sicrie

Încovoiate de atîta rîs.

 

Şi-s morţii puşi pe glume,

Şi rîde tot pamîntul în spasme convulsive...

 

Extras din Proces verbal: „În legătură cu agravarea instabilităţi straturilor superioare ale solului în teritorii incluse şi imediat aferente cimitirelor şi riscului de contaminare a populaţiei civile, se hotărăşte sigilarea definitivă a acestor zone şi începerea imediată a construcţiei sarcofagelor din beton armat pentru consolidarea şi stabilizarea terenurilor afectate.”

Partager cet article
12 juillet 2013 5 12 /07 /juillet /2013 12:45

Unde ai fost, Nae?

Pe unde-ai umblat, Nae?

La ce ne-ai chemat, Nae?

La ce ne-ai adunat, bre Nae?

Ori ai făcut vre-o trăsnae?

Ori ai mîncat bătaie?

 

Am fost ... am fost după uşă...

 

După uşă? Tu vrei să spui că ai fost afară?

Şi-o spui aşa, lejer, fără ocară?

Şi-acum tu vii de-acolo?

 

Da, vin de-afară, de-acolo...

 

Şi cum? Ţi-a plăcut?

 

Ce să-mi placă?

 

Păi... cum e la ei în afară!

 

Am zis eu ca am fost „în afară”?

 

Dar n-ai fost?

 

Am fost, asta ziceam: „am fost afară”:

După uşă, după scară.

 

Şi-acum ai revenit în ţară?

Ia zi, cînd ai intrat,

O lamîie-ai mîncat?

 

O lămîie? N-am mîncat una, am mîncat două!

Să-i fie lumii bine, şi găinile să s-ouă,

Şi peste lanuri la timp să plouă

Şi dimineaţa să fie rouă!

D-aia le-am mîncat!

Şi nu una, ci două!

 

Atunci e bine, Nae! Dac-ai mîncat

Eşti acum dezinfectat

Şi poţi fi ascultat.

Povesteşte-ne şi nouă

Cum găinele se ouă,

Cum peste dealuri la timp plouă

Cum e dimineaţa rouă.

Într-un cuvînt,

Povesteşte acestui nărod

De-aici, de pe pod,

Ascultător ascultînd,

Cătînd atent la tine,

Cum îi este lui azi

Sau îi va fi mîine bine.

 

Dar eu abia de-am intrat!

Şi, sincer să fiu,

Eu nici nu ştiu, uite-aşa, pe viu,

Ce e bine pentru popor,

Ce seamană el pe ogor,

Cîte găini are

Şi dacă îi place răcoarea...

Şi dacă îi place să fie ud la picioare

Cînd iese diminiaţa pe rouă,

Şi dacă îi place cînd plouă...

 

Nae, Nae! Ia-o mai încet!

Tu ştii că eşti suspect?

Stăm aici ca la concert

Şi tu o începi aşa, de departe,

Că, chipurile, n-ai avea carte...

Nu ţi-e ruşine, mai frate?!

Dă şi tu dovadă de luciditate!

Clarviziune şi tenacitate!

Ne ocupăm noi de nărod,

Nu-ţi bate capul!

Nu vezi cum stă el cuminte în glod

Şi-astepată smerit să-i vină ţapul?

 

Spune-ne-acum mai bine

Ce-ai vazut dupa uşă.

E bine?

Curge acolo laptele-n guşă?

 

O da! Dupa uşă îţi cade totul în guşă!

 

Bravo, Nae! Aşa te vreau!

Spune-le-o totul pe şleau!

(Uite şi lista cu „şleau”)

Au oamenii acolo patru picioare?

 

O da! După uşă ai multe picioare!

Cîte doreşti! De fapt, se dau la fiecare

Cîte trei, patru, chiar cinci picioare!

Picioare de porc, de bou, de capră,

Care cît vrea, atîtea încarcă!

 

Dar de struţ, Nae, se dau?

 

De struţ n-au...

 

Chiar naaaaau?!

 

Dar este un proiect în plină desfăşurare

Pentru a deschide un punct de livrare

De struţi cu patru picioare!

 

Eşti bravo, Nae! Încurajator!

Promiţător şi pentru al nostru popor!

Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor!

Acum cu toţii în cor:

Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor! Ce viitor!

 

Şi ia mai zi, bre Nae,

Cresc şi la ei mere-n copaci?

Cresc şi la ei pere-n copaci?

Cresc şi la ei prune-n copaci?

Cresc şi la ei cireşe-n copaci?

Cresc şi la ei frunze-n copaci?

Cresc şi la ei mere-n copaci?

Cresc şi la ei copaci în copaci?

Cresc şi la...

 

Cresc!

 

În copaaaaci?

 

În copaci cu doi craci!

 

Nae, eşti obraznic!

Vii şi tu ca la praznic

Şi-mi întrerupi discursul,

Şi-mi deviezi cursul.

Ai umblat şi tu de-a oaia,

Ai ieşit ca un hoţ din căsoaie,

Te-ai pornit şi tu pe urlaţi

Şi-acum revii cu trei cîrnaţi?!

Doar atît merităm noi,

Care te-au născut,

Te-au scos din noroi,

Primenit în haine noi

Şi te-au trimis la păscut?...

Şi te-au trimis la crescut?...

Eşti patetic, Nae, te-ai schimbat...

Ce băiat bun erai, Nae, ce băiat!...

Şi de ce, mărogel, te-ai întors?

Ori ţi-a mers ceva pe dos?

 

Mi-a fost dor de voi!

Mi-a fost dor, mi-a fost dor...

Dor, doooor mi-a fost,

Dor mi-a fost, scump popor...

Scump şi prost.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher