Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
9 décembre 2013 1 09 /12 /décembre /2013 13:49

micul_dejun.jpgAstăzi a fost U2, „Beautiful Day”,

Săptămîna trecută – Michael Jackson, „Billie Jean”.

 

În surdină, undele sonore învaluie plăcut auzul croindu-şi calea prin moleşeala îmbibată cu un miros lejer, dar persistent de cafea.

 

Chelnerul e un tip simpatic.

Tipul de la masa de alături, tapînd frenetic la un laptop, e la fel de simpatic.

De la cuplul simpatic instalat la altă masă, ambii trecuţi de 40, adie a adulter.

Trei cumetriţe spală necontenit rufele cartierului în mod simpatic.

Bătrinul italian amuză muşteriii cu accenul şi glumele sale simpatice.

Cîinele italianului, ce-i doarme la picioare, vede vise simpatice...

 

E timpul micului dejun în cafeneaua „La Piscine” de pe Rue du Poteau, în arondismentul 18 din Paris. Timpul cafelelor şi al croissantelor.

 

De cealaltă parte a sticlei se întîmplă viaţa, un detaliu supărător şi fără importanţă, căci în cafeneaua „La Piscine” e timpul micului dejun, timpul cafelelor şi al croissantelor: un moment de eternitate ciclică.

 

Atunci cînd stai cu o cafea şi un croissant în faţă, viaţa de afară trece straniu şi ridicol.

 

Îmi termin cafeaua, plătesc şi ies afară.

Partager cet article
7 novembre 2013 4 07 /11 /novembre /2013 01:08

Şi este chiar bine că dînsul a plecat, în caz contrar, de mai rămînea, ar fi putut schimba lumea cu căldura, cu dragostea şi limpedea lui lumină. Însă aşa ceva deja nu i-ar fi iertat-o nimeni dintre ei… Pentru că el este chiar TRECUTUL LOR.

Leo Butnaru, „Ruleta românească (nuveleta „Sui memoria”)”

 

În acea primă şi ultimă zi a anului 2222ray-bradbury.jpg

Ultimul cititor a luat ultima carte

Şi a pus-o pe raftul ultimei biblioteci

A luat apoi un ultim chibrit

Din ultima cutie de chibrituri

De pe faţa pămîntului.

 

Şi a dat foc !

 

Şi o lume-ntreagă a ars în flăcări !

 

Fiindcă atunci cînd eşti ultimul

Nu urmează nimeni

Nu urmează nimic

 

 

Şi eternitatea are valoare de clipă

 

Iar peste 222 de ani,

Nano-arheologi vor încerca

Să descifreze înţelesuri

În rămăşiţe de cenuşă

Dar nu vor înţelege nimic

 

Căci

 

În acea primă şi ultimă zi a anului 2222

Ultimul cititor a luat ultima carte

Şi a pus-o pe raftul ultimei biblioteci

A luat apoi un ultim chibrit

Din ultima cutie de chibrituri

De pe faţa pămîntului.

 

Şi a dat foc !

Partager cet article
6 novembre 2013 3 06 /11 /novembre /2013 01:51

Cît dai să te trec dincolo ?

 

Acolo, de cealaltă parte

Rîuri curg lin

Calde ca laptele mamei

Şi limpezi ca o lacrimă de tatăfrederic-jadot_le-passeur.jpg

 

Acolo, de cealaltă parte

Mesele stau întinse

Şi ziuă şi noapte

Şi ziuă şi noapte

Şi te-aşteaptă ai tăi

Toţi ai tăi

Cu cupele ridicate

Şi-o mamă

Şi-un tată

Şi-o soră

Şi-un frate

 

Acolo, de cealaltă parte

Durerea e interzisă prin lege

Şi ţi se administrează

Cîte-o transfuzie

Cînd frica

Ori frigul

Îţi intra în coaste

 

Acolo, de cealaltă parte

Cîmpuri de fragi

Roşesc la soarele moale

De primăvară

Şi nu te mai saturi

Şi nu te mai saturi

 

Acolo, de cealaltă parte

Ciocîrlii cîntă în loc de cocoşi

Şi vulturi stau de strajă

Pe stîlpii din poartă

Şi-o barză cu struguri

Te-aşteaptă din noapte

 

Acolo, de cealaltă parte

De cealaltă parte…

 

Cît dai să te trec ?

Ce ai şi cît dai ?

 

 

Imagine: Frédéric Jadot, "Le passeur"

Partager cet article
30 octobre 2013 3 30 /10 /octobre /2013 15:55

Au rămas doar două frunzeFeuillesNeige.jpg

În vîrful copacului…

Celelate au căzut demult

Suflate de furtunile timpului vitreg.

 

În iarnă, doar ele vor înfrunta gerul,

Abia vizibile de sub zăpezile uitării albe

Sfidînd toate legile naturii.

 

Dar vine,

Întotdeauna vine Primăvara

Cu dezgheţul ei dezmăţat!

 

Pădurea va fi din nou tînără şi verde

Strălucind impetuos.

Şi alte frunze, şi vlăstari, şi fire, şi tot!

Crescîndu-şi locul sub soare!

 

Culori! Arome! Seve!

 

Şi doar două frunze

În vîrful copacului

Vor supăra ochiul

Şi încălca armonia locului

Prin urîţenia lor zbîrcită...

 

 

Origine Imagine

Partager cet article
23 octobre 2013 3 23 /10 /octobre /2013 13:39

Ea s-a apropiat de mine şi m-a întrebat :

-          Broscuţa ţestoasă nu-l cunoaşte pe bunelul Andrei ? Nu-i aşa ?

-          Da' noi îl cunoaştem ? Noi am fost la bunelul Andrei, nu-i aşa ?

-          Da' noi am fost în Grecia? şi broscuţa ţestoasă a fost în Grecia ? Nu-i aşa?

 ............

-          Nu, pitulici, bunelul Andrei n-a cunoscut-o pe broscuţa ţestoasă…

Bunelul Andrei nu a fost niciodată în Grecia.

Ea are aproape 3 ani…

Bunelul Andrei ar fi avut 63…

Dar cineva a pus punct la 57.

Punct.

Partager cet article
22 octobre 2013 2 22 /10 /octobre /2013 01:22

 « Într-adevăr, exilatul, refugiatul devine străin ca rezultat al unei schimbări. Prin însăşi existenţa sa, străinul este mereu obligat să mediteze asupra schimbării. » 

 Norman Manea, « Despre clovni : dictatorul si artistul »

 

papadie.jpgDacă e să-l cred pe nenica ăla cu un nume misterios « Admin » ar fi 184 de postari pe « PUNCT-ul din .FR ».  Din aceste 184 de texte, exact 90 (adică practic jumatate) revin anului nr.  3 !

 

În mediu, un text la 4 zile. Ţinînd cont de perioada de « gestaţie » necesară  (mie) fiecărui text, reese că pe durata acestui an am fost în proces de scriere practic non-stop…  


Şi parcă tot nu am spus nimic… Mai bine zis, am spus prea puţin… Mă-neacă cuvintele şi se bat gîndurile pentru dreptul de a se scurge de pe degete direct pe taste…  Dar nu ajung degete… Şi prea capricioase tastele…

 

Există oare cuvinte suficient de ascuţite pentru a străpunge depărtarea şi, mai cu seamă, indiferenţa ?  Dar mai are rost ? Carnavalescul cotidian nu încape ascultare. Dar ditamai lectură. Doar imagini, flashuri, o permanentă competiţie a scandalului...

 

Şi despre ce să vă mai scriu ? Cel sătul şi cel flămînd nu au stat la aceeaşi masă… În iureşul caleidoscopic al evenimentelor (noi zile cu noi eroi) cel cu o memorie puţin mai lungă este repede pus pe tuşă…

 

Şi atunci ? A nu mai scrie ar fi prea violent, a scrie doar de dragul scrisului şi plăcerii egoiste ar fi prea meschin şi vanitos… Ce rămîne ? Să scriu de dragul cititorului ? Dar cu ce drept să-mi pui juvăţul decodării, dragă cetitorule, punător zgîrcit de like-uri şi share-uri, tu care mă mai şi insulţi (nu toţi şi doar uneori) pe de asupra ?

 

Cînd începeam aventura acum trei ani, ziceam că voi încerca să fiu mai aproape de…

 

De un ceva care s-a dovedit a fi prea abstract… Pereţii care mă despart de el sunt mai înalţi şi mai solizi decît păreau… Iar fiecare breşă din acest zid, spartă atît de greu, este colmatată de zeci şi zeci de zidari zeloşi cu « salar » şi « remuneratie de la buget »…

 

Dar poate totuşi merită ? … Hai să mai vedem !

 

Azi începe anul 4. A(D)MIN !

 

Qui m’aime me lise !      

Partager cet article
1 octobre 2013 2 01 /10 /octobre /2013 00:40

Nu sunt poet cuirassiers_francais_meissonier.jpg

Şi nu pretind

La această nobilă

Poreclă

Chiar dacă mă apucă

Uneori

Vorba

Pe dinainte

Şi-mi scapă(ră)

Degetele

Pe taste.

 

Ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc ! ţoc-ţoc !

Cad semnele

Ca din pod

Şi-mi gîdilă

Buricele degetelor

Ca un regiment de

Cavalerie grea

De cuirasaţi                                                             "Cuirasaţi francezi", Ernest Meissonier

Uneori

Ca un iureş

De husari învăpăiaţi                                                

Alteori

Despicînd

Oraşul taciturn.

 

Toate sunt bune

Din moment ce

Ies scîntei

De sub copitele

Cailor înfocaţi…

 

Şi eu

General nemilos

Aplecat

Deasupra hărţilor

Îmi trimit

Regimentele

La moarte si(n)gură

Săbii fîlfîind

Contra

Abrams

T-90

Leclerc

Merkava

Leopard

Sau ce mai au ei acolo…

 

Nu, nu sunt poet…

Căci e-atîta sete

De scîntei

Şi de sînge

Pe cîmpuri de luptă

Încît nu mai e loc

Pentru poezie.

Partager cet article
11 septembre 2013 3 11 /09 /septembre /2013 11:25

Pietrele, sărmanele,

Pîrjolite mii de ani

De soarele castelan,

Şi-au găsit astăzi liniştea

La umbra macaralelor

Şi betonului armat.

 

Şi-au găsit liniştea de veci

Căci pietrele, sărmanele,

Se mor fără soare…

 

La umbra barelor

Din sticlă şi beton

Oraşul pietrelor milenare

Se ofileşte de dorul omului.

Partager cet article
6 septembre 2013 5 06 /09 /septembre /2013 13:52

A răguşit dimineaţala-guele-de-bois.jpg

Tot strigînd la tine

De după geam.

 

90 de mîţe

Şi-au înfipt gheara

În pielea capului tău…

 

Inima îţi bate

Pe undeva prin tîmple…

 

Nu există obiect mai greu

Decît pleoapa,

De-ţi vine să-ţi bărbiereşti genele !          

 

Cine-i potlogarul                                                        Photo: Alain Reynaud 

Care ţi-a dat cu var

Cerul gurii?!

 

Creierul ţi s-a chircit

Ca un pumn

Şi joacă tananica

În cutia ta craniană

Ca mărgica unui clocotici…

 

Radiaţia solară, solidificată,

Se’mplîntă ca o săgeată

În cristalinul ochiului…

Ah ! ce dor razele astea UV !...

 

Auzi acum cum te laudă

Gîndacii de bucătărie…

Ce hărmălaie fac !

Cum mai tropăie pe sub chiuvetă !

 

Intră EA pe uşă.

Cu o cafea în mîna dreaptă

Şi un melesteu în mîna stîngă…

 

E supărată rău…

Oare de ce?

Partager cet article
4 septembre 2013 3 04 /09 /septembre /2013 16:07

cînd credea că a plîns toate lacrimile,

a venit din noapte un cîine jigărit

şi i-a lins sarea de pe obraz.

 

şi i-a mai cerut.

 

şi el, trecut la indigo prin uşa bisericii,

dă cînd i se cere.

 

şi doar luciul lînei

fiarei sătule

a mai rămas să-i încălzească iarna…

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher