Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
17 mai 2012 4 17 /05 /mai /2012 00:37

A fost odată ca niciodată un popă. Avea sutană. Neagră. Nu-i deloc roşie (decît puţin –puţin şi doar dosala).


Este angajat într-o luptă pe viaţă şi pe PR pentru… adică nu, împotriva. Puţin contează împotriva cui din moment ce este popă. El luptă. Face zel.


Şi are şi « spodvizhnici » ! Căci nu se mai poate străbate de atîta homosexualitate. În special în occident. Acolo unde fraţii noştri de … (eram să zic de sînge, dar de fapt sînt fraţi întru organul care este umplut de sînge ori de cîte ori… lupţi), acolo unde sărmanii hetero sînt reduşi la clandestinitate.


Iată un apel întru susţinerea acestei lupte, înregistrat la opaiţul buncherului, de teamă să nu dea toţi acei netrebnici peste noi ca să ne discrimineze...


No pasaran, tovarăşi !  

 

 


 

 

Partager cet article
16 mai 2012 3 16 /05 /mai /2012 00:38

Şi dacă în locul sărutului lingura2.jpg

Atît de french,

Premonitoriu

Pentru alte stări de paroxism extatic,

Nu v-aţi alege decît

Cu o imersiune ritmică

În saliva abundentă şi violentă

Prin finalitatea ei pur digestivă?...

 

Cum aţi fi dacă aţi rămîne vidaţi

Sizific

De esenţa scheletului vostru concav?...

 

De cîte ori aţi fost plonjaţi

În fierbinţeli lichide

Fără a atinge

Temperatura exploziei,

Căci de fiecare dată

Se gaseşte o gură

Să vă sufle-n suflet

Înainte de a-l înghite avar?...

 

Cît timp aşteptaţi,

Aliniaţi în obscuritatea

Sertarelor,

Înainte ca o mîină aleatorie

Să vă scoată

Din anonimatul pluralităţii

Doar pentru a-şi satisface

Chemările intestinale

Pentru ca mai apoi,

Odată supţi, linşi, spălaţi, clătiţi, uscaţi,

Să vă pună

La locul vostru cel de toate zilele?...

 

Şi o ultimă întrebare: Aveţi coadă?

Partager cet article
27 avril 2012 5 27 /04 /avril /2012 14:00
"Puterea este afrodiziacul suprem" H. Kissinger
"Satan l-a sedus pe papa oferindu-i putere" V. Rozanov
 
Franţa are o populaţie de 62 de mln. de oameni. Circa 1.5 mln. sînt în afară. Ceea ce reprezintă 2%. Franţa are un PIB per capita de 33.100$ (2010).
Moldova are o populaţie de 3.6 mln de oameni. Circa 0.8 sînt în afară. Ceea ce reprezintă 22%. Moldova are un PIB per capita de 2,500$ (2010).
În Franţa 2% din populaţie au un Secretar de Stat (nu-i ministru) care doar asta şi face : gestionează afacerile cu francezii de pretutindeni. Este un tip pe care nu-l cunoaşte nimeni, dar cu titlu pompos : « Secrétaire d'Etat auprès du ministre d'Etat, ministre des Affaires étrangères et européennes, chargé des Français de l'étranger ». Eduard Courtial îi spune. În Franţa 1.5 mln. nu se încadreaza în sistem. Dar sînt totuşi mulţi, de aceea au nevoie de un cineva care să le poarte de grijă. Cu atît mai mult că au şi drept de vot. 2.3% din alegători. Franţa este o ţară bogată şi poate să-şi permită acest lux. Pîna la urmă e şi uman : nu poţi lăsa în voia soartei şi în afara sistemului 2.3% din alegă… ptfu, vroiam să zic 1.5 mln. de persoane. E nevoie de proceduri, instituţii specifice, gestionate de o administraţie aparte.
În Moldova emigraţia demult nu mai este un epifenomen. În Moldova emigraţia este sistemul! 22% din populaţie! 25-30% din alegători*! 35% din PIB!
*estimări personale:
vedeţi aici mai multe detalii
În aceste condiţii, Moldova nu poate să-şi permită un minister al diasporei. Chiar şi atunci cînd o parte din asociaţiile diasporei lansează apeluri colective în acest sens. Un minister specific ar trebui să se ocupe de lucruri specifice, or numai de specificitate nu putem vorbi în cazul nostru… Spre exemplu, Ministerul Reintegrarii Teritoriale trata o specificitate nesistemică, dar destul de stringentă din p.d.v. al Statului pentru a justifica un minister în afara celor tradiţionale, de ramură. Astăzi funcţia este şi mai importantă: este tratată tocmai de Viceprim-ministru! (dar nu mai există minister).

kafka-praga.jpgMinisterul diasporei, în condiţiile actuale... nu ar avea ce face! Ori ar trebui să facă tot! (Dar la ce avem Prim Ministru atunci?) Am crea, la sărăcia noastră, încă un cabinet de Ministru fără competenţe clare. Pentru care ar trebui să plătim şi vreun Mercedes nou, probabil... Să vedem mai îndeaproape. Voi utiliza două documente: acel al apelului lansat pe 26 aprilie şi lista celor 10 porunci... (ptfuu, că iar mă-ncurc!) pardon, angajamente semnate de cei  patru crai de la răsărit (la propriu si la figurat) Filat, Lupu, Ghimpu şi Godea. La ce ar servi acest Minister conform acestor „hîrtii”?
Argumentul nr. 1:
Apel: „Activitatea acestui Minister va include protecția cetățenilor Republicii Moldova stabiliți peste hotare”. 10 angajamente: „Să aibă în sarcină protejarea cetăţenilor moldoveni de peste hotare”.
Mă iertaţi, Domnilor şi Doamnelor, dar rolul Consulatelor care este? Şi cum un minsitru bazat la Chişinău mă poate proteja pe mine în Franţa? Ori facem ministeriat prin skype? Eu aş prefera consulate dotate cu resurse suficiente (umane inclusiv) pentru gestionarea fluxului de solicitări pe teren şi nu un ministru virtual în jilţurile moi de la Guvern. Şi să nu uităm că fiecare persoană este protejată şi este obligată să respecte legile ţărilor unde se află. 
Argumentul nr. 2:
Apel: „elaborarea și implementarea politicilor orientate la crearea unor condiții favorabile pentru reîntoarcerea emigranților și reintegrarea lor în societatea Republicii Moldova.”
10 angajamente: „integrarea socială a celor reveniţi în ţară”
Clar, nu? Adică un minister ar trebui să înlocuiască întregul Executiv! De la „economie” (crearea locurilor de muncă), „educaţie” (protecţia copiilor, în special cei abandonaţi), „protecţie socială” (soluţionarea problemelor legate de pensiile emigraţilor), „medicină” (asigurarea cu un minim de protecţie medicală a celor fără poliţe de asigurare), „finanţe” (evitarea dublei impozitări) etc. etc.!  Mda... o-ho-ho minister! Vreau şi eu „ministru”! A propos, dacă aş fi eu ministru al oricărui minister din cele sus-citate, m-aş opune vehement...
Şi ce înseamnă „reintegrarea în societatea R. Moldova”? Le facem la toţi cîte o psihoanaliză? Cîte un masaj relaxant pe zi?  Şi cum rămîne cu „antidiscriminarea”? Dacă le facem „programe” unora, de ce nu am face asta pentru alţii?
Argumentul nr. 3
Apel: „Adoptarea unei Strategii Naționale pentru Migrație, care să prevadă, printre altele, o serie de măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv al cetățenilor moldoveni.” 
După relecturi insistente aşa şi nu i-am dat de hac acestei propozitii... Iată eu înţeleg Strategie Naţională în Învăţămînt, Strategie în Medicină, în Economie, Agricultură, etc. etc. Migraţie? Nu înţeleg. Aveţi în vedere politicile naţionale pentru imigranţi? (John, hello!) Măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv? Vedeţi mai sus în textele la nr. 2. De acest lucru ar trebui să se ocupe TOT EXECUTIVUL, fiecare minister în domeniul său de competenţă! Iată eu propun o măsură concretă: se cheamă „ţăruş”. Îi priponim pe toţi şi ne-am lămurit. Ori facem un perete înaaaaalt – înalt pe Prut şi pe Nistru. Să ştie ei! Nu mai fuge nimeni!
Argumentul nr. 4:
Apel: „Accelerarea implementării procedurii de vot electronic și introducerea, ... a votului prin corespondență.”  Uite aici sînt absolut de acord! Am semnat şi un Apel în acest sens. Cîteva săptămîni în urmă. Staţi puţin şi nu mînaţi, dar nu avem noi oare un CEC în ţărişoara asta mică? Cum poate un minister, subordonat unui Prim-Ministru, care ajunge la putere prin alegeri să gestioneze procese legate de alegeri? Nonsens. Ori facem ministru, apoi el implimentează reforma Codului Electoral şi după asta închidem ministerul? Nonsens².
-------------------------------
În toate domeniile care dor, într-adevăr, şi care fac ca reprezentanţii diasporei să fie supăraţi pe puterea din Republica Moldova, există competenţe de resort locale. În fine, ar fi şi un domeniu care nu este acoperit: menţinerea identităţii culturale, susţinerea eforturilor de continuitate identitară a comunităţilor din diasporă (asigurarea lor cu material didactic pentru predarea limbii, organizarea concertelor şi spectacolelor în ţările respective, costume, presă, broşuri tematice pentru cetăţeni, etc., etc.). Am putea eventual implica Ministerul Culturii, dar e ceva mai nuanţat totuşi. Numai că pentru a asigura această funcţie e nevoie de 3-4 persoane la MAEIE, într-un departament specific, şi nicidecum minister ori agenţie.
Şi încă un detaliu, dar care totuşi poate deveni, în anumite circumstanţe‚ „harmăsar”: imaginea ţării. În momentul în care încercăm prin toate mijloacele posibile şi imposibile o integrare europeană şi, ţinînd cont de procesele interne emigrafobe din interiorul UE, este prejudiciabil pentru noi toţi existenţa însăşi al unui minister sau agenţii de acest tip. Ne punem o etichetă în frunte de „ţară cu pericol emigraţional” pentru UE.
În loc să ceară orbeşte un minister, facînd jocul politic al cuiva (vedeţi paralelismul extraordinar al acestor două acte), reprezentanţii diasporei ar fi trebuit să participe activ la elaborarea strategiilor naţionale pe domeniu. Aţi încercat? Nu? Poftim de poftiţi: http://particip.gov.md se cheamă!
Ar fi trebuit să exercite o presiune reală şi constantă asupra Executivului, nu să reclame o participare la „banchet”. Este o tactică autodistrugătoare pentru asociaţiile diasporei. Acele ONG-uri care au cîrdăşit cu puterea prea mult în trecut, nu mai au ponderea necesară în rîndul emigraţilor „neafiliaţi”. Am cunoscut destui „lideri ai diasporei” care au dispărut în neant de atunci. Iar credibilitatea este unica legitimitate a acestor organisme ad-hoc, care le permite, printre altele, să facă şi apeluri de acest tip.
Toate ministerele, toate strategiile sectoriale trebuie să ţină cont de fenomenul migraţional devenit sistemic. Iar CEC ar trebui să propună modificări la Codul electoral, astfel încît Executivul să reflecte şi opiniile celor din străinătate. De nu, vor cere ministru. Cu jilţ, mercedes, cabinet, aparat, şef(ă) de aparat etc. etc. Dar fără competenţe...
Şi pe final:  Înţeleg foarte bine procesele care fac ca unele asociaţii din diasporă sa susţină un Apel de acest gen. Mai mulţi factori s-au împletit într-o combinaţie situaţională extraordinară:
Insuficienţa sistemului democratic, care face ca simple asociaţii obşteşti, în loc să se ocupe de ceea ce trebuie să facă o ONG, se bagă în domeniul politic şi în jocul de-a puterea, substituind partidele, absente în străinătate prin definiţie. Numai că nu au legitimitate s-o facă. Din nou, prin definiţie. Soluţia (citînd un alt „salvator de ţară”)? Perfecţionarea sistemului electoral şi adaptarea lui la realitatea de azi.
Ignorarea prea îndelungată a fenomenului emigraţional de către Executiv, care nu a adaptat politicile fiecărui minister la „noua” realitate. Din păcate, nici chiar crearea unui minister nu poate soluţiona această deficienţă de viziune strategică. Cum facem? E necesară o modificare urgentă a strategiilor pe ramură. Identificarea şi implicarea directă a persoanelor deţinătoare de expertiză (şi care nu neapărat fac parte din asociaţii) cu experienţă în străinătate la elaborarea programelor respective. Diaspora poate deja participa prin intermediul http://particip.gov.md.
Absenţa unui mecanism eficace şi dedicat de dialog cu diaspora. Totuşi este necesar un punct dedicat de comunicare (acele 3-4 persoane de care pomeneam) cu diaspora. Mulţi au perceput atribuirea acestui rol Biroului de Relaţii Interetnice ca o insultă din partea puterii şi nu au fost departe de adevăr.
Interese pur electorale. AIE ar fi tentată să meargă pe această cale, totuşi 20 % de alegători pot decide soarta oricărui scrutin. Cu atît mai mult cu cît vor găsi întotdeauna un ecou pozitiv şi de cealaltă parte a cortinei (paralelismul îngrijorător al documentelor).  Hmmm....Cît de dulci şi ademenitoare sînt cîntecele sirenelor puterii... Doar că AIE şi semnatarii apelului ar trebui să înţeleagă: ministru poate fi doar unu, iar asociaţii cu „hambîţ” sînt multe şi, inevitabil, ace(a)st(ă) ministru va cădea în disgraţia aceloraşi asociaţii destul de rapid. Este uman. Unicul care ar avea de cîştigat din toată afacerea respectivă ar fi... ministrul!
Unii exponenţi ai diasporei au simţit că se poate. 2009 a adus indiscutabil o deschidere. O deschidere spre tot. Spre dialog, dar şi spre forţarea puterii pînă a o penetra. Cam la fel a fost şi în Moldova cu acei din ONG-uri care au integrat structurile Guvernului. Şi nu este nimic rău aici, în absolut… Dorinţa sinceră de a participa la un proiect politic este salutabilă. Machevialism a existat, însă, întotdeauna. Să recunoaștem deschis: acei din diasporă au un mic avantaj. Intră în buduarul puterii pe uşiţa din spate. Cînd adaogi la nume „de la Paris” – are efect. O ştiu, căci am practicat-o personal. Dar nu miroase bine. Să nu încurcăm genurile. Cine face politică – să facă politică, nu ONG-uri.
P.S.: Am participat şi eu la Conferința Internaționala «Cultura toleranței, valorile comune, dialogul intercultural – 20 de ani de realizări» (Chișinău, 23 – 26 august 2011)… Mi-a fost ruşine. Am plecat după o zi şi jumătate. M-am întors la socrii mei (învăţători de la ţară, pensionaţi, dar care mai lucrează, căci nu are cine altul. Şi în sat copiii au rămas de capul lor... Dar las-că nu-i nimic. Mai au pînă la vară şi şcoala se-nchide. E « optimizată » deja. Caci e nevoie de făcut economii pentru mercedesuri, parade, avioane şi ...noi miniştri). Ei erau pe deal la lucru, iar eu la Palatul Republicii mîncam sarmale, canapeuri, salamuri scumpe şi beam vin scump şi Cognac cu multe stele. O muzicuţă şi o domnişoară tinerică şi voluptoasă ne cînta melodii populare, noi făceam poze şi eram mîndriiii…
Eu nu mi-am ridicat diurnele de cazare şi nu mi-am rambursat biletele de avion. VOI* ?
P.P.S.: Iată şi apelul meu personal, semnat Vitalie Vovc, nu de „asociaţie”:
Stimaţi colegi, să nu greşim ţinta! Noi nu avem nevoie de minister al diasporei, ci de politici care ar ţine cont de fenomenul migraţional la absolut toate nivelurile. Fiţi mai incisivi atunci cînd vi se-nchid şcolile unde merg copiii voştri, sau ai oamenilor pe care ipotetic îi reprezentaţi,  nu atunci cînd cineva (se) vrea ministru. Avem o demnitate de apărat şi o responsabilitate faţă de oamenii din ţările unde ne aflăm şi cei de acasă!
Cu mult drag, din Franţa, de la Paris.
Va urma şi un alt text despre viziunea mea a rolului şi funcţionarea diasporei.
* Cică Conferinţa respectivă nu ar fi fost finanţată din bugetul Republicii Moldova. Dar acest fapt nu schimbă esenţa întrebării.
Partager cet article
20 avril 2012 5 20 /04 /avril /2012 02:00

Apelul difuzat de către reprezentanţii a 10 asociaţii ale diasporei de moldoveni din Franţa (şi susţinut ulterior şi de asociaţii din Italia) a stîrnit reacţiile aşteptate. În sens de « previzibile », desigur, nu de « mult rîvnite ». Previzibile, Stimate cititor, decepţionant de previzibile… (Puţina inventivitate, fraţilor, s’il vous plaît ! ) Toate invectivele primite sînt scoase parcă la indigo, creîndu-se impresia că sînt scrise cu mare dibăcie într-un buduar undeva, à la Choderlos de Laclos.


Am regăsit aceleaşi personaje, patetice prin banalitatea clişeului ce-i reprezintă:  patrioţi înflăcăraţi, contemporani de-a lui Decebal şi participanţi la primul şi ultimul Sfat al Ţării; un popă, care nu ştiu prin ce minuni cereşti s-a prins in Inter-plasa virtuală (se pare că stă demult acolo, căci lumea din jur i se arată în armonie şi pace totală); cîţiva bigoţi care mînuiesc citatele biblice precum paloşul (dar o fac cu multă dragoste desigur); şi derbedei mai de rînd (pe ăştia îi recunoşti imediat – încep din start cu insulte) care nu au în comun cu ceilalţi decît dragostea faţă de aproapele său (cu o singură condiţie – să le fie asemănători la trup, chip, suflet şi viziune a lumii. Aici îl întrec chiar şi pe Creator la zel, care s-a limitat doar la chip şi asemănare).


Din toată cacofonia aceasta de dragoste, toleranţă şi amor lipseşte doar un personaj, înca un iubitor de dreptate şi frăţie eternă, marele nostru brat (de la răsărit sau de factură locală), care nu ratează nicio ocazie de a interveni de obicei.  Nu şi acum. Cam bizar, nu?


Într-un articol mai vechi spuneam că integrarea europeană (IE) este un lucru practic imposibil pentru Republica Moldova... Cel mai simplu ar fi desigur să înfăptuim Unirea. Dar nu se vrea. A zis lumea că doreşte IE  şi a votat în consecinţă. Dacă ar fi să avem un adevărat avînt popular pro-european, poate că se putea întîmpla ca Batrîna Doamnă să facă „fi” şi să închidă dosarul. Pozitiv. Dar nu este. Şi ne-a dat pe mîina funcţionarilor siniştri care aplică o procedură tehnică. Spre bucuria „fraţilor” şi durerea copiilor. Mai mult nu merităm.


Fiindcă avem prea multă dragoste. Enorm de multă. Cît o Siberie de vastă...

 

----------------------------

APEL


Către reprezentanţii clasei politice din Republica Moldova, către reprezentanţii mişcărilor şi asociaţiilor obşteşti, către reprezentanţii clerului


Noi subsemnaţii, reprezentanţii diverselor asociaţii obşteşti formate din cetăţeni ai Republicii Moldova stabiliţi în Franţa, adresăm acest apel către clasa politică din ţară în vederea urgentării acţiunilor menite să conducă la liberalizarea regimului de circulaţie pentru cetăţenii moldoveni în spaţiul Uniunii Europene, şi anume adoptarea Legii privind prevenirea și combaterea discriminării – una dintre condiţiile în baza căreia Republica Moldova poate demara dialogul cu structurile europene.


Noi, cetăţenii Republicii Moldova din Franţa, sîntem confruntaţi zilnic cu sute, mii, zeci de mii de drame familiale: familii despărţite, copii crescuţi fără părinţi, imposibilitatea pentru mulţi de a-şi petrece în ultimul drum apropiaţii, de a asista la naşterea ori nunta copiilor...


Urmărim cu mare atenţie discuţiile privind Legea antidiscriminare, conţinutul caruia rămîne dealtfel necunoscut pentru publicul larg. Sîntem surprinşi de faptul că acest proiect de lege e prezentat de unii actori politici, dar şi feţe bisericeşti şi reprezentanţi ai societăţii civile, dintr-o perspectivă absolut falsă, opiniei publice fiindu-i indusă ideea că ar fi vorba de un text ce ar favoriza sau chiar promova practici contrare tradiţiilor creştine ortodoxe. Argument ridicol, dacă e să ţinem cont de faptul că ţări precum Grecia, Cipru, România sau Bulgaria au adoptat legi similare. Aceste declaraţii sînt cu atît mai incoerente cu cît sute de mii de moldoveni, inclusiv membri şi apropiaţi ai familiilor celor care se pronunţă vehement contra adoptării acestei legi, muncesc în ţările UE, unde acte normative cu conţinut similar sînt aplicate de ani buni, fără ca numărul crimelor sexuale, divorţurilor sau copiilor abandonaţi să atingă nivelul imbatabil din ţările din spaţiul CSI. Speculaţiile şi dezinformările la acest subiect sînt absolut nefondate: în Franţa, pentru a aduce doar un exemplu, unde această lege este în vigoare, instituţia căsătoriei rămîne a fi una tradiţionalistă.

 

În opinia noastră, atacurile vizînd Legea antidiscriminare nu au decît un singur scop: sabotarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova. Contestatarii acestei legi apără interese politice şi geopolitice meschine, ignorînd interesele ţării şi a cetăţeanului de rînd, omiţînd deliberat dramele umane legate de imposibilitatea de a circula liber în spaţiul european, „uitînd” că o bună parte din ei îşi au veniturile personale asigurate parţial de remitenţele celor plecaţi în străinătate. 

 

Îndemnăm reprezentanţii Alianţei pentru Integrare Europeană să intensifice eforturile de comunicare şi dialog cu cetăţenii în scopul

i)    de a explicita şi a educa populaţia cît priveşte modalitatea aplicării şi necesitatea adoptării Legii antidiscriminare,

ii)   de a aduce la cunoştinţa fiecărui adevărata amploare a acestui act normativ,

iii)  de a combate vehement orice speculaţie şi manipulare, care se practică prin dezinformarea continuă a cetăţeanului de rînd.

 

Facem apel către toţi cei care au reticenţe faţă de proiectul de Lege antidiscriminare, îndemnîndu-i să-şi reconsidere poziţiile, să analizeze bine lucrurile, inclusiv situaţia sutelor de mii de moldoveni aflaţi în UE şi a familiilor lor rămase acasă, pentru care libertatea circulaţiei este o nevoie stringentă, şi să contribuie constructiv la eforturile de liberalizare a regimului de circulaţie pentru cetăţenii moldoveni în spaţiul UE.

 

Asociaţia „IMPACT – IMPreună ACŢionăm Agissons Ensamble” – Vitalie Vovc

Asociaţia „Jeunes Moldaves à Paris” – Dumitru Vicol

Grupul de iniţiativă „La Paris.net” – Vasile Calmaţui

Asociaţia Doctorilor şi Doctoranzilor Basarabeni din Franţa – Dorin Duşciac

Asociaţia „Mihai Eminescu” – Margareta Luță

Asociaţia femeilor originare din R.Moldova în Franţa - Svetlana Postolachi

Asociaţia Pro-diaspora France – Ion Ciobanu

Asociaţia Alianţa pentru Sprijinirea Basarabiei – Gheorghe Furdui

Asociaţia "Connexions Moldavie" – Violeta Griţcan

Asociaţia "Synergie Franco-Moldave" - Lucreţia Bîrlădeanu

Partager cet article
21 mars 2012 3 21 /03 /mars /2012 15:51

Din cînd în cînd

Fizicienii excită materia

Pentru a obţine o stare nouăpendule-de-newton-1-300x300.jpg

Să fie aşa cum o vor ei

 

Unii sînt fizicieni

Alţii – materie pură

Definită (şi) de polaritate :

Electroni, protoni, neutroni...

 

Energie in

Energie out

 

Fizicieni sînt mulţi

Materie - cît lumea

 

 Notă : Legea conservării energiei a fost formalizată încă prin sec. XVII. Conservarea energiei este un principiu fizic conform căruia într-un referenţial inert energia totală a unui sistem izolat nu variază în timp.

 

Ce ziceţi?

Gata pentru un nou tur

De maximă excitare?

Ei numesc asta challenge

 

Totuşi, ce ştie materia

Despre propria stare?

Partager cet article
14 mars 2012 3 14 /03 /mars /2012 00:14

Neam din neamul meu n-a ştiut să facă cafea…

 

Lista băuturilor buneilor mei: apă de la fîntîna lui Niculae, apă de la fîntîna lui Fuior, apă de la şleah, lapte, lapte acru, chişleag, zer, compot, chisăliţă, moare, ceai din mentă rece, ceai din romaniţă, must, vin, rachiu…

 

Nu, cafea nu era.

Nici nu i-am auzit vorbind despre cafea vreo dată.

Poate cîndva în altă viaţă.

Poate cîndva în tinereţile fără de moarte.

Înainte de începutul vremurilor…

 

Neam din neamul meu n-a ştiut să facă cafea…

 

cafea.jpgLista băuturilor părinţilor mei : apă de la fîntînă, apă « minerală », lapte, chefir, compot, limonadă « Friguşor », « Tarhun » sau “Diuşes”, ceai din tei, ceai din romaniţă, ceai « gruzinski », kvas, suc de mere în borcane de 3L, suc de mesteacăn (aceeaşi volumetrie), bere « Zhiguliovskoe », votkă, şampanie « Sovetskoe », Cognac « Barza albă »,  rachiu, must, vin…

 

Nu, cafea nu era.

La cîte erau de “dobîndit”, doar cafeaua mai lipsea…

O băutură de o culoare şi gust aproximativ se chema „cafea cu lapte”...

Sau „lapte cu cafea”??? nu mai ţin bine minte.

 

Primul nes solubil... revelaţia substitutului.

Falsul şi kitchul luxos.

 

Tăcerea tatălui meu cînd l-am servit cu un prim espresso...

I-a plăcut? Da? Nu? Nu ştiu...  a tăcut abătut...

 

Neam din neamul meu n-a ştiut să facă cafea...

 

Eu ştiu! Cafea din Etiopia prăjită la torréfacteur (ce cuvînt sonor!) , granulometrie specifică, apă cristalină, şi, neapărat, dar neapărat pregătită la cafetiera italiană... mmmmm...

 

La cîtă cafea beau eu, ar ajunge pentru tot neamul din neamul meu.

Ceaşcă după ceaşcă expiez amarul revanşei

Probabil se scurge cafeina toată undeva, căci somnul mă doboară negreşit

Şi mă-nvăluie vise...

Despre toţi acei care şi-au dorit cîte-o ceaşcă de cafea.

Din cînd în cînd, la sărbători...

Şi eu răsucesc zi la zi cafetiera italiană.

Cafea din Etiopia prăjită pe rue du Poteau...

Ceaşcă după ceaşcă îmi beau şi eu amarul...

 

Neam din neamul meu...


Doamne, aş da toată cafeaua pentru un păhar de vin făcut de tata...

Partager cet article
21 février 2012 2 21 /02 /février /2012 00:09

„Et par le pouvoir d'un mot
Je recommence ma vie
Je suis né pour te connaître
Pour te nommer
Liberté.”

Paul Eluard

 

Privea la realitate

De după gratii gratii.JPG

Şi totul era

Evident şi clar,

Divin prin

Simplicitate :

 

Soarele apare cotidian

În cadranul A4

Şi apune în A1.

A4=>A1:

Mişcare lineară;

 

Copernic nu avea dreptate!

 

Norii beneficiază

De o liberă circulaţie

Delimitată

De celulele A şi B.

 

Pînă şi stelele se lasă

Uşor numărate.

Avea un număr exact

Pentru fiecare din pătrate:

A1 – 5;

A2 – 7;

A3 – 6...

Ş.A.M.D.

 

Un acoperiş

Şi-a găsit adăpostul

În C1-C2.

 

Un vîrf de coroană

În C4.

 

Păsările beneficiază

De un grad de

Libertate

Considerabil:

Le vezi şi departe

În AB-ul norilor;

 

Le vezi şi în C

La distanţă medie

Mai rar, dar cîteodată

Uzurpează parcele întregi

În C,

În apropiere statică

Imediată...

 

E atît de perfectă lumea

Privită prin gratii !!!

----------------------------

Doar vîntul,

                Obraznicul,

                Nesăbuitul,

Îi strică SISTEMUL:

Tansgresează frontierele

Gratiile şi barierele.

Adie a vară şi primăvară

Îi bagă iarna recele-n coastă

Regelui lumii

Cu mintea... încarcerată.

 

 

Partager cet article
17 février 2012 5 17 /02 /février /2012 14:41

A fost să fie. A nins peste Chişinău. Gospodăreşte. Cu toată dărnicia gospodarului beat care dă şi cămaşa de pe el doar cînd îi ameţit de-a binelea.

Prin desişurile nu prea dese şi ascunse ale Net-ului au circulat şi cîteva poze cu un mesaj de la Primărie. Iată-l în integralitate : primarul cu lopata

Municipalitatea îndeamnă toţi locuitorii capitalei să participe la deszăpezirea oraşului.  
Funcţionari ai Primăriei Chişinău şi consilieri municipali, în frunte cu primarul general, Dorin Chirtoacă, au participat astăzi la curăţat zăpada din preajma sediului instituţiei. Prin această acţiune, municipalitatea îndeamnă chişinăuienii să participe la deszăpezirea din curţile blocurilor de locuit, precum şi din jurul sediilor în care activează, unde accesul utilajelor este mai dificil.
Edilul capitalei spune că acţiunea din faţa Primăriei este un apel de conştientizare a cetăţenilor, astfel fiind chemaţi toţi locuitorii să contribuie la curăţarea oraşului de nămeţi, în condiţiile în care stratul de zăpadă a ajuns la grosimea de 30 cm. „Cu tehnică specială se intervine pe drumurile principale, pe străzile de circulaţie a transportului public şi căile de acces, dar trebuie să intervină şi fiecare dintre noi, pentru că aşa este normal pe o asemenea vreme”, a mai spus Dorin Chirtoacă.
Serviciile municipale implicate în deszăpezire monitorizează în continuare situaţia din teritoriu şi sunt pregătite să acţioneze în regim non-stop, pentru a interveni în orice situaţie."

De la bun început aş dori să spun că nu văd nimic excepţional, extraordinar şi absolut nimic scandalos în publicarea acestor poze şi actul Primarului. Cîteva comentarii la acest „eveniment” pe care le-am citit zilele astea m-au pus pe gînduri... Militantism pro şi contra fără mare discernămînt... Păcat.

„Bine” - mi-am zis atunci – „poate ceva lipseşte? Un suport ceva pentru a încerca să iniţiem un proces de gîndire?”

Hai fraţilor, văpropun eu unul, special spicluit pentru cazul respectiv. O matrice. Deci, care sînt protagoniştii? Primarul şi Chişinăuenii. Ce i s-a reproşat Primarului? Că ar fi făcut populism şi PR şi că cică ar fi gestionat rău „banii”. Cu banii e simplu de tot: Primarul nu este un autocrat în Chişinău: mai are un CMC pe acolo care voteazăbugete, există poliţie, justiţie, o Curte de Conturi care nu (a)doarme niciodată. Dacă ne-am lămurit cu banii (adică nu ne lămurim în mod intenţionat, ci lăsăm organele competente s-o facă), să trecem la populism şi PR. Este sau nu este? Nu ştiu. Hai sa vedem matricea:   

Matrice cu zapada

Acum vă întreb: cine conteaza mai mult pentru Dumneavostră, Primarul sau Chişinăuenii?

Dacă Primarul, atunci alegeţi scenariile 2 şi 4.

Dacă însă pretindeţi că Chişinăuenii ar fi centrul atenţiei D-stră şi binele lor primează, atunci... ha!: 2 şi 4 din nou!

Ok, mai există o variantă: Primarul nu face absolut niciun apel şi Chişinăuenii „apucă toţi cîte o lopată în mîină. Şi chiar fac treabă!”. Mda... Doar că este un scenariu absolut fantastic... And this is the question!

PîS: În poza respectivă cei mai caraghioşi sînt toţi reprezentanţii mass-media cu camerele şi microfoanele... Nu contează ce au făcut după (mai stii, poate au aruncat şi ei la zăpadă?). Eu comentez poza. Totuşi, cîtăsimbolistică: trei cu lopata şi 20 cu comentatul...

Partager cet article
16 février 2012 4 16 /02 /février /2012 23:35

Am fericita ocazie, şi profit din plin, desigur, să hoinăresc regulat printr-un cartier al Parisului care îmi este drag şi cărui îi spune „Montmartre”.

 

Nu am nici cea mai mică ambiţie să vă descriu acest sit turistic. Nu voi fi la înălţime, şi nici nu acesta este subiectul micului meu à propos. Doar atît am să vă spun: ca şi oricare sit turistic, îşi capătă toată splendoarea doar cînd este dezertat de... turişti! Lucru imposibil a priori. Nu contează! Este, necatînd la toate, destul de uşor să eviţi fluxurile de turişti gălăgioşi: e suficient să te abaţi doar cu o stradă de la aşa numitul „circuit turistic” şi atunci profiţi din plin de farmecul şi calmul incredibil al cartierului.

 

si-montmartre-m-etait-conte.jpgCe-ar fi să examinăm mai îndeaproape acest flux de turişti? De ce? Fiindcă, într-o măsură oarecare, componenţa eteroclită a acestei populaţii de gîşte gălăgioase este o oglindire relativ fidelă a realităţii şi un barometru al aşa numitei „situaţii internaţionale”, dacă e să preluam o sintagmă atît de des folosită şi uzată pînă la repulsie timp de decenii în fosta şi prezenta noastră ţărişoară.

 

Aşa dar, ce reprezintă gloata setoasă de impresii din fîrful Montrmartre-ului? Ca şi pe lîngă oricare alt sit turistic din Paris, marea majoritate o constitue grupurile organizate. Geografia originilor acestor grupuri este extrem de pestriţă şi ea, deşi tind să cred că nu este chiar total arbitrară. Astfel, întîlnim preponderent grupuri din ţări relativ „bogate” şi grupuri din ţări francofile. Din start: grupuri de moldoveni / români nu am întîlnit.

 

Iată ce am remarcat: ţările din Nord (aici pun la un loc anglo-saxonii şi scandinavii) sînt în special reprezentate de grupuri de adolescenţi, ceea ce denotă indiscutabil o bunăstare materială istorică, mai mult decît o francofilie pronunţată.

 

Grupurile din Europa de Est sau Orient (ruşii, japonezii, chinezii, orientul mijlociu) sînt în special compuse din persoane în floarea vîrstei sau de vîrsta a treia, sensibili la ceea ce (mai) poate reprezenta civilizaţia franceză ca valoare intrinsecă (intrebarea ramîne deschisă despre adolescenţi: ramîn acasă sau preferă Disneyland-ul catedralei Sacré-Coeur?).

 

Latinii europeni sînt foarte eterocliţi, vezi deseori familii întregi, ceea ce pentru mine este un semn de bunăstare recentă. Ei sînt în perioada de descoperire concomitentă: parinţii şi copiii experimentează în acelaşi timp farmecul turismului vacanţier.

 

Desigur, aceste observaţii nu sînt decît nişte schiţe stîngace, dar simptomatic este faptul că nu am întîlnit pînă acum grupuri de moldoveni / români. Ceea ce nu înseamnă că nu am întîlnit co-naţionali de-ai mei pe la Montmartre!

 

Îi vezi, de cele mai multe ori, în mini grupuri de cîteva persoane, profitind de un mic răgaz de week-end sau de o mică vizită organizată de un prieten sau cunoscut... Siturile turistice sînt rareori locuri sau trasee unde moldovenii se opresc mai îndelungat. Doar timpul necesar pentru a înregistra fotografic sau mintal magnificul locului şi apoi... pleacă stingheriţi de aceste efuziuni beate pline de extaz ale turiştilor ordinari.

 

Pentru unii (acei care-şi cîştigă, permanent sau temporar, bucăţica de pîine la Paris) locul este prea animat pentru a profita din plin de o zi de week-end. Pentru alţii (acei rari care reuşesc să vină într-o călătorie pînă la Paris) locul este prea plebeic şi ei bat în retragere destul de rapid, jenaţi de aceasta mulţime de oameni ce-şi exprimă ostentatoriu admiraţia legitimă, dorind parcă să(-şi) demonstreze că nu au dat banul degeaba şi chiar se merită. Zau aşa, se merită, vă rog să mă credeţi!

 

Co-naţionali întîlneşti destul de mulţi, dar în locuri ceva mai dosite de pe Montmartre, ceea ce denotă o atitudine de apropriere a spaţiului. La fel ca şi parizienii, moldovenii nu prea agreează locurile turistice. Normal: ei nu sînt turişti! E destul să cobori la poalele „Muntelui Martre” ca să auzi grai matern: chiar pe Rochechouart, în micul scuar unde mamele tinere îşi scot odraslele să mai respire aer „curat”.  Din păcate, locurile mai selecte din cartier (acele cîteva care exista) nu prea sînt frecventate de moldoveni, cel puţin eu nu prea am întîlnit (nu că aş fi eu un frecvent vizitator, dar, mă rog, din cînd în cînd, de ce nu?).

 

Există totuşi o schimbare notorie pe care am observat-o ultimii ani: dacă acum 3-4 ani întîlneam în cartier îndeosebi mici grupuri de bărbaţi tineri (din acei care vin la muncă să cîştige un ban), acum întîlnesc din ce în ce mai mult familii şi mame cu copii mici...

 

Tristă constatare: moldovenii nu mai speră să revină în ţară şi încearcă să se instaleze definitiv aici, în Franţa. Decepţie dublă: am văzut recent şi bătrîni legănîndu-şi nepoţii... Se întîmplă ceva trist de tot acolo, în ţară, dacă lumea îşi expatriază ceea ce le este mai drag. Un lucru îmbucurător, în acelaşi timp: moldovenii încep a mai „prinde la pene”! Dacă comunităţile de emigranţi erau concentrate în suburbii pînă acum 2-3 ani, acum încep să „colonizeze” periferiile Parisului.

 

Cele relatate mai sus nu au decît valoarea unei simple observaţii subiective. Îmi permit să vin cu aceste constatări doar fiindcă locuiesc în apropiere de acest cartier (fiţi pe pace, nu chiar pe Montmartre, ci la poalele lui) de vreo şase ani deja şi am putut să-mi construiesc micul meu film à la Amélie Poulin despre cartier şi concentraţia de moldoveni la m² de Montmartre. Nimeni nu cunoaşte cifra exactă de emigraţi. Nu cred că cineva a încercat sau a avut o motivaţie particulară de a o cunoaşte. Cică ar fi între 15000 şi 60000 de cetăţeni ai R. Moldova în Regiunea pariziană.

 

Dar ei nu fac turizm. Cînd voi vedea şi eu grupuri de turişti galagioşi din Moldova, vociferînd zgomotos şi minunîndu-se disciplinat de ce e menit în ghid să stîrnească admiraţie, atunci voi începe a spera şi eu că lucrurile nu stau chiar rău acasă.

 

Pînă atunci stau şi eu cuminte acasă şi-mi caut de grijă. La fel ca şi alţi moldoveni de la poalele Montmartre-ului.

 

Publicat in premiera pe bloguvern.md 

Imagine: Guy Thiant "Si Montmartre m'était conté"

Partager cet article
15 février 2012 3 15 /02 /février /2012 10:49

                                     "Ce que quelqu'un veut délibérément dissimuler, aux autres ou à soi-même, et aussi ce qu'il porte en lui inconsciemment, la langue le met à jour"

Viktor Klemperer, LTI, la langue du III-e Reich

 

Am un cîine cam nebun…
Chit că-i de rasă
Aleasă.
Mam’sa-i din Coreea de Nord
Şi tat’s-o din Cuba
Dintr-un cătun.
Nu-i aşa că nu putea
Ieşi din ei decît
Un nebun?
 
De fapt, aşa şi se cheamă vieux-chien-rouge.jpg
Rasa :
« Roşu-nebun cu laba păroasă »!
 
Are viză potaia.
Viză Shenghen,
De la autorităţi scoasă.
 
De ceva timp acum,
Cîinele meu de rasă aleasă,
Rareté oblige,
A devenit un star sadea
Sau sadic, nu mai ştiu
Cum se scria...
 
Ce să vă spun?
Cîinele meu prin lume plimbat
Şi în lume bună intrat,
De toţi lăudat,
De-atîtea ori premiat,
De mai multe ori decorat,
Are... acelaşi lătrat!
De cîine roşu-nebun...
Europenizat...
 
Şi dacă-i înţeles
Şi-ntrebat...
Eu, ce pot să mai spun?...

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher