Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
10 mai 2021 1 10 /05 /mai /2021 14:03
Săptămâna în care am aflat că Родина va fi în parlament

Acum 31 de ani se scria cea mai frumoasă pagină din istoria statului „Republica Moldova”. Ironia sorții constă în faptul că „cea mai frumoasă pagină” se consuma înainte ca statul respectiv să apară pe harta lumii. Mă refer, din câte ați înțeles, la „Podul de flori” din 1990: simbolul marei ratări care ne definește.

În afară de mulțumiri (ca anul acesta, ceea ce se întâmplă extrem de rar) sau invective cu atacuri tâmpite (ceea ce e o regularitate, din păcate) la adresa României nu am fost capabili de nimic mai mult.

Astăzi, 31 de ani de la „Podul de flori”, unul din cele mai reacționare partide anti-românești care a putut exista în Republica Moldova de la independență încoace se pregătește să intre în Parlament, călare pe un individ cu alură și vocabular de „gopnic” de cea mai rudimentară speță! Renato Usatîi anunță că face „bloc electoral” cu partudul „Родина – Patria”. Partidul respectiv a fost eliminat din cursa electorală pe timpuri și statutul său de concurent electoral rămâne incert, dar... după cum a zpus Lebedinski la CEC (vai, chiar el, promotorul „păcii sociale”!), asta nu înseamnă că nu poate face parte din blocuri electorale! Printre altele, Bolboceanu, acel care a fost arestat pentru „trădare de ţară” (publicului i s-au prezentat înregistrări video și audio drept dovadă) face parte și el din blocul respectiv electoral.

Iar PSRM se pare că va coaliza cu PCRM. Vă era dor de Voronin în Parlament? He is back! 

Iată cam la aceasta se reduce ceea ce am putea noi numi „état de l’art” a entității „Republica Moldova”! Am putea, bineînțeles, adăuga la portretul colectiv şi alte nuanţe cum ar fi nenumăratele intimidări ale cetățenilor „entității” din partea unei „republici separatiste”. Interesul individual și datele statistice arată că firescul ar trebui să le dicteze altfel de comportamente, dar... firescul s-a scurs pe apa Prutului acum 31 de ani...

În ziua de azi, ex-președintele Dodon se vede cu Lukashenko și îl felicită pentru felul cum „gerează” țara (a se citi: pentru brutalitatea cu care a înăbușit protestele?), iar ambasada Rusiei ne dictează cum ar trebui să cetim și să ne interpretăm propria istorie, „eliberarea” care ne-a costat 1/3 din populația țării... Cu această ocazie, PSRM dorește să organizeze un marș de 9 mai în centrul Chișinăului. Ținând cont de cele spuse mai sus și de contextul pandemic actual, suntem în drept să-l numim veritabil „marş funebru”...

Cam aici suntem. Căderea continuă. România continuă să ne salveze vieți și să ne scoată din toate nevoile, inclusiv furnizându-ne vaccinurile necesare, iar noi privim cum Irada Zeinalova ne sperie de la NTV cu... România.

Ку сэрбэтоареа пи вой, stimaţi cetăţeni!

Partager cet article
3 mai 2021 1 03 /05 /mai /2021 14:55
Săptămâna în care am aflat că la vară va fi cald

Au francezii un spaţionaut național, Thomas Pesquet. În chiar momentul în care vă scriu aceste rânduri, el e la bordul Stațiunii Spațiale Internaționale, ajuns acolo cu nava lui Elon Musk, Space X. Thomas Pesquet a mai fost în spațiu, în 2016. Dar atunci a zburat cu rușii, cu Soiuzul. Jurnaliștii francezi l-au rugat să compare capsula rusească Soiuz și Crew Dragon de la SpaceX. Thomas Pesquet, care le-a „practicat” pe ambele, a spus că e ca și cum ai compara o mașină electrică de ultima generație cu o rablă veche cu cutie manuală. El e om educat, are și obligații, alege cuvintele...

Eu aș zice mai simplu: e că și cum ai compara o Ladă cu o Tesla. Uite-așa o geopolitică, tovarăși!

Mă veți întreba ce are Thomas Pesquet și Elon Musk cu Republica Moldova? Păi tocmai că aici e și buba: nu are nimic! Și nici nu se prevede să aibă în viitorul aproiat. Deși ar fi putut. Totul e o chestie de alegere.

Dar iată cum aleg moldovenii: din lista următoare de potențiali furnizori de autocare

  • MAZ - 116.000 EURO (140.100 USD) - 72 luni garanţie
  • ISUZU Anadolu - 124.000 EURO (149.205 USD) - 78 luni garanţie
  • Xiamen King Long - 125.000 EURO (150.720 USD) - 61 luni garanţie
  • BMC Otomotiv - 135.500 EURO (163.376 USD) - 49 luni garanţie
  • Otokar Otomotiv - 141.500 EURO (170.634 USD) - 48 luni garanţie
  • Temsa - 152.000 EURO (183.000 USD) - 48 luni garanție

ei au ales... MAZ, bineînţeles!

ANTICIPATE ÎN IULIE Desigur, nu aceasta este noutatea săptămânii, ci faptul că vom avea, până la urmă, anticipate în iulie. Toată săptămâna s-au dus bătălii pentru CCM. Socialiștii și Șoriceii au crezut că o pot revoca pe Manole. Adevărul e că judecătorii CCM sunt inamovibili! Nu știu ce era în capul lor, c-o fi fost prostie pură (nu-i inimaginabil, nu-i aşa?), c-o fi fost o încercare disperată (din categoria „Mai știi? Poate trece?”) de a face o smecherie... Dar nu, de această dată n-a trecut.

CCM a anulat starea de urgență și Maia Sandu a semnat decretul de dizolvare a Parlamentului. Alegerile, care ne vor costa 125 de milioane, vor avea loc la vară, pe 11 iulie.

Până atunci mai e mult și multe se pot întâmpla, dar mă tem că luptând aprig cu corupţia nu vom face decât să mărim numărul de hoți notorii în Parlament: Usatîi cred că moare de nerăbdare și vede și în vis cum intră triumfând în Parlament, iar Şor e sigur că-și va mări armata de fantasini... Dacă ar fi să voteze moldovenii precum li-s convingerile am avea aproximatv 40% de unioniști în parlament și 70% de pro-europeni. Cu așa un parlament și hoți-deputați am avea mai puțini, și cu corupția am putea lupta mai bine... Istoria a demonstrat-o de nenumărate ori: sistemele nu se schimbă din interior. Ele evoluează, iar evoluțiile durează. E nevoie de mult timp și de resurse. Nu avem așa ceva. Ultimul an în care s-au născut mai multe persoane decât au decedat în Republica Moldova a fost... 1998! Cu 23 de ani în urmă!...

Vrei schimbare? Integrezi sisteme viabile (care generează „acceleratoare de particule” și „SpaceX”) și ele te scot din mocirlă.

Apropo, Maia Sandu a declarat că vrea să reia dialogul cu Rusia și a lăsat de înțeles că şi-ar dori o mai bună integrare în CSI... Chestie de alegere de sistem, ziceam eu...

RĂZBOIUL VACCINURILOR România vaccinează intens. Oricine de acum încolo se poate programa, inclusiv românii din Republica Moldova. România ar face bine să deschidă programările pentru toți românii de peste Prut, indiferent dacă sunt cetățeni ori ba, căci până la 11 iulie nu e chiar atât de mult...

De cealaltă parte, Dodon a plecat la Moscova după Sputnic V. Din 142.000 de doze a adus doar 71.000 din care 31.000 au ajuns la Tiraspol. Dar astea sunt vorbe şi imagini cu cutii pentru televizor (incomensurabil mai mari, de altfel, decât cele care conțin 150.000 de doze donate de către China). Ce conțin acele cutii doar acei care le-au sigilat știu.

Cam astea au fost.

Demult nu am mai acordat Cireșica de pe tort... Din păcate cam tot ce descriu eu aici de săptămâni întregi a atins cote lineare de ridicol și absurd care nu permit scoatere în vileag. În această săptămână o imagine m-a făcut totuși să-mi aduc aminte de rubrică. Cică Chișinăul se pregătește să serbeze 585 de ani de la prima atestare documentară a localității. Au făcut și un logo pentru această ocazie. Numai că eu, dragii mei, văd mult mai explicit un SOS cât Chișinăul de mare, decât un 585. Cred că au găsit un logo pe măsură!

Partager cet article
20 avril 2021 2 20 /04 /avril /2021 19:54
Săptămâna în care Curtea ne-a zis: „Meleard”!

Săptămâna care a trecut a fost una extrem de anxiogenă. Din păcate, nici evenimentele săptămânii care vine nu ne anunță mai multă serenitate.

Cred că vă dați bine seama că nu așteptarea deciziei CCM referitoare la eventualele anticipate a fost cauza, căci din această parte surprize nu aveau cum să vină. La urma urmelor, ce așa grav s-a întâmplat? Vor mai fi alegeri parlamentare, va mai tuna și fulgera pe platouri de televiziuni și din difuzoare radio, se vor mai război tabere de fanatasini înflăcărați și de troli virtiali pe rețelele de socializare, iar drept rezultat vom avea un parlament în multe asemănător cu acesta, asemănător cu toate celelalte parlamente de până acum, de la 1991 încoace.

Ah, dar uitam de costul acestui scrutin. Dar suntem fericiți, nu-i așa? Nu ei vor plăti, ci noi. Iar noi suntem plătitori conștiincioși și recunoscători!

MELEARDUL Un studiu curios a fost publicat săptămâna trecută. Același „meleard”. Cică un miliard de dolari ar constitui fluxurile ilegale de bani din Republica Moldova. Toate bune, dar stilul comunicarii degajă un amatorism de cea mai banală speță: „Colectarea datelor a fost realizată prin cercetări de tip open source, precum și prin feedback de la oficialii publici, membri ai societătii civile și alți actori cheie.” Doar surse fiabile! Și acest MELEARD magic! Nici mai mult, nici mai puțin. Se pare că imaginarul colectiv e blocat și nu poate depăși această cifră. Iar dacă mai auziţi pe undeva sintagma „consolidarea capacităţilor” sau „consolidarea mecanismelor” fugiți repede după un borcan de bologneze sau pesto, căci la sigur vi se servesc macaroane pe urechi!

VACCINARE PENTRU TOŢI ROMÂNII Din ce în ce mai multe voci cer statului român să includă toți cetățenii Republicii Moldova în programul național de vaccinare. În pofida eforturilor oficialilor din RîMî care fac tot posibilul pentru a contracara una din cele mai eficiente măsuri de popularizare a unionismului (ba cumpără vaccin în China, ba scutesc de taxe vamale vaccinul din Rusia), realitatea este implacabilă: în caz de reală nevoie doar România ne este, a fost și ne va fi alături!

DATORII LA GAZE Din cealaltă parte, de peste Nistru, doar bucurii ne vin! Moldova-GAZ, filială a Gazpromului, ne aduce aminte că, grație Tiraspolului, datoria pentru gaze ar fi crescut până la 6,8 miliarde de dolari. Ceea ce nu ne impresionează, căci, din câte se știe, moldovenii reacționează doar la „meleard”. Alte sume, mai mari sau mai mici, nu sunt percepute.

Cam astea au fost. Din păcate (sau din fericire), așteptarea deciziei CCM a anchilozat orice altă activitate în țară...

Dar uitam să vă spun despre ceea ce mă îngrijorează cu adevărat: tensionarea situației în Ucraina... Au fost observate mișcări de blindate în Transnistria... Iată acum să-mi explice careva cum trebuie să reacționeze și ce anume trebuie să întreprindă Chișinăul.

Totul se plătește într-o zi. Totul!

Și inacțiunea, și lașitatea, și „şmecheria”.

Partager cet article
12 avril 2021 1 12 /04 /avril /2021 19:45
Săptămâna în care s-a făcut PACE în Moldova

44% PENTRU UNIRE! Un recent sondaj publicat săptămâna trecută arată că 44% din cetățenii Republicii Moldova ar opta pentru re-Unirea cu România. O creștere cu mai bine de 6 puncte în doar o lună! Exact de când a început vaccinarea în România. În vremuri de răstriște toată futilitatea superficială dispare și rămâne esențialul. Iar sângele apă nu se face. Păcat doar că e nevoie de sute de morți, durere și lacrimi vărsate pentru a înțelege lucruri elementare... De parcă nu au fost destule pâna acum...

7 APRILIE 2009 Au trecut 12 ani... Am privit zilele astea un mic documentar despre evenimentele din Ucraina care au precedat tristul an 2014. Imagini de la Maidanul din Kiev. Iar pregăntindu-mă pentru această ediție, inevitabil am dat și peste imagini din aprilie 2009. Încercați exercițiul. Există diferențe în aceste imagini care nu pot fi mascate cu discursuri înflăcărate și inimoase. Iar după ce se scurg ani și se mai uită din flamura revoluționară, doar imaginile și rămân. Care nu mint și nu trișează. Mai exact, fețele din aceste imagini nu lasă loc pentru multe interpretări...

UN CEAUŞ RĂTĂCIT Poate că știți, poate nu. Cuvântul „ceauș” înseamnă „Funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod”. Dar asta e la nivel de curiozități amuzante. Definiții din alte epoci. În trista noastră realitate de astăzi Ceauș este un judecător pribeag din Ucraina care căuta să scape de justiția de acolo la Chișinău. Dar iată că niște necunoscuți l-au răpit ziua în amiaza mare în stradă și l-au dus undeva. Maia Sandu a zis că este inadmisibil. Formal, are dreptate. Un stat care se respectă nu permite așa ceva pe propriul teritoriu.

Dar un stat care se respectă nu permite ca hoți notorii să se plimbe ziua în amiaza mare prin țară. Cetățenii unui stat care se respectă nu-și aleg hoți primari. Iată încă un exemplu: Gheorghe Nazaruc, alias Jora, persoană din anturajul hoțului în lege Grigore Caramalac, alias Bulgaru, a fost achitat de către magistrații Judecătoriei Chisinău, sediul Buiucani, în data de 30 martie curent.

Să mai amintim aici și de raptul profesorilor turci, perpetrat de autoritățile unui stat care astăzi, prin oficialii săi, pare să fie indignat de... raptul unui criminal.

De aceea consider că toată vâltoarea mediatică stârnită de acest rapt este nulă. Oricine l-a răpit pe Ceauș, să-i fie de bine. Nu e de nasul nostru să ne dăm cu părerea.

PENTRU PACE, PENTRU PACE, MULŢUMIM FRUMOS! Toată lumea părea să fi uiat de Cavcaliuc, iar de faptul că și-a tras și partid între timp, știau unități. Ei bine, după evenimentul cu briliantină de la Sângerei, a aflat toată țara! Excelentă operațiune! Și bineînțeles, tot publicul a participat activ! Felicitări, dragii mei: avem, oficial, un nou actor politic anunțat cu fanfară și scandal!

DODONIADA CONTINUĂ Dodon continuă să-și înregistreze emisiunile televizate „prezidenţiale”. De data aceasta a făcut-o chiar din sediul Ambasadei Republicii Moldova de la Moscova. Vă vom aduce aminte, că Dodon nu deține oficial nicio funcție în stat. Teoretic, are aceleași drepturi ca și oricare din cetățenii RM. Cum credeți, dacă mă adresez cu o rugăminte la sediul Ambasadei să înregistrez o emisiune cu tentă politică, ce răspuns voi primi?

Dar nu emisiunea televizată a lui Dodon ar trebui să ne scandalizeze cel mai mult. Mult mai periculoasă pare intenția ex-președintelui de a „folosi” banii de la BNM. El ar scoate v-o 20 de miliarde de lei de acolo. Nu sunt mare specialist în domeniu, dar voi menționa că Dodon a mai încercat și în trecut să atenteze la acești bani. Insistența dumisale nu prea seamănă a „grijă pentru bobor”, ci a lăcomie, ceea ce corespunde armonios și cu personajul respectiv. 

Cam astea au fost.

P.S.: Dar să nu uităm și de soap opera „Criza politică”! Din epizoadele săptămânii trecute: CCM a respins demersul socialiștilor referitor la ilegalitatea decretului prin care a fost înaintată Gavriliță la funcția de Prim-Ministru. Iar Ţâcu a contestat la CCM decizia parlamentului de a instaura „starea de urgenta”

Partager cet article
5 avril 2021 1 05 /04 /avril /2021 17:06
Săptămâna în care am împlinit 103 ani

Pe 27 martie s-au împlinit 103 de la re-Unirea Basarabiei cu România. Scriu acest text pe 1 aprilie, ziua în care toată planeta face glume, iar pe mine nu mă lasă gândul că vă scriu în fiecare săptămână despre o farsă monumentală a istoriei pre nume „Republica Moldova”.

Cred că una din cele mai evidente evidențe, iertat fie-mi pleonasmul, despre inevitabilitatea re-Unirii și a faptului că nu ne mai putem asuma „independenţa” este șirul de știri legate de vaccinare. Numărul basarabenilor, cetățeni români, care merg în țară pentru a se vaccina este de-a dreptul impresionant, dacă e să credem relatările de pe rețelele sociale, iar dozele de vaccin ajunse în Republica Moldova tot de România sunt trimise (cel puțin acum Maia Sandu le mulțumește politicos și nu ascunde ajutoarele pe sub poduri). Până și deputați din Republica Moldova se vaccinează în România, dovadă clară că, indirect, autoritățile au renunțat şi că nu mai poţi conta pe această formaţiune statală.

Să fie clar: pană și acei care fură (Maia Sandu anunţă că 668 de doze au fost „deturnate” și că s-ar fi vaccinat „neamuri” în loc de medici) tot din bani românești fură! Vor ajunge să renunțe la orice semn de diferențiere propriu Republicii Moldova pentru a mai şterge din urme, parol!

Iată un exemplu: sunt sigur că consilierul raional din Cahul din partea „Partidului Nostru”, Sergiu Renţa, regretă acum că limba rusă este acceptată pe actele oficiale în Republica Moldova. El este unul din acei care s-a vaccinat „fără rând”. Iar când a fost „demascat” a încercat să spună că s-ar fi vaccinat la Galați, în România. Numai că certificatul de vaccinare era în... limba rusă! Iată dacă în RîMî ar fi fost obligatorie doar limba română, poate că șmecheria i-ar fi trecut, mai știi?

Și la Comrat s-a prins unul că nu-i bine să fii anti-european. UE a donat bani Găgăuziei pentru achiziționarea echipamentelor medicale. Și ele au fost procurate, dar prin intermediul unei firme locale, create anume pentru atâta treabă. 156 000 de lei printr-o singură iscălitură! Nu-i rău chilipirul, nu-i așa? Poate că dacă ar fi fost fondatorul companiei-paravan un pro-european convins ar fi trecut neobservată maşinăria… 7800 de euro nu-s chiar bani enormi, la o adică, dar în anumite condiții și asta-i mult!

Zilele astea mi-a fost dat să citesc un comentariu pe Facebook: „Da, Unirea e un nice to have, dar asta nu rezolvă problemele sistemice”. Despre ce fel de „probleme sistemice” vorbea autorul postării, nu am stat să precizez, dar vom menționa un progres considerabil: de la „vis imposibil” contingentul respectiv a trecut la „nice to have”. A rămas o nimica toată: să înțeleagă că pentru soluționarea „problemelor sistemice” e nevoie de resurse sistemice, absente în Republica Moldova. Republica Moldova nu are resurse nici barem pentru a-l combate pe un flibustier precum Platon, care cică iarăși s-a apucat de cele vechi și ar fi la originea unui nou atac raider în Moldova... Să vă mai spun care sunt structurile cu suficiente „resurse sistemice”? Nu cred că e necesar.

Cam astea au fost...

Am impresia că am uitat ceva... Ah da! „Criza politică”! Deci ce a mai fost? Dodon a zis că nu va permite dizolvarea parlamentului (Oare nu era el acela care întotdeauna a insistat pentru alegeri anticipate? Curioasă metamorfoză!). Majoritatea lor parlamentară a și votat o declarație de „dezacord cu dizolvarea”. Între timp, Maia Sandu a depus o sesizare la CCM pentru a constata circumstanțele pentru dizolvarea parlamentului. Dar parlamentul (adică noua lui majoritate) a votat „starea de urgenţă” în R. Moldova până pe 30 mai! Adică timp de două luni oricum nimic nu poate fi făcut. Aşteptăm...

Partager cet article
29 mars 2021 1 29 /03 /mars /2021 23:25
1937

1937

Pushkin vs. Dabija?

Pe 12 martie pleca în lumea celor drepți Nicolae Dabija...

Însă cele ce vor urma nu sunt un necrolog, panegiric sau un text comemorativ dedicat unei personalități care a marcat (fără pic de îndoială!) istoria statului care se cheamă astăzi “Republica Moldova”. Au apărut suficiente texte post mortem și e și ridicol „să te trezești din somnul cel de moarte” la mai mult de două săptămâni.

Timingul este însă ideal pentru altceva: la câteva zile după deces a apărut în spațiul public o propunere de a renumi strada „Pushkin” din Chișinău în strada „Nicolae Dabija”, ceea ce a stârnit o hărmălae de nedescris.

Propunerea respectivă a fost nu doar rău inspirată, căci nu a avut alt efect decât să „zădăre câinii”, ci și de-a dreptul nocivă, inclusiv pentru comemorarea și cinstea numelui celui care a fost Nicolae Dabija.

Iată din ce cauză: Nu există nici loc, nici necesitate, nici logică în a pune cap la cap numele lui Pushkin și al lui Dabija. Mi-a fost dat să văd postări voluminoase care comparau „personalitatea, opera și cariera” acestor doi poeți. Ceea ce este absolut impardonabil și fals din punctul de vedere al logicii elementare. Cu același efect putem să-l comparăm pe Sully Prudhomme cu... Marin Sorescu, să zicem.

Or, prin această propunere anume asta s-a făcut. În zilele care au urmat după decesul fostului redactor-șef al „Literaturii și Arta”, au curs zoi și ură cât, bănuiesc, nu a văzut Dabija în ultimii 10 ani de viață! De ce? Fiindcă s-a atentat la ceea ce reprezintă unul din simbolurile stalinismului și neo-colonialismului socialist: cultul lui „Pushkin”! În Republica Moldova suntem confruntați anume cu acest cult și nu cu ceea ce ar trebui să reprezinte memoria despre exilul poetului rus în Basarabia.

De ce anume „Pushkin”?

Pentru a înțelege ce spun se impune o mică incursiune în istorie. În 1937, în cel mai cumplit an al epurărilor staliniste, intrat în manualele din toata lumea drept „Marea Teroare”, pe toată întinderea URSS-ului erau organizate, pentru prima dată în istorie, ceremonii pompoase pentru a comemora 100 de ani de la moartea marelui poet național Alexandr Sergheievici Pushkin.

De ce a fost ales anume Pushkin, un poet, cert valoros, dar până atunci considerat drept „unul din...”? Sunt avansate astăzi mai multe ipoteze: că ar fi fost necesară o campanie națională (oricare, dar anume națională și de anvergură!) pentru a masca cumva ororile executărilor, respectiv alegerea lui Pushkin se potrivea de minune, căci a murit în ’37, cu exact 100 de ani mai devreme (sunt mai degrabă adeptul acestei ipoteze, căci data cade foarte bine, chiar dacă pentru comemorări naționale e mai cuvenită o dată de naștere decât una a morții)...

Alții susțin că Stalin urmărea destul de atent ce se întâmpla în mediul emigraților albi (s-ar și fi temut de ei, din inerție, cel mai probail), iar exact în acea perioadă apăruse o „modă” (astăzi i-am zice „hype”) și un interes în ziarele emigraților pentru Pushkin, un „geniu necunoscut şi nerecunoscut” etc., etc., iar Stalin a dorit astfel să le taie creanga din fașă furându-le un idol imaculat... În fine, nu contează, o simplă căutare pe net la subiect vă va lămuri ce și cum.

Cert e faptul că "cultul Pushkin" a fost creat de Stalin în 1937.

Vom mai menționa doar că în 1949, nu mult după WW II, se împlineau 150 de ani de la nașterea lui Pushkin. Comemorări pompoase au fost organizate nu doar în URSS, ci, mai ales și acestui fapt i-a fost acordată o atenție deosebită!, în țările proaspăt „eliberate” ale Europei de Est... Cortina de fier în Europa cădea odată cu instaurarea „cultului Stalin / Pushkin”.

Apropo, știați că practic în fiecare stat din blocul de Est a existat un oraș care a purtat numele lui Stalin? În România această „onoare” a avut-o Brașovul, care un timp așa și s-a numit: orașul „Stalin”. Din fericire, după moartea tiranului, „cultul lui Stalin” a căzut... Nu și „cultul lui Pushkin”.

„Pushkin”, go home!

„Pushkin”, go home!

Astea fiind spuse și bine înțelese, se cuvine să facem anumite concluzii. Dar vom începe mai de departe.

Dacă ați făcut literatură, sau aveți un nivel de cultură cel puțin medie, știți cine este Lamartine și care este „rolul personalității sale în istoria literaturii”. În 1833 acesta a traversat Bulgaria revenind dintr-o călătorie la Istanbul și a petrecut 3 zile la Plovdiv. Casa în care a stat așa și se cheamă: „casa Lamartine”; liceul francez de la Sofia îi poartă, la fel, numele și... cam atât. Nici barem strada pe care se află casa nu-i poartă numele, nemaivorbind de alte piețe sau parcuri din Plovdiv. Și îmi pare firesc să fie anume așa.

Nu m-ar scandaliza deloc dacă ar exista la Chișinău o „casă Pushkin”. Găsesc firesc ca instituții de cultură sau de învățământ ruse din Republica Moldova să-i poarte numele, chiar dacă unele ar putea da dovadă de o mai bună cunoaştere a iluştrilor reprezentanţi ai culturii ruse originari din Basarabia. Atât.

Fiindcă Parcul „Pushkin” (parcul central al țării, să nu uităm!), bustul lui „Pushkin” în capul „clasicilor” literaturii române, strada „Pushkin” din centrul Chișinăului nu au nimic în comun cu poetul Alexandr Pushkin, ci cu „cultul Pushkin”, un simbol al stalinismului și un semn al vasalității aplicat de colonizator (aidoma cailor înfierați) de care se cuvine să ne debarasăm, dacă, desigur, pretindem că nu ne mai dorim această vasalitate.

Strada „Nicoale Dabija”, deci?

Nicidecum! Mai bine spus, actul de a-l scoate pe „Pushkin” din denumiri de parcuri și străzi, nu are nimic în comun cu memoria lui Dabija! Sunt două povești absolut diferite și nu se pot intersecta.

Cum îl vom cinsti pe Dabija, dar și pe alte personalități din scurta noastră istorie, e un subiect aparte. Ne vom lămuri noi cu ai noștri și fără ajutorul lui „Pushkin”. De-au fost buni, de-au fost răi, e de datoria noastră să ne descurcăm cu propriul trecut. Și sunt sigur că va veni un moment când vom fi suficient de maturi ca să la aranjăm pe toate la locul lor!

Iar propunerea de a renumi strada „Pushkin” în strada „Dabija” exact asta a făcut: a pus pe un cântar două povești absolut diferite și, în treacăt fie spus, i-a oferit un alibi suplimentar „cultului Pushkin”, deplasându-l din domeniul propagandei în câmpul biografiilor individuale, or esența lui e de surginte stalinistă și de natură neo-colonialistă.

Și mai sper că a fost doar prostie la mijloc și nimic altceva.

Partager cet article
29 mars 2021 1 29 /03 /mars /2021 22:04
Săptămâna în care s-a înGROSUat situaţia

Să continuăm telenovela întreruptă săptămâna trecută! Mă refer, vă dați bine seama, la circul pre nume „criză politică”.

Din epizoadele anterioare: Maia Sandu îl propunea pe Igor Grosu la funcția de Premier, iar acest lucru s-a întâmplat practic imediat după ce ultimul reprezentant al fracţiunilor parlamentare a ieșit din biroul președintelui, Durleşteanu retrăgându-și concomitent candidatura. „Majoritatea”, luată din scurt, nu reușise să înainteze alt candidat. Au făcut-o a doua zi, dar decretul era deja semnat. „Majoritatea” a atacat decretul la CCM găsind și un alt „catindat” între timp. Aici rămăsesem vinerea trecută.

Epizodul din săptămâna trecută: CCM decide că decretul de înaintare a lui Grosu a fost constituţional. Igor Grosu nu face chiar ca Gavriliță care a chemat direct deputații să nu o voteze, dar anunță răspicat că anticipatele sunt nu doar o prioritate, ci o „prioritate imediată”! Cu o asemenea atitudine constructivă Igor Grosu a apărut în fața a... 43 de deputați. Din lipsă de cvorum, statul Republica Moldova a rămas fără guvern. Cred că asta defineşte cel mai bine absolut tot ce se întâmplă în RîMî: lipsa de cvorum!

S-ar părea că acei de la PAS, cu Maia Sandu în frunte, au acum bulevardul deschis pentru a înzeci (să fim modești în estimații) numărul celor contaminați de Covid, adică, ptfu, ce zic eu? voiam să zic pentru a declanșa alegeri parlamentare anticipate, dar... ta-daaam! o telenovelă care se respectă ne prezintă întotdeauna răsturnări de situaţie din cele mai improbabile!

Socialiștii atacă din nou decretul președintelui la CCM! Știți care? Ăla primul, care o înainta pe Gavriliță la funcția de Prim-Ministru! Pe motiv că nu ar fi fost respectată procedura (cică Maia Sandu nu consultase fracțiunile parlamentare înainte de a o desemna).

Aici am rămas la moment. Să ne completăm rezervele de „cocoşei” (să știți că așa se cheamă pop-cornul la noi). Telenovela continuă! În pofida bucuriei exprimate, Usatii va trebui să mai aștepte puțin...

CU IMUNITATEA POCNIM MAJORITATEA! Dacă vă aduceți aminte, Stoianoglo era chemat la președinție la o discuție cu Maia Sandu. Ce și-au vorbit nu vom putea ști vreodată, dar nu mult după asta Stoianoglo cere să li se ridice imunitatea parlamentară la doi deputați din noua „majoritate”, Petru Jardan și Denis Ulanov. Departe de mine gândul că dosarele sunt montate. Lesne cred că nimic nu e fabricat și că există suficiente motive pentru a-i gâdila. Dar mă amuză anumite coincidențe temporale. Vom spune că am o fantezie prea bogată și că, inexplicabil de altfel, nu am încredere în justiția Republicii Moldova.

SOLIDITATE ÎN MAJORITATE Apropo, că să înțelegeți care este liantul insolubil al noii majorități (și al acelei mai vechi și, cel mai degrabă, al celei de mâine) e suficient să examinăm doar două exemple: președintele raionului Râşcani și-a repartizat un apartament pe motiv că e „tânăr specialist”. Zic bine: „şi-a repartizat”! Din bani publici! Gratuit! La drept vorbind, nici nu bănuiam că mai există așa ceva! Se vede că există, chiar dacă nu pentru toți...

Al doilea caz: știți care e leafa consilierului municipal din partea PSRM la Bălţi, Serghei Gramma, care ocupă și funcția de director general al Societăţii pe Acțiuni „Furnizarea Energiei Electrice Nord”? 78 de mii de lei pe lună! Iată și explicația majorării tarifelor pentru electricitate cu tocmai 25% anunțată pentru consumatorii finali. Și când te gândești că doar schemele lui Plahotniuc din domeniul energetic erau de vină și ni se priomiteau reduceri considerabile la tarife, dacă cade... 

Nu știu cum vi se pare Domniilor Voastre, dar eu cred că betonul majorității e solid. Și explică mult mai bine toată această vânzoleală pentru a intra în pâine, cu anticipate și tot...

VACCINAŢI DE ROMÂNIA Cât ai noștri Feți-Frumoși și Ilene-Cosânzene se măsoară în lupte cu zmei năzdrăvani, România se ocupă, în măsura posibilităților, de criza epidemiologică. Week-endul care vine România va mai trimite 50400 doze de vaccin din cele 200.000 preconizate.

ROMÂNII ŞTIU CE VOR Un studiu recent arată că 81% din români sunt de părere că România trebuie să aleagă direcția VEST (adică UE & NATO) din punctul de vedere al alianțelor politice și militare (faimosul vector geopolitic). Mare adevăr! De-ar înțelege asta și cetăţenii RM... Pui bazele, te ocupi de fundament, și doar după asta ridici pereți, pui acoperiș, iar spre sfârșit alegi și culoarea țiglei (adică combați corupția, te joci de-a doctrinele de stânga ori dreapta, alegi sisteme de impozitare, optimizezi procese și mecanisme ș.a.m.d.).

Cam astea au fost pentru azi.

Vom termina prin a menționa că în primele două luni ale lui 2021 moldovenii au trimis în țară un volum record de remitențe financiare: 219 milioane de dolari americani! Ce ți-e „meleardul” pe lângă acest fluviu de bani?... Care tot în buzunarul lor ajunge... 

Inspirație la alegerea culorii țiglei vă doresc, dragilor!

Partager cet article
23 mars 2021 2 23 /03 /mars /2021 22:47
Cum am aflat eu de Igor Grosu

Au trecut câțiva ani buni de atunci… Eram în plină “poveste de succes”. Moldova speria planeta întreagӑ avansând spre „Evropa” mai abitir ca hunii lui Attila, hodorogind din toate cele cinci roți ale cӑruţei și lӑsând lumea sӑ creadӑ că se mișcă cu viteza unui TGV. Entuziasmul maselor populare era greu de stăvilit, iar politicienii înfloreau ca niște bujorei pe la toate posturile de televiziuni, jucându-se de-a transparența și accesibilitatea, mai dihai ca Gorbi la Leningrad: „Nu kuda-je blije?”...

Iaca-iaca şi ajungeam! Iniţial, trebuia sӑ ajungem în 2012, apoi în 2014...Apoi... Apoi se pare cӑ am uitat cӑ trebuie sӑ ajungem undeva şi am început a lupta cu zmӑii verzi care ne-au capturat minţile. Prea multӑ poşircӑ pe cap de locuitor, se vede.

Dar să revenim la povestea noastră. Eram, deci, în miezul unei veri toride moldovenești, la țară, acolo unde prinde doar TVM 1 și două alte canale unde erau preponderent difuzate emisiuni rusești, seriale cu bandiți din Rusia, sau telenovele latino-americane (de remarcat faptul că situația nu a evoluat mult de atunci).

Din lipsă de alegere și pentru a ne prezerva sănătatea psihicӑ, televizorul era mai des închis, iar când îl porneam, priveam doar TVM 1. „Priveam” e un fel de a spune, TV-ul era mai degrabă un fon sonor la care mai trăgeai accidental cu urechea.

În una din seri la TVM era difuzată o emisiune pentru tineret. Formatul emisiunii îmi aducea aminte de TEMA lui Listiev din perioada tinereţilor mele: un invitat notoriu, un moderator și un public nu prea numeros care participă și el la discuție. Nu știu cum se chema emisiunea și nici nu știu dacă mai există. Mi-a atras atenția fiindcă am fost plăcut surprins de moderator: un băiat drăguț și dolofan, care degaja simpatie și inteligență. Dicție perfectă, fraze cizelate, dar fără fandoseli exuberante, gânduri și argumente plasate la locul lor și judicios. Mai pe scurt, mai rar așa ceva la noi: să tot stai și să asculți.

La fel, mă încântau și tinerii din public (să fi fost vre-o 10-15?). Majoritatea își exprimau ideile clar, argumentele – perfect valabile și, cum se spune pe la noi, „vorbeau frumos”.

Discutau despre învățământ, iar invitatul lor era un înalt funcționar de la ministerul de resort. Mai târziu îi aflam și numele, dar până una-alta nu prea mă interesa prestația dumisale, net sub nivelul celorlalți.

Apoi iată: la un moment dat, o tânără din public intervine cu o întrebare referindu-se la calitatea învățământului în localitățile rurale. Aduce și exemplul personal: ea e studentă la Chișinău, dar numai datorită faptului că părinții au avut de unde plăti (povestea nu spune dacă erau careva din ei plecați pe „la moscova” sau pe „la etalea”) lecții particulare unui învățător pensionat „conform ordinului”, căci calitatea învățământului din școală nu i-ar fi permis accesul la facultate...

Răspunsul funcționarului m-a făcut să las totul baltă și să mă apropii de ecran pentru a-i afla numele.

Nu știu dacă voi reuși să redau acel sentiment de stupoare care m-a năucit. Bineînțeles, de atunci am fost obișnuiți cu declarații mult mai trăsnite ale politicienilor, bănuiesc că astăzi nu aș mai fi mirat: ne-au mitriditizat ăștia cu doze de obrăznicie și prostie tot mai mari de atunci, dar la acel moment eram încă susceptibil și probabil ceva mai receptiv...

Înaltul oficial a încercat să „glumeascӑ” ceea ce contrasta enorm cu intonația tinerei care, se vedea clar, era sinceră și îngrijorată. Apoi a spus (aici nu prea se înţelegea dacӑ glumea ori ba) că prin faptul că au închis școli și disponibilizat profesori ajunși la vârsta pensionării au creat activitate economică la țară și „locuri de muncӑ”, aducând exemplul pensionarului care a „fӑcut un ban”. Căci dacă școala ar fi funcționat normal, această „oportunitate” nu ar fi existat, corect?

Numele acelui funcționar era Igor Grosu.

Partager cet article
22 mars 2021 1 22 /03 /mars /2021 19:19
Săptămâna în care s-a spânzurat ciobănaşul

Ş-oile s-or strânge,

Pe mine m-or plânge

Cu lacrimi de sânge!

Iar tu de omor

Să nu le spui lor.

Să le spui curat

Că m-am însurat

Cu-o mândră crăiasă,

A lumii mireasă;

Săptămâna trecută ne-am luat rămas bun de la Nicolae Dabija.

A fost declarat doliu național, fapt care, după numeroasele sfidări ale bunului simț și lipsa totală de respect față de tot ce a marcat istoria acestui petec de pământ din perioada dodonistă, nu putem să-l trecem cu vederea.

Indiferent de atitudinea pe care o putem avea față de biografia sau opera lui Dabija, va rămâne ceva care nu va putea fi ocultat sau negat vreodată: în îndepărtaţii ani ai „renaşterii naţionale” (probabil unica perioadă din istoria noastră în care a existat speranță pe aceste meleaguri) „Literatura și Arta” nu era o fițuică de partid sau o banală gazetă de aghitaţie cu care stagieri mucoși umplu cutiele poștale enervând locatarii, ci un ziar respectabil, la care eram cu toții abonați, o veritabilă instituţie! Puține erau casele din care lipsea „Literatura și Arta”. Ziarul condus de Nicolae Dabija a fost un adevărat spărgător de gheață, a fost una din puținele surse de adevăr, un defribilator care a insuflat ritm bătăilor inimilor noastre.

Moarte de-a binelea, după cum s-a adeverit... Ceea ce şi demonstrăm de treizeci de ani...

CANCAN PE MORMINTE Ai noștri au izbutit, voluntar ori ba, să ridiculizeze până și o moarte: începând cu minutul de reculegere din parlament din aceeași zi pentru... Spiridon Vangheli, care e viu, slavă Domnului, și căruia îi dorim sănătate multă și terminând cu acel fals scandal, cu cererea de a renumi strada „Puşkin” în „Dabija”. Chestia cu străzile e chiar tâmpită-rău. A profita de moartea lui Dabija pentru a crea un tămbălău pe loc gol, pentru a pune în „opoziţie” nume şi personalităţi care nu au cum să fie, e cel puțin idiot, și nu am de gând să eufemizez din cele spuse. E ceva de gândit aici şi nu cred că tot acest cancan să fie orchestrat doar din prostie.

SIMION BATE LA UŞĂ George Simion a încercat să treacă frontiera pentru a asista la funerariile lui Dabija, dar nu a fost lăsat să intre. Putem bineînțeles spune că a profitat de ocazie pentru a-și face capital politic și nu vom greși mult. Președinția a venit cu o declarație precum că nu poate face nimic, că se rezolvă doar prin judecată. Au apartut chiar și speculații pe motiv că ar fi „agent rus”, precum acest interviu al lui Cristian Hriţuc... Toate bune, dacă nu am constata următoarele:

  1. Nu știu cum se face că pe acest petec de pământ atunci când ți se ia ceva, se face rapid, peste noapte, o semnătură fiind suficientă, iar pentru a restabili ceea ce a fost furat e nevoie de proceduri administrative anevoioase și consimțământul unanim al întregului univers.
  2. George Simion nu mai este un simplu activist, ci ditamai deputat în Parlamentul României. Deputaților ruși le interzice cineva accesul? Vă mai aduceți aminte de orgiile de la Condriţa cu participarea deputaților ruși?
  3. Hriţuc insinuează că autoritățile din RîMî ar cunoaște ceva (Simion ar fi cică un „agent rus”) și de aia nu l-ar fi lăsat să intre în țară. No, aici m-ați pierdut definitiv: SIS-ul sau oricare altă „autoritate” din Republica Moldova luptă împotriva „agentilor rusi”? E ceva nou! Cum zic partenerii noștri strategici: „Nice try”! Dar, după cum ne spun capacele de la berea „Chişinău”: „Mai încearcă”!

EROII NU MOR Doar dacă nu sunt uitați... A plecat în lumea celor drepți comandantul Anton Gămurari care, împreună cu subalternii săi, intrau primii în luptă în războiul moldo-rus din 1992... Viața eroilor depinde de memoria noastră.

DIN CIRCUL CRIZEI Continuă clounada pe care unii o poreclesc în cel mai serios mod „criză politică”. Mno, să vedem ce s-a mai întâmplat. Din epizoadele anterioare: Maia Sandu a propus-o pe Gavriliță drept candidat pentru o primă tentativă. Aceasta iese la tribuna parlamentului și cere să nu fie votată. Respectiv, nimeni, nici chiar PAS, nu o votează! Maia Sandu o propune și a doua oară, dar între timp socialiștii constituie o majoritate din 53 de deputați și o înaintează pe Durleşteanu. CCM invalidează decretul lui Sandu. Aici eram.

Evident, „soap opera” a continuat: Sandu respectă procedura și inițiază o rundă de consultări cu fracțiunile parlamentare. Imediat după, Durleşteanu se retrage și lasă „majoritatea” fără candidat, anulând-o. Maia Sandu, profitând de faptul că „majoritatea” a fost anulată de facto, îl înaintează pe Igor Grosu drept candidat pentru funcția de Prim Ministru, ceea ce ar conta pentru „a doua tentativă” oficială (toate astea s-au întâmplat practic în aceeaşi zi!).

Socialiștii atacă și această „propunere” la CCM, propunându-l pe Vladimir Golovatiuc, ambasador la Moscova, din partea „majorităţii”. Sfârșitul epizodului. To be continued!

Între timp se recomandă de citit și o voce din off, cea a lui Alexandru Tănase, despre considerentele posibile ale CCM.

4300 – OUT! Între timp, 4300 de copii sunt ca și excluși din sistemul și circuitul educațional căci familiile nu le sunt echipate pentru a urmări lecțiile online. Dar noi am optimizat învățământul încă de prin 2011, așa că asta nu ar trebui să ne preocupe prea mult.

Cam astea au fost. Nu pot trece pe lângă câteva mici detalii sau declarații:

SLUSARI: „N-am văzut un președinte mai corupt decăt Dodon”! Serios? Asta nu v-a încurcat să coalizați cu el în 2019! Dar cum rămâne cu statul capturat? Și Plahotniuc? Vai-vai-vai, cum așa, dom’lor? Reiese că ne-ați păcălit? Mno, bine, nu-i prima dată...

ŢÂCU: „Ce se întâmplă în ultimul timp în Parlamentul RM este o mostră încă nestudiată a războiului hibrid pe care Rusia îl poartă împotriva noastră, a României şi a lumii occidentale”. Cum să nu fii de acord? Doar în Parlamentul Republicii Moldova poți vedea forțe care se declară pro-occidentale și pro-române, dar care coalizează cu cea mai agresivă formațiune antistatală putinistă din istoria RîMî!

URMAŞII LUI DEADEA STIOPA Există în RîMî așa o organizație, „Urmaşii lui Ştefan”. Cică ei consideră că a învăța în școală Istoria românilor e discriminant, căci la recensământ majoritatea s-au declarat moldoveni. Sunt destul de metodici, insistenți și agresivi. Dispun de resurse importante și intrări pe la foruri internaționale, gen OSCE, Consiliul Europei et altri... „Război hibrid” ziceai, Dom’ Ţâcu?...

Cireşica de pe tort din această săptămână o voi trimite primarului Ceban. Cică primăria Chişinăului nu astupă găurile din cauza că nu au standarde pentru asfalt de la Ministerul economiei. Nice try! Dar mai încercați!

P.S.: La Vulcăneşti s-a spânzurat un cioban de 63 de ani... Bănuiesc că e din cauza că aşa şi nu au fost anunţate alegeri anticipate...

Partager cet article
15 mars 2021 1 15 /03 /mars /2021 19:02
Săptămâna cifrelor macabre

La drept vorbind, nu prea știu ce să vă scriu și cum să abordez evenimentele săptămânii trecute. Ştirile au semănat mai mult a cronică de război...

Republica Moldova a înregstrat două zile la rând cel mai mare număr de decedați din cauza Covidului de la începutul pandemiei: 10 martie – 33, 11 martie – 37 de decese.

Din respect pentru toți acei care-și plâng apropiații, din respect pentru toți acei care luptă astăzi pentru o suflare de aer, din respect pentru prietenii mei şi pentru toți acei care caută disperat o soluție, o scăpare, mă voi limită la un simplu mesaj de încurajare. Fiţi tari, dragilor!

Dumnezeu să ne păzească! Și iartă-i, căci nu știu ce fac...

 

P.S.: Această ediţie a fost pregătită... Iată ştirile pe care le selectasem spre a fi comentate. Mărunţişuri...

Urşii româneşti la Berlin

Primarii noştri în România

Ceban la Bucureşti

PSRM – partid pro-european!

Show la Condriţa

Privatizarea clasică a Air Moldova. CFM la rând?

Hogan şi poporul!

Epureanu la Milan?

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher