Avertizare: Rog mult persoanele ultrasensibile, pentru care un text nu poate avea decît o nuanţă de roz siropos cu aromă de trandafir, să se abţină de la lectura acestei "poveşti".
Contraindicaţii: Acest text este contraindicat în următoarele situaţii:
- consumarea de sandwich-uri, popcorn, chipsurilor, seminţelor de răsărita, cafea, ceai, ori alte produse alimentare şi băuturi pe durata lecturii;
- lectura textului cu voce tare în spaţii deschise sau publice. De asemenea este contraindicată lectura colectivă a textului;
- textul respectiv nu poate fi recomandat persoanelor cu care intentionaţi să aveţi o relaţie amoroasă, şefului, vecinilor, soacrei.
Povestea dată i se întîmpla unui prieten care a trecut frontiera statului R. Moldova prin vama Sculeni la sfîrşitul lunii iulie curent. Odată ajuns în vamă, bunul meu prieten a avut şi el o necesitate biologică din acelea presante şi urgente. A fost o coincidenţă, accident ori adevărat act cu încărcătură semantică nu o vom şti, căci protagonistul acestei istorioare nu mi-a adus mai multe detalii la acest subiect. Povestea nu ne va spune nici cum s-a descurcat pînă la urmă bunul meu prieten, căci... WC-ul din vamă era încuiat!
În schimb, povestioara mea vă va explica de ce vama Sculeni nu mai are toaletă publică. Vă las să savuraţi, adulmecînd pe îndelete, şi să apreciaţi dimensiunea şi arealul metaforei.
Clozetul din vama Sculeni (aşa cum îl ţin minte şi eu) nu era cu mult mai breaz decît multe alte localuri publice cu aceeaşi destinaţie. E şi ăsta un exerciţiu: să-ţi videzi băşica sau maţele fără a respira şi făcînd echilibristică pentru a-ţi păstra pantofii cît de cît curaţi. Ei bine, autorităţile au decis: aşa nu se mai poate! Nu putem noi intra în Europa cu clozet jegos! Cu vamă putem, cu WC-eu insalubru nicidecum...
Ce-i de făcut? Bunul simţ ne-ar spune, dacă nu ar fi şi el dus aiurea, că ar fi trebuit angajată o persoană care ar menţine acest local "exploatabil" decent, dar, vedeţi Dumneavoastră, stimaţi cititori, această evidentă soluţie nu corespunde deloc dezideratelor momentului.
S-a procedat conform prescripţiilor: WC-ul a fost... privatizat! Mde, cunoaşteţi cu toţii noul "adevăr absolut" al epocii: doar buziness-ul privat este perfect eficient, adaptat tuturor situaţiilor, poate rezolva orice disfuncţionare şi doar el poate face lumea mai bună, mai ieftină (hic! exact la fel cum se scumpeşte şi energia pentru a pregăti "privatizarea" sectorului, privatizare efectuată pentru ca consumatorul să beneficieze de tarife mai ieftine pe urma concurenţei... V-aţi prins? E sucit rău de tot, dar fiţi pe pace, totul e pentru binele "boborului"), ne poate satisface necesităţile şi uşura viaţa (în cazul dat verbul "uşura" se poate lipsi de orice complement direct, la o adică).
Zis şi făcut! Numai că noul business (calificat drept "veşnic" în alte circumstanţe) a dat faliment. Gurile rele spun că consumatorul (cacofonia e de circumstanţă) nu a apreciat tarifele impuse şi nu prea frecventa localul, preferînd vama românească ori răbdînd stoic pînă la primii tufari din ţară, marcîndu-şi astfel teritoriul atît de scump sufletului. Mde, mamifere am fost, mamifere rămînem. Drept consecinţă noul proprietar nu numai că nu făcea suficient profit conform standardelor naţionale (nu mai puţin de 100% de rentabilitate), dar nici de leafă slujbaşilor nu-i ajungea...
Deznodămîntul a fost unul cu adevărat solomonic, de altfel şi el în rînd cu tendinţele actuale: s-a tăiat! Mai precis, proprietarul a încuiat toaleta publică.
Gurile rele zic ele ce zic, eu unul însă voi insista şi voi afirma că tot el, business-ul, rămîne cel mai bun (nu carecumva să mă cert cu "gurile bune"), atîta doar că necesită şi el competenţe sau, cum se mai spune acum, dezvoltare de capacităţi. Probabil nu s-a facut un proiect specific cu indicatori de performanţă pe măsură pentru ca sortirul să funcţioneze. Şi nici o campanie de comunicare potrivită nu s-a făcut... Business-ul, după cum se ştie, nu poate funcţiona fără publicitate. Iată, vă propun eu (gratis!) nişte slogane pe măsură:
"Căcaţi-vă în vama Sculeni!"
"Numai în vama Sculeni te caci împăcat!"
"Vama Sculeni: Mă piş în ea!"
"Din vama Sculeni ieşi uşurat!"
P.S.: Sper mult ca povestioara de mai sus să nu fi fost valabilă, în varianta ei semantică respectivă, decît o zi-două din tumultuosul cotidian al vămii din Sculeni. Ceea ce nu modifică însă atitudinea mea faţă de vămile de tot soiul la general şi faţă de cele de pe Prut în mod special.
Dar are oare rost? Este şi ăsta un joc din ce în ce mai elaborat de-a „v-aţi ascunselea”: cineva crează bruiaj, altcineva încearcă să descifreze unda pură purtătoare de „adevăr obiectiv”... În acest joc am atins cu toţii nişte nivele astronomice şi statut de djedaï înveteraţi. Pelevin şi „Prinţul” său au figură de novice în comparaţie cu noi!
