Campania electorală din acest an nu se deosebeşte prea mult de celelalte… Din nou promisiuni, programe delirante şi concurs de concerte. Un fel de конкурс художественной самодеятельности la toate nivelele: de la scrisul programelor şi discursurilor până la prestaţiile din scena propriu-zisă şi se pare că doar „artiştii” sunt acei care se bucură cu adevărat de venirea alegerilor.
Noi, ceilalţi, poporul adicătelea, suntem ostaticii acestei logorei şi nu prea avem cum s-o evităm. Chiar dacă te ascunzi în cel mai prăpădit şi abandonat sat, uitat de toată lumea în perioade interbelice (a se înţelege „inter-electorale”), neapărat te pomeneşti cu un „activist” la poartă care să te scoale de pe prispă şi să te mitralieze cu chemări spre „deşteptare”...
Şi totuşi va trebui să alegem!
Bineînţeles, cititorii acestor pagini sunt din acei mai „selecţi”, din acei care mai citesc şi câte ceva în afară de preţurile afişate la piaţă sau magazin, din acei cu profil Facebook şi Internet la pachet cu smartfoane şi iPhoane, etc., etc. şi pentru noi variantele cu „votez pentru acei care dau mai mult” sau „votez pentru cumătru de la primărie, cum zice el – aşa fac” nu pot fi luate în calcul. Îmi veţi spune că tocmai aceştia din urmă reprezintă majoritatea şi că vă simţiţi în minoritate, iar eu, consultând statisticile acestui site, am să vă dau dreptate. Sunt perfect conştient de zădărnicia acestor scrieri, nu pot scăpa de gândul că tot ce vă scriu aici şi aiurea este în van şi nu există niciun fel de vanitate în aceste rânduri...
Şi totuşi va trebui să alegem!
Iar dacă nu putem crede în cele văzute şi cele auzite, cum facem? Pe ce să ne bazăm? Că doar nu putem să ne asemuim perpetuu cu cetăţeanul turmentat?
În ceea ce mă priveşte, eu aplic altă regulă: nu mai cred nimic şi pe nimeni în afară de... biografie! Si atunci devine totul mult mai clar. Se alege neghina foarte repede. E drept că nu rămâne mare lucru în urma acestui exerciţiu. Pe de altă parte, cu atât mai uşoară rămâne alegerea!
Acum, eu merg şi după principiul următor: nu cred în acei re-convertiţi şi "spovediţi", în acei care-şi schimbă formaţiunile politice precum bate vântul şi de trei ori pe an. Or fi şi oameni sinceri printre ei, cu toate că e greu să crezi una ca asta, dar asta e. Noi nu avem luxul să le acordăm o a două şansă. Prea sunt instabile lucrurile şi prea mari riscurile.
Din păcate, noi nu am avut parte de o lege a lustraţiei. Lesne de înţeles: prea multe „capete” ar fi căzut, inclusiv din acei care s-au declarat peste noapte „anticomunişti” şi „democraţi”... În fond, misiunea lor nu s-a schimbat cu nimic: din „zidari ai lumii noi” ei s-au transformat în ... „zidari ai unei lumi noi”... Cât e să schimbi câteva substantive în discurs?
Cu atât mai mult că perechi de urechi să asculte şi guri căscate se găsesc întotdeauna, în fiecare casă există câte un televizor cel puţin, iar între aceste două urechi şi gură mare lucru nu prea s-a acumulat, dacă e să credem statisticile de vânzări ale librăriilor bune şi dacă e să fim atenţi la tirajurile cărţilor editate...
Dar noi suntem diferiţi, nu-i aşa? Noi suntem tocmai din acei care mai cumpără câte o carte, cel puţin din spirit de apartenenţă la un grup anume care acceptă uşor sloganul „citesc –deci sunt sexy”. Cu cetitul, e drept, nu poate spune nimeni nimic, actul lecturii fiind unul la fel de intim ca şi acel al sexului. Deci noi, acei diferiţi şi puţini, avem nevoie de alte repere.
Şi atunci eu vă zic: discursurile se inventează şi se rescriu; promisiunile nu mai valorează nimic;.iar în campania electorală până şi „informaţiile” sunt falsificate (printr-un simplu condiţional, de exemplu: „s-ar fi întâlnit cu...”, „ar fi cumpărat de la...”, etc., etc.). În schimb, biografiile nu le poţi rescrie! Şi sunt atâtea lucruri pasionante, atâtea detalii intrigante de citit în ele!
Cine are urechi - să audă, cine are ochi - să vadă. Şi cine are ţinere de minte - să ia aminte!
