TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Ei cum să scrii despre săptămâna care a trecut? Cum? Ce să scrii? Să înşiri o pagină cu înjurături? Păi doar nu sunt eu Filat ori Usatâi...

Poate doar aşa: „anul a început deja, dar a început cum a început, i-am dat cep şi zoaiele put, a început adică pe dos, adică pe de-a'ndoaselea, adică mai descoperim şi noi cîte se fac în dosul nostru şi pe dosul nostru, mai disco-pierim şi noi cîte un mort ce creşte pe spinarea noastră, cum ar ieşi, cum ar fi să-i duci în cîrcă, cu alte cuvinte, căci cică ieri a fost ziua cuvîntului la nivel internaţional… de s-ar găsi cîte unul să pună un cuvînt şi pentru noi, acolo, la nivelul cela internaţional al lor despre nivelul ista naţional al nostru, dar să-l pună unde trebuie, auzi mă, internaţionalule, lu-la-lu-le! şi nu iarăşi nouă în cîrcă sau pe urechi, după cum ne este şi ne-a fost obişnuinţa… a se citi „am fost/suntem obişnuiţi cu” şi nicidecum „(am) obişnuit(m) să”... (din complemente, în aceste sintagme şi paradigme noi mai mult am obişnuit cu bişniţa) şi uite că am ajuns a ne întreba cum de-i mai putem duce... şi uite că ne dăm seama că nu mai putem duce multe în/pe la spate, pe dos şi... ne ducem... ne ducem cu toţii, care cu pluta, care cu "marşrutca", care cu low-cost-ul, care cu trenul, maşina aia mică, uitînd că ne ducem cu toţii, oricum şi ineluctabil…”

Toate bune, dar rândurile de mai sus le scriam hăt în 2013…

Căutam să vă spun şi ceva de bine şi nu prea am găsit. Să zicem că aş putea pomeni de memorandumul semnat de către Angel Tîlvăr (ROM) şi Valeriu Turea (MDA) în domeniul colaborării în politici de coordonare a lucrului cu diaspora, care nu face decât să consemneze o realitate din teren, căci noi, emigraţii, demult nu mai facem nicio diferenţă… (aici un exemplu, şi aici)

Tot la capitolul noutăţilor bune am putea trece şi decizia moldo-ucraineană de a repara o cale ferată care ar permite ocolul Transnistriei. Acordul a fost semnat de către Iurie Topală (MDA) şi Mihail Saakaşvili (UKR).

La cât de rar se întâmplă, merită menţionată şi premiera unui nou film moldovenesc: „Milika” de Valeriu Jereghi.

Vă zic: le consider noutăţi cu adevărat bune, dar m-am prins la un gând: aceste decizii şi evenimente nu sunt chiar extraordinare, ele fac parte dintr-o eventuală lume a normalităţii, inaccesibilă pentru noi. Iată la ce am fost reduşi: evenimente ordinare sunt considerate noutăţi extra-ordinare, motive de bucurie.

Căci cotidianul nostru este făcut din alt soi de „actualităţi” – cu bandiţi, maşini de rahat, interceptări de conversaţii telefonice, scheme mafiote, declaraţii de venit false şi şpăgi de milioane...

Hai să vă zic şi ceva despre corupţie. Numai să nu-mi spuneţi că sunteţi expert în domeniu! Dar nici nu am intenţia să vă învăţ ceva. Doar pentru a compara: în Franţa, un senator (!) a fost condamnat la doi ani de închisoare, dintre care unul cu execuţie, 20.000 de euro amendă şi 5 ani de ineligibilitate. Cât de gravă a fost crima? O mită (6.000 de euros!) pentru atribuirea unui apartament social. Acel care a mituit (adjunctul său) a luat doi ani şi el.

Acum să revenim la basmele noastre... poveşti cu zmăi, cum zicea bunica...

AUTO-DENUNŢUL PUBLICAT: S-a scurs în presă autodenunţul lui Shor. L-am citit. Ţi se ridică părul perie... E ceva care depăşeşte orice formă de înţelegere. Cum poţi pricepe nişte oameni care se joacă cu milioanele atunci când tu te zbaţi pentru fiecare mie?! Uite eu o mie, două, trei, chiar şi zece, hai douăzeci, le pot înţelege şi conceptualiza. Un milion nu reuşesc. Iar acolo erau 250... De milioane. Comparaţi cu senatorul francez. Cu 6.000. Dar nu pentru asta a fost publicat raportul. Ci pentru o frază. Una singură: „La finalul discuţiei, V. Plahotniuc a spus ca deja se încep probleme cu lichidităţile la bancă şi a spus într-o forma dură că nu cumva să dispară banii de la BEM şi că "dacă oamenii care îşi ţin banii acolo nu te vor face bucăţi, eu îţi garantez probleme mari.” Eroul! Justiţiarul nostru mult-iubit! Ce ne facem fără tine?

ÎNREGISTRĂRILE LUI USATÂI Au fost publicate şi niştre inregistrări presupuse a fi conversaţii între Filat şi Shor. Doar câteva detalii: prea curăţel iese Shor din aceste discuţii. Nu este naturală o conversaţie în care există un decalaj atât de mare între registrele vorbirii. Ceva nu-i curat la mijloc. Usatâi cică zice că a făcut interceptările cu un virus. Mare discuţie în media: e posibil tehnic sau nu? Nu contează, de fapt. Oricum este ilegal. Renatic apropo a şi fugit la Moscova. Să sperăm ca va reveni.

CONTABILITATEA OMULUI CU „BARSETCA” Năşelu’ a vorbit! Au apărut în presă şi fişiere cu contabilitatea „neagră” (ori e mai potrivit „verde”?) a lui Filat. Depistăm sume astronomice pentru presă şi bloggeri de buzunar. Toată lumea se întreabă: oare cine sunt ei? Haida-de! Ne-am mai întrebat şi în 2013. Ei şi? Peste doi ani iar ne vom întreba... Economie de piaţă, domnilor!: există cerere – va exista şi oferta. Atunci când nu-i onoare, reglementează banul.

A EXPLOADAT CLOACA Ce ţi-e camionul cu rahat devarsat de Usatâi? Câte au plouat zilele astea, ajunge pentru 10 DNA-uri româneşti! Se fură de peste tot, de către toţi şi în cantităţi inimaginabile. CNAM a fost devalizat, Moldatsa şi odată cu ea spaţiul aerian european ne va fi sechestrat din cauza unei afaceri extrem de dubioase cu mafioţi ucraineni şi moldoveni... Caracatiţa începe să-şi arate tentaculele şi în Romănia, şi în Lituania, nu-i exclus să mai apară „focare”... Devenim o veritabilă capitală mondială!

CADE ORI NU CADE? PLDM-ul a rămas fără cap şi presupun fără o mare parte din bani. De facto, e un partid mort. Dar îi mai trăiesc oamenii. Fracţiunea a încercat să-l demită pe Chetraru de la CNA şi Parlamentul le-a luat jucăria. Atunci fracţiunea s-a supărat şi ameninţă cu desfiinţarea AIE-ului. Bucurie mare, imediat apare şi o moţiune de cenzură depusă pentru a demite Guvernul. Dar acest lucru nu înseamnă mare lucru. Vinerea trecută vă ziceam că nu va cădea. Astăzi vă spun exact acelaşi lucru – nu va cădea. Undeva departe încep a mişca alte plăci tectonice...

BANI? BANI! DAR FĂRĂ DODON! 150 de milioane din partea României vor veni. Şi condiţiile sunt clare. Mai rămâne sa înveţe electoratul a citi şi a auzi.

Cam atât... Am putea să ne supăram foc, să ne revoltăm... Mă rog, am putea. Unii chiar se revoltă. Dar iată aşa o întrebare: câţi dintre noi am refuza să declarăm o maşină de import la doar 10.000 de lei, dacă am avea posibilitatea s-o facem?

Şi câţi dintre noi visează să-şi petreacă dacă nu zilele, atunci măcar vacanţele, aşa ca Filat-junior, petrecând cu şampanie la 500 de euro sticla, fete şi iahturi? Iar visele sunt o chestie foarte perversă... Nimic nu le poate rezista, nici măcar principiile cu valorile...

Apropo, ce mai face Platforma DA?

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Ziua în care scriu această sinteză a încăput toată săptămâna. Ce zic eu? Nu săptămâna, ci 6 ani de AIE-uri! Dar cum nu încap ei aici, în sinteza mea, am să vă scriu doar despre aceste şapte zile.

Iniţial am vrut, precum obişnuiesc s-o fac de ceva timp, să vă scriu şi ceva despre bine. Dar până la urmă şi aici a ieşit cu scandal...

RĂZBOIUL FESTIVALURILOR Atunci când am aflat că moşulică vine la Chişinău, chiar mă întrebam ce naiba o mai fi căutat pe la noi. Credeam că-i legat ceva cu DAdaiştii şi chiar îmi ziceam că băieţii prind amplitudă, dar totul s-a lămurit foarte rapid. Ion Druţă, căci de el ziceam, a venit la Zilele Filmului Rus care s-a desfăşurat la Chişinău în perioada 10-14 octombrie. Toate bune, nu-i bai. Îmi place şi mie cinematograful rusesc. Nu acest lucru m-a interpelat. La festival cică sunt prezentate filme de la studioul Moldova-Film. Păstrăm acest mic detaliu în minte, precum şi faptul că evenimentul a fost şi este prezent pe situl oficial al Ministerului Culturii. Dar iată că, coincidenţă ori ba, tot în această săptămână am aflat că la Chişinău vor avea loc şi Zilele Filmului Românesc (21-25 octombrie). „Şi care-i treaba?”, mă veţi întreba. Nicio treabă. Pur şi simplu, pe agenda Ministerului Culturii – nici pomină de acest eveniment, cu toate că vor fi prezentate filme premiate la cele mai prestigioase festivaluri mondiale. În schimb, găseşti o multime de-a anunţuri cu „Spiritualitate şi Cultură Rusă”. Acum, dacă mai adăugăm şi detaliul din minte, ne pomenim cu tot cinematograful moldovenesc – parte constituantă a cinematografiei ruse şi nu în context istoric, ci cât se poate de actual. Integrare europeană se cheamă.

FOTBAL CU RASISM S-a întâmplat ce s-a întâmplat. Am luat bătaie la fotbal. Fotbalul nu-i politică şi ruşii au echipă mai bună. Politica e însă altă mâncare de peşte. Ceea ce s-a întâmplat la meci şi pe-alături o ştiţi cu toţii: nişte porcălani au insultat protestatarii de pe lângă corturi şi au primit la moacă. Şi pot spune că au scăpat uşor. Pe undeva pe la skinii din Rusia se putea lăsa şi cu moarte de om. În rest, în afară de interpretarea şlagărului internaţional „Putin Hu…lo”, excese nu s-au înregistrat. Dar se ştie că orice atentat la reputaţia lui Putin în ziua de azi este un atentat la întreaga Rusie, dacă nu la împărăţia cerească, şi Federaţia Rusiei la Fotbal s-a plâns la UEFA. UEFA, într-un fel destul de nostim, a promis o anchetă, în special pe cazuri de rasism. Numai dacă nu a fost John Onoje la fotbal, nu cred să fi fost oameni de culoare la meci. Dar e posibil să găsească. În simbolistica suporterilor ruşi. Vom vedea. Bine, UEFA va fi obligată să reacţionezeîntr-un fel. Reacţia FFM însă a fost jalnică: ei au pus imediat coada între vine şi şi-au cerut scuze de la ruşi... Să fi depus şi ei o plângere ceva la UEFA... Să-i ajute cu investigaţiile.

NOI NUMIRI LA SIS Trei adjuncţi au fost numiţi la SIS imediat după farsa monumentală cu Forumul Public (despre el – imediat după). Un frate de Minsitru (al Mediului. Şi despre el – cuvinte calde mai jos) şi doi tipi cu trecut glorios. Despre unul din ei Lorena Bogza scrie azi următoarele: „Alexandru Baltaga a fost însărcinat în perioada comunistă să-mi fabrice un dosar la SIS. Şi a făcut-o, ameninţându-mi prietena care lucra atunci într-un comisariat de poliție, constrângând-o să ofere informații care nu corespund realității, dar de care dumnealui avea mare nevoie pentru acel dosar. Nu știu câți dintre dumneavoastră îşi amintesc despre interpelarea din acea vreme din parlament cu privire la respectivul dosar cu numele meu, despre amenințările pe care le-am primit atunci, despre vizitele mele la procuratura care se apucase să investigheze cazul, dar care nu a mai făcut nimic. Şi nu e de mirare că nu a făcut...” Despre celălalt, Alexandru Jizdan, a scris Rise Moldova la sfârşitul lui septembrie.

Nu, ei nu au înţeles nimic!

FORUMUL PUBLIC Atunci când am văzut că a fost anunţat şi că se va ţine, am zis că e o idee bună a guvernanţilor. Mi-am pregătit chiar şi o tramă despre eveniment. Am privit până şi 1/3 din înregistrare. Dar această numire la SIS a întors totul pe dos. Această numire la SIS, imediat după ce s-a ţinut Forumul, l-a prefăcut într-o farsă absolut inutilă. Şi eu care mă pregăteam să-l desfiinţez pe Ghimpu pentru bădărănism, critic pe Barbăroşie pentru că i-a făcut pe DAdaişti „floarea neamului”, să-mi mai bat joc de lapsusurile lui Timo(f)ti, să notez absenţii, prezenţii, să remarc tupeul şi lipsa de voinţă de dialog la DAdaişti... Acum, după numirile de la SIS, ce rost mai are?

MINISTER METALFEROS Proaspătul Ministru al Mediului a călcat cu dreptul. A interzis vânatul pentru această iarnă şi a ieşit călare pe cal alb dintr-un conflict cu vânătorii, fapt pentru care a meritat şi ceva laude până şi din partea celor mai recalcitranţi comentatori. Ceea ce a urmat însă, ridică mai mult decât simple semne de întrebări. S-au legat de un producător strain de cablu din cupru care îşi exportă înapoi propriile deşeuri. Cică vor de la ei licenţă precum se cere de la cei care colectează fier uzat. Aberaţie totală! Cică aşa o fi legea. Numai că piaţa respectivă este un monopol! Spre disculparea ministrului, el este autorul unui proiect de lege ce prevedea eliminarea monopolului respectiv, dar totuşi... Despre numirea fratelui la SIS am vorbit mai sus. Şi încă ceva: Ministerul Mediului a comunicat intens în ultimul timp despre un complex de peştere care cică ar trebui valorizat turistic. Ştiţi ce cred eu? S-a zis cu peştera! Vor face evroremont acolo! Iar chiar şi de nu vor face, vom plăti de acum înainte bani grei vrunui afacerist pentru a o vizită...

Iar acum despre bomba săptămânii:

FILAT OUT! Reţinut pentru 72 de ore. Totul s-a derulat repede şi extrem de organizat, regizat la perfecţie. Arestul lui Filat plutea în aer încă de astă vară. Punctul final într-un război de lungă durată între Plahotniuc şi Filat. Bănuiesc că decizia despre arestul lui Filat a fost luată ieri, la Forum. DA a luat-o razna cu ultimaturile şi Plaha a decis să taie capul hidrei. Dar e posibil ca arestul să fi fost prevăzut oricum, indiferent de ce avea să se întâmple ieri... Evenimentele din Moldova din ultimul timp pot fi greu înţelese de un om întreg la cap, deprins cu alte realităţi. Depinde de ce matrice aplici. Doar două se potrivesc, în funcţie de care evenimentele capătă o logică oarecare:

1) Lupta între clanuri mafiote. În linii mari - Plaha vs. Filea.

2) Matricea geopolitică: Rusia vs. Occident

Orice combinatorică a acestor două scenarii e la fel de valabilă... În ambele cazuri rezultatul e acelaşi... Mai pe scurt... "Pi..detz" in progress. А главное, подкрался-то он очень даже и заметно...

Şi acum, ce urmează? Dacă aveam dreptate aici, atunci Guvernul nu va cădea imediat. Putin încearcă din răsputeri să-i impună lui Obama negocieri. Numai dacă "Occidentul" refuză negocierile (iar această aşteptare poate dura: Putin are "eternitatea" la dispoziţie), doar atunci Guvernul Streleţ cade, se crează o nouă majoritate parlamentară, se acceptă revendicările DAdaiştilor (să nu uităm că CEC-ul face parte din listă, iar a-l schimba pe Gurin cu un alt soldăţel nu este principial) şi în primăvară avem anticipate. Drept rezultat - Moldova îşi schimbă vectorul. Până atunci însă – vom fi pe muchie de cuţit: nici încolo, nici încoace... Cu proteste în stradă şi mobilizări continue a ambelor tabere... Dacă "Occidentul" negociează, mai există şanse. Dar mai crede cineva?... A existat a treia cale, dar astăzi ea a fost compromisă...

Cam atât.

În rest, ce să vă spun? Vom urmări cum se va comporta leul nostru naţional, cum vor evolua preţurile… Din această parte nu putem aştepta ceva bun. Vorba aia: schimbarea Domnilor – bucuria nebunilor.

Vă doresc o săptămână cu noi arestări! Plahotniuc, de exemplu. (să mai visăm şi noi…) Şi cu noutăţi puţine, căci No news – good news…

P.S.: Ah da, cât pe ce era să uit: Mitropolitul Vladimir şi-a cumparat un BMW nou-nouţ!

Origine Imagine

Dacă cineva nu a înţeles până acum, din textele mai vechi sau alte apariţii publice, declar acum, clar şi răspicat, negru pe alb, să nu mai fie posibil de tăiat cu bărdiţa, chiar dacă demult nimeni nu mai scrie cu peniţa: nu am susţinut, nu susţin şi nu voi susţine niciodată protestele organizate de către DAdaişti. Nici nu are acest lucru mare importanţă, de fapt. La fel precum, bănuiesc, pe cei mai mulţi nu-i interesează opinia mea… Dar în economia textului respectiv afirmaţia îşi are rostul său.

Pentru moment consider că am intrat într-o cădere liberă, necontrolată. Regula de aur a celui care a nimerit în capcana mlaştinii este să facă cât mai puţine mişcări, inclusiv respiratorii, pentru a diminua din viteza scufundării. Inevitabilă, orice nu ai face, dacă nu trece nimeni pe alături să te scoată. Cu cât te agiţi mai mult – cu atât te scufunzi mai repede. Şi doar nimeni nu are dubii referitor la „buna credinţă” a celui împotmolit! Cu adevărat, drumul spre iad este pavat cu intenţii bune...

Cea mai mare eroare este să consideri astăzi că deturnând protestul (dacă e să presupunem că ar exista o bătălie în culise între "occidentali" şi "ruşi" pentru a-l deturna) se poate obţine ceva. Nimic mai fals! În primul rând fiindcă, chiar dacă deturnarea protestului ar fi reuşită şi s-ar obţine, prin acelaşi protest, plecarea celor presupuşi corupţi, orice nouă putere, oricât de pro-occidentală nu ar fie ea (şi aici ar trebui s-o spun din nou, clar şi răspicat, la fel de negru pe la fel de alb, că ceea ce-mi doresc eu este o ruptură definitivă de orice formă de influenţă a Rusiei putiniste în ţară şi o integrare ireversibilă în lumea occidentală, sub orice formă: Unire, integrare în UE, NATO, oricare din ele sau toate launloc!) este obligată să-şi legitimeze existenţa şi nu s-a inventat alt mijloc s-o facă decât prin alegeri. Ce ar ieşi din asta ne-a arătat clar ultimul sondaj... Dacă şi este sondajul respectiv un fals, cu siguranţă nu greşeşte mult. (vedeţi aici un text mai vechi).

Eu unul sunt convins că aceste proteste sunt umflate şi artificiale. Pentru ca un protest să devină cu adevărat popular, precum a fost acel din 2009 în Moldova, ori precum a fost acel din Ucraina, trebuie să existe o contradicţie de fond şi o incompatibilitate între putere şi protestatari. Fără a mai vorbi de calitatea liderilor. În configuraţia de astăzi protestele din Moldova seamănă cu un putsch rudimentar, asemănător cu acel al bolşevicilor din 1917. Nu există contradicţie fundamentală între protestatari şi putere şi aici e principala noastră tragedie.

S-a furat miliardul? E corupţie şi cumetrism peste tot? Ei şi? Priviţi-vă în oglindă. Oare nu seamănă ce vedeţi acolo puţintel cu Plahotniuc, Filat, Shor, Usatâi, Dodon sau o combinaţie a lor? Vă pare că exagerez? Aş... Ieşiţi într-o seară în Chişinău. Terase şi restaurante pline, maşini scumpe pe străzi, case luxoase şi blocuri noi de apartamente care au crescut ca ciupercile... Asta numiţi Dumneavoastră sărăcie? Îmi pare rău, dar eu, statistic considerat clasă mijlocie în Franţa, mic burghez, cum ar veni, sunt un sărăntoc pe lângă voi!

Nu vă supărati, dragii mei, dar atunci când mă indignam de pe aceste pagini de faptul ca s-au închis şcoli, în cea mai mare parte nejustificat, până şi acei care se consideră de stânga în Moldova (mă refer la noţiunea ideologică, nu geopolitică) îmi răspundeau că reforma a fost inevitabilă şi că s-a greşit doar în modalitatea de aplicare... Aş putea aduce şi alte exemple de luări de poziţie care-mi par absurde, dar nu am s-o fac de teamă să nu le dau unora idei... Şcolile ţin deja de trecut... Se poate.

Am văzut comentarii invidioase la ştirea de acum câteva zile precum că Directorul resurselor umane de la Air France rămânea fără cămaşă după o întâlnire cu sindicatele. Cică, uitaţi-vă cum se protestează la ei... Dar în Franţa noţiunea de justiţie socială e o valoare sfântă! În Franţa tipul care a fost prins cu evaziune fiscală a fost măturat imediat din Guvern. Fiindcă în Franţa se plătesc impozite şi se plătesc din greu. Şi se plătesc de toată lumea! Există o incompatibilitate de fond între tipul care nu-şi plăteşte impozitele şi marea majoritate a cetăţenilor...

Trebuie să înţelegem că nu poţi avea şi lupul sătul şi oaia întreagă. Toate noţiunile astea merg la pachet. Atunci când valoarea supremă într-o societate este banul, iar succesul se măsoară în preţul maşinii pe care o conduci, este absurd să aştepţi altceva. Puterea de astăzi, coruptă până în măduva oaselor, este doar vârful unei piramide fireşti... În ţara în care este „inevitabil” să se închidă şcoli, bandiţii nu pot fi decât şefi.

Poate rămân eu ultimul cretin care încă mai crede în democraţie... Dar... Ce nu vă place azi la Plahotniuc ori la Filat din ceea ce nu aţi ştiut despre ei până la 30 noiembrie? Şi în 2010 ce era într-atât de misterios si promiţător la ei? PD – o fostă branşă a PCRM-ului. Aleşi! PLDM – partidul de buzunar al fostului Director General al Departamentului Privatizare şi Administrare a Proprietății de Stat, al unui fost Ministru de Stat. Aleşi!

Câţi din acei care astăzi protestează activ au chemat la sabotarea alegerilor?

Furtul miliardului? O-ho, descoperire! Dar atunci când a fost BEM vândut ruşilor, nu era clar că anume acest lucru urma să se întâmple? Şi pe 30 noiembrie 2014, nu se cunoştea acest lucru? Dar de nunta lui Shor în incinta Palatului Republicii, pe atunci sediu temporar al Parlamentului, aţi uitat? Asta o-ho-ho când a fost!!! Dar nu prea au influenţat chestiile astea rezultatele scrutinelor...

Trebuie sa înţelegem că valoric vorbind, a fura un ou ori a fura un bou e tot acolo. Furt se cheamă şi una şi alta. Iar în politică un hoţ este un hoţ, indiferent de cât a furat. Tipul care a deturnat o mie de euro nu este diferit de acel care a furat un miliard. În politică concesiile mici duc inevitabil la catastrofe mari. De aia şi stau ei acolo sus, rânjind la toţi, fiindcă ştiu că acei pe care-i au în faţă sunt exact la fel. Şi de aia nici proteste masive populare nu sunt posibile astăzi, fiindcă acei din piaţă, marea lor majoritate, simt acest lucru. Valoric vorbind, nu există incompatibilitate. Doar invidie şi admiraţie ascunsă. O ciudă de a se regăsi de cealaltă parte a zidului...

Tot din această cauză şi nu au de ales DAdaiştii... Ei trebuie să recurgă la violenţă ori să meargă acasă. Cam aşa precum au făcut-o bolşevicii în 1917... Altceva nu este posibil. Nu poate cineva să se bage la dubă singur pe sine. Alegeri anticipate ar însemna exact acelaşi lucru precum putschul.

Se prea poate ca rezultatele scrutinului de peste 4 ani să fie exact aceleaşi... Dar patru ani e mai mult decât patru luni. Câştigăm timp. În patru ani poate trece cineva pe-alături să ne scoată din mocirlă...

P.S.: De îndată ce m-am pronunţat împotriva protestelor, am fost imediat acuzat de partizanat politic. Fiecare crede ce crede şi cât îl duce capul. Pentru curioşi, toate textele mele sunt publice. De la 2010 încoace. Căutaţi. Poate găsiţi indicii. Legităţi, coincidenţe. Dar nu uitaţi să vă priviţi în oglindă înainte de a ieşi la protest şi verificaţi dacă aveţi ştampila "votat" în buletinul de identitate.

Imagine 1: Leon Gordon, "Elegant Man in Mirror ", 1930s

Imagine 2: Chris Peters, "Stranger in the Mirror", 2008

În casă la noi sunt trei. Nu v-aş spune câte tablouri am pe pereţi, dar trei sunt ale Cezarei Colesnic.

Eu nu sunt un critic de arte plastice. Mă plictiseşte sa vorbesc savant despre artă şi nu am dexteritatea şi nici vocabularul automatizat pentru asta. Deşi aş putea să „storc” şi eu din depozitele dicţionarului pasiv câteva rânduri cu „paletă cromatică”, „dinamică circulară şi concentrică a liniilor”, „multiplicare de planuri si de orizonturi”, „dialog continuu şi interconecţiune a dimensiunilor, spaţiale şi temporale, prin deformare de spaţiu pictural şi tematică a subiectelor abordate”, s.a.m.d...

No, pe bune... E şi asta o meserie şi tot respectul pentru acei care o practică. Despre altceva voiam să scriu. Să explic de ce am aceste lucrări pe pereţi (căci mai am şi câteva, de la alţi pictori, „depozitate”). Aş putea să vă spun simplu: „Fiindcă îmi plac.” sau chiar ceva mai mult: „Fiindcă plac tuturor în familie, de la mic la mare!”, criteriu deloc neglijabil!, şi să pun punct. Dar este totuşi ceva mai complicat decât atât. Am, spre exemplu, o lucrare a cuiva care stă împachetată nu din cauza că nu-mi place (dimpotrivă!), dar nu pot s-o pun pe perete... E pur şi simplu pentru alte spaţii...

Cândva, încă pe timpurile când eram la liceu, aveam un prof la „Istoria artelor” care încerca să ne înveţe ce-i asta „artă”. Definiţia savantă pe care ne-a dat-o atunci n-o mai am în minte – mdeh, sunt un tip cu un nivel de cultură foarte înalt, dacă e să ţinem cont de toate pe câte le-am uitat şi de celebra definiţie a lui Edouard Herriot –, dar nu voi uita niciodată ceea ce ne spunea în „off”: „Măi băieţi măi, din punctul de vedere artistic, mă doare-n cot al cui e monumentul, poate fi Ştefan, poate fi Lenin, poate fi Petru I, dar atunci când trec pe alături el trebuie să strige la mine de pe postamentul lui!”. Cum şi in ce fel strigă, e altă mâncare de peşte. Şi Aureliu Busuioc zicea în unul din interviuri: „Eu nu mă pricep în teoria literaturii. Eu ştiu un criteriu... îmi place sau nu-mi place. Ăsta e criteriul cu care mă apropii.” Cam acestea sunt şi criteriile mele. Simplu, nu?

Numai că „strigătul” cu „plăcutul” nu sunt suficiente pentru a explica de ce lucrările Cezarei Colesnic stau pe perete în casa noastră. Fiindcă un strigăt de durere, o chemare la luptă împotriva nedreptăţii, o denunţare a hidosului pot fi şi ele expresii ale acestei vocaţii artistice de a schimba lumea spre mai bine... Însă pânze de genul unui „Strigăt” de Edvard Munch, „Guernica” de Picasso sau orice din Francis Bacon (opere artistice de o valoare incontestabilă! pentru a nu aduce decât aceste exemple) nu se pot regăsi în casă. Cel puţin, nu în casa mea.

Ajungem şi la criteriul determinant şi discriminatoriu la care ţin foarte mult. Casa şi familia sunt şi un refugiu. O oază de pace şi de linişte. Un spaţiu de reconfort şi serenitate. În casă trebuie să domine dragostea şi încrederea în ziua de maîne...

Toate aceste sentimente şi stări iradiează din tablourile Cezarei!

Situl oficial al Cezarei Kolesnik: http://www.cezarakolesnik.com/ 

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Din punctul de vedere şi perspectiva de comentator al ştirilor şi evenimentelor, săptămâna care a trecut a fost una foarte uşoară pe de o parte şi extrem de complicată pe de alta. Mai rar se întâmplă ca un singur eveniment să eclipseze în aşa măsură orice s-ar fi întâmplat până şi după el.

Pare simplu, fiindcă cel mai evident şi uşor lucru ar fi să vorbeşti doar despre acest mega-eveniment şi totodată complicat, fiindcă, cum n-ai da, s-au mai întâmplat şi alte lucruri şi-apoi chiar te întrebi dacă nu carecumva a explodat această bombă mediatică luminescentă pentru a umbri alte mişcări…

Voi reveni şi voi încerca să găsesc un echilibru în măsura posibilului, dar nu înainte de a vă vorbi şi de bine:

HAI LA TEATRU! Se întâmplă la Chişinău, la Teatrul Naţional Mihai Eminescu. Dacă şi îmi lipseşte ceva acum, acestea sunt ieşirile regulate de altădată la teatru. În perioada 17-27 septembrie, teatre din Sibiu, Craiova, Iași şi București se vor da în spectacol, literalmente!, în capitală. Mergeţi, norocoşilor! Nu staţi la televizor, căci nu-i nimic bun acolo...

Şi acum să trecem la oile noastre care, vorba lui Păcală, albe sunt niciuna, iar negre – şi mai puţine…

TRASNETUL BANCONAŢIONAL Drăguţanu a demisionat! Ba-bah! Urrraaaa! Primul cap a căzut! No, să nu credeţi că aşa zic eu. Este ceea ce am citit scris de unul din activiştii de frunte al DAdaiştilor pe una din reţelele de socializare. Ceream şi eu „capul lui Moţoc” într-un interviu la Europa Liberă, cu doar două zile înainte de a (se) pica ditamai Guvernatorul BNM. Numai că există o nuanţă. Eu nu vreau demisie. Prea uşor scapă. Eu vreau anchetă! Cercetat penal şi băgat la dubă! Şi încă ceva: e o constantă dubioasă. gAburici (se) pica exact înainte ca să vină o delegaţie de la FMI ca să negocieze un acord şi astfel ea nu a mai venit. Acum, hodoronc-tronc!, i se trezeşte sovestea (care dormea dusă până acum) şi lui Drăguţanu, dar exact înainte ca să vină o delegaţie de la FMI ca să negocieze un acord … Până şi în acest text eroarea stilistică bate la ochi… Cineva, totuşi, tare se mai teme de acest acord. Cine-o fi el, nu ştiu. Cine ar fi cointeresat (mdeh, vorba francezului, cautăm à qui profite le crime) e mai lesne de găsit… Dar iată încă un mic detaliu: cu o zi înainte de a-şi anunţa demisia, Drăguţanu se întâlneşte cu Candu (scuzaţi pentru cacofonie)… Iar Candu, mai deunăzi, îl ataca direct pe Streleţ, invinuindu-l de faptul că acesta din urmă ar fi responsabil de demisia lui Drăguţanu, adicătelea ar fi făcut presiuni… Ptfu!...

FMI ÎN EXCURSIE ÎN MOLDOVA Delegaţia FMI a ajuns totuşi la Chişinău. Ceva discută ei acolo, dar acord, bineînţeles nu vor să semneze fără un nou Guvernator. Bravo, Drăguţanu! Scop atins! Se zice că delegaţia FMI ar fi aflat prea târziu despre accesul de conştiinţă al ex-Guvernatorului şi nu au mai schimbat decât agenda. Pe bune, bilete la avion sunt, hotelurile rezervate, diurnele primite… La ce să anulezi vizita?

150 DE MILIOANE A avut loc şi o reuniune comună a guvernelor României şi Moldovei la Constanţa. România ne oferă 150 de milioane de euro pentru plăţile curente. Adică, staţi, ce zic eu? Nu ne oferă, ci ni le împrumută! Toate bune, dar eu aş vrea să ştiu a cui rată la dobândă ar fi fost mai bună: de la FMI sau de la Guvernul României? Şi apoi se ştie că FMI-ul condiţionează banii. De exemplu, ei insistă pentru ca în Moldova să fie realizată o reformă fiscală, mai pe şleau – să fie impozitate averile mari. România ce condiţii pune? În afară de ajutor frăţesc şi… dobândă, căci se ştie: frate, frate, dar brânza-i pe bani. În fine, îmi fac eu aici de cap. Dacă nu veneau banii ăştia de la români se prea poate că rămâneam fără pensii şi salarii… Fin jucat… Şi bani obţinuţi, şi de FMI scăpați. Restul ce mai contează?...

SIRIENII RUŞI Amestecul Rusiei în Siria devine din ce în ce mai evident. Apar informaţii nu doar despre prezenţa nemijlocită a ruşilor acolo (ei apărând regimul lui Assad), dar şi despre faptul că ar contribui la dezvoltarea Statului Islamic… Naiba să-i ia, dar Rusia are tot interesul să reia dialogul cu occidentul. Ce poate fi mai bun decât o bună şi sănătoasă luptă împotriva terorismului? Ca un efect secundar, împărţim şi Europa cu această ocazie… Şi propuneri au fost deja făcute în acest sens...

Restul ştirilor contează mai puţin. Chiar dacă am mai aflat câteva lucruri curioase: artistul poporului (al cărui popor?) Suruceanu a cântat la nunta lui Şevciuc cu Ştanschi la Tiraspol. Normal gest, patriotic. Tappiola ne explică că rândunica de la DNA de fapt nu este nici măcar rândunică, ci un proiect planificat şi programat demult. Şi noi care speram… Usatâi şi Dodon vin şi ei să protesteze la Chişinău, deşi nimeni nici nu mai înţelege ce mai vor aceştia, căci conform Constituţiei Parlamentul nu poate fi destituit începând cu 23 septembrie. Gata, băieţi! Luaţi corturile şi marş acasă! Veniţi peste şase luni, când se va re-alege Preşedintele! Şi încă un ultim lucru: primele dosare din povestea BEM au fost trimise în judecată. Păsărele mici, dar totuşi eu voi urmări cu mare atenţie absolut orice noutate din această parte.

Cam atât…

Vă doresc o săptămână frumoasă cu noutăţi puţine! Căci no news- good news.