TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD
„Mais à présent le discours n'était pas seulement devenu plus important qu'avant, il s'était aussi, par nécessité, radicalement transformé. En s'adressant à tous et non plus à des représentants élus du peuple, il devait aussi être compris de tous et, par conséquent, devenir plus populaire. Ce qui est populaire, c'est le concret; plus un discours s'adresse aux sens, moins il s'adresse à l'intellect, plus il est populaire. Il franchit la frontière qui sépare la popularité de la démagogie ou de la séduction d'un peuple dès lors qu'il passe délibérément du soulagement de l'intellect à sa mise hors circuit et à son engourdissement.*",
Victor Klemperer, „LTI, La langue du III Reich", (Albin Michel, 1996, p.83)
Săptămâna mediatică care s-a scurs mi-a lăsat un gust bizar. De ceva nedesăvârşit. De ceva tranzitoriu. Îmi dau seama că se întâmplă un lucru nociv şi oarecum pervers... De când s-a pornit campania asta naţionala cu „statul captiv" tot plouă cu dezvăluiri de tot felul şi care mai de care. Unele – bune şi bine documentate, altele – mai tendenţioase, dar majoritatea – acoperite treptat de un voal de patetism şi lipsă de competenţă devastatoare. Nu v-aţi prins niciodată că intrăm treptat într-o stare de amorţeală şi efectul obţinut este unul perfect invers: un soi de anestezie? Nu ne mai miră, nu mai suntem şocaţi sau indignaţi, devenim insensibili... Poate e doar o senzaţie pasageră... Însă toate isteriile astea politicane cu „oligarhi" şi „păpuşari", cu exces de patos şi hiperbolizări poetice anume astfel de efecte produc...
VODEVILUL CHIRTOACĂ Săptămâna aceasta edilul s-a dat în spectacol. Mai n-a bocit pe la televiziuni, a răbufnit în declaraţii aberante despre referendumuri (referitoare la propria demisie), a luat apărarea, total neinspirat, unui funcţionar (Brânzaniuc) prins cu pufuşor pe botişor... Chiar dacă nu ar trebui să uităm de lipsa totală de etică şi profesionalism al unor instituţii care se dau drept „media" gata să facă mizerie din viaţa personală a oamenilor, vom nota faptul că însuşi Chirtoacă, prin ieşirile sale publice total neinspirate se expune şi devine vulnerabil. Şi poate dacă ar fi avut Primarul un consilier pe comunicare ori pe relaţii publice care sa-şi facă treaba în loc de a-şi ridica palate, ar comunica mai eficient, dar nu are...
CNI VERIFICĂ Pe Brânzaniuc, care ar trebui să se ocupe de relaţia cu publicul alături de Primar şi care a fost prins cu palate ridicate, îl va verifica CNI-ul. La fel precum şi pe deputata Violeta Ivanov, fiica căreia duce o viaţă de lux, dar, din prostie, social mediatizată. Vom trăi şi vom vedea...
IAR DIN NOU? Vom vedea şi ceea ce se va mai întâmpla pe 24. Din faptul că nu-i prea înghit pe DA-daişti şi că nu am nici cea mai mica încredere în aceşti indivizi nu am făcut un mare secret niciodată. Iată, de exemplu, să vedem cum s-a ajuns la protestul din 24: DA strânge 400.000 de semnături pentru referendum (apropo, tema referendumurilor care se multiplică peste tot în ultimul timp – Donbass, Crimeea, Transnistria, Scoţia, Olanda, etc., etc. – e un subiect aparte). Semnături adunate de la popor pentru ca să fie ales Preşedintele prin vot direct (sunt ferm convins de acest lucru!). Între timp, CC decide ce decide şi vom avea prezidenţiale! S-ar părea că problema e rezolvată! Dar nu! Căci DA zice, surpriză!, ca în referendum mai sunt două alte întrebări (ceea ce deja e o aberaţie: un referendum se face cu o singură întrebare şi nu una echivocă precum am mai avut în istorie). Ei bine, încă una, acea cu imunitatea deputaţilor, este rezolvată chiar de Parlament (şi CC, Preşedintele căreia vine cu un aviz personal, destul de judicios, în contradicţie cu decizia Curţii). Ramâne a treia: reducerea nr. de deputaţi de la 101 la 71. De ce nu am lichida direct Parlamentul? Ce să ne mai complicăm cu instituţii din astea costisitoare? Ah ce bine ne-ar prinde un Vlad Ţepeş, un Ioan cel Groaznic, un rege, un monarh ceva, un Hitler, un Stalin, ceva de genul ăsta, un dictatoraş, să ne facă regulă în ţară! Cât se poate?... CEC până la urmă a anulat referendumul. În răspuns DA a anunţat proteste. Între timp, Curtea de Apel anulează decizia CEC-ului. Dar DA sunt inflexibili şi îşi pregătesc „veteranii" să rupă cordoane... Fiţi atenţi, nu să apere protestatarii, nu să asigure securitatea, ci să iniţieze acţiuni „active"...
DUPĂ ALEGERI Datele recensământului le vom afla în 2017. După alegerile prezidenţiale. Nu cumva ceva. Din câte ţin eu bine minte, legea prevedea ca rezultatele să fie publicate în 2016. Dar ce mai contează?...
POZA SĂPTĂMÂNII: Usatâi (primarul de Bălţi) alături de Aksionov (naiba ştie ce anume al Crimeei, dar originar din Bălţi). Mai nu se pupă. La Moscova. Simbolic. Nasc şi la Balţi oameni! Oraş natal, ai cu ce te mândri...
VIDEOUL SĂPTĂMÂNII Un tip fură pavaj. De pe Bulevardul Ştefan cel Mare din Chişinău (un fel de Champs Elysées moldovenesc, ca să înţelegeţi proporţiile). Pur şi simplu a deschis portbagajul şi încarcă bordura de la pavaj... Interesant, ăsta tot protestează împotriva „statului captiv" şi „oligarhilor"?... Poate nu-i mare noutatea, dar videoul e de-a dreptul space!...
S-A TERMINAT EXPORTUL Între timp aflăm că a scăzut brusc exportul. (Din câte înţeleg, asta nu are legătură directă cu miliardul furat). Pur şi simplu, a fost secetă şi roadă în 2015 nu prea a fost. Iar în anii cu secetă tot greul începe primăvara... A mai fost...
OPTIMIZĂRI LA CHEREM „Optimizările" din învăţământ se mai răspund şi astăzi. Cică Ministerul Învăţământului regretă închiderea unui liceu la Ocniţa. Şi zice că schimbă codul învăţământului astfel ca să fie consultaţi când se vor mai lua decizii de acest fel. Adică nu vorbim despre un algoritm clar şi bine pus la punct: în ce condiţii şi cum anume se închide o şcoală. Să zicem, să fie clar care este numărul de elevi care justifică existenţa unei şcoli, distanţa maximă la care e acceptabil ca un copil să circule până la şcoală cea mai apropiată şi multe alte chestii de genul ăsta. Nu, nu a existat şi nu va exista nici acum. E la cheremul boierului. Şi ce mai contează dacă boierul e de nivelul 1, 2 sau 3?
Cam atât... Ce să vă mai zic? Faptul că am pierdut cu toţii încrederea în factorii de decizie nu mai este o noutate. Dar eu unul îmi pierd încrederea şi în mass-media. Treptat, dar sigur. Fiindcă lipsa de profesionalism, pasionarismul şi patetismul excesiv sunt bune doar atunci când faci propagandă... Iar atunci când jurnaliştii sunt înlocuiţi cu propagandişti e semn rău...
(originea imaginii)
*Însă acum discursul nu era doar mai important decât a fost înainte, ci, din necesitate, s-a mai şi transformat radical. Adresându-se tuturor şi nu doar reprezentanţilor aleşi ai poporului, el trebuia astfel să fie înţeles de către toţi şi să devină, în consecinţă, mai popular. Ceea ce este popular, este concret; cu cât un discurs se adresează mai mult simţurilor, cu atât mai puţin el se adresează intelectului, cu atât este mai popular. El traversează frontiera care separă popularitatea de demagogie sau de seducerea unui popor din momentul în care trece de la despovărarea intelectului la scoaterea lui din circuit sau la amorţirea lui
