Rămân mai puțin de două săptămâni până la primul tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. Niciodată de când există aceast blog și am privilegiul să mă adresez unui public, poate nu suficient de numeros, dar select (cine altul să aibă răbdarea să-l citească?), nu am avut tupeul să vin cu recomandări sau să chem deschis pentru a vota pentru un candidat sau partid anume. Mă refer doar la primul tur, bineînțeles, și la parlamentare.

Dar de fiecare dată am insistat și am chemat la vot! Autorul acestor rânduri face parte din generația care a visat cu adevărat la democrație. Am visat să putem alege liber, în cunoștințǎ de cauză, puterea care să ne guverneze. Acest vis adolescentin s-a transformat, paradoxal, într-un fel de credință. Paradoxal zic, căci ceea ce am sperat noi a fost totuși altceva, iar acei care au profitat din plin de așa-numita „tranziție” nu contenesc să ne repete că de vinǎ de starea de fapt de astăzi este anume „democrația”... Acei aleși atunci democratic de către niște alegători inexperimentați și euforici nu mai vor să plece și încearcă să ne convingă că zarurile sunt aruncate și că nu are rost să-i „deranjăm” inutil. Poate tocmai din această cauză și se sapă atât de zelos la temelia acestui edificiu, și așa destul de fragil, căci sunt perfect conștienți de faptul că doar niște veritabile și sănătoase procese democratice pot să-i detroneze.

Dar oare nu ne-am lăsat noi deja convinși? Devine din ce în ce mai dificil, și nu doar în Est, să aperi valorile democratice. „Dacă alegerile ar putea schimba cu adevărat ceva, ele ar fi fost demult interzise”, cine nu cunoaște acest dicton? Și câte altele... „Toți sunt la fel” e o altă constatare, cu iz de sentință, pe care o auzi de peste tot... Argumentul acesta din urmă ar fi chiar foarte ușor de demontat, e suficient să te uiți mai atent la personajele care se lansează în campanie electorală. În special, la acei care nu reușesc să fie aleși. Chiar și la noi, oare nu a încercat un Brega sau un Brânzan (pentru a nu-i pomeni decât pe aceștia) să adune semnături pentru a-și putea înregistra oficial candidatura? Putem desigur acuza „sistemul” de impermeabilitate, dar faptul rămâne fapt: cu toate apelurile lansate, ei nu au reușit să adune semnăturile necesare. A cui e vina? A lor? A noastră? Ori a „sistemului”? Iar atunci când ne alegem conducătorii pe care-i alegem oare e de vinǎ „democrația”?

În faptul că ne lăsăm amăgiți de promisiuni vane e doar vina celui care minte ori și a celui care crede? Și nici nu putem să ne plângem astăzi de lipsă de informație... Minciunosul, cert, rămâne minciunos și nu-l spală nimeni de păcate, dar el minte doar în măsura în care suntem noi capabili să-l credem. Putem zice că politicianul este, fără a greși prea mult, o curvă cu două fețe, dar limitele ipocriziei lui sunt fixate de către noi. El nu este potlogar și hoț decât atunci și în măsura în care simte că poate s-o fie. De fiecare dată când zicem că politicianul e un potlogar ar trebui să ne dăm seama că vorbim despre noi înșine. Altfel spus – fiecare popor își merită guvernanții... Încă o banalitate, nu-i așa?

Ce poate fi mai confortabil pentru o putere bine înșurubată decât absenteismul masiv? Nu credeți? Vedeți ultimile alegeri parlamentare din Rusia: doar 47% de procente din alegători s-au prezentat la urne... Rezultatele le cunoașteți: până și acei câțiva deputați care se opuneau regimului au dispărut din „Duma de stat”... Iar filmulețe demascând cum se umpleau urnele de vot în Rusia au fost din nou în topuri pe Youtube. Și acum să vă gândiți bine: când e mai ușor de falsificat alegerile, când secțiile de votare sunt vide sau atunci când se votează masiv?

E omniprezentă astăzi o expresie: „stat capturat”. Că o utilizează politicienii și scribii cu „jurnaliștii” (nu pot să nu pun ghilimele aici) pe care îi au în soldă se poate lesne înțelege. Dar molima a pătruns peste tot. Chiar și persoane tefere la cap aruncă cu „stat capturat” în dreapta și în stânga fără noimă. Numai că dacă e să stai și să te gândești bine, acest stat nu a fost niciodată mai puțin „capturat” decât acum! Eu nu pot să uit cum pe timpurile babacului Voronin până și un paznic la primărie era angajat doar dacă era membru PCRM. Ori să ne aducem aminte de asaltul Antenei C cu Euro TV? Ori un alt exemplu, despre care nu am mai vorbit până acum: într-o localitate din sudul țării o primărie a primit o alertă extrem de îngrijorătoare de la un veteriniar. A murit o vacă. Erau suficiente elemente care indicau că ar putea fi... antrax! Vă dați seama ce înseamnă acest lucru?... Primarul avea un singur telefon interurban, dar de pe care i s-a interzis categoric să sune în afară de chestii de partid. Ținând cont de gravitatea situației, primarul a încălcat „regula” și a început a suna autoritățile abilitate de la Chișinău. Spre nenorocul său, tocmai atunci a fost sunat de la „centru” (de la partid). Telefonul era ocupat. Să vă zic ce a pățit, ori ba?... Care antrax?! Partidul era important! (Și antraxul? Pentru a completa anecdota, primarul a făcut până la urmă ce a crezut bun de făcut. Singur. Și s-a trecut cu bine. Dar poate nici n-a fost antrax...)

Mai discutăm despre „stat capturat”? Dar nu ne place oare nouă să credem anume asta, să nu facem nimic, să ne văicărăm și să cadem pradă coțcarilor de tot felul? Adică ne comportăm exact așa cum și se așteaptă, ca niște inși „capturați”, convinși din start că totul e bătut în cuie, totul e decis în altă parte. Aș putea spune și „sclavi”, dar această noțiune și-a cam pierdut din greutatea semantică, la fel precum sintagma „principii și valori”, de altfel. Iată, un exemplu recent: Gofman face niște declarații uluitoare la un canal de televiziune. Procuratura îl cheamă să depună mărturii. A fost Gofman la Procuratură ori ba? Cu ce ne-am ales, în afară de speculații și văicăreli despre „statul capturat”?

Statul suntem noi toți și cu cât mai puțini cetățeni „capturați” are cu atât mai puțin e „capturat” și el. Și noi ar trebui să ne comportăm ca niște cetățeni liberi! Să nu plătim acolo unde nu-i de plătit, să ne apărăm drepturile în instanță, să cerem explicații oficial, să impunem respecatrea legii de către toți... Să depunem, elementar, plângeri și mărturii la Procuratură. Chiar dacă suntem conștienți că deseori scârțâie și nu funcționează. Chiar dacă eforturile pe care le depunem sunt triple față de ce ar trebui să fie, greu e doar la început, atunci când majoritatea respectă legea, politicianul nu are de ales... Cineva trebuie să înceapă să rupă această spirală vicioasă! Ori poate e mai ușor așa cum este? Hai, sincer, nu e oare mai ușor?

Alegerile și actul de a vota fac parte din exact aceeași paradigmă. Da, e mult mai ușor și mai confortabil să spui „totul e decis dinainte” și... să nu mergi la vot, privind dezbateri la televiziunile politicianului pe care-l susții și rumegându-ți fierea, a câta oară. Fiți pe pace, televiziunea respectivă vă va demonstra că aveți dreptate să-i priviți, că statul este „capturat” și că totul e decis din start. Și ce câștigăm noi din asta? Sau, mai bine zis, cine are de câștigat din asta?

Există și un alt argument, destul de des invocat, care este adus de acei care proneazǎ absenteismul: „De parcă votul meu ar schimba ceva...” Este probabil molima cea mai grea de combătut. În epoca unui (fals!) individualism acerb, atunci când absolut totul este făcut pentru a „pune în valoare” egocentrismul consumatorului, pardon, al cetățeanului, adică al alegătorului; atunci când fiecare își numără like-urile și share-ule de pe rețelele de socializare; atunci când de peste tot ți se spune „Ești important! Tu decizi ce și când să cumperi!” devine foarte greu să conștientizezi și să accepți că votul tău este doar unul din milioane... Virtutea democrației este exprimarea colectivă în care individul este diluat în masă. Și valoarea votului fiecăruia este similară cu valoarea unui alt cetățean cu acte în regulă care nu adună sute și mii de aprecieri pe Facebook sau repostǎri pe Twitter... Și mai complicat este atunci când candidatul „tǎu” nu iese în turul doi. Cum să votezi pentru un altul?... Mai ales atunci când ieși dintr-o campanie electorală în care ai învățat să-i urăști pe toți, în afară de al tău? Nu-i mai ușor să ieși în stradă și să încerci să răstorni o putere „nelegitimǎ” (fiindcă tu, omul care se crede important, nu ai votat pentru ea)?... Și unde ajungem? Ce facem dacă, odată ajunși în stradă, ne întâlnim cu o altă ceată de protestatari care luptă pentru altă „legitimitate”?

Da, dragii mei, oricât de dificil nu ar fi de acceptat, dar democrația nu este altceva decât un contract social (unicul valabil!) care implică umilință (recunoașterea valorică a votului propriu) și toleranță față de o majoritate care, se prea poate, nu a votat la fel. Și, nu în ultimul rând, responsabilitate individuală și colectivă. Fiindcă democrația nu funcționează cu adevărat decât atunci când marea majoritate a cetǎțenilor voteazǎ.

Este dezolant să constați cum a fost erodată, an după an, guvernare după guvernare, încrederea noastră în democrație. Elitele politice au reușit, cu timpul, să șubrezească acei trei piloni pe care se ține un sistem democratic solid: procesul electoral propriu-zis, accesul la informație și sistemul educațional.

Dar a renunța astăzi la dreptul la vot, a refuza să votezi (chiar și în condițiile actuale și indiferent de motivația fiecărui), este o abdicare. Și o participare activă la ceea ce se cheamă astăzi „stat capturat”.

Eu unul voi vota. De fiecare datǎ când voi avea posibilitatea. Chiar dacă voi rămâne ultimul care o mai face... Mǎcar și pentru a avea dreptul moral sǎ zic cǎ aleșii nu-și îndeplinesc mandatul acordat.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Nu știu dacă a simțit careva vreo schimbare majoră de la o săptămână la alta, bănuiesc că nu prea, dar dacă ar fi fost să ținem cont de lege ar fi trebuit să remarcăm că de vinerea trecută am intrat în perioadă de campanie electorală. Puterea, tradițional, începe campania la Universitate, căci și Universitatea se dă, la fel de tradițional, pe lângă putere (cum să uiți de cei șapte rectori care intrau cu hurta în PLDM?), alții o dau tot înainte cu simbolurile lansându-și campania în Piața Unirii, căci asta știu să facă (și se pare că doar asta), ceilalți se dau pe lângă bobor, mergând în provincie, pe unde nu prea au călcat atunci când erau în funcții ministeriale...

Dar înainte de a reveni la cele deocheate, să începem, noroc că avem cu ce, şi cu ceva de bine:

FESTIVAL DIN TRANSILVANIA LA CHIŞINĂU Festivalul Internațional de Film Transilvania, inițiat la Cluj-Napoca în 2002, se extinde, pentru prima dată, în Republica Moldova. Prima ediție TIFF Chisinău va avea loc între 6 și 9 octombrie 2016, la Cinema Odeon și va aduce o selecție de filme românești recente, alături de câteva dintre cele mai apreciate producții proiectate la Cluj. Programul e frumos, prețurile nu sunt chiar exorbitante (60 lei pe iticket.md, nici două cafele la o terasă de la Chișinău!), așa că eu zic că s-ar putea de dus. 

Acum tot de bine, dar și cu ceva părere de rău:

ZIUA VINULUI Există evenimente pe care nu le poți ușor categoriza. Precum Ziua Vinului. Putem oare avea o atitudine pozitivă față de un eveniment care celebrează alcoolul? Păi, aici e simplu: vinul poate fi o băutură din cele mai nobile atunci când e consumat de oameni nobili. Și viceversa. Nu vinul e problema, ci acei care-l beau. Iar la Chișinău s-a lăsat cu moarte de om... Voi cum știți, dar eu unul la asemenea sărbători în Moldova nu m-aș duce.

2,2% DE CREŞTERE ÎN 2016 Banca Mondială zice că vom înregistra o creștere mai mare decât era inițial prevăzută, de tocmai 2,2%. Virgula ne încurcă să fim entuziaști, dar vom remarca că nici acesta nu este chiar meritul nostru. Eu aș spune că le datorăm ceva vecinilor de peste Prut care, dacă e să-i credem pe aceiași de la BM, vor fi campionii Europei în 2016 cu o creștere economică de aproximativ 5%. Dacă am fi fost „integraţi” mai mult, poate ar fi fost și la noi mai mare... Dar, asta e, când 30% se tem de fantoma „jandarmului român” rămânem cu toții у разбитого корыта.

550.000 PENTRU GAZODUCT România va acorda Republicii Moldova o finanțare nerambursabilă de 550.000 de euro, în vederea elaborării proiectului tehnic detaliat pentru lucrările de construcție a gazoductului Ungheni-Chișinău. Poate măcar acum se mișcă carul din loc! Chiar să fie într-atât de complicat de tras o țeavă nenorocită? Ori să ne mai amintim cui aparține Moldova-Gaz?

O STRATEGIE PENTRU MOLDOVA Ministrul Apărării, Anatol Şalaru, se întâlnește cu Klaus Iohannis la Cotroceni. Au discutat „despre perspectivele de dezvoltare ale cooperării bilaterale pe paliere de interes comun, precum securitatea și apărarea, cât și parcursul european al Republicii Moldova”. Bune astea, chiar foarte bune, dar iată această propoziție mi-a atras atenția în mod deosebit: „abordare strategică, pe termen mediu și lung, prin care se va stabili poziționarea în această relaţie”... Adică, ceea ce trebuie să înțelegem e că până acum nu a existat așa ceva?... În schimb, ce discursuri înflăcărate și ce declarații de dragoste ne-a fost dat să auzim!

SECURITATE INFORMAŢIONALĂ Guvernul Filip a aprobat astăzi un concept al securității informaționale, unde se regăseşte și noțiunea de „război informaţional”. Demult trebuia! N-o fi oare prea târziu? Acum trebuie de mișcat repede și energic. Timp nu mai este. Deloc...

LA PRĂŞIT VAMEŞI Douăzeci și opt de angajați ai punctelor vamale Tudora și Palanca au fost reținuți acum o săptămână de procurorii anticorupție și ofițerii CNA, fiind bănuiti de corupere pasivă. Eu nu aș dori să vin cu comentarii premature. Există și noțiunea de prezumție a nevinovăției. Dar trebuie să recunosc că am fost și sunt încă impresionat.

Acum, dacă le-am epuizat pe cele bune, să trece la cele nebune.

ŞI AU RĂMAS DOAR 12 CEC-ul a decis: vor fi doar 12. Eu unul aș mai tăia încă vreo șase. Cel puțin aș dori să mi se explice cum candidați de genul Maiei Laguta sau Anei Guțu pot fi lăsați în cursă după ce anunți că „la unii concurenți, printre care Maia Laguta și Ana Guțu, CEC a depistat persoane decedate!, care „au semnat” în susținerea acestora.” Și nu pot înțelege, măcar să mă tai, cum, după ce apare investigația despre finanțarea lui Dodon și Ciubaşenco prin offshoruri, pot aceștia din urmă fi lăsați în listă. Deși aici se pare că nu este încă totul clar și mai putem avea dubii...

VA FI DODON SCOS DIN CURSĂ? Candu, aflat în SUA, unde se vede cu beau-monde-ul american și face haz de Năstase, difuzează o declarație pentru presa internațională în care acuză Rusia de tentative de a influența scrutinul din Moldova. Lupu, la Chișinău, face și el o declarație, dar mai degrabă pentru uzaj intern, electoral. Pe asta din urmă nici nu am fi luat-o în seamă fără acea a lui Candu și fără... reacția extrem de dură a lui Dodon care amenință cu proteste violente dacă va fi scos din cursă. Înseamnă că ştie că sunt suficiente motive pentru a o face! Dar vor avea oare autoritățile curajul să aplice legea?...

CREDITUL E DATORIE PUBLICĂ Fiind garantat de stat (iată când și unde a fost comisă „crima”!) creditul acordat pentru a astupa gaura „miliardului” a fost convertit în datorie de stat. A fost, fără îndoială, o pre-condiție pentru a semna memorandumul cu FMI. Eu sunt precum și 99,9% din cetățenii țării care nu cunosc detaliile „tranzacţiei” și nu au habar despre ce vorbesc. Dar cum să nu speli încă o dată ciolanele „guvernării”, să nu mai vorbești încă o dată despre „statul capturat” etc., etc.? Pachetul trecut în forță de către Guvern a fost ratificat și de Președinte, moțiunea de cenzură în Parlament nu s-a întâmplat, căci deputații nu au venit la vot, la fel precum nu au venit nici manifestanții chemați de Năstase, Usatâi, Dodon & Co la protest. Nu, dragii mei, să fiu înțeles corect: nici eu nu sunt de acord cu „naţionalizarea pierderilor” și „privatizarea profiturilor” (iată cum se cheamă această treabă, nu „stat capturat!”), dar nici a scărpina limba în dodii nu aș dori. Eu pot accepta ideea că la momentul și etapa actuală nu a existat altă soluție, chiar dacă sunt în dezacord total cu ea...

LAPTE PESTE MINISTRU Nu pot însă accepta proteste din astea, cu violență înscenată. În Guvern nu există mulți miniștri care ar veni la lucru pe jos. Să-l aștepți tocmai pe ăsta, cu camere de-a gata, pentru a-l umili... E ceva josnic și dezgustător în acest act. Și ceva iremediabil care s-a produs... Cineva taie cu multă insistență și învenimează ultimile oaze de normalitate care au mai rămas în această țară. Degrabă ei vor umbla cu toții cu umbrele anti-glonț. Iar noi ne vom văicăra și-i vom blestema pentru asta. Agresorul a fost arestat. Iar eu nu resimt niciun fel de compasiune pentru el.

AUTODENUNŢUL LUI USATÂI Renato publică un fragment dintr-o convorbire telefonică în care se aude vocea lui Plahotniuc și îl acuză că ar fi încercat să mușamalizeze un caz. Numai că cealaltă voce este chiar a lui Usatâi! Și s-ar putea ca acel căruia să-i ardă o parte din posterior să fie chiar Usatâi. Și dacă e să stai și să te gândești, chiar și (vă rog de mă scuzați) cuvintele lui Plaha „arde curu’” oare nu înseamnă că nu mai controlează el chiar totul?... Că e „om cu legături” o știu cu toții. Dar cine nu-i acolo "cu legături", printre ei? Dacă doriți, citiți ce zice și Grigoriev.

INTERVIUL LUI GRIGORIEV Interviul e pur și simplu fabulos! Vă recomand cu insistență să-l citiți! Iar reacțiile lui Shor și Dodon mă fac să cred că ceea ce spune Grigoriev nu este fals. Aflăm de la interviewat că Platon, Dodon, Shor, Melnic, Baliţchi, Voronin, toți sunt dintr-o gașcă... Iar pentru amatorii teoriei despre „statul capturat” e și un fragment despre tătucă Voronin acolo. Instructiv!

Cam atât. Poate au fost și altele. Dar noutatea pe care o aștept cel mai mult aşa şi nu a venit în săptămâna care a trecut...

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

În 1995 – Doamne, că demult a mai fost!... – participam împreună cu un grup de liceeni din Republica Moldova la Olimpiada Națională de Limbă Română la Călărași. Nu, nu Călăraşul de la noi, ci Călăraşul de la ei, din Bărăgan. Dar nu asta contează, ci faptul că eram în plină nebunie Nirvana.

Se dădeau toţi în vânt după ei! Îmi aduc aminte că toată junimea progresistă era absolut în transă, iar acei care aveau walkman-uri umblau și mătăhăiau din cap în ritmul Come As You Are. … Iar eu abia atunci aflam că exista și așa ceva: Nirvana. Vă ziceam eu: întotdeauna am fost un simplu provincial înapoiat de la Bălți. Când te gândești că Nevermind are exact aceeași vârstă cu Moldova. Trăim într-o nirvană continuă de atunci…

FESTIVAL DE FILM LA CAHUL De la Cahul nu vin întotdeauna doar vești rele. Între 25 și 29 septembrie în acest oraş s-a desfășurat Festivalul Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială, MOLDOX. Tare bine-ar fi să devină tradițional!

NE-A MIŞCAT Iată nu credeam că voi ajunge vreo dată să bag cutremurul la vești bune. Și totuși, anume asta voi face. Probabil unicul eveniment care a stârnit niște reacții colective adecvate în această săptămână a fost cutremurul de sâmbătă. Ei, poate în afară de câțiva indivizi care se visează preşedinți… Dar pe ei demult nu-i consideră nimeni adecvați. 

Din cele bune – cam atât… Acum despre cele cu adevărat triste:

SHOGUN NU MAI ESTE Nu știu dacă cineva m-a făcut să râd mai mult decât Divertis. Este exact umorul care-mi place: decalat, inteligent, „cu multe etaje” – o delectare! Ioan Gyuri Păscu a fost probabil cel mai trăsnit dintre ei. Era foc și pară! Și a ars… prea repede. La doar 55 de ani…

Și acum despre cele nebune, tradiționale:

THERE WILL BE ONLY ONE Sunt 16! Tocmai 16! Să te crucești, nu alta. Câțiva candidați serioși și o serie de saltimbanci. Nu prea vreau să-mi aprind paie-n cap, de aia am să va las să-i alegeți singuri. Știți, că-n poezioara aia: „Să-i împarți în două cete...”

100 DE SECŢII DE VOT ÎN STRĂINĂTATE Atâtea vor fi deschise. Dar dacă va fi interzisă votarea cu pașapoartele de străinătate expirate, aceste eforturi (și acești bani cheltuiți) nu vor servi la nimic! Parlamentul ar trebui să decidă odată și pentru totdeauna. Votarea trebuie să se facă în aceleași condiții că și în 2014!

BAHAMAS DODON Legea zice așa: „(4) Anularea inregistrării se aplică la solicitarea Comisiei Electorale Centrale, prin hotărire judecătorească definitivă care constată: a) folosirea de către concurentul electoral a fondurilor financiare și materiale nedeclarate sau depășirea cheltuielilor peste plafonul mijloacelor din fondul electoral; b) utilizarea de către concurentul electoral a mijloacelor financiare din străinătate;”. Dar cine în țara asta respectă legea? RISE publică un material în care afirmă că PSRM și Dodon sunt finanțați de ruși printr-o firmă off-shore, iar candidatura lui este înregistrată de CEC fără multe emoții. Apropo, în schemă figurează și Ciubașenco, candidatul lui Usatai

CRIMINAL SAGA Și dacă tot vorbeam de Usatâi, Veaceslav Balacci publică un material destul de curios despre aventurile lui Usatâi. Nu că am fi aflat ceva absolut nou. Dar e bine să ni se aducă aminte cu ce personaj avem de furcă. Ar trebui să aibă procuratura, de fapt, dar avem noi...

NASTASE GATE Și despre Năstase aflăm câteva chestii curioase. De exemplu, că s-a întâlnit cu Climenco, omul lui Shor. Absolut întâmplător, pe semne. Iar patronul său, Ţopa, cu Usatâi la Baden-Baden. Viorel Ţopa mai primește între timp câțiva ani de condamnare pentru colecția sa personală. A adunat 15 deja. Iar Ciubaşenco, candidatul lui Usatâi, e în schemele lui Dodon... Văleu! Se-nvârte capul...

PLAHA – GENERALISSIMUS Plaha dă un interviu. Băi, frățior, voi ce fumați acolo la Chișinău? Periodic pe ăia de sus îi apucă delirul. Se pare că emanările alea de acolo nu doar put, ci acționează direct asupra sentimentului de autopercepție în spațiu și mediul ambiant. Omul cică vrea să facă curățenie generală în țară! Să-i amintim oare că el, oficial, nu ocupă nicio funcție în acest Stat? Așa-i când te uiți televiziuni rusești. Ți se suie la cap. Так и хочется замочить кого-нибудь в сортире.

SĂ VĂ SCRIU UN COMPROMAT? DAŢI-MI UN PIX ŞI-O FOAIE! Niște fițuici scrise de mână în care cică Plaha cere să li se plătească zeci de mii de dolari unor judecători sau înalți funcționari a fost aruncată în presă. Cea mai adecvată reacție îmi pare acea a lui Morari. În principiu, tipii care au publicat aceste hârtii trebuie să răspundă. Eu unul sunt sătul până peste cap de scandaluri din astea. Vă mai ziceam cândva: ori tipii ăștia depun plângere la procuratură și fac scandal dacă procurorii mușamalizează, ori răspund pentru calomnie. Iar presa... Cum poți publica așa ceva fără a încerca barem să investighezi cazul?...

GUVERNUL ŞI-A ASUMAT RĂSPUNDEREA CĂ NOI VOM PLĂTI „Felicit Guvernul de la Chișinău pentru rezultatele obținute. Ați dat dovadă de curaj. Mergeți înainte și aveți deplinul nostru suport în realizarea reformelor", a declarat Victoria Nuland. Și Guvernul a mers mai departe. Și-a asumat răspunderea. „Meleardu” e datorie publică! Dar acest lucru era știut demult, nu? Inclusiv de acei care critică vehement decizia! Dar a venit careva cu soluții? Cu propuneri? Iată, FMI-ul a propus. Dar fără FMI își dă careva seama ce ne-ar fi costat? În genere, povestea asta, cel puțin pentru mine, devine din ce în ce mai neclară. (Mai bine zis, din ce în ce mai clară, dar puțin altfel. Un fel de confirmare a ceea ce credeam de la bun început). Iată Kroll zice că au identificat 600 de mln. Dar unde sunt celelalte 400? Merită atenție, cel puțin din sentiment de echitate, și argumentele lui Candu sau Armașu. Numai că eu unul nu înțeleg de ce obligațiunile trebuie neapărat date BNM-ului. Ce-ar fi să le propunem populației? Adică să fie repartizate cât mai larg. De facto, ar ieși că populația împrumută statului bani, dar îi va recupera cu dobândă. Doar astfel îmi pare că nu vom avea de plătit... Dar îmi pare cam utopică și naivă soluția. Că doar nu ai să le bagi oamenilor obligaţiunile pe gât?

PROIECT DE REZOLUŢIE PRO PLAHA Doi congressmeni au propus un proiect de rezoluție în SUA. Am să vă zic doar cum am făcut eu când am dat de această știre. Am citit proiectul. L-am găsit de-o stupiditate rară. Am căutat cine sunt autorii. Doi republicani din cei mai... Ei hai, pun punct, să nu creez un scandal diplomatic ceva. Oricum, personaje din astea există în toate parlamentele. Numai că involuntar mintea mi-a zburat în altă parte: republicani > Trump > Putin > Năstase... Ptfu... Iar mâna Moscovei.

În rest, cum să vă zic? Iată dacă în Franța, de exemplu, Le Pen ar fi cerut o anchetă împotriva lui Plahotniuc, cu certitudine credibilitatea acestuia în fața establishmentului statului francez ar fi crescut vertiginos (chiar dacă despre el nu ar fi știut nimeni nimic până la această cerință...). Uite-așa niște paradoxuri americane... Situația e foarte interesantă, anume din punctul de vedere al protagoniștilor implicați în acest circ. În fine, Candu a și plecat în SUA. Așa, în caz de.

Ce altceva ar mai merita puțină atenție?

-           MH17 a fost doborât de ruși. Așa a zis ancheta internațională. Și asta o știam, dar reconstituirea e impresionantă. 

-            Pestă porcină la Donduşeni. Numai asta ne mai lipsea...

-           Kovesi acuzată de plagiat. Că să vezi, DNA a trecut deja Prutul... Din păcate în partea cealaltă.

De mâine începe oficial campania electorală. Interesant, până acum oare ce a fost?

Sursa imaginii: Mihai Voiculescu

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Cândva demult, pe când eram copil, aveau părinții mei o mașină de spălat rufe sovietică (de fapt, atunci totul era sovietic). Se numea OKA. Un hârb preistoric de o simplitate dezarmantă: un releu electric, un motor, o curea de transmisie și un disc care se rotea într-un butoi de aluminiu – atât! Mama așa și zicea: „Mă apuc să-nvârtesc rufele.”, nu să le spele. (Iată și prima analogie: nu se spune la noi „a învârti banii?”). Când am mai crescut eram mobilizat și eu la stors și înșirat rufe...

Apoi, când au cumpărat ai mei o centrifugă, am scăpat de răsucit. Și parcă nu avea ce să se strice în monstrul acela, dar iată că, cel puțin de trei-patru ori pe an, se întâmpla. Atunci tata o întorcea cu gaidele-n sus, și desfăcea agregatul... Ba ardea motorul, ba releul, ba se rupea cureaua... Și am fi fost fericiți s-o aruncăm, dar... din altele nu erau. Nici nu vă închipuiți ce ușurare a fost pentru mama prima mașină de spălat automată! La ce vă zic toate astea? Săptămâna care a trecut s-a stricat „laundromatul moldovenesc”! Sper să nu se găsească nimeni să-l repare...

Dar despre cele urâte – mai târziu. Să începem cu ceva frumos, căci avem cu ce!

JAZZ – JAZZ – JAZZ La Chișinău, - vă ziceam eu săptămâna trecută că sunteți norocoși, chișinăuenilor! – de pe 15 până pe 18 septembrie a avut loc Festivalului Internațional de Ethno Jazz. Muzică de cea mai înaltă probă cu formații din 14 tări: Austria, Brazilia, Bulgaria, Cuba, Elveția, Franța, Germania, Italia, Mongolia, Polonia, Serbia, Suedia, SUA și Republica Moldova! Anatol Ştefănet, tatăl festivalului (și al formației „Trigon”!) ne-a pus în rând cu lumea bună. Și ne ține acolo de ani buni deja! Și ar trebui să-i fim recunoscători pentru acest lucru. Să mai cumpărăm câte un disc-două, să mai plătim un bilet la concert. Vă asigur: artiștii nu trăiesc doar din aplauze furtunoase.

EROII NOŞTRI CEI DE TOATE ZILELE Mai săptămâna trecută vă scriam despre focurile de vegetație uscată din Republica Moldova. Pompierii au un început de toamnă... fierbinte. Tot săptămâna trecută SMURD-ul românesc a intervenit în Republica Moldova pentru a ajuta un copil de doar trei ani. Atunci când se întâmpla tragedia cu echipajul SMURD decedat în misiune îmi promiteam să scriu despre acești oameni mai des. Fiindcă e o mare nedreptate să ne amintim de ei doar atunci când e prea târziu...

AMERICANII NE AJUTA Au zis că vor dubla ajutoarele pentru Moldova. Știți, ăia, Ambasadorul cărora comitea în august un păcat de lèse-românitate. Cine să-i înțeleagă pe anglo-saxonii ăștia? 

Cam atât la capitolul evenimentelor frumoase. Deși ceea ce va urmă nu-i rău deloc, dar nici nu-mi vine a-i zice „frumos”:

LAUNDROMATUL S-A STRICAT! Arestări fără precedent în Republica Moldova! 20 de reprezentanți ai sistemului judecătoresc, elemente cheie în așa numitul „Laudromat moldovenesc” prin care au fost spălate 20 de miliarde de dolari au fost arestați! Procurorii zic că vor mai urma și alții. Cum zicea prietenul nostru Ostap? „Liod tronulsia, gospodă prisiajnâie zasedateli!” Acum eu aș mai dori un lucru: figurau acolo prin scheme niște firme de prin Marea Britanie. Ia, domnilor dădători de lecții de virtute și legalitate, poate ne arătați și un exemplu concret cum se luptă cu banditismul internațional? No, eu înțeleg că la noi se fură, tot de la noi, la o adică, dar banii ăștia ajung totuși undeva?

„ALEGERI” ÎN RUSIA Așadar, Putin a demonstrat că a subjugat Rusia definitiv. Cum sfârșesc liderii care au un rating de 87 de procente se cunoaște. Dar eu despre altceva vroiam să zic: Internetul a fost invadat de filmulețe de la birourile de vot din Rusia în care funcționarii umpleau urnele cu buletine. Cu toate acestea porezenţa la votare a fost mizerabilă: doar 47,81%... Pentru moment, voi spune doar atât: cu cât e mai mare absenteismul – cu atât e mai ușor să falsifici alegerile. Noi nu suntem Rusia. Și totuși... Am să revin neapărat și la acest subiect. Mai spre data alegerilor. Pentru moment însă, vă recomand textul lui Alexandru Tănase, cu care sunt perfect de acord: „Se vorbește destul de rar de răspunderea cetățenilor pentru starea de lucruri din societatea noastră, deși anume cetățenii sunt cei care prin pasivitatea lor aduc la putere lideri mediocri, creează majorități constituționale monocolore și instaurează guvernări cleptocratice. Din păcate cetățenii nu conștientizează că nu există alegeri fără miză. În realitate lucrurile pot fi influențate, important este ca în ziua când ai posibilitatea să-ți exerciți această influența să nu stai acasă.”

EMIGRAŢII VOR SĂ VOTEZE! Mai multe organizații și personalități din emigrație au lansat un apel către autoritățile din Republica Moldova cerând să li se dea posibilitatea de a vota în condiții similare cu cele din 2014: birouri de vot și posibilitatea de a vota cu pașapoarte de străinătate expirate. Chiar dacă reprezentantul ONG-ului Promo-LEX, care ar trebui să apere valorile democratice, conform propriului statut, afirmă la Moldova 1 că semnatarii scrisorii deschise îndrugă gogoși (e drept că și-a cerut iertare mai târziu pentru eroare. Pe Facebook, iar acuzația a fost făcută la Moldova 1, feel the difference, cum s-ar zice), astfel s-a votat în 2014, în 2010 și în 2009. Nu văd de ce acum ar trebui să fie altfel. Vom aștepta comunicatele de la CEC. Sperăm că rațiunea va triumfa.

MOLDOVA NU VREA CSI. DOAR PREŞEDINŢIA N-O VREA La summitul CSI Moldova a refuzat să preia președinția CSI. Ei și? Președinția a trecut Rusiei. Moldova din CSI nu a ieșit. De ce? La şedinţă Putin a întârziat cu 2 ore! Restul l-au așteptat docil. Așa-i cutuma în această organizație.

Cam atât. Din cele care ar mai merita atenție vom menționa, telegrafic:

- Ministerul apărării cere Rusiei să înceteze manevrele în Transnistria, dar Moldova îl așteaptă pe Rogozin în vizită.

- Dodon zice că jandarmul român era rău fiindcă bătea hoții și bețivii, dar promite să le „spargă capul” celor care fură. Paradox? Dodon e într-atât de sărac, încât îl ajută părinții să supraviețuiască, iar misterioase societăți din offshorurile capitalismului putred îl obligă să-și țină sediul în unul din edificiile lor. 

- Usatâi este urmărit penal la Bălți, iar „drugani” de-ai lui - arestați pentru proxenetism și trafic de droguri. Așa-i într-un „stat capturat”. Nici politică acătării nu poți să faci!

- BNS a procesat tocmai 82% din datele recensământului! Au mai rămas doar 18. Degrabă termină. Taman după alegeri.

- Lucinschi vinde postul de televiziune TV7. E un activ putred. Nu-l mai vrea. L-a vândut lui Lucinschi.

- Misterul putorii din Chișinău a fost elucidat: la Chișinău pute din cauza mirosului urât!

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Poporul, ca de obicei, plătește tarifele majorate. Și turbă. Pe timpul comuniștilor se atestau cazuri de antrax (Sibirskaia iazva), astăzi – de rabie. Simbolistică macabră. Cu aceeași finalitate.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Например, было дешевое студенческое кафе, закрыли, сделали китайский ресторан, снесли, построили спа-салон, закрыли, открыли отделение сбербанка, закрыли, теперь вообще ничего нет. А потому что не надо закрывать студенческое кафе, люди там радовались, а теперь им радоваться негде, и в силу их обиды и разочарования быть пусту месту сему.,

Dmitry Bykov, „Квартал: Прохождение”, (АСТ, 2014, p.28)

Iată-ne deci, dragii mei Cititori, în plină campanie electorală! Ceea ce scrie în lege referitor la calendare ori reguli de joc nu mai contează cu adevărat. Și nici nu a contat vreodată, la drept vorbind. Utilizarea resurselor administrative sau lipsa de transparență financiară sunt, fără îndoială, tradiții și mistere sfert-seculare în Repubica Moldova. Nu aș vrea să le stric cheful și elanul celor care se dedau astăzi exercițiului de a deconspira încălcările de „protocol” (vă asigur, este un exercițiu necesar și destul de ingrat), dar țin să precizez că molima respectivă nu este deloc una endemică. Numai că în alte părți ele sunt de regulă cumva camuflate, măcar de ochii lumii, pe când la noi un Dodon, de exemplu, distribuie hârțoage cu „jandarmul român” nestingherit de nimeni. Și ia să încerci să-i faci ceva unui candidat creditat de un sondaj cu peste 36% de intenții de vot?!

Dar vom reveni la cele supărătoare mai târziu. Am posibilitatea să încep această ediție cu ceva cu adevărat bun!

TEATRU! MULT TEATRU LA CHIȘINĂU! Până pe 21 septembrie Chișinăul este capitala teatrului românesc! ICR-ul aduce la Chișinău teatrele naționale din toată Țara! Sibiu, Craiova, Iași, București, Cluj-Napoca, Chisinău (2), Bălti, Cahul – o geografie și un progam mai mult decât impresionant! Pe bune, stimați Chişinăueni, sunteți de invidiat!

UNIREA (PENTRU MOMENT, DOAR TV) Nu pot să trec cu vederea apariția unui nou post de televiziune, Unirea TV! Ei sunt încă la început de cale și au enorm de mult de lucru (i-aș sfătui să-și schimbe logo-ul, de exemplu, îmi pare naiv și neprofesionist), dar pentru un post TV care a adunat bani de la lumea întreagă ca să se lanseze, e un start bun. E puțin, încă foarte puțin, dar e o picătură care diluează și mai mult oceanul de propagandă putinistă atotprezentă la noi...

ROMÂNIA ARE GRIJĂ DE COPIII NOŞTRI Guvernul României va continua să finanțeze grădinițe de copii din Moldova și în continuare! Timp de doi ani, au fost deja alocate 23 milioane de euro pentru repararea și remobilarea a 832 grădiniţe din TOATE raioanele ţării. Numai că, dacă e să-i credem pe participanții de laemisiunea „Sfatul Ţării” (Unirea TV), acest lucrul nu-l știu cetățenii din TOATE localitățile unde s-au investit bani românești. Cu alte cuvinte, pe bani românești își fac capital politic primari din partide românofobe. Probabil ceva nu a funcționat la nivel de comunicare. Probabil acei care trebuiau să se ocupe de comunicare au tăiat frunze la câini. Păcat...

Uite-așa, treptat, am trecut de la cele bune la cele nebune...

PROCESUL VERBAL DESECRETIZAT Premierul Filip a postat stenograma (încălcând pe semne legea, căci ea e clasificată „document secret”) ședinței de Guvern la care s-a decis acordarea creditului de urgenţă pentru BEM. Aparent, Maia Sandu are de câștigat din asta, căci ea unica a încercat atunci să se revolte. Dar a votat și ea până la urmă. S-au spus destule despre acest document. Unii au lăudat-o pe Sandu, alții au atacat-o pentru că totuși a votat documentul. Și așa cu fiecare din protagoniștii stenogramei... Unii au făcut calcule și au constatat că suma creditului nu prea coincide cu suma depozitelor care trebuiau cică garantate... Vă sfătui să citiți atent stenograma și să încercați să vă puneți în locul oricărui din miniștrii acelui cabinet. Eu am să vă spun ce m-a lăsat „patret” pe mine tocmai pe urma unui astfel de exerciţiu. Vine deci un nenică la Guvern (fie el și Drăguţanu în carne si oase!) și zice așa, nitam-nisam: „Oameni buni, e jale. Ne prăpădim. Dacă nu dați bani, foarte mulți bani!, ne ducem dracului.” Care ar fi o reacție care mi-ar fi părut una sănătoasă? Nu, nu răspunsuri de alde cel adus de Sandu: „Şi eu trebuie să votez porcăria asta?” (na, că până la urmă tot a votat, adică degeaba s-a rățoit, poate anume pentru stenogramă, mai știi?). Dacă aș fi fost ministru aș fi zis că nu pot să votez din lipsă de informații. Nu că sunt împotrivă ori pentru, ci elementar, nu pot vota. I-aș fi cerut lui Drăguţanu un raport mult mai complet asupra situației, decât ceea ce am citit în stenogramă. La urma urmelor, nu toți sunt bancheri și pot înțelege din câteva fraze ceea ce se întâmplă, și nici nu poți să-ți permiți să votezi așa, la repezeală, sume din astea astronomice! Dar NIMENI, repet, NIMENI nu a vut o reacție adecvată. Dar e doar opinia mea, desigur. Consider că acest document ar fi meritat o atenție mult mai mare și discuții mult mai serioase în mass-media, dar... evenimentul a fost imediat eclipsat de un „compromat” tipic electoral...

CHIRTOACĂ IGITUR Pe Net a fost aruncat un filmuleț în care Chirtoacă petrece într-un garaj, cu alcool, și cântând cântece militariste rusești. Despre acest fapt poți crede orice, cunoaștem cu toții chestia aia cu "viața privată", cu "om ca toți oamenii", cu "gusturile nu se discută", cu "să arunce cu piatră acel care nu a greșit", cu "politica e o curvă", ș.a.m.d. Toate bune și juste, dar... ca și în cazul lui Filat, problema nu-i ce e cu filmul, cine l-a făcut, cine l-a difuzat și din ce cauză (deşi şi acest fapt prezintă interes). Problema e că acest video există. Uite, eu cunosc o mulțime de-a oameni, unii chiar destul de înalt-puși/ajunși, care nu au filmulețe din astea făcute. Și care nici nu ar putea să le aibă. Fiindcă, dacă nu ştii sa fii sobru, trebuie să știi cum, când și cu cine să bei. That’s it.

GAUDEAMUS DORINEL Imediat după apariția filmulețului cu Chirtoacă urlând din Liubă, în spațiul public a mai fost aruncat un document din care reiese că cinematograful Gaudeamus va fi demolat. Discuții ar mai fi fost posibile, inclusiv despre spații culturale, despre proprietar şi dreptul la proprietate sau chiar despre valoarea arhitecturală a edificiului, dacă nu ar fi declarat chiar Chirtoacă că caută copite de cai morți... Iar după ce am văzut și ce anume este preconizat să fie construit în acel loc, mă alătur corps et âme celor care apără cinematograful. Faptul că Chirtoacă pierde pedalele călcând în străchini din ce în ce mai adânci nu ar trebui să ne mai mire. Dorinel ar trebui să-i mulțumească unchiului. Și încă ceva: poate că un consilier bun în comunicare l-ar fi putut ajuta. Iarăși comunicare... Iarăşi tipi care taie ceva la câini...

RUŞII NE INSPECTEAZĂ?! Cică o comisie de la Rosselhoznadzor (să-ți scrânteşti limba de la numele ăsta!) vine să ne inspecteze pepenierele... Nu știu cum pentru alții, dar eu consider că e umilitor. Ce comisii? Ce inspecții? Puțină mândrie nu se poate să avem și noi? Nu de „mândrie naţională” și chestii din astea lipsite de fond vorbesc, ci de mândrie elementară. La urma urmelor, să lăsăm sentimentele astea trufașe și să gândim rațional. 64% din exporturile noastre merg deja spre UE. Păi să meargă și celelalte și să nu ne mai șantajeze ăia cum vor și când vor!

CANTARIAN LA ŞEVCIUC Vladâca Vladimir îl blagoslovește pe Şevciuc, care, cu puțin înainte semna niște decrete prin care ar dori să accelereze „reunificarea” cu Rusia. Totuși mă întreb în ce măsură aceste acțiuni, la fel precum cele ale lui Dodon, Usatâi, Năstase et altri, care în repetate rânduri au instigat la ură, la răsturnări violente ale „regimului”, ori chiar au încercat să-l răstoarne, pot fi sancționate de lege. Poate că ar trebui să se inspire de la ruși? Ei sancționează orice instigație la „separatism”... Chiar dacă, paradox?, organizează congresul separatiștilor din toată lumea la Moscova, finanțat direct din banii lui Putin. Ori poate ar trebui să-i întrebăm acum pe „partenerii” noștri de negocieri, dacă să le mai dăm plăci de înmatriculare? Apropo, Şevciuc nu a fost invitat la Moscova.

Cam atât... Ziceam să vă zic și ceva despre campania electorală... M-am răzgândit. Nu vreau. Că doar nu-mi veți spune că alegerea Dumneavoastră va depinde de ceea ce se întâmplă ori se va întâmpla în zilele următoare?