TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Vine Crăciunul și noutățile se fac tot mai rare. Ori pur și simplu se face simțită mahmureala post-electorală? Totul e doar o noțiune de comparație, nu-i așa? După ce am fost expuși luni în șir la o supradoză de istericale mediatice revenirea la normal ne pare searbădă și lipsită de condimente... Dar înainte de celelalte am să încep cu ceva cu adevărat bun! O noutate din acelea de care nu am avut parte de foarte mult timp!

COVOARELE NOASTRE SUNT PATRIMONIU MONDIAL! UNESCO a decis: la propunerea României și Republicii Moldova, tradiția romanească a țesutului covoarelor (scoarțelor) populare a fost înscrisă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanitătii. În sfârșit această evidență a devenit consemnată oficial! Iar ceea ce bucură și mai mult este faptul că atât cererea cât și decizia este una pentru tot spațiul românesc.

Cam atât cu bunul, eternul și frumosul. Mai departe – despre lucruri obișnuite, moldovenești.

E rutină, domnilor. Și dacă reușiți performanța să vă pasionați de... numirea Procurorului General, de exemplu, vă admir. Nu, nu e cinism ceea ce vă zic, ci înțelegerea că nu schimbarea lozincilor sau a capurilor de pește este soluția... Și nici schimbarea de legi. Poți schimba de zece ori legea despre procuratură, poți face douăzeci de reorganizări ale CNA-ului și poți crea noi și noi structuri, precum Agenția Recuperarea Bunurilor Infracționale (ARBI), pe care intenționează s-o creeze Candu & Co. Degeaba. Soluţia e în altă parte. Cu certitudine, nu la Dodon. Dar asta e o altă poveste.

Vreți o dovadă că toți sunt o apă? Poftim: simplu ca „bună ziua”.

VODEVIL CA LA SOROCA Deseori este foarte curios și formator să urmărești ce se întâmplă în provincie. De exemplu, ieri la Soroca: la inițiativa PSRM-ului, cu votul PD-ului, comuniștilor, PPEM-ului, cu acordul tacit al PN-ului și al reprezentantului liberalilor, a fost demis Președintele Raoinului Soroca, Mihai Mâţu (ales PLDM, apoi migrat spre PDA). Fracțiunea PSRM l-a propus în locul său pe Ghenadie Muntean, liderul PD din Soroca. Dar el nu a fost ales din lipsă de cvorum, căci consilierii din partea fracţiunilor PSRM, PN și PLDM au părăsit sala de ședințe. Asta zic și eu manevre! Problema e că la nivel național se întâmplă cam tot același lucru... Cu mici nuanțe.

PG A DEVENIT PG Nicolae Timofti, a semnat ieri un decret de numire a lui Eduard Harunjen în funcția de Procuror General pentru un mandat de șapte ani, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Cică a fost concurs, iar Harunjen a luat cele mai multe puncte. Iar eu mi-am amintit de un banc rusesc: Președintele Putin a propus o modificare a legislației: candidatul la postul de Președinte al Rusiei trebuie în mod obligatoriu să dețină experiență în exercitarea funcției de Președinte al Rusiei. Ceva nu mă lasă să acord prea mare importanță acestui eveniment. Numai că atunci când citesc că Dodon, Usatâi, Năstase, și chiar și aceeaşi Maia Sandu, se pronunță cu vehemență împotriva acestei numiri, Harunjen îmi devine aproape simpatic.

EMIGRAŢILOR LI S-A SPUS „NE DIORGAITES’” Până la urmă instanța a zis că emigrații nu au motiv să se supere. Chiar așa, „beţi ceai și ne diorgaites’” voi acolo... Noua deviză a ţării!

VOM AVEA BUGET? Nu a trecut bine 2016, iar Guvernul se ocupă deja de bugetul pentru 2017! Asta zic și eu! Apropo, Guvernul mizează pe o creștere economică de doar 3%... Ruşinică, Dom’lor! La nivelul economiei noastre și la dimensiunile ei nici un număr din două cifre nu ar fi o faptă tocmai vitejească, iar ei – 3%. Fraților, vă asigur: dacă ar bagă absolut toate instituțiile statului cheile sub preș (în afară de poliția rutieră, desigur) pe durata unui an, vom înregistra o creștere mai mare...

VÂRSTA DE PENSIONARE MAJORATĂ Discuții a stârnit și proiectul de modificare a sistemului de pensionare... Aș putea scrie ceva, dar am impresia că discut despre un serial TV... Asta ca să înțelegeți cât de inutil mi se pare. Nimic în comun cu realitatea. Că ne explică Filip cum un tip care ridică salar 5000 va primi pensie 2500, e treaba lor. Pe mine mă interesează cum și de unde va primi pensie de 2500 de lei (cel puţin!) o persoană care are astăzi 1000... Credeți-mă, pentru mulți această întrebare e mult mai arzătoare.

Cam astea au fost... Poate doar câteva mărunțișuri să fi rămas, dară care-și au și ele importanța lor: 

- Erdogan a semnat acordul cu rușii pentru Turkish Stream ceea ce este bine! Și cu cât mai repede se va întâmpla cu atât mai bine! În sfârșit, vom fi obligați să diversificăm sursele de energie.

- Ucraina vrea să devină putere nucleară, ceea ce nu este bine deloc. Pentru nimeni. Dar era previzibil... 

- Pun pariu că extradarea lui Platon către moldoveni va fi anulată mai devreme sau mai târziu și-l vom trimite înapoi bine împachetat, cu flori şi busuioc. Vă ziceam cândva: Ilia Novikov e un avocat foarte bun...

- UE continuă să ne dea bani în pofida dodonilor care în loc să meargă la recepția organizată de statul vecin (membru UE) cu ocazia Zilei sale naționale merg la concertul Irinei Alegrova. Că e mauvais ton e una. Dar asta spune multe și despre gusturile dodonului...

- Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, zice că ei nu au de gând să răspundă cu propagandă la propaganda rusească. Că cică faptele vor triumfa. Eh, dragă, Jens... N-ați priceput încă nimic... Realitatea obiectivă nu mai contează aproape deloc. Trăim într-o nouă lume. O meta-realitate virtuală. Mergeţi în Moldova şi veţi vedea cum funcţionează.

Acum chiar pun punct. Aveți grijă! Și să ne auzim numai de bine!

Acum câțiva ani buni mi-a nimerit în mâini, absolut întâmplător, precum se întâmplă deseori cu cele mai bune cărți pe care le citesc, un mic volum: „LTI, la langue du IIIe Reich” de Viktor Klemperer. Scrisă în clandestinitate în Germania hitleristă, cartea a fost publicată pentru prima dată în 1947, dar rămâne de o actualitate amețitoare, la fel precum și noțiunea de Newspeach, limbă oficială în Oceania lui Orwell...

Cartea lui Klemperer este, fără îndoială, un must read, în special pentru toți acei care au carecumva de aface cu producerea de discurs, altfel spus, pentru jurnaliști. La drept vorbind, habar nu am ce se învață anume la aceste facultăți de jurnalistică: tare aș fi curios să văd, de exemplu, lista lecturilor obligatorii, dacă există așa ceva. Pe când eram student (nu la jurnalistică) aveam cam în jur de 20 de volume pe semestru de citit în afară de programul curricular și vai și-amar dacă ne prindea cu trișatul. 20 x 2 x 4... E deja ceva, nu-i așa?

Un alt vulpoi bătrân, trecut prin ciur și dârmon în ale jurnalisticii, Vladimir Pozner, de formațiune biologist, în treacăt fie spus, nu ezită, de fiecare dată când are ocazia, să spună că facultățile de jurnalistică nu servesc la nimic. Un jurnalist adevărat nu poate, și aici tind să-i dau dreptate, fi format de facultate, fiindcă ceea ce îl face jurnalist nu poate fi învățat din manuale.

Să revenim însă la Klemperer și la Lingua Terții Imperii. Autorul utilizează și dezvoltă un gând preluat de la Schiller: „Limba care poetizează și gândește în locul meu” și continuă: „ ea nu se limitează doar la a gândi în locul meu”, ci „îmi guvernează de asemenea sentimentele, îmi regizează întreaga mea ființă morală, și asta în modul cel mai natural posibil căci eu mă las inconștient în grija ei”.

Ceea ce se întâmplă astăzi în discursul public este o revenire în forță a acestui tip de limbaj... Mass-media și-a pierdut mult din misiunea ei fundamentală: a informa și a ajuta publicul să înțeleagă evenimentele. În cel mai bun caz, instituțiile mass-media sunt preocupate astăzi de vânzări. Suntem prinși într-un un cerc vicios infernal care face ca limbajul să devină din ce în ce mai simplist, mai rudimentar, mai emoțional. Produsele media sunt făcute pentru a excita în primul rând afectul și nu rațiunea. Am intrat în era metaforei de doi bani, noțiunilor simpliste și emotive care sunt menite să înlocuiască denumiri de sisteme și procese complexe...

Și ce epocă de aur s-a deschis pentru propagandă! Ce vast culoar pentru flibustieri și coțcari de toată speța, de la cei mai periculoși, precum Putin, pentru a nu-l cita decât pe el, până la saltimbanci de rând setoși de glorie ieftină și putere!...

Nu vom descoperi o nouă americă afirmând că Republica Moldova se află în plină vâltoare a unui nou conflict geopolitic între Putin și „occident”. Nu vom fi prea originali nici atunci când vom afirma că propaganda putinistǎ a devenit extrem de agresivă și, din păcate, destul de eficientă. În special în spațiile care, în numele unui principiu sacru, dar rău înțeles, al libertății cuvântului (al cuvântului, nu al minciunii!), nu întreprind mai nimic pentru a stopa acest flagel. Moldova, din păcate, este un astfel de poligon. Este, în opinia mea, principala cauză care l-a întronat pe Dodon. Dodon nu a avut de construit nimic, de convins pe nimeni. Acest lucru a fost făcut de către „Pervâi Kanal” et altri...

Dar, din păcate, o mare responsabilitate îi revine și presei așa-numite „libere”, care, inconștient, sper, a adoptat același tip de limbaj simplist și poetizat, preluând unele noțiuni, care, mă întreb eu astăzi, cine știe prin ce laboratoare au fost elaborate... 

Fără a pretinde la exhaustivitate în decorticarea mecanismelor de propagandă putinistǎ, mă voi concentra doar asupra unuia, dar care îmi pare unul central și esențial: crearea unor cupluri negative cognitive extrem de puternice și durabile. De exemplu, iată câteva din cele mai curente:

România = jandarm (mai nou = țigani)

Europa = Gayropa,

Merkel = imigrați sirieni,

Ucraineni = fasciști, Banderovțî

SUA = finanțatori ai terorismului și agresori,

Moldova = stat capturat...

Acesta din urmă urmează oare a fi lăsat în acest șir logic? Teamă mi-e că tocmai așa se prezintă lucrurile. Nu avem temei și dovezi pentru a o afirma, dar aș fi curios să aflu cine anume a lansat această „metaforǎ” în piața publică, preluată cu atâta ușurință de „poeții” și „menestrelii” autohtoni... Fiindcă mecanismele sunt exact aceleași. Discursul nu este niciodată neutru și nici static. El generează alt discurs. Atunci când spui „corupție endemicǎ” sau „corpuție care a pătruns în mai toate domeniile statului”, sau „scheme corupționale”, atunci când numești lucrurile pe nume – cumetrism, clientelism, nepotism, trafic de influență, etc. – acest discurs generează întrebări: „cum funcționează?”, „în ce mod?”, „cine sunt ei?”, atunci vrei dovezi și exemple și, drept final, cauți modalitǎți pentru a soluționa aceste probleme. Atunci când spui „stat capturat” nu cauți decât un singur lucru: să-l înlături! Un „stat capturat” este fără scăpare, și caută un eliberator (iar eliberatorul de serviciu noi știm bine care este!). Un „stat capturat” nu poate nici măcar lupta împotriva corupției, căci e „capturat” în întregime, nu-i așa? Vorba proverbului evreiesc: „Nu poți fi oleacǎ gravidǎ”...

Cam așa, dragii mei... Citiți-l pe Klemperer, e edificator!

Iar pe final am să vă rog să reflectați puțin asupra unei alte metafore de mare trecere la noi – „pǎpușarul”. Nu este neapărat din aceeași paradigmă. Dar poate că și este.

P.S.: Celor care vor încerca sa mǎ înscrie în legiunea scribilor „plǎtiți de Plahotniuc”: nu vǎ osteniți degeaba! Incercați sǎ scrieți „poezie” de alt gen. Poate cǎ reușiți. Deși... fǎrǎ ghilimele, poezia e altceva.

P.P.S.: Vǎ propun și un articol de Andrew Wilson publicat de Aspen Institute, Praga: „Four Types of Russian Propaganda”

Origine imagine

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

“Dance me to the children who are asking to be born

Dance me through the curtains that our kisses have outworn

Raise a tent of shelter now, though every thread is torn

Dance me to the end of love”

Leonard Cohen

Mă veți întreba (unii chiar m-au și întrebat) de ce nu am scris încă despre scrutin. Chiar așa, cum poți să scrii despre altceva decât despre turul II al alegerilor prezidențiale în noaptea de joi spre vineri de după alegeri? Păi, chiar nu poți! De aia chiar am să vă scriu. Puțin de tot, cât să rămân în trend. Să știți că încă nu sunt gata să abordez subiectul. Promiteam între cele două tururi, pe o rețea de socializare, că voi înjura amarnic. Dar, fiți de acord, e mauvais ton să înjuri persoane cu care ai nimerit în aceeași belea... Așa că... Am să mai aștept. Să se mai calmeze spiritele. Adică până când au să înceapă „spiritele” alese a se mânca din nou înde ele, precum au făcut-o până la scrutin...

Până una-alta, însă, am să vă scriu despre altceva:

POMPIERUL – EROU Alegeri ori ba, roșii, verzi ori albaștri, ruși, români ori inuiţi, oricare din ei nu ar veni la putere, există corpuri de meserie misiuna cărora va rămâne aceeași: să salveze vieți și să intervină acolo de unde fug toți ceilalți, indiferent de apartenența lor politică. Ivan Nogailic, un pompier de 28 de ani, tată a doi copii de 4 ani, a decedat la datorie... Să-l odihnească Dumnezeu...

PRODAN A FOST SCOS DIN 11 În 1994 aveam 17 ani. Cu sufletul la gură priveam campionatul mondial la fotbal din SUA. Nopți la rând nedormite! Și câtă adrenalină! Și astăzi aș putea recita acel 11... Daniel era beton! Prodan și Belodedici – fundașii noștri centrali. A rămas doar Belodedici... Nu, nu a fost doar o schimbare.

LEONARD COHEN TO THE END Încă o pagină din cartea propriilor mele legende a fost întoarsă... Dance me to the children who are asking to be born… Una din acele câteva melodii care ți se-nvârt în permanență în cap…

„CARATISTUL” ARESTAT Vitas a fost arestat. Încă hăt în 2014 îi dedicam un text, „Alertă oranj 2 sau Comerțul caratiştilor”. La câtă atenție îi acordam pe timpuri, nu puteam să trec cu vederea această ştire! Cred că este cea mai bună noutate a săptămânii (în grila mea valorică personală, desigur). Iată un fragment din acel text și după aia, odată tranziția asigurată, putem discuta și despre alegeri: „Cît ziceţi că ar costa alegerile parlamentare? Nu-i mai bine să închidem această farsă şi să mai economisim ceva bani la buget, nu de alta, dar iată: ne manîncă din picioare creditorii şi ne spun că ar fi bine să mai închidem robinetele. Şi le-am închide noi, dar nu avem acces la ele.”

AVEM PREZIDENT (? SAU !) Așadar, cunoaștem învingătorul: Dodon a fost ales Președinte cu o diferență de 67 488 de voturi. Curtea Constituțională urmează să valideze (cum a făcut-o de obicei până acum) ori să invalideze (cum s-ar fi întâmplat în oricare din țările sănătoase la cap) rezultatele scrutinului. Eu tind să cred că va zice că totu-i ok, ținând cont de natura declarațiilor diverse și variate, începând cu Timofti și terminând cu Pettit. A fost oare previzibil? Cred că a fost, și nu de ieri ori alaltăieri... Ori parlamentarele din 2014 n-o anunțau? Ori localele nu au arătat clar ce avea să se întâmple? „Proeuropenii” au făcut totul pe dos în această campanie. Voi reveni mai târziu și cu alte opinii, vă ziceam din start că nu-i acum momentul... Dar câte ceva tot aș dori să zic.  

-          Câţi au ales?: 53%!!! Doar 53% din alegători au participat la scrutin... Oricum ar sta lucrurile, această cifră e o rușine! Mă stricam de râs în seara de după scrutin când auzeam pe la televiziuni sintagme de genul „a fost mobilizare generală”... Dar este și o nuanță: ar trebui totuși să știm la un moment dat: suntem noi într-adevăr niște loseri desăvârșiți, care altă soartă în afară de o cură de dictatură nu merităm, de nu mai ieșim la vot, ori listele elctorale sunt o scamatorie totală? Poate că numărul emigraților este mult mai mare decât ni se anunță? Cum altfel să vorbești de „mobilizare generala” și să înregistrezi doar 53%?

-          Cine a ales? Putem spune cu certitudine astăzi că acei care ne-au ales nouă președintele sunt Transnistria și Găgăuzia. Ceea ce e o aberație în sine. Nu pot regiuni care refuză ani la rând să participe la viața politică, socială și economică a țării, și asta în mod agresiv și categoric, să decidă cine ne va fi Președinte! E ceva nesănătos aici...

-          Record în străinătate: 138.712 alegători au votat în străinătate! Mai mulți decât oricând! Dar nu a fost suficient... În țară dezastrul e mai mare... Vom trece peste faptul că mii de cetățeni așa și nu au putut vota din cauza unui cod electoral absolut obsolet și neadaptat, chiar dacă gravitatea acestei situații este un motiv sficient pentru ca CEC-ul și Ministrul de Externe să-și dea demisia (Nu pentru că sunt responsabili, căci nu sunt cu adevărat, ci pur și simplu pentru că așa se face. Demisie „de onoare” cum ar veni.). Vom menționa doar că această mobilizare fără precedent spune multe despre noi: multe lucruri bune și extraordinare, dar și... despre aceeași lipsă de civism despre care scriam și mai sus. Mobilizarea respectivă ori a întârziat, căci se cerea înainte de turul I, atunci când foarte puțini și-au bătut capul de prezență, de numărul de secții, de înregistrări online prealabile, de documentele în baza cărora ar putea vota emigrații, ori a venit prea devreme, căci, cum n-ai da, adevăratul test ne așteaptă abia peste doi ani, în 2018, la parlamentare. Iată atunci vom avea nevoie de toată lumea! Să sperăm că această înfrângere nu va tăia din elanul emigraților... Căci, cel puțin, ei au demonstrat că se poate!

-          Validam ori ba? Semnele arată că scrutinul va fi validat. Deși nu ar trebui. Dodon nici nu ar fi trebuit admis la alegeri. Doar una investigația RISE despre finanțarea partidului prin Bahamas e un motiv mai mult decât suficient. Dar au mai fost și multe altele: instigări la ură și discriminare, implicarea bisericii în campanie și represalii pentru slujitorii care s-au opus (biserica devastată) acestei implicări, coruperea alegătorilor și deplasarea lor masivă organizată către secțiile de votare... Din cele dubioase am mai putea cita și scorurile absolut improbabile (99%!) în Găgăuzia. Așa ceva, elementar, nu poate exista dacă alegerile decurg onest. Scandalul cu alegătorii din străinătate care nu au putut să voteze este fără îndoială de proporții, dar, cred eu, nu este un motiv suficient de grav pentru invalidare. Fiindcă așa-i legea electorală. Proastă... (Dar poate că și este. Judecata ar trebui să decidă. Numai că va lua timp. Mai mult timp decât e necesar pentru validarea scrutinului) Pe bune, eu consider că CC ar trebui să anuleze rezultatele alegerilor. Apoi ar trebui să instaurăm un moratoriu pentru orice fel de alegeri până când nu este modificat codul electoral pentru ca să fie respectată Constituția. Ar trebui să avem o claritate absolută referitor la ceea ce se întâmplă cu listele electorale. Asta înseamnă că ar trebui publicate în sfârșit rezultatele recensământului. Apoi ar trebui să decidem ce și cum facem cu Transnistria și Găgăuzia. Votează? Nu votează? În ce condiții? Căci, dacă votează, ar trebui să fie condiții. CEC-ul oricum, ar trebui să demisioneze in corpore!  

-          De ce am pierdut? Cauze sunt mai multe, dar există una principală care le astupă pe toate. Am s-o numesc simplu: Pervyi Kanal! Dodon nici nu a avut nevoie să-și construiască un discurs sau să piardă timp pentru a convinge. Electoratul său este cizelat și condiționat de ani de propagandă continuă. Discursul lui Dodon și comportamentul său au fost și sunt o copie fidelă a zoaielor care se revarsă de la aceste „posturi de televiziune”. Și Republica Moldova nu a făcut nimic pentru a se apăra de acest flagel... Iar acum culege roadele. Putem invoca și alte chestii, dar asta e cum ai căuta păduchi la broască...  

Cam atât pentru astăzi.

Ah, da, cât pe ce eram să uit: Felicitări, Dumitru, pentru nominalizare! „Poetul European al Libertăţii” – sună frumos! Succes! Îți doresc să iei și premiul!

În 1989 (ca să vezi, nu chiar într-atât de demult…), o țară din Africa sub-ecuatorială, Liberia, apoi și Sierra-Leone, este atacată de unul din cei mai sângeroși călăi din istoria umanității: Charles Taylor. Războiul civil care a urmat a făcut circa 200.000 de victime. Zbirii săi aveau o distracție: prizonierilor li se propunea să aleagă: mânecă lungă sau mânecă scurtă? De alegerea respectivă depindea cât li se tăia din braț cu securea. Prizonieri erau toți acei care se opuneau lui Taylor. De ce brațul? Fiindcă cu brațul se votează. În 1997 Charles Taylor este ales în funcția de Președinte al Liberiei.

În 1933, NSDAP-ul lui Hitler lua 43,9% și devenea Partidul cel mai important în Germania. Alegerile aveau loc nu mult după ce zbirii viitorului führer au dat foc Reichstag-ului, învinuind un comunist olandez, Marinus van der Lubbe. În 33 încă nu a avut majoritatea, dar a obținut-o prin coaliții.

La ce vă scriu toate astea? Fiindcă istoria, mai veche sau mai nouă, abundă în lecții. Și ar fi bine să învățăm din ele.

Și fiindcă ar fi bine să înțelegem că democrație înseamnă nu doar actul votării propriu-zis… Deși și aici am avea multe de spus:

18 septembrie 2016, alegeri parlamentare în Rusia: participă 47,8%. Acei câțiva deputați care se opuneau regimului putinist din Duma de Stat au dispărut din peizaj…

30 octombrie 2016, alegeri prezidențiale în Republica Moldova: participă 50.95%. Lui Dodon nu-i ajung doar puțin peste 2% pentru a fi ales din primul tur.

8 noiembrie 2016, alegeri prezidențiale în SUA: participă 54,2%. Donald Trump este ales președinte…

13 noiembrie 2016 : Turul II al alegerilor prezidențiale în Republica Moldova. Oare câți vom fi?

Origine Imagine

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Huuu, expirăm adânc, ne facem cruce și... ne apucăm serios de treabă. Nu știu cum vouă, dar mie mi s-a cam dus inima-n călcâi atunci când au început a fi publicate rezultatele scrutinului. Și nici acum nu tare-mi vine a jubila. Dacă Dodon și Usatâi și-ar fi unit forțele de la început, luau Președinția pe sus din prima... Vom avea timp destul după 13 pentru analize și, eventual, înjurături, căci, din păcate, unii mai continuă, vorba lui Iulian Chifu, să-și caute soția de amanți chiar și atunci când le arde casa. Acum însă – la treabă! Nu de alta, dar... Totuși, 49% e o cifră de-a dreptul rușinoasă. Hai să zicem că listele electorale sunt cam umflate, chiar poate umflate binișor, dar... 49% e totuși ridicol. Se vede cât de tare poporul moldav își dorea să aleagă Președintele!... Ei, dar acum, când a început a... „arde curu’” (expresie patentată la noi!) s-a pornit artileria grea a facebookului și eu unul nu mai am mare lucru de făcut. Oricum, nu sunt „la nivel”. Am să suflu și eu încă o săptămână în foc cum am să pot. Dacă se poate să-l includem cumva în acest proces și pe Tom Cruise, că el e deprins cu „Mission Impossible” de tot felul, poate că ne descurcăm cumva. Dacă nu, riscăm să strigăm și noi că Bruce Willis la finalul filmului „Red”... Deși... Ce treabă are Moldova cu prostia noastră?...

SEMNĂTURI PENTRU VOTURI Câte 15.000. Atâtea trebuiau să adune „catindaţii” pentru a se înregistra la CEC. Dacă vă aduceți bine aminte, printre semnatari erau și morți. Puţini, dar erau. CEC-ul n-a zis nimic atunci, a considerat probabil că e o marjă de eroare. Morți, care nu prea au votat, spre regretul multora, se pare. Și bine că a fost totul bine din acest punct de vedere. Chiar și băieții șmecheri cu photoshopul, de încercau să ne sperie cu buletine ștampilate prealabil, au fost cică reținuți! Pentru anecdotă, vom mai remarca că tocmai cinci pretendenți au cumulat mai puține voturi decât semnături. Așa-i la noi omul: bun la inimă și oleacă leneș. Vine unul și-ți cere o iscălitură (Ori nici nu vine, ci se ia direct din registru? Poate că de aici au apărut în liste morții?). De ce să nu i-o dai? Că doar nu costă nimic (Ori totuși costă?). Iar să mergi la vot e, cum n-ai da, un efort. Şi chiar dacă mergi, votul e secret oricum. Ce mai contează pentru cine ai semnat?

UCRAINA NU-L VREA PE DODON Vremurile s-au schimbat, dragii mei. Discursuri pro-putiniste de fațadă, precum le aveau PCRM-iştii pe vremuri (în 2005 ei și-au permis chiar și trucul de a se transforma din pro-ruși în pro-europeni), nu mai trec gratuit. Declarația lui Dodon despre Crimeea i-a alertat pe ucraineni și ei ne-au dat de înțeles foarte clar că dacă va fi ales, vor urma consecințe. Poți fi de zece ori rusofil, dar a-l vota pe Dodon în condițiile actuale e mazochism curat. Eu aș vrea să-i văd pe acei care vor să mențină relații bune cu Rusia cum vor sări peste Ucraina dacă vecinii noștri estici se supără. Oricât de paradoxal nu ar suna, dar, dacă doriți să mai puteți merge la Moscova, nu aveți de ales: trebuie să votați un candidat pro-european!

DODON – PLAGIATOR Totuși rău a luptat Maia Sandu cu plagiatorii... Dodon, iată, i-a scăpat. Deși ea doar până la bac a ajuns. Pe când Dodon a reușit să copie în ditamai teza de doctorat! De furat a furat el nu doar teze, n-am mai rămas noi la atât, dar eu am așa o curiozitate: de ce a furat de la autori români? Dacă tot zice că nu-i plac aşa de mult?...

CEC-UL ATACAT Cică CEC-ul a fost supus atacurilor cibernetice și anume începând cu ora 21, când au început numărările. C-o fi fost, că n-o fi fost, nu vom putea ști. Eu nu prea înțeleg care ar fi scopul. La ce le-ar servi? Ce câştigă? 2-3 ore? Ei hai, o zi. Şi? În schimb, să vedeți voi ce atacat va fi CEC-ul dacă nu s-or ajunge buletine la secțiile din străinătate, de exemplu... Căci nici secții noi nu vor fi deschise, nici buletine în plus – distribuite...

SCĂPĂM DE DRAPELUL RSSM? În sfârșit vom scăpa de drapeluţele roșii-verzii! N-a trecut decât un sfert de veac... Numerele transnistrene vor fi interzise! Întârziată, foarte întârziată, dar bună decizie!

CA LA GANGSTERI Vă plac filmele cu gangsteri? Mie tare-mi mai plac! Pe bune. Știți, scenele alea clasice când stau mafioții la o masă de pocker... La noi e ca-n film, fraților! SIS a spart un cazinou clandestin! Asta zic și eu țară! Afacerea Est!

AFACEREA EST Nu știu dacă e la locul ei, înserată aici, printre gangsteri și vameși, dar săptămâna trecută ne-a venit o veste bună de peste Prut: Igor Cobâleanschi și-a lansat comedia în România! Așteptăm s-o vedem și pe malul nostru!

SCULENI ŞI LEUŞENI Le-a venit rândul şi lor! Tocmai 30 de persoane au fost reţinute! Nu vă promitea omul că va face curat în ţară?

MAIB SE DUCE ÎN CODRU Perioadele de maximă agitație electorală sunt cele mai bune momente pentru a învârti afaceri. Moldova AgroIndBank cumpără hotelul Codru, carele chipurile i-ar aparține lui Plaha. Zic că sunt cele mai potrivite momente, fiindcă nu se găsește nimeni să pună întrebări inutile. Ca de exemplu: „De ce vinde Plaha?” „Astupă vreo mașinărie ceva?” „Se debarasează de active?” „Ori poate nici nu vinde, ci pur și simplu trece o clădire de pe un bilanț contabil pe altul?” „Cine controlează MAIB-ul atunci?” ... Vedeți câte întrebări apar? Și asta e doar un mic început...

Cam atât. Mai avem o săptămână și ceva până la turul doi. Mai mobilizăm, convingem... Facem aşa ca să ne fie bine pe 14!