Să fie clar: corupția nu are vector! De niciun fel. Cu atât mai puțin geopolitic. Și nici nu este o noutate a zilelor de astăzi. Cum s-a furat pe timpul comunismului, ăștia de azi nici nu visează!... Şi, de fapt, nu doar de această parte a cortinei...

Ceea ce s-a modificat profund este spațiul informațional. Informația devine mai accesibilă și nu mai este monopolul instituțiilor mass-media clasice. A controla informația nu mai este posibil sau, cel puțin, nu mai este într-atât de eficient. Timpurile când marii magnați își construiau imperii media au trecut. Controlul fluxurilor informaționale a devinit extrem de costisitor, dacă nu imposibil. Ceea ce nu poate să nu bucure, pe de o parte, dar lucrurile nu au devenit mai simple sau mai clare. Am intrat în epoca în care bârfa virtuală e la putere și în care acei care au înțeles cum funcționează această mașinărie au un net avantaj… Trollingul îşi cunoaşte astăzi ceasul de glorie! Dar acesta este un alt subiect și nu despre asta voiam să vă scriu astăzi.

Să revenim la corupție și la Republica Moldova. Mai bine zis la o specificitate jenantă a „luptei împotriva corupţiei” din țară. Iată cum se prezintă lucrurile:

Nu voi anunța nimic nou dacă voi afirma aici că ne aflăm, chiar de la proclamarea independenței, de mai bine de un sfert de veac deja, în mijlocul unei eterne bătălii geopolitice: Cu cine suntem? Cu occidentul ori cu răsăritul? Cu Europa ori cu CSI-ul? Cu „românii” ori cu „ruşii”? Toate scrutinele de până acum, fără excepție, au avut acest singur lucru drept miză de fond. Și nu se întrevăd nici schimbări, nici soluții vizibile și viabile, mai ales dacă e să ținem cont de realitatea... hic! ... geopolitică. Și în 2018 vom avea de ales între occident și valorile lui (inclusiv bunăstare materială) și răsărit... Prima bătălie am și pierdut-o, lăsându-l pe Dodon să se instaureze nestingherit în fotoliul cel mai confortabil al țării: acel al Președintelui.

De câteva luni, poate chiar 2-3 ani, Republica Moldova luptă mai abitir ca niciodată împotriva corupției. Și îi ajută insistent pe „dodoni” să-și consolideze pozițiile înainte de 2018. Nu știu cum se face, dar toți acei care „cad” în această bătălie crâncenă reprezintă așa numitele forțe „pro-europene”. A căzut Filat și PLDM-ul său „pro-european”. DA-daiştii (chiar dacă au pus la vremea lor „batista pe ţambal” de dragul alianței cu Usatîi și Dodon, tot sunt mai degrabă asociați cu „pro-europenii”, mai ales de când primii doi au fost înlocuiți cu PAS-ul) din start au fost asimilați cu forțe obscure mafiote prin figura fondatorilor – verii Ţopa. Au fost reținuți recent Grama și Triboi, tot de la „pro-europeni” (PDM). Cad înalți funcționari din raioane (cel mai recent exemplu, Iurie Andriuţa (PDM))  – tot „pro-europeni”. Rețineri la Primăria Chișinău (PL) – „pro-europeni”. Rețineri la Ministerul Transporturilor (PL) – „pro-europeni”...

Bine-bine, îmi veți răspunde, dar e normal – „pro-europenii” sunt la putere, de aia! Aș? Eu unul credeam că ar trebui să luptăm împotrivă hoților, nu împotriva guvernanților. Straniu lucru, dar nu au avut încă de suferit practic nimeni din tabăra „pro-CSI”... Usatîi a fost scos din calcule pentru acțiuni în dosare care nu sunt direct legate doar de Moldova. O răfuială între miliardari ruși... În spațiul în care filmele și serialele cu bandiți nu dispar de pe ecranele televizoarelor bandiții au o reputație de Robin Hood, mai degrabă pozitivă... Cum zicea eroul cela (pozitiv desigur! chit că era un bandit...) întruchipat de Bodrov? „V ciom silă, brat?”...

După cum ziceam din start, corupția nu are vector! Unde sunt dosarele de la primăria de la Bălți, de la Comrat, din raioanele din nordul țării?... De ce nu sunt deranjați comuniștii și socialiștii? În presă au tot apărut nume și scheme și... nimic! Poate ar fi cazul să luptăm mai echilibrat cumva?

Nu de alta, dar această luptă se transformă treptat, dar sigur, într-o continuitate organică a propagandei putiniste, atotprezente la noi, care ne umple cu bârfe prezentând Europa drept un spaţiu acaparat de „bancheri” și „afacerişti” corupți, care doar la asta și visează: „să pună Rusia în genunchi”...

Stranie această luptă... foarte stranie... Abia aștept să mă contrazică cavalerii războiului anticorupție cumva. Doar nu-mi veți spune că numai „pro-europenii” fură?...

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

E greu să revii la datorie după o absență de tocmai trei vineri consecutive. Nu știu dacă v-au lipsit ori ba micile mele comentarii săptămânale. Eu, planând (virtual, cum altfel?) în curenții ascendenți ai narcisismului, sper că le-ați așteptat cu multă nerăbdare, că ați petrecut zile neliniștite și nopți nedormite întrebându-vă ce oare s-a întâmplat cu unul din editorii D-stră preferați și sper că ați inundat redacția „Deschide.md” cu mesaje și cu telefoane alarmate cerând cu insistență revenirea rubricii vinerene pe site. „Vrabia mălai visează” îmi veți răspunde și veți avea perfectă dreptate, dar mă liniștesc cu gândul că nici vrabie nu sunt, nici de mălai nu duc neapărat lipsă.

Acum, dacă aș fi și eu mai conștiincios sau dacă aș crede că așa ceva ar fi putut să se întâmple cu adevărat, ar trebui să vă învrednicesc astăzi cu un text triplu, însă conștiința nu mi-a fost lezată deloc, iar credul nu țin minte să fi fost vreodată. Nu m-a contactat redacția cerându-mi să sting incendii transatlantice, de aceea bănuiesc că ați fost preocupați de pregătiri și celebrări mai înălțătoare decât lectura editorialului meu de vineri, cu patimi și învieri la program. Bănuiesc că ați sărbătorit și v-ați distrat pe cinste. În ceea ce mă privește, nu mi-a fost rău nici mie: mi-am prăjit coastele la soare pe o plajă subtropicală, iar evenimentele din îndepărtatul și ubuescul stat „Republica Moldova” nu mi-au ocupat spiritul decât ocazional, doar pentru ca să mai păstrez o aparentă conecţiune cu ele.

Câte ceva am prins totuşi:

Dodon continuă să-și facă de cap și semnează aberații de adeziune la nu știu care uniuni care nu a existat niciodată decât în spații propagandistice virtuale. Încalcă ori nu legile acestui stat sau elementare principii de securitate nu interesează pe nimeni și nu cred că riscă un impeachment în viitorul apropiat. Dodon, dacă nu ați uitat carecumva, este comandant suprem și a anulat deja participarea noastră la exerciții militare care ne-ar fi integrat mai bine într-un sistem de securitate regional. Iar din cauza așilor din mințile unor strategi luminați Ministru al Apărării plenipotenţial noi așa și nu avem... Iar rușii tot fac manevre în Transnistria...

Nu au contenit așa numitele „dezbateri publice” referitoare la sistemul electoral, discuții care-mi par fără noimă și absolut sterile. Trebuie să înțelegem într-un sfârșit că nu are sistemul electoral mare importanță! Uninominal sau proporțional, totul depinde de calitatea alegătorului. În spațiul în care biserica și mass-media sunt controlate de forțe antistatale extrem de agresive, în spațiul în care sistemul educațional a fost cu asiduitate distrus timp de un sfert de veac lăsând ignoranța și prostia să împăiengenească până și minți pe care le credeai relativ imune, în asemenea spații nu există scăpare și nu are mare importanță ce sistem electoral adopți.

Iată un exemplu din zilele trecute: sputnik.md, instrument declarat de propagandă putinistăa, titrează fără pic de jenă că moldovenii emigrați în Europa sunt înspăimântați de realitatea europeană și cumpără masiv apartamente în Moldova pentru a se întoarce... E minciună și propagandă pură antieuropeană, dar pe noi nu markelii, vladimirii și sputnicii ne interesează, ci sistemul electoral...

În 2017 au fost publicate rezultatele recensământului din 2014. Cu trei ani în urma eram cica 2 998 235. Ce valoare mai pot avea aceste cifre astăzi?... Şi astea nu sunt cică decât estimări.

Ieri, peste toate nevoile noastre a mai şi nins. Copios, greu, supărat... Unde a nins, a nins peste toţi. Fără discernământ ori discriminare...

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Mda, totuși cât de plictisitori suntem… Plictis, plictis, plictis… și nicio inspirație. Să ne fi făcut spectatori într-atât de răi? Să ne mulțumim doar cu atât?

De doi ani și jumătate vă scriu în fiecare vineri... Am impresia că scriu mereu același lucru. Citiți, chiar vă rog mult să citiţi acest text: e scris exact cu 2 ani în urmă! Şi? S-a schimbat ceva de atunci? Măcar câtuşi de puţin?…

Mă întreb: ce fel de memorie avem noi, dacă doar într-un răstimp atât de scurt – doar doi ani și jumătate – evenimentele se repetă cu o ciclicitate din ce în ce mai accelerată, iar noi continuăm să ne învârtim pe cerc reacţionând exact la fel şi călcând pe aceleaşi greble?

Săptămâna aceasta am aflat ceva foarte curios: în Estonia, cu vreo 2 ani înainte de declararea Independenței au fost constituite echipe care mergeau din casă în casă și întrebau oamenii un singur lucru: doriți să trăiți într-o Estonie independentă? Atât. Nimic mai mult. Dar nici mai puțin, căci se întâmpla atunci când URSS-ul încă mai exista, iar Estonia era republică unională! Acei care răspundeau „Da” primeau în schimb un cartonaș special numerotat. Un fel de cartelă albă cu un număr. Atunci când Estonia și-a declarat pe bune independența toți posesorii cartelelor albe au primit automat cetățenia fără nicio condiție, indiferent de etnie, indiferent dacă vorbea sau nu limba, dacă știa sau nu istoria țării. Pentru ceilalți a fost aplicată legea cetățeniei. Cu teste de limbă și istorie pentru alolingvi și tot balamucul. Ați înțeles, sper? Nu a fost o chestie de limbă-alfabet-istorie, ci, elementar, o chestie de loialitate față de statul care urma să fie creat!

19 iulie 2012: participam la o conferință la Chișinău. Și în prima zi asistam la niște scene halucinante: foști interfrontisti, care în 89-90-91 erau gata să ne sugrume pe toți de îndată ce pomeneam de independență, au spus toți în unison: „Segodnia mojno smelo zaiaviti: Moldova sostoialas’ kak gosudarstvo”, „Moldavskaia nezavisimost’ sostaialas’!”. Erau vreo zece acolo din aceștia, vreo trei cu Ordinul Republicii în piept, și toți au spus-o! 20 de ani mai târziu, acei care s-au opus cu îndârjire independenței, celebrau jubilând statalitatea Republicii Moldova. Sunt acei care ne-au reproșat mereu precum că vrem limbă-alfabet-istorie. (reveniți la alineatul de mai sus)

Tot săptămâna care a trecut citeam că și-a reluat activitatea „Gagauz Halcî”... Ăștia-s tipii cu care am luptat în ’92... Pe ei nu-i arestează nimeni...

În schimb, un fost deputat, Bolboceanu, a fost arestat pentru trădare de țară... El chipurile vindea „secrete” rușilor. Și Dodon la Moscova oare ce făcea? Apropo, și Bolboceanu s-a îmbolnăvit subit. La fel precum Grama săptămâna trecută și la fel precum Talmaci cu două în urmă. Vă ziceam: e o epidemia ceva. Aceleași simptome, aceeași boală...

Între timp, la Piatra Neamț are loc o reuniune comună guvernamentală moldo-română. România ne mai donează autobuze școlare (am impresia că ne-au donat deja de vreo două ori mai multe autobuze decât au rămas școli). Ni se promite că vom avea un gazoduct. Calmâc zice că în 2019. Filip zice că în 2018... Și ne vorbește de două inimi gemene. Poate în loc de „inimi gemene” fără noimă aţi face, dom’ premier, să revină pe ecranele din toată ţara TVR? Şi, de ce nu?, încă vreo două-trei canaluri româneşti? Aţi putea, Dom’ Filip, să mai şi închideţi din armele informaţionale ce activează nestingherite la noi. Nu demult, însă, președintele PD-ului zicea ceva de „limba moldovenească” inventând o categorie nouă lingvistică: limbă politică.

Cât timp Galbur e la Washington, iar Filip - la Piatra-Neamţ, mancurtul de Dodon a plecat să facă sluj la Moscova. A fost umilit așteptând vreo 4 ore în antecameră lui Puțin, dar a continuat să se gudure ca un cățeluș la picioare. Limbajul corporal al pozei alături de Putin e mai mult decât explicit. Uite-aşa o crăcănare (tradiţională, am zice) geopolitică peste mări şi ţări moldovenească...

Au fost publicate câteva sondaje: cifrele variaza mult, dar Dodon iese pe toate în frunte. Detașat. Iar în spatele lui – un mare vid... Şalaru își face un nou partid, echipa îi creşte, dar pentru moment el încă nu-i în sondaje.

PD-ul vrea să schimbe sistemul electoral. Au discutat până şi academicienii (ei probabil nu au fost incluşi în acele 80% de opinii favorabile iniţial şi aveau nevoie să mai discute ca să se determine). Și mai vrea PD-ul să anuleze imunitatea parlamentară. De ce nu? Ţuţu tare s-ar bucura, de exemplu.

România și SUA fac manevre militare în Marea Neagră. Transnistria face manevre în Transnistria. În Ucraina războiul pare să se întețească rău de tot... Lumea fierbe, iar noi ne scărpinăm să nu mai zic în care loc... La noi e democraţie şi libertate a cuvântului. Propaganda putinistă e la ea acasă. Apropo, un grup de experţi de renume au adresat o scrisoare către autorităţile europene cerându-le să combată mai eficient războiul informatic putinist.

Plictisitor, fraţilor. Plictisitor... Iar cel mai teribil şi insuportabil este să urmăreşti cum se realizează şi întâmplă exact ceea ce scriam în iulie 2015...

Plictisitor, fraţilor, şi previzibil...

Dacă-i aşa, atunci să sperăm că se va realiza şi această „prezicere” a mea, din septembrie 2016. Fiindcă e peste putinţă.

Da, iată încă o constantă a sfertului de veac de independenţă: tarifele care se maresc. Vom plăti mai scump electricitatea şi încălzirea!

Vă doare cumva capul? Asta cu certitudine pentru că aţi depăşit 45 de minute de când asimilaţi informaţie. Aşa a zis o comisie parlamentară. Ei au „lucrat” 45 de minute şi au obosit. Interesant, cum fac acei care lucrează câte 8 ore pe zi?...

Cică guvernul se laudă că a crescut salariul mediu pe economie... Dar iată ce scriam în decembrie 2015: „O fi salariul mediu în creştere, dar pe mine mă interesează salariul (iar mai precis venitul, pentru a nu uita de pensionari) MEDIAN în Moldova! (venitul median este suma care împarte populaţia exact în două: jumătate primesc mai puţin, iar altă jumătate – mai mult). Într-o societate sănătoasă, venitul mediu şi venitul median nu sunt prea departe. În Moldova e o mare necunoscută...”

Plictis, Domnii mei, plictis, tristeţe mare şi lipsă totală de inspiraţie

Banc vechi:

„Аэропорт Бен-Гурион. Таможня.

- Откуда прибыли?

- Послушай, какие прибыли? Сплошные убытки!”

Marea discuție a săptămânii a fost și este propunerea făcută de Vladimir Plahotniuc (Ulinici), Preşedintele Partidului Democrat din Moldova în persoană, referitoare la schimbarea sistemului electoral. Se preconizează trecerea de la un sistem pe liste de partide la unul uninominal, pe circumscripții.

Din păcate, însă, este practic imposibil să găsești opinii sau încercări de a analiza această propunere fără exces de pasiune, la rece. În mare parte și din cauza că nu există astăzi un document cu propunerea respectivă scrisă negru pe alb, propusă pentru dezbateri publice, cum ar fi normal de procedat. Pe situl oficial al Parlamentului acest proiect de lege nu este încă prezentat.

Cu toate acestea, voi încerca să vin cu câteva gânduri sau idei la subiectul respectiv. Un fel de discuții despre nimic sau idei despre idei. Anticipând.

De bine sau de rău?

Voi menționa din start că eu sunt adeptul acestui sistem sau, şi mai bine, al unui sistem mixt, fiindcă îmi pare, într-adevăr, mai reprezentativ și crează legături mai directe între aleși și alegători, crează oportunitităţi pentru înnoirea clasei politice, căci e mai lesne pentru un deputat independent să fie ales în circumscripție decât la republicane (localele au demonstrat acest lucru). Iată, spre exemplu, vă propun să revizuiţi un text din 2011 la acest subiect. Și eu nu obișnuiesc să mă dezic de cuvintele proprii în funcție de conjunctură. Dar acestea sunt considerațiuni teoretice și, repet, eram în 2011… Au trecut șase ani și trei luni de atunci în care s-au întâmplat multe. Și s-au întâmplat nu doar în Republica Moldova, ci și în țările vecine, iar acest lucru modifică considerabil datele problemei. Continui să rămân adeptul acestui sistem, dar țara noastră minunată este orice, numai obișnuită nu este, de aceea îmi pun întrebări dacă un asemenea sistem este cu adevărat posibil la noi, ori ba.

De aruncat la gunoi

Ceea ce tulbură enorm de mult tabloul este lipsa de consecvență și militantismul de natură pur politicană a celor care vociferează cel mai mult în spațiul public. Adepții și promotorii noțiunii „statului capturat” vor striga sus și tare și vor respinge mereu absolut orice propunere care vine din tabăra PD-ului și a preşedintelui său diabolizat. Să ne aducem aminte: tot ei sunt acei care cereau alegeri uninominale nu tare demult...

La fel precum și membrii „holdingului” vor face spume la gură pentru a apăra orice idee care provine din tabăra finanţatorului, chiar dacă ele se vor bate cap în cap de la o zi la alta. Deci opiniile respective sunt de eliminat din start, căci se înscriu în altă logică, acea a luptei pentru putere (ori chiar și mai rău, nici nu vreau să mă gândesc la asta), și ele nu mă interesează aici.

Atunci când Plahotniuc va zice „alb”, adversarii săi vor zice „negru”, iar la „negru” vor răspunde prin „alb” și asta indiferent de situație. Previzibil și chiar plictisitor la o adică...

Alt argument care nu ține deloc este acela care ar spune că această schimbare ar contribui ori accelara considerabil coruperea masivă a alegătorului și că va aduce în parlament doar inși cu bani. Iarăși, argumentul nu ține, căci alegătorul este deja corupt. Că va veni la el un ins cu un sac de cartofi ori un reprezentant de partid, asta nu schimbă mare lucru. Și apropo, dacă tot ajungem aici, sunt sigur că, „economic” vorbind, e mult mai ieftin pentru un convențional „oligarh” să mențină sistemul actual. Activezi resursa administrativă la nivel operațional (pe ei nu e necesar neapărat să-i plătești, funcția și finanțarea preferenţială a localității de la centru sunt deja o remunerare în sine), finanțezi centralizat „holdingul media” pentru suport propagandistic, iar o parte din bani îi recuperezi de la vânzarea locurilor pe lista de partid și ulterior de la CEC. Nu sunt convins că un sistem bazat pe circumscripții ar fi mai ieftin și mai sigur pentru un oligarh oarecare...

Întrebarea rămâne întrebătoare: de ce vrea „păpuşarul” să schimbe sistemul electoral? Căci nu sunt deloc convins că îl avantajează mult pe plan intern... Să ne aducem aminte din nou de rezultatele localelor, unde PN-ul a rupt cam tot nordul, în pofida „aparatului administrativ”, care cică ar avantaja pardidul de guvernământ. Am asistat la un scenariu exact invers...

De fapt, cu noul sistem s-ar schimba semnificativ câteva date. Să le vedem:

Votul în străinătate

De când a făcut Plahotniuc anunțul, toate media holdingului PD-ist insistă pe faptul că emigrații ar fi cerut sau sunt satisfăcuți de soluția votului uninominal. Este, eufemistic vorbind, o minciună gogonată. Nu zic că nu au existat sau nu există în așa numita „diasporă” din acei care se visează de pe acum deputați în Parlament, miniștri ori altceva, i-am și văzut suficient în spațiul public, dar niciodată această cerință nu a fost enunțată clar și răspicat de către moldovenii din străinatate. Atunci de ce? Să se fi speriat Plahotniuc de activismul fără precedent al emigraților de la ultimul scrutin prezidențial? Dar din străinătate Maia Sandu nu a luat, conform estimărilor, decât 10%... Dacă e să presupunem că la parlamentarele din 2018 vom atesta o participare asemănătoare (ceea ce rămâne încă de văzut) asta nu ar însemna decât 10 deputați dintre care o parte i-ar veni și PD-ului (cert, minoră). Ceilalți ar rămâne bine-merci în țarc. Atâta zarvă pentru doar 10 deputați?... Îmi pare cam ieftin schimbul... Cu atât mai mult că acești 10 deputați ar fi proeuropeni, la fel precum se declară și PD-ul.

Pe de altă parte, emigrații chiar sunt imprevizibili. Opiniile lor nu sunt reflectate în sondaje, iar informațional ei se alimentează din alte surse decât cele ale „holdingului”. Politicienilor însă le place când totul e previzibil și manipulabil.

La drept vorbind, situația demografică din Moldova, cu un număr proporțional stratosferic de emigrați, nu prea lasă loc soluției cu votul uninominal. Noi nici până astăzi nu avem datele recensământului, și ele, chiar dacă ar apare, nu ar mai fi actuale (a fost realizat în 2014!). Nimeni nu este capabil astăzi să aducă cifre exacte referitoare la nr. celor plecaţi și repartiția lor geografică. În aceste condiții cum să decizi câte circumscripții faci și cum le repartizezi? 5-10-20-30? Și apoi cum să aleg eu, care locuiesc în Franța, de exemplu, un tip care ar locui în Italia? Cum m-ar reprezenta el pe mine? Argumentul ăsta cu apărarea drepturilor emigraților (diferite de la o țară la alta) e o prostie monumentală! Probleme comune există, dar ele nu merită efortul.

Chestia cu „diaspora” îmi pare o diversiune pentru a ascunde altceva. Dar această eventuală modificare totuși permite guvernării să scape de unele probleme: le dai o jujucă emigraților, 5-6 deputați acolo (că doar nu vă închipuiți că vor fi 30?!), care nu hotărăsc oricum nimic și scapi de-o grijă... Controlabil, previzibil și fără bătăi inutile de cap. Poți construi strategii electorale mai departe pentru ceilalți 95 care mai rămân.

Deci, dacă e să revenim la sistemul electoral, eu consider că din punctul de vedere al integrării moldovenilor stabiliţi cu traiul în strainatate într-un proces democratic viabil sistemul votului uninominal este pur și simplu irealizabil. Iar ținând cont de caracterul masiv al fenomenului, aceste deficiențe tehnice anulează practic orice discuție ulterioară.

Votul în Transnistria

Uite aici începe să devină cu adevărat interesant! La scrutinul prezidențial Dodon a adus transnistreni cu autobuzul care cu certitudine au contat în balanță. E drept că autoritățile nu au făcut nimic pentru a pedepsi candidatul ales fraudulos, dar asta e o altă poveste. Acum, să zicem că se fac circumscripții. În mod normal Transnistria ar primi și ea dreptul la un număr de deputați. Și iată aici intervine mica minune: numărul acestor deputați (și suntem siguri de ce culoare vor fi ei) este scris din start și cunoscut dinainte (cu o rezervă, dar de proporţii: să cunoaştem numărul de alegători din Transnistria!). În plus, Moldova poate întotdeauna argumenta că le oferă transnistrenilor locuri garantate în Parlament (Dodon asta vrea, nu?), deci propune o soluție democratică integratoare. Acum va fi greu pentru Transnistria să joace dublu: interzic pe de o parte alegeri pe teritoriul lor, afirmandu-și independența, dar influențând totodată prin emisarii cu pașapoarte moldovenești trimiși peste Nistru alegerile în Moldova. Acum e ori, ori. Vrea un transnistrean să voteze? Cu plăcere: dar să voteze în circumscripția proprie. Nu poate? Atunci să întrebe de administrația locală de ce anume nu poate s-o facă.

Absenteismul

Un alt aspect care trebuie luat în calcul: votul pe circumscripții diminuează mult influența absenteismului la nivel național. Sistemul actual, în cazul unui absenteism masiv (or el este la noi scris în date din start din cauza emigrației masive), avantajează partidele de extremă, care au de regulă alegători mai puțini, dar disciplinați și fideli cauzei. În cazul nostru, ei mai sunt și concentrați în anumite zone geografice. Precum sunt acei ai PN-ului revărsați în acei ai PSRM-ului, de exemplu. Atunci când auzi de la diferite persoane publice apeluri spre boicotarea scrutinului, ar trebui să fim conștienți din start care sunt consecințele și la care țambal se cântă... Franța, cu vot pe circumscripții, este un exemplu perfect în această privință: Le Pen înregistrează lesne scoruri de 15-20% (în funcție de absenteism) la prezidențiale, dar deputați în parlament nu prea are... În cazul votului pe circumscripții, alegătorii de la Bălți, de exemplu, pot să se prezinte și în proporție de 130% la urne, până la urmă tot vor vota un deputat sau doi (depinde de nr. de circumscripții). Iar acei din Ungheni, de exemplu, pot fi doar 35%, dar tot un deputat vor alege. Iar circumscripțiile în funcție de nr. de alegători înregistrați se fac, nu în funcție de nr. efectiv al populației la data X în localitatea Y. Să nu uităm că emigrația a afectat masiv anume provincia, acolo unde populația a fost tradițional compusă în majoritate din românofoni...

In loc de concluzii (care nu sunt concluzii):

Rămâne totuși destul de vag și neclar pentru mine care este motivația principală a lui Plahotniuc pentru modificarea sistemului electoral. Putem privi problema și altfel, lărgind orizontul la un context geopolitic regional. Nu exclud nici faptul ca guvernarea actuală să fi primit recomandări insistente de la partenerii occidentali pentru a modifica sistemul, fiindcă, sincer, nu prea văd mari câștiguri pentru PD... Сплошные убытки!, vorba bancului. (a se vedea, în acest context, deblocarea recentă a 3,7 mln. de euro de către UE pentru „îmbunătăţirea relațiilor dintre cele două maluri ale Nistrului”)

Dacă sistemul uninominal este adoptat, emigrații vor avea de „suferit” cel mai mult. Ei vor fi practic excluși din circuitul democratic național, or ei constuie astăzi, proporțional, un număr impunător de alegători, ceea ce mă face să mă aliniez cu acei care pledează împotriva modificărilor propuse de PD. În același timp, ei, în ora de vârf a gloriei lor, la prezidențiale, nu au contat decât cam cât 10 deputați. De fapt, zece deputaţi este enorm de mult în contextul sistemului actual şi un capital enorm de rezervă în favoarea cursului european, pentru acei care-şi mai aduc aminte de 2009 atunci când un singur deputat a hotărât totul. Dacă s-ar îmbunătăți codul electoral de astăzi, ar putea emigrații vota și mai masiv decât la ultimul scrutin? Nimeni nu o poate garanta astăzi...

Nu există sistem electoral perfect. Același sistem electoral francez, la care mă refeream mai sus, este destul de des criticat anume pentru faptul că nu permite o reprezentare fidelă a opțiunilor „populare” în parlament.

Oricât de imperfect nu ne-ar părea un sistem sau altul, vorbim despre niște chestii fundamentale, coloana vertebrală a unui sistem democratic. De aceea sunt necesare discuții serioase, dezbateri publice multe și la niveluri diferite, explicări și comunicare (nu propagandă) pentru alegătorul de rând. Pe ce se bazează acele 80% de opinii favorabile? Eu sunt convins că acei care au fost chipurile întrebați nici nu știu la ce anume au răspuns. La noi până și PSRM este considerat „de dreapta”, dacă e să credem un sondaj realizat recent... De emigrați am pomenit deja mai sus. Este inadmisibil să abordezi cu atâta lejeritate subiecte într-atât de complexe și determinante. Și aici eu tind să le dau dreptate ONG-urilor care s-au răzvrătit și au refuzat să participe la discuții cu PD-ul, căci hei-rupuri în asemenea domenii nu pot fi acceptate.

Şi pe final, poate cel mai important:

Adevărata bătălie trebuie dusă pentru mințile oamenilor, nu pentru sistem. Dar în spațiul în care RenTV, sputnik.md, Pervyi Kanal, NTV, Accent TV et altri sunt la ele acasă, în spațiul în care se închid școli, iar „elita” susţine acest lucru, în spațiul în care proliferează banditismul ordinar care generează la rându-i miliardari cu averi mai mari decât PIB-ul țării, în spațiul în care visul unui copil este să plece de îndată ce i se va deschide o oportunitate, orice sistem nu ai adopta, impasul va fi același.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

25 de ani… A trecut un sfert de veac. Acum un sfert de veac a început războiul. La Dubăsari. Au mai fost Tighina, Cocieri, Roghi, Coșnița, Doroţcaia, Molovata, Grigoriopol, Pârâta, Varniţa… 25 de ani de când există o pată neagră pe harta Europei, o zonă de non-drept. Ce banal și șters sună astăzi... A devenit limbă de lemn...

Nu se poate să uităm. Nimic nu se poate uita. V-am ales şi un documentar despre acel război. Ca să ne împrospeţim memoria.

Vă dați seama?: acei care s-au născut atunci sunt majori de 7 ani deja... Mi-a fost dat acum ceva timp să stau la o masă cu o familie din Tiraspol. El, nu știu, n-am înțeles bine cine era, dar ea e din părinți moldoveni, dintr-un sat de moldoveni de partea dreaptă a Nistrului, a crescut și copilărit într-un sat obişnuit… A venit, chipurile, la mormânt la mamă-sa. Și cică „Ya po moldavski uzhe ne ponimaiu…” Asta depășește orice înțelegere. Renegați, mancurţi... Să ştiţi că nu este ficțiune ceea ce scriu. Din păcate. Până atunci credeam şi eu că lumea mai exagerează în anumite privințe...

Da, un sfert de veac... În ziua de 2 martie 1992 Repiblica Moldova a devenit membru ONU. Ca să vezi... O altă aniversare de care nimeni nu-şi mai adice aminte.

Voi mai reveni asupra subiectului. Mai bine zis, nu voi putea scăpa de el. Vom încerca să începem şi cu ceva frumos.

DOGA – 80!!! Marele Doga a împlinit 80 de ani! Să ne trăieşti, Maiestre!

Dar nici aici nu am scăpat... În ziua aniversării compozitorului am vrut să postez pe Facebook o melodie de-a lui. Nu că ar avea mare nevoie Doga de omagiul meu, dar totuși... Pană la urmă nu am postat nimic. Faceți o simplă căutare pe Youtube și citiți comentariile de la fiecare film... Trolii putinişti au pângărit toate spațiile rezervate comentariilor. Te apucă greața... Apoi cum? S-a terminat acel război, ori incă nu?...

CINE NE VREA BINELE? UE ne mai dă bani. 1,2 mln de euro pentru a dezvolta procese. Nu contează care. Contează că, ÎN SFÂRȘIT!, văd finanțări nu pentru „proiecte”, ci pentru elaborare de procese durabile. Da, și încă ceva: îl vor elabora tot europenii. Ca să fie mai sigur. Tot UE va acorda granturi pentru dezvoltarea micului business. Pentru Găgăuzia și Taraclia. Oare va ajunge la mintea lor? Tare mă tem că aici aruncă bani aiurea...

NATO FACE MEDICINĂ Ne invadează americanii, oameni buni! Vor să ne lecuiască cu de-a sila... Expansioniști. Asta nu ți-s pacificatorii din Transnistria...

23 FEBRUARIE Dodon a sărbătorit ziua ostașului sovietic. În incinta ambasadei Rusiei. Mare veselie a mai fost! Împreună cu Igor Gorgan, tipul cu care se războia Şalaru pe timpuri. Cum de nu s-a aprins uniforma militară pe el?... Mai bine decât Rustam Orudjaliev nu am să pot zice. Jeg. Jeg curat. Iată o altă actualitate: câţiva „combatanţi” au serbat și ei 23 februarie... Nu înțeleg. Nu pot să cred că acești indivizi sunt veterani. Nu pot să cred că poți chefui de ziua armatei care a luptat împotriva ta, împreună cu acei care și după 25 de ani te insultă: Krasnoselski cică zice că moldovenii au adus teroare în Transnistria...

CEI TREI CRAI AU DEPUS FLORI Dodon, după ce a chefuit la ruși, după ce a chefuit cu Krasnoselski, după ce a depus flori la monumentul cazacilor, a depus, alături de Filip și Candu, flori la „Maica Îndurerată”. Au depus pe furiș. În afară de presa de curte nu a ştiut nimeni. De rușine, pe semne... Ce noroc că acea maică e din piatră... Altfel, îi lua la pălmuit...

FĂRĂ NUMERE TRANSNISTRENE Mai anțărț ieșeam la o terasă în orașul Bălți. Pe parkingul din fața centrului comercial erau parcate vreo 12 mașini. Numărasem vreo patru cu plăci transnistrene. Nu erau autoturisme din cele mai ieftine. Dacă vor fi interzise definitiv, va fi corect și echitabil. Ajunge!

„BLANŞUL” LUI GRIGORCIUC Acolitul lui Petrenco, încă un fiu al neamului, a postat pe Facebook o poză în care exibă un ochi învinețit și o buză umflată. El cică zice că a fost bătut de poliție. Poliția însă zice că așa l-au găsit și descriu cu lux de amănunte împrejurările. Tind să cred poliția în cazul dat. Fiindcă altfel nu pleca Grigorciuc de la partid. Fie și temporar. Nicio forță politică nu ar fi ratat să-și facă publicitate dintr-un abuz polițienesc.

FMI A ANULAT AMNISTIA FMI a fost la Chișinău. Au zis că e binișor. Au zis doar după ce Candu a anunțat că retrage proiectul de lege referitor la amnistia fiscală. Da, Sandu Vakulovski are dreptate. Și FMI-ul are dreptate. Moldovenii trebuie ținuți de zgardă din strâns. Cuiva nu-i place acest lucru? Nici eu nu sunt încântat. Dar altfel nu a fost posibil. Suveranitate? Aham. Desigur. Mai citiți o dată de la început și până aici.

POLIŢIA A ARESTAT UN POLIŢIST Un înalt demnitar de stat, şeful adjunct al Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane din cadrul INI, a fost reținut de către procurorii PCCOCS. Pentru mită. Interesant, care sunt la ei tarifele în vigoare pentru trafic de fiinţe umane?

S-A RUPT IEZITURA Un baraj din California mai nu a cedat din cauza ploilor abundente. Și la noi la Comrat s-a rupt o iezitură. În Japonia, când s-a întâmplat o nenorocire, yakuza (așa se chiamă mafioții la ei) au strâns și au donat bani pentru lichidarea catastrofei. La noi, bandiții atâta așteptau. Cât timp unii luptau cu stihia, hoții spărgeau o bancă. Comparații...

HARUNJEN ZICE CĂ SUNT LEGIUNI Cică ar fi sute de figuranți în dosarele lui Filat și Platon. Vă miră? Eu zic că e credibil. Să vedem cu ce se va termina şi epopea lui Shor. Eu zic că nu merită schimbat Shor nici măcar pe o sută.

MEDVEDEV BEA OTRAVĂ? Salvați-l pe prim-ministrul fraților noștri ruși! Tovarăș președinte Dodon, fă ceva! E fratele tău de sânge! Cineva îl aprovizionează pe Medvedev cu vinuri moldovenești, otravă curată, după cum zicea Onişcenko. Iar el nu minte, nu-i așa, tovarăș președinte Dodon?

2 LEI CA SĂ TE PIŞI Un milion pentru transplant hepatic. 2 lei pentru a urina. Tarifele medicinei din Moldova. Tare frumoasă țară avem! Important e să nu boleşti.

DODONIADA

DE-A AMBASADORII Săptămâna trecută mă grăbeam să vă spun că Dodon ar fi acceptat să semneze pentru lista ambasadorilor. M-am grăbit, într-adevăr. A început un fel de joc bizar. Dodon a refuzat numirea a trei ambasadori: Vladimir Ciobanu, Igor Klipii și Valeria Şeican. Despre primii doi nu știu mare lucru, dar iată despre Valeria Şeican am mai auzit. Duduia a fost cândva directoarea Teatrului Național de Operă și Balet de unde a fost zburată din cauza unui scandal corupţional în 2013. Dar se pare că este într-atât de talentată şi talentele-i sunt într-atât de evidente, încât statul nu poate să se lipsească de aptitudinile ei! Aici ar trebui să recunosc că sunt solidar cu Dodon...

Apoi am aflat că a fost rechemat ambasadorul de la Moscova, fostul prim-ministru, Dumitru Braghiş. Nu că i-aş plânge de milă. Într-o ţară cu o lege a lustraţiei, Braghiş, fost comsomolist fruntaş şi instructor de partid la CC, nu ar fi ocupat funcţii înalte. În locul lui Braghiş Dodon l-ar vrea pe Andrei Neguţă, care a mai fost ambasador la Moscova, dar care a fost rechemat de Iurie Leancă în 2012. Neguţă, în afară de scandulurile repetate cu traficuri la ambasadă (numere diplomatice, spaţii închiriate, etc.,etc.) s-a mai făcut cunoscut şi prin declaraţia precum că retragerea înainte de termen a militarilor ruşi din regiunea transnistreană ar pune în pericol atât Republica Moldova, cât şi întreaga regiune. Asa că, tovarăş preşedinte Dodon, geaba ne-o băgaţi pe Şeican în faţă... Ambii sunt o apă şi-un pământ. Al vostru nu-i mai bun, ba poate chiar mai periculos.

DODON RĂSPUNDE OBRAZNIC Americanii şi românii nu au apreciat neparticiparea moldovenilor la exerciţiile militare multinaţionale. A ieşit urât căci ai noştri nici barem nu au preîntâmpinat. Dodon în loc să-şi ceară scuze, se mai răţoieşte...

DODON ANUNŢĂ O AMNISTIE INEXISTENTĂ Dodon anunţă cu pompă că a obţinut anularea deporturilor pentru moldovenii expulsaţi din Rusia. Numai că el minte. A zis-o chiar unul din ai lor: un oarecare Kalinin, care se dă drept şef al diasporei. Iar eu mă mai întreb ceva: tare mulţi şefi ai diasporei avem. Care nu i-i lene se declară „şef al diasporei”.

5 SOLUŢII PENTRU DODON Dodon trece în revistă câteva posibilităţi pentru a dizolva Parlamentul. Omul ăsta tare ar trebui să citească o carte. Una singură: Constituţia Republicii Moldova. Căci pentru una alta, doar cu aiureli umblă.

Cam atât.

Cireșica de pe tort din această săptămână îi voi atribui-o lui Vadim Ciobanu, șeful secției urmărire penală a Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane (ca să vezi, același departament!). Acesta a şparlit de la un magazin o salatieră şi a fost filmat de camere. Cleptomanie curată. Am auzit că circulă vorbe precum că dacă am ridica salariile funcţionarilor de stat aceştia nu ar mai fura. Ei numesc asta „prag al coruptibilităţii”. Ceva de genul: până la 50.000 îs hoț, dar mai sus – Doam’ fereşte: începând cu 50.001 sunt om curat ca lacrima! Baliverne! Sângele apă nu se face. Chiar şi acel de găinar.