Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
5 janvier 2022 3 05 /01 /janvier /2022 22:32
Romanul omului intergalactic

Ce este Omul din eprubetă (mai bine zis, Embrionul)? Un experiment al profesorului Brauner? Un extraterestru materializat pe Terra? Un geniu? Un suflor ratat? Un magician? Un psihanalist? O dovadă materială a constantei Psi? Un șarlatan?...

Dar stați!, că noi despre carte scriem, nu despre personajul ei!

Cartea „Omul din eprubetă” ne este prezentată drept un roman de-al lui Nichita Danilov! A încerca să storci în câteva rânduri un presupus fir epic din această scriere monumentală (mă refer la cel puțin un sens al acestui cuvânt, căci cartea are peste 500 de pagini!) este un exercițiu ingrat și cvazi imposibil. Poate că am și reuși, dacă nu era afurisitul de Cronovizor care dă peste cap orice continuitate narativă, spațială, temporală, dimensională...

Unde ești, sacră unitate a timpului, spațiului și acțiunii? Cum unde? Acolo unde a plasat-o istoria literaturii: în epoca clasicismului francez. S-o lăsăm deci unde stă şi să revenim la tipurile noastre!

Și totuși ce este „Omul din eprubetă?”

Un delir! În cel mai direct sens al cuvântului (vom insista și aici asupra sensului cel mai pozitiv al cuvântului respectiv)! Câteva artificii – cronovizorul, constanta Psi, experimentul unui savant nebun, deplasarea unei părți a acțiunii undeva aiurea, pe Andromeda, – îi permit autorului să nu mai țină cont de nicio convenție (scripturală, de la sine înțeles). Aceste propteli narative sunt un alibi suficient pentru florilegiul de reflecții și fantezii din cele mai neverosimile, curajoase, provocatoare pe alocuri, zeflemitoare deseori, despre... despre aproape tot! Prezent, trecut și viitor, condiția puterii și exercițiul ei, religie, filozofie, stări existențiale, conștient și inconștient, fatalitate și liber arbitru (și încă multe alte bazaconii) sunt prezentate cititorului de-a lungul acestei odisei lecturale absolut delicioase.

Vom pune și noi punct aici (ori puncte de suspensie) acestei note de lectură, invitându-vă să vă alăturați periplului intersideral, plonjând în lectura acestei scriituri fantasmagorice!

Partager cet article
28 décembre 2021 2 28 /12 /décembre /2021 20:18
De la un skinhead spre un francez

(Patrick Asté alias Diastème, FRA, 2015 (Un français)) : Filmul, la apariția lui, a fost recepționat de către criticii cinefili destul de rece. Cu toate acestea, el merită, fără îndoială, privit. Diastème ne aduce pe ecran 19 ani (apx 1994 – 2013) din viața lui Marco (interpretat superb de Alban Lenoir) și a acoliților săi care sunt ceea ce în Occident purta numele de skinheads, iar în Est de neofasciști. Grupul din care face parte Marco ataca negri și arabi, reprezentanți ai altor forme de subculturi… Dar Marco se dovedește a nu fi un descreierat și criminal desăvârșit și, treptat, încearcă să iasă din mocirla urii și a violenței.

Această mișcare a lui spre pocăință se întâmplă cumva pe contrasens, căci acei care-l înconjoară, lumea în general, devine din ce în ce mai polarizată și violentă.

Probabil această fază tranzitorie a și generat acel sentiment de film nedesăvârșit, căci începutul lui este o imersiune foarte realistă și violentă în lumea skinheadsilor, ceva în spiritul „Portocalei mecanice” de Stanley Kubrick, dar pe măsură ce filmul se îndepartează de acel model, publicul pare pierdut și din ce în ce mai puțin convins...

Bineînțeles, putem spune că realizatorul și-a asumat o misiune cvazi-mesianică prea mare și prea vastă și că mesajul oecumenic s-a dovedit imposibil de transpus cu instrumentarul ales, dar... oare nu spune acest lucru mult mai multe despre spectatori decât despre film? O fi sunând fals pocăința? O fi penitența imposibilă? Ori poate că am dezvățat noi să iertam?

Partager cet article
27 décembre 2021 1 27 /12 /décembre /2021 16:23
Sӑptӑmâna în care Republica Moldova a eliberat vioara

A comenta evenimentele săptămânii în Ajunul Crăciunului (un text care va fi citit chiar de Crăciun) este o misiune ingrată și oarecum delicată. Ingrată, fiindcă cititorii au alte pe capul lor, nu să stea pe net și să citească lucruri nu tocmai plăcute, și delicată, fiindcă nu prea-ți vine să fii tocmai tu acel care poluează cumva magia și farmecul sărbătorilor de iarnă.

Voi profita deci de ocazia care mi se oferă pentru a vă dori, dragii mei cititori, sărbători luminoase de iarnă, pace în casele voastre și în inimi, cer senin de-asupra capului, dar și ploi la primăvară și la vară, multă zăpadă iarna și înțelepciune întotdeauna. Nu în ultimul rând, căci de doi ani urarea respectivă devine primordială, vă doresc sănătate, că-i mai scumpă decât toate!

Ajunși aici, parcă s-ar cuveni și despre evenimentele săptămânii să scriem ceva, chiar dacă – fără mare tragere de inimă...

VIOARA ELIBERATĂ Alexandra Conunova și-a recuperat, în sfârșit, vioara! Se pare că vameșii sunt oameni superstițioși și nu doresc să treacă o datorie de la un an pe altul. Cu atât mai bine! Să sperăm că această poveste e cu punct final la capăt și nu va avea continuare.

FĂRĂDE(A)LEGERILE DE LA BĂLŢI Mai puțin de 10% din alegătorii orașului au participat la turul II al alegerilor primarului de la Bălți. Din păcate, legea nu prevede prag de participare pentru turul doi. Grigorișin a fost ales primar și nu cred că va avea mari remușcări sau reticențe în a-și exercita mandatul, la fel precum a făcut-o, de facto, fără a fi ales, pe vremea cât era Usatîi fugar. Despre legitimitatea mandatului nici nu ar trebui să discutăm. E o lovitură dură pe care autoritățile au aplicat-o democrației. Problema nu este că au scos-o pe Tauber din cursă. Problema e că au lăsat-o prea mult. Iar dacă tot s-a ajuns la punctul la care s-a ajuns, alegerile trebuiau anulate și luate de la capăt, iar rezultatele primului tur – invalidate. Repet aceeași mantră de când citiți textele mele pe Deschide.md (din 2014!): nu există lucru mai important și mai sacru decât procesele democratice! Dar cui să-i spui?...

SE ÎNTOARCE PENDULUL Mare discuție a stârnit săptămâna trecută publicarea sondajelor despre popularitatea politicienilor. Nu cred că pierderea în popularitate a majorității merită discutată. Era absolut firesc și, respeciv, previzibil. Mai degrabă irațională a fost euforia care a precedat alegerile și care a urmat după. Așteptările oamenilor sunt aceleași că și întotdeauna, realitatea obiectivă este cea care este, latitudinea posibilităților politicienilor de a ameliora situația este milimetrică...

Ziceam cândva demult, încă pe vremea domniei lui Dodon: în RM dilema alegerilor e simplă: trebuie să alegi între un politician care nu poate face ceva semnificativ și unul care poate face mult rău.

Probema guvernării actuale este că ea însăși a mărit considerabil amplitudinea pendulului imaginar, cu acea perioadă premărgătoare alegerilor (să vă mai aduc aminte de isteria cu „statul capturat”? aveai impresia că e sfârșitul lumii, parol!) și cu așteptările setate foate sus pentru societate. Imposibilitatea obiectivă de a răspunde așteptărilor face ca pendulul să lovească foarte dureros acum, când perioada de euforie trece.

Pe de altă parte, nimeni nu a anulat postulatul conform căruia promisiunile politicienilor nu-i privesc decât pe acei care le cred...

Un alt aspect ar fi de menționat: vehemența celor care atacă guvernarea astăzi are cam aceeași intensitate ca și suportul acordat în perioada pre- și electorală. Nu mă refer, bineînțeles, la concurenții direcți politici. Ce se întâmplă, domnilor? Nu ați știut cu cine aveți de afacere? Aș...

Acei care citesc regulat sau cu intermitențe editorialele de sâmbătă (altădată apăreau vineri) nu au cum să spună că autorul acestor rânduri este unul (prea)binevoitor cu exponenții puterii. Și nici mănuși nu am obișnuință să port... Cu toate acestea nu pot să nu constat, cu precădere în ultimile săptămâni, o anumită exagerare manipulatorie, hărțuială chiar, cu treabӑ şi fӑrӑ treabӑ, a guvernării majoritare.

Dar vom pune punct aici pentru a reveni asupra subiectului respectiv în noul an care vine. Fiţi atenţi la informaţia care vi se aduce pe platou! Totul este comestibil, dar riscurile de indigestie sunt mari.

Să aveți parte, Măriile Voastre, de sărbători luminoase alături de toți acei care vă sunt dragi, să aveți un an mănos, plin de bucurii și noi realizări!

Ne auzim la anul!

Partager cet article
23 décembre 2021 4 23 /12 /décembre /2021 12:09
Marșul Unirii, Alba-Iulia, 2018 (imagine: adevarul.ro)

Marșul Unirii, Alba-Iulia, 2018 (imagine: adevarul.ro)

Într-o discuție online (un live) cu câteva persoane din România la care am fost invitat imediat după alegerile parlamentare care au propulsat AUR pe scena mare a politicii românești alături de tradiționalele formațiuni nomenclaturiste (termenul nu este neapărat folosit în sensul cel mai peiorativ al cuvântului), îndrazneam să spun că succesul formațiunii respective este un lucru pozitiv pentru România. Eram, de fapt, invitat la acea discuție pentru a explica rezultatele votului în Basarabia, nu neapărat să discutăm despre AUR. De îndată ce am depășit momentele de jenă scandalizată, am putut să-mi explic punctul de vedere care ramâne (o afirm nu fără un anumit regret, recunosc) același și astăzi.

Am tot amânat, sperând că necesitatea acestei publicații va dispare de la sine, dar evenimentele din ultima vreme nu fac decât să-mi confirme spusele de altă dată.

Să începem de la cea mai „scandaloasă” parte: de ce consider eu că AUR este un fenomen foarte bun pentru România?

În primul rând apariția și succesul formațiunii respective este o dovadă că procesele democratice, oricât nu le-am căuta (și chiar găsi!) nod în papură, funcționează în România! Putem fi scandalizați mult și bine, dar ascensiunea acestui partid demonstrează că se poate, că mai există spațiu pentru noi formațiuni politice, ceea ce este, fără îndoială, o noutate bună.

În al doilea rând, și aici voi repeta exact ce spuneam și pe parcursul sus-pomenitul live, AUR a apărut din cauza că partidele „tradiționale” au cam pierdut conecțiunea cu „pământul”. Dacă există o cerere latentă care nu este reprezentată în oferta unui partid politic convențional nu ar trebui să ne mire faptul apariției unei formațiuni politice noi. Și cu cât mai mare este decalajul dintre „cerere” și „ofertă” cu atât mai mare este probabilitatea ca în acest interstițiu să se intercaleze un actor politic. Politica nu prea suferă vidul, dar acest postulat nu poate fi adevărat decât în societăți în care există democrație. Și aceasta este o noutate bună pentru toți românii!

Pân-aici nu cred că am făcut mari descoperiri în ale politologiei, dar cred că ar trebui să venim cu unele explicații, fiindcă mai departe lucrurile sunt puțin mai complexe.

AUR şi frica de „naţionalism”: Comparația simplistă cu fostul partid al lui Corneliu Vadim Tudor nu este tocmai corectă, chiar dacă similitudinile discursive sunt pe față. PRM-ul a crescut pe solul, încă destul de fertil și astăzi, al ultra-naționalismului de tip ceaușist (până și la nivel de lideri de partid diferențele sunt notorii: Tudor era un ceaușist cu acte în regulă, om al sistemului vechi, pe când Simion este un „om nou”, lup tânăr, căruia, măcar și din cauza vârstei, nu i se pot imputa legături cu regimul ceaușist). Chiar dacă a cunoscut o perioadă scurtă de glorie (turul II al alegerilor prezidențiale din 2000), trendul protocronismului, ca și epoca ceaușistă, era deja unul care se murea, chiar și atunci.

AUR însă a exploatat (și mai exploatează, chiar dacă „lupta” lor s-a cam (prea) fărâmițat) subiectul re-Unirii, o năzuință firească a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, fiindcă despre Unirea României cu Republica Moldova se vorbește, nu despre o ipotetică „Românie Mare”. Atât timp cât celelalte formațiuni politice fug de subiectul respectiv, evitându-l sau mușamalizându-l, inventând formule de genul „ne reunim în sânul Uniunii Europene”, AUR are zile frumoase în față.

Inversul este la fel de adevărat, căci „diversificarea” subiectelor despre care pomeneam mai sus devine extrem de toxică pe alocuri. În momentul în care „unioniștii” vor găsi o altă formațiune credibilă anume pe acest subiect, care să le întruchipeze năzuințele, AUR va ajunge exact acolo unde a ajuns PRM-ul lui Tudor. Neînțelegerea acestei diferențe dintre PRM și AUR poate deveni, potențial, extrem de periculoasă pentru viitorul României. Atunci când discursul public elitist bagă în oala pe care scrie „naționalism” tot ce nu le priește, fără discernământ, sperând ca oala să fie respinsă doar pentru că scrie ceva pe ea, (iar deseori doar pentru faptul cӑ a scris el, „marele ghid al poporului”, ceva pe oalӑ şi de aia ceilalţi trebuie sӑ urmeze orbeşte instrucţiunile de la „centru”) comite exact eroarea despre care vorbeam mai sus, atribuind-o partidelor, și deschide un larg bulevard pentru formațiuni precum AUR.

Mâna Kremlinului: Învinuirile care plouă peste AUR precum că sunt un instrument al regimului putinist sunt foarte grave în sine și nicidecum nu trebuie neglijate sau tratate drept o banală „luptă mediatică”, mai ales în contextul regional actual. Bagatelizarea acuzației respective și ușurința cu care se aruncă în spațiul mediatic de pe abmele maluri ale Prutului cu „mâna Moscovei” în adversarii politici nu face decât să sporească vulnerabilitatea ambelor state în fața influenței imperialismului putinist. Acei care participă de zor la „hei-rup”-ul mediatic – politicieni, jurnaliști, comentatori politici, simpli utilizatori ai rețelelor de socializare, – împartășă în egală măsură responsabilitatea pentru incapacitatea noastră colectivă de a răspunde corespunzător la acțiunile ostile ale Kremlinului în „războiul informațional” pe care Putin l-a declanșat în 2012 împotriva lumii întregi, la general, dar și a noastră, în mod particular.

Bănuiesc că e responsabilitatea SRI –ului în România și a SIS-ului în R. Moldova de a depista și neutraliza agenții care servesc o „putere ostilă”. În cazul în care instituțiile respective se culcă pe-o ureche atunci când apar publicații de genul celor care acuzau direct AUR de a fi primit bani de la ruși, ele trebuie somate de societate să investigheze și să pedepsească dur forța politică vizată ori... jurnalistul și media care publică acuzații calomnioase de o gravitate extremă. Din păcate, indiferența unora, egocentrismul sau mercantilismul altora, ignoranța celor mai mulți, fac ca acest câmp de bătălie să fie lăsat pradă flibustierilor „armatei informaționale” kremliniste... Ce să mai vorbim în dodii, dacă în Republica Moldova SIS a primit misiune direct de la Președintele statului de a combate... corupția! Chit că mai sunt vre-o enșpe alte instituții care pentru atâta treabă au fost create...

Dar să revenim la AUR. În îndepărtatul deja an 2015 atenționam cititorii acestui blog despre trocul pe care Putin l-a propus „Occidentului colectiv”: un nou pact à la „Stalin – Hitler” sau o nouă „Conferință de la Yalta”, ceva similar. Idea e simplă: împărțirea lumii în „zone de influență”. Putin propunea o nouă linie de demarcare pe... Nistru! Altfel spus el propunea Occidentului re-Unirea în schimbul Ucrainei. Scriam asta cu 4 ani înainte de apariția AUR-ului pe scena politică românească. Aparent, tot ce face AUR ar corespunde cu interesele Kremlinului, până la o anumită vehemență anti-europeană, ceea ce pare destul de insolit în spațiul politic al României... Trocul respectiv este însă valabil doar și doar în cazul în care Rusia ar primi „carte blanche” în Ucraina, ceea ce nu pare a fi cazul, evenimentele din ultimile săptămâni confirmându-mi presupunerile de acum 6 ani. Fără Ucraina, re-Unirea Republicii Moldova cu România va fi (precum a fost până acum, iar evenimentele din partea stângă a Prutului, acolo unde Kremlinul controlează pâna și ce mănâncă furnica la micul dejun, sunt încă o dovadă a celor enunțate aici) considerată de Moscova drept principalul pericol geopolitic. Drept consecință, fără Ucraina orice mișcare spre re-Unire, pe ambele maluri ale Prutului, este în detrimentul intereselor Kremlinului.

Dar aparențele de aia și se cheamă aparențe, ca să nu le luăm drept adevăr factual. Pentru a nu cădea în capcana descrisă mai sus chiar de mine, vom lăsa organele abilitate să vină cu probe, dovezi și inculpări, dacă e cazul.

Un singur detaliu ar mai fi de adăugat: atâta timp cât PSD-ul lui Ion Iliescu (cu școală la Moscova, şi acesta este un fapt incontestabil biografic, nu o presupunere) e încă în pâine și se pot găsi scuze morale pentru a coaliza cu ei, orice insinuare la adresa altor formațiuni politice referitoare la „mâna Moscovei” e ridicolă.

Este AUR un partid periculos? Ţinând cont de scorul electoral înregistrat la ultimul scrutin parlamentar, AUR rămâne un partid minoritar și puțin influent. 30 de deputați din 330, 13 senatori din 136, doar 3 primari din 3176, doar 79 de consilieri locali din 39900. Fiind un actor nou politic, e firesc să fie agresiv și populist în acțiuni și declarații. E propriu pentru orice formațiune în devenire. La fel e firesc să stârnească nedumerire și neînțelegere în coștereața politică tradițională. E un soi de pasăre nouă, puțin cam sălbatică și fără respect față de ierarhiile stabilite, nimerită oarecum întâmplator în țarc. La drept vorbind, în toată această poveste a AUR-ului, anume aspectul respectiv mă interesează cel mai mult: de ce anume s-a speriat într-atât de mult cinstita noastră adunare? Dacă am strădui să găsim un răspuns, am avea material suficient pentru alte câteva articole, la fel de lungi, dar noi astăzi despre AUR scriem și vom lăsa îndeletnicirea respectivă pentru altă dată.

Acele câteva personaje „odioase” care au fost „demascate” de presa vigilentă nu sunt prin nimic mai mult detestabile decât alt(i/e) indivi(zi/de) care, spre deosebire de membrii AUR, au ocupat funcții de cel mai înalt rang în stat.

Pentru moment, apariția unei formațiuni precum AUR o voi considera drept una pozitivă pentru România. În primul rând fiindcă AUR trântește cu toți politicienii, din toate partidele, de pământ, căci planau toate pe undeva, nu prea se știe pe unde, dar cu certitudine din acel loc firul ierbii nu se prea vedea. În al doilea rând, AUR e pentru moment un fel de fact checker al politicienilor: ei nu ezită să scoată în văzul tuturor toată lenjeria puturoasă din instituțiile în care au reprezentanți. Și acest lucru e salutabil: mai puțină minciună, tovarăși, și vor avea și scandalagiii de la AUR mai puține motive pentru scandal. Și nu în ultimul rând AUR face să se vorbească despre Unire (în detrimentul intereselor Kremlinului, în absența concesiilor referitor la Ucraina).

Ce va deveni AUR? La drept vorbind, nu întrevăd decât trei scenarii posibile pentru AUR:

1) Dispariția (puțin probabil). Dacă se găsește un partid tradițional mai moderat care să taie creanga unionismului pe care o călăresc adepții lui Simion, AUR dispare în mai puțin de un ciclu electoral. Există o cerere imensă pe ambele maluri ale Prutului pentru re-Unire și această cerere nu mai este posibil de ignorat.

2) Intrarea în rânduri (foarte probabil). Odată cu succesul și cu intrarea în structurile puterii, AUR va intra în rangul partidelor moderate și „politicoase” convenționale. Rândurile lor se vor completa cu traseiști de alt calibru, cu adevărate „animale politice”, mai cu experiență, mai abili și mai flexibili în negocieri și la împărțit de turtă politică. AUR va deveni un partid ca multe altele (să ne amintim de USR +, drept exemplu), cuminte și conciliabil.

3) Roxit (probabilitate variabilă). Iată această perspectivă, care pare destul de fantastică la momentul dat, nu ar trebui deloc subestimată. Cu riscul de a mă repeta, voi afirma încă o dată că AUR nu ar fi putut apare și crește dacă nu exista o cerere enormă pentru re-Unirea României cu Republica Moldova. Acest bazin electoral nu este nici pe aproape epuizat și există un potențial enorm de creștere pe acest segment. Problema e că formațiunea respectivă s-a manifestat în mai multe rânduri prin mesaje vădit anti-europene de la care distanța spre un eventual Roxit e minimă. Orice altă încărcătură semantică pe lângă re-Unire am putea-o considera drept secundară în desaga celor de la AUR, dar creșterea lor pe baza unionismului vă crește inevitabil și ponderea „mesajelor secundare”, unele din ele fiind extrem de toxice. Din fericire, România este astăzi destul de solid ancorată în structurile UE și în NATO. E de neînchipuit ca toți acei (și nu sunt puțini, de la opincă și până la vlădică) care au profitat din plin de fonduri europene, de libera circulație, de toate avantajele pe care spațiul european a putut să le ofere, să renunțe la ele. Și mai complicat va fi să renunțe SUA la instalațiile de la Deveselu. (Totuși acei care au decis, cu voie ori fără voie, instalația respectivă, a fost vizionar și a securizat geopolitic țara pe mulți ani înainte!).

În loc de concluzii:

  • AUR este un fenomen pozitiv pentru România, nu atât prin ceea ce prezintă ei, cât prin faptul că atestă despre o stare, per ansamblu sănătoasă a democrației în România. Partide similare există în mai toate țările UE și ar fi fost de mirare să nu apară unul și în România.
  • AUR este și va rămâne un partid limitrof, vulnerabil, agresivitatea lor fiind condiționată de necesitatea de a se afirma, de a crește.
  • Viitorul AUR-ului depinde în primul rând de capacitatea partidelor „convenționale” de a recupera agenda unionistă. Dacă partidele tradiționale vor continua să ignore acest deziderat al alegătorilor, AUR vă continua să crească, inclusiv în Republica Moldova (chiar dacă pe malul stâng al Prutului există o rezistență mult mai mare datorită omniprezenței influenței Kremlinului).

 

P.S.: În chiar ziua în care scriam aceste rânduri aflam, oarecum consternat, că Alexandru Muraru, deputat PNL, consilierul premierului, a declarat că va depune o plângere penală la Parchetul General pentru scoaterea formațiunii politice AUR în afara legii... Îi voi mulțumi D-lui Muraru, prin această cale, că mi-a validat fiecare literă de mai sus (totuși, ce coincidență...) și voi mai veni cu o constatare: AUR are zile frumoase înainte...

P.P.S.: Ignoranța și nombrilismul „experților” din România, incapacitatea de a înțelege procese care depășesc puțin frontierele României oficiale m-a mirat dintotdeauna. Să fie același protocronism, aceeași gândire autarhică de vină?... Greu, tare greu scăpăm de moștenirea ceaușistă...

Partager cet article
20 décembre 2021 1 20 /12 /décembre /2021 07:00
Săptămâna în care am luat apă la Veneţia

În câteva zile intensitatea evenimentelor va diminua sensibil căci și demnitarii, și criminalii, și acei care-i pasc din urmă ca să producă știri vor merge cumințel și organizat în vacanță. Care la munte, care la soare, care-n capitale europene, după cum li-e pohta și catârul. Probabilitatea ca mulți din ei să se regăsească în același loc e mare, dar magia sărbătorilor de iarnă există cu siguranță și misterul vacanțelor de Crăciun va rămâne bine ascuns în pardoseala cojocului tipului cela dubios pe care-l așteaptă și cei mici (pentru cadouri) și cei mari (pentru că l-au plătit).

Pentru ceilalți, care-i urmăresc zi la zi cu sufletul la gură, lucrurile sunt mult mai puțin sigure din acest punct de vedere... Cu certitudine însă vor putea răsufla puțin mai... liber(?) cât vor dura interminabilele sărbători de iarnă.

Vom începe și noi această ediție, mimând spiritul sărbătorilor, cu ceva mai îmbucurător ca de obicei:

FILM PREMIAT Filmul „Nanu Tudor”, despre care am mai scris cândva, regizat de Olga Lucovnicova, originară din R. Moldova, a fost ales cel mai bun scurtmetraj european, la cea de-a 34-a ediţie a galei premiilor Academiei Europene de Film (EFA), care a avut loc sâmbăta trecută la Berlin. Să-i urăm Olgăi acelaşi succes şi cu lung metrajele care, să-i urăm şi acest lucru, vor veni!

CHIŞINĂU – BUCUREŞTI După aproape 2 ani de pauză, trenul care unea capitala Republicii Moldova cu cea a României va circula din nou! E o noutate îmbucurătoare, iar dacă până şi Zdob & Zdub au „cântat” la inaugurare (prezenţa ambasadorului României fiind în aceste circumstanţe oarecum banală şi firească), atunci chiar putem suspecta că deschiderea spre România are baze serioase şi solide! Vom trăi şi vom vedea.

CA ŞI NOII ŞEFI Sau noile șefe. În fine, contează mai puțin. Contează că în calitate de președinte al Consiliului Audiovizualului al R. Moldova a fost aleasă Liliana Vițu-Eșanu, iar în calitate de vicepreședinte – Aneta Gonța. Din partea instituției respective mă interesează doar un singur lucru: securizarea spațiului informațional. Iar asta înseamnă, la rândul său, alte două lucruri: combaterea propagandei kremliniste și profesionalizarea continuă (imparțialitatea și independența presei fac parte din această latură) a presei. Nu sunt deloc convins că noua conducere va ști să răspundă cerințelor date. Dar nici nu am elemente pentru a afirma contrariul. Vom trăi, deci, și vom vedea.

30 DE ANI Trei poliţişti, Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut și Valentin Mereniuc, au fost uciși pe loc. Un al patrulea polițist, Gheorghe Cașu, a decedat la scurt timp în spital, din cauza rănilor mortale. Astfel începea, pe 13 decembrie 1991, războiul din Transnistria. Era primul război declanșat de Kremlin în fostele republici ale URSS-ului... Republica Moldova a pierdut peste 300 de combatanți. 1200 de răniți... Ultimul război, în plină desfășurare, acel din Ucraina, a luat peste 15.000 de vieți omenești... Săptămâna trecută Krasnoselski, soția căruia deține cetățenie românească, a fost „reales” președinte la Tiraspol. Dodon l-a felicitat. Mitropolitul Vladimir l-a felicitat. România a declarat că nu recunoaște „legitimitatea” acestor alegeri. OSCE face reuniuni și se întreabă ce se întâmplă. Păcat că le expiră mandatul. Vor veni alții, entuziasmați, cu scoli occidentale în rezolvarea conflictelor, și vor cere Chișinăului să facă concesii în semn de bună credință, pentru a da un suflu nou „negocierilor”... Chișinăul oficial nu prea a făcut declarații. Ei sunt la Bruxelles. Se integrează activ în UE. Drept că UE e cam surdă şi aude doar ce vrea să audă.

BARCA IA APĂ LA VENEŢIA Comisia de la Veneția a emis un raport extrem de critic la adresa Republicii Moldova referitor la legile adoptate despre funcționarea procuraturii. În câteva cuvinte, comisia respectivă nu pare să fi apreciat ca principiul separării puterilor să fie încălcat flagrant într-un stat democratic și ca instituția procuraturii să-și piardă independența. Partea bună în această poveste este însuși faptul că Comisia de la Veneția a examinat cazul și a emis un raport. Înseamnă că nu ne consideră încă un caz dezesperat. Stoianoglo, eliberat din detenție, a declarat că așa și nu a înțeles ce a greșit. Între timp, are un nou dosar: pentru „inviolabilitatea vieții personale”, dar și pentru „divulgarea datelor urmărirei penale de către persoana abilitată cu controlul desfășurării urmărirei penale”. Vă las să judecați de gravitatea șefului de acuzație...

IMUNIZATUL ŞOR Dumitru Robu, acel care i-a luat scaunul lui Stoianoglo, a cerut să-i fie ridicată imunitatea parlamentară lui Şor. De ce anume nu a fost făcută cerința respectivă mai devreme nu se știe. Cu puțin înaintea cererii respective Şor anunța că va demara procedura de impeachment împotriva Maiei Sandu. Tauber a și trâmbițat de la tribună că e o răfuială politică. Ţinând cont de probabilitatea succesului acelui impeachment, eu cred că e mult mai probabil să fi aflat Şor despre iminența cererii de a i se ridica imunitatea și s-a grăbit să apuce prăjina. Adevărul e că devine greu de crezut, în circumstanțele actuale, că procuratura nu-i la cheremul președinției.

MAIA SANDU ŞI POPORUL! Președinția a publicat un scurt video, de doar 2 min 30, în care explică cum s-a răfuit cu „clasa politică” a regimului Plahotniuc. Am auzit că au fost și din acei care au cerut declarații și despre „starea poporului”. Să am iertare, dar Maia Sandu și partidul ei au fost votați anume pentru asta: pentru ca să lupte cu „clasa politică” a regimului Plahotniuc. Asta și face. Așa că, dragii mei, vă invit să urmăriți cum luptă în continuare „oamenii buni” cu „statul capturat”. Nimeni nu a promis altceva.

Ah da, și nu uitați să plătiți facturile de la MoldovaGaz (pentru gazul neconsumat încă)!

Partager cet article
19 décembre 2021 7 19 /12 /décembre /2021 19:45
Ucenicie

Ucenicul (Kiril Serebrennikov, RUS, 2016 (Ученик)) : În mai 2017, la exact un an de la proiectarea filmului la festivalul de la Cannes, au loc percheziții la domiciliul realizatorului Kiril Serebrennikov. În luna august a aceluias an Serebrennikov este arestat de către autoritățile ruse pentru pretinse deturnări de fonduri alocate teatrului pe care îl conducea. Realizatorul a fost plasat în arest la domiciliu, iar în iunie 2020 este condamnat la 3 ani cu suspendare.

S-ar părea că nu există legătură directă între aceste două șiruri de evenimente, dar dacă veți privi filmul lui Serebrennikov și îl veți situa bine în contextul socio-politic rus, o corelație imediată devine mai mult decât evidentă. Reacția bolnăvicioasă a sistemului opresiv nu face, acum, când au trecut deja cinci ani de la apariția filmului, decât să accentueze și să valideze (dacă ar mai fi nevoie de așa ceva) justețea și incisivitatea celor relatate. Așa ceva se poate întâmpla: voluntar sau involuntar, un cuvânt spus, un articol, un cântec, în cazul nostru – un film, nimerește exact în țintă, peste o bubă puroindă, în nervul dezgolit. Și atunci reacția e pe măsură chiar dacă la moment poate să ne pară drept supradimensionată.

Filmul relatează povestea unui elev, Veniamin, care consideră că lumea a luat-o razna, că forțele malefice devin omniprezente și că doar el deține cheia izbăvirii. Fiindcă el citește din cartea sfântă, din Biblie, fiindcă el deține cheile sacrului grație acestor lecturi. Și fiindcă el este „știutor”, iar ceilalți, indiferent de cine ar fi ei – colegi de clasă, învățători, directoare, preot, propria mamă – nu sunt decât niște ignoranți, Veniamin consideră că poate decide de soarta lor.

Dar filmul nu este doar despre fanatism religios și monstruozitățile generate de el. Această tumoare se dezvoltă în văzul tuturor, inclusiv al autorităților (școala, poliția, biserica) și nimeni nu îndrăznește să i se opună. Mai mult decât atât, unica persoană care înțelege ce se întâmplă cu tânărul băiat și care încearcă cumva să se împotrivească este sancționată... Fiindcă „autoritățile” nu îndrăznesc să combată răul evident care poartă hainele ideologiei oficiale.

Dacă nu ați privit încă acest film, se impune! Pentru o mai bună înțelegere a lumii de azi.

(film recomandat în Revista Timpul din România, ediția Republicii Moldova (nr. 7))

Partager cet article
17 décembre 2021 5 17 /12 /décembre /2021 14:36
Imagine: https://euvsdisinfo.eu/ro/moldova-presiuni-politice-gaze/

Imagine: https://euvsdisinfo.eu/ro/moldova-presiuni-politice-gaze/

Aho, aho! Copii şi fraţi,

Stați puțin și nu mânaţi

Și povestea mi-ascultați!

 

Dacă-i cald în casa voastră,

Dați-vă lângă fereastră;

De aveți c-un loc mai mult,

Lângă voi am să mă mut

Să mai stau la cald oleacă

Că se pune promoroacă

Și pe mutră și pe moacă.

 

Să vă spun al meu năcaz

Cu facturile la gaz.

Daca vreți să plec acasă,

Umpleți punga cât mai groasă!

Dolărași și euroi,

Că să plec eu de la voi.

Gălbenași pentru chimir,

Să mă-ntorc cu chilipir!

 

Mănați mӑi: hăi, hăi!

 

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Semne stranii anul are:

Morile s-au înfundat,

Caii s-au împiedicat,

Carele s-au înglodat.

Mâine anul se-noiește,

Dară plugul ruginește.

Parcă-i plugul lui Tărâță,

Tras de zece pui de mâță,

Unu-i lung și altu-i scurt,

Dă-mi colacul să mă duc!

Să mă duc în lumea mare

Unde-i ziua mai cu soare,

Unde-i munca mai cu sare.

Sau măcar să trec pârăul

Cât nu mi-o crăpat răbdăul,

Să trec Prutul și frontiera,

Să mai văd ce-i nou pe Terra

 

Puțini vin și multe pleacă,

Multe pleacă c-o desagă

Și revin cu multă pradă.

Și jupâneasa gazdă a plecat

La pomeni de adunat,

La Bruxelles și la New-York

După un colac copt,

La Paris și la Berlin

După un urcior plin,

Și de-acolo s-a întors

C-un colac rar

Și-mpletit frumos,

Împletit în nouă sfori

Pentru dragii verișori,

Împletit în zece ațe

Pentru a partidului state.

Și-a făcut un colac pentru sat

Pentru „oameni buni” măsurat

Care stau cu limba-n gură

Și nu ştiu nici-o urătură.

 

Dară noi, că știm mai multe,

Vom striga ca de la munte:

Mânați măi, hăi, hăi, hăi!

 

Am mai avea de urat,

Dar nu suntem dintr-un sat apropiat,

Ci din loc îndepărtat,

Unde iepurele

Ști-a păzi oile,

Iar vulpea găini nu poftește.

Nici pensionarii – pensie,

Nici funcționarii – funcție.

Unde pita cost-un ban

Da’-i vândută pe-un cârlan.

 

Mai îndemnați, măi flăcăi,

Hăi, hăi, hăi!

 

Cum a dat Dumnezeu an,

Holde mândre lui Traian,

Să dea Domnul să răsară

Ceva minte-n astă țară

Vamele ca să dispară

Grânele ca să răsară.

 

Asfel să dea și la voi

Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie casa casă,

Să vă fie masa masă,

Tot cu mesele întinse

Și făcliile aprinse.

Și la anul să trăiți,

Să vă găsim înfloriți,

 

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul verii,

Ca toamna cea bogată

De toate-ndestulată.

Aho, aho!

 

(Vezi aici hăitura de anul trecut!)

Partager cet article
14 décembre 2021 2 14 /12 /décembre /2021 10:59
heavy metal

tata nu a scris poezii

de altfel - nici prozӑ

a avut o viaţӑ „prozaicӑ”

cӑrţile pe care le pӑstra pe raft

erau groase şi grele ca metalul

 

heavy books about heavy metal

 

cӑrţile tatei erau despre metal

despre rezistenţa materiei

tata nu a fӑcut disidenţӑ

tata nu a fost membru de partid

tata era din altfel de materie

solidӑ

rezistentӑ

 

tata nu a ştiut sӑ picteze

desenele lui erau toate liniare

executate pe hârtie milimetricӑ

trase cu rigla

şi cu creionul simplu

nimeni nu a ştiut sӑ tragӑ

drepte de diferite grosimi

cu acelaşi creion mai bine ca tata

tata ştia cӑ dreptele nu sunt toate la fel

tata avea un set de peniţe pentru tuş

şi câteva sticluţe de tuş

negru – verde – albastru – roşu

tata nu a fӑcut caligrafie

decât atunci când l-am rugat

sӑ ne scrie „frumos”

o pancartӑ pentru şcoalӑ

am avut cea mai frumoasӑ pancartӑ

în biroul tehnic pe care-l conducea

am vazut zeci de desene tehnice

executate impecabil

cu tuş negru – verde – albastru – roşu

erau cele mai frumoase

desene tehnice executate vreodatӑ

cu o multitudine de cifre mistice

coborâte direct din

 

heavy books about heavy metal

 

când a murit tata

uzina îi mai datora câteva luni de salariu

uzina i-a fӑcut gard din metal la mormânt

din contul datoriilor la salariu

 

heavy metal. too heavy metal.

too much books for this too heavy metal...

Partager cet article
13 décembre 2021 1 13 /12 /décembre /2021 07:00
Keith Haring, "Untitled #283"

Keith Haring, "Untitled #283"

CULTURA POP ŞI DIALOGUL (IM)POSIBIL Cred că nu voi greși prea mult dacă voi afirma că noutatea săptămânii trecute a fost „întâlnirea” (virtuală) dintre Putin și Biden. Ce au discutat anume nu vom ști degrabă, dar cu certitudine s-a vorbit despre Ucraina și despre amenințarea Rusiei de a ataca vecinul său estic. Așa-numitul plan al operațiunilor militare, care chipurile ar fi stat pe masa lui Putin, nu pare să fie luat în serios de marea majoritate a specialiștilor, dar nici suta de mii de militari cu tancuri și cu rachete care trag chiulul grămădiți la frontiera cu Ucraina nu poate fi lăsată fără reacție. Putin se joacă de-a mâța cu șoarecele și se pare că obține ce-și dorește: să fie băgat în seamă și să i se deschidă, pentru Gazpromul drag, gazoductul NordStream-2. Experții ruși numesc asta „somare la dialog” (принуждение к диалогу). Se pare că Putin a reușit și de această dată. Altfel cum am înțelege comunicarea SUA că NordStream 2 va fi închis dacă Rusia va ataca Ucraina în condițiile în care el încă nu funcționează?...

Pe noi această poveste ne privește în cel mai direct mod, dacă e să privim atent peste „planul militar” prezentat presei săptămâna trecută pe care se văd distinct niște săgetuțe roșii (ori roz aprins) dinspre... R. Moldova (mai exact dinspre partea aia care se cheamă „Transnistria”)! S-ar părea că în asemenea condiții conducerea RîMî ar trebui să facă totul pentru ca, în colaborare cu toți partenerii și aliații posibili, să diminueze sau să anuleze acest pericol... Aham... Oare unde au disparut mesajele atât de des folosite acum ceva timp cu „Republica Moldova – furnizor de securitate regională”?

Săptămâna trecută aflam, nu fără stupoare, că firma fostului ministru al Apărării din Republica Moldova, în care fiul său Artiom Pânzari era folosit ca paravan în acte, transporta motorină pentru tehnica de luptă a rușilor din Transnistria!

Tot săptămâna trecută, din surse proprii pe care le consider bine informate, am aflat că duetul inseparabililor POPescu (finul) & POPov (nașul) au rechemat (se întâmpla cu câteva săptămâni în urmă) delegatul Republicii Moldova (atașatul militar), detașat de către Ministerul Apărării în cadrul Ambasadei RM la Bruxelles, responsabil anume de relația cu NATO! (A se considera rechemarea respectivă în paralel cu vizita de nu demult a duetului POP la Moscova). Nu știu dacă Domnul NATO s-a supărat ori ba, dacă e bântuit ori ba de gelozie, dar poate că e mai bine așa: cine ne poate asigura că informațiile transmise de atașatul militar ministerului nu ajung mai departe?...

Altfel, mi-ar place și mie să știu cam ce ar preconiza să facă Chisinaul în cazul în care trupe militare ar ataca Ucraina de pe teritoriul Transnistriei...

„ALEGERI” LA TIRASPOL Corneliu Furculiţă, Zinaida Greceanîi, Bogdan Ţîrdea, Vasile Bolea, Vlad Batrîncea, Fiodor Gagauz au fost să se întâlnească cu o delegație de oficiali ruși veniți să asiste la „alegerile” ilegale care sunt organizate în Transnistria pe 12 decembrie. Ulterior și Igor Dodon a anunțat că s-a văzut cu „oaspeții înalți”. Reiese că ei participă la o ilegalitate? Bineînțeles, nimeni din aceștia nu vor fi „deranjați” de autoritățile de la Chișinău (e prerogativa SIS-ului), care, dacă nu ați uitat, au alte priorități (inclusiv SIS-ul): lupta cu corupția! Apropo, Dodon a revenit la Chișinău, dar parcă au uitat toți de existența lui. Oare nu trebuia el arestat? Vai, nu-s dovezi... Uitam.

CEL MAI POP-ULAR MINISTER Lilian Darii, noul Ambasador al Republicii Moldova la Moscova este vărul drept al Maiei Sandu. Bine, la drept vorbind, Darii nu este proaspăt angajat. Proaspătă e doar numirea. Dar noi deja cunoaștem explicațiile: ce să-i faci dacă nimeni în afară de verișori nu vrea să vină să lucreze la salariile mici de funcționari publici? Poate doar concubinele tinerilor amatori de Tetris, însă ținând cont de lipsa de experiență și de statut de verișoară, ele încă nu pot aspira la funcții de ambasador... Bineînţeles, toate astea sunt practici bune şi nu au nimic în comun cu „corupţia”.

„ALEGERI” LA BĂLŢI Decizia definitivă despre anularea alegerilor primarului de la Bălți a fost luată în noaptea dinspre sâmbătă spre duminică. Evident că mulți dintre orășeni nu au aflat despre anularea scrutinului decât ajungând la secția de vot și s-au întors, bănuiesc foarte bucuroși că s-a făcut dreptate, pe la casele lor. Marcoci, candidatul PAS, cu al treilea scor electoral, s-a retras din cursă. Nu mult după el și Nesterovschi, candidatul PSRM, cu al patrulea scor electoral, s-a retras. Și astfel, un foarte vechi prieten al orașului Bălți (bălțenii știu de ce!), un oarecare Nicolae Chirilciuc, care în primul tur a acumulat tocmai 416 voturi (asta ar fi cam 3-4 blocuri, dacă nu greșesc) va fi contracandidatul lui Grigorişin pentru funcția de primar! Ce să zic? Încrederea bălțenilor în procesele electorale și în valoarea votului lor a atins cote namaivăzute până acum! Iar cine iese învingător la noi atunci când absenteismul bate recorduri se știe...

RĂZGÂNDIM-AŞ ŞI N-AM CUI Ex-ombudsmanul Moloșag pe ultima sută de metri a încercat o piruetă și și-a retras cererea de demisie. Ori cererea ei a fost un act de răzvrătire individuală și nu a fost coordonată cu "centrul", ori a fost, dar informația nu a coborât destul de repede până la infanterie, însă deputații au votat demisia Ntaliei Moloșag. Să fie acesta punctul final al acestui epizod?...

SALARII DUBLATE Cândva demult, pe când eram la liceu, aveam un curs de economie. Și la primele lecții învățam tema „banii”. Nu mai țin minte cu exactitate care anume erau toate carecteristicile banilor, dar pe una o țin minte foarte bine: „banii nu ajung niciodată”. Mitul că salariile mari pot rezolva ceva în lupta cu corupția e o dovadă a inculturii generalizate în materie de economie. Nivel școlar. Nimic altceva. A mări salariile pentru a scăpa de corupție e inutil. Adevărul e că salariile mari pentru demnitarii publici fac aceste posturi mai atractive. Da, poți atrage talente mai ușor, dar nimic altceva. Cea mai discutată noutate a săptămânii a fost intenția parlamentarilor de a dubla salariile judecătorilor Curții Constituționale. 82.000 de lei brut. Problema nu-i că acești demnitari vor primi 4.000 de euro lunar (3.000 net aproximativ), ci discrepanța dintre aceste sume cu salariile celorlalți. Ar mai fi ceva de menționat: în treacăt, deputații și-au mărit și propriile salarii, dar CCM a servit de fumigenă și de această dată. Iar pentru a salva aparențele, Maia Sandu nu a promulgat legea. Adică povestea va continua. Din păcate pentru tot sistemul decizia respectivă seamănă foarte mult cu o elementară recompensă pentru serviciile acordate. Și oricare nu ar fi justificările invocate, e practic imposibil să crezi altceva...

FREE GUADAGNINI! Violonista Alexandra Conunova a lansat o petiție prin care cere suportul comunității pentru ca vioara confiscată de vameșii moldoveni să-i fie întoarsă. Situația devine de-a dreptul absurdă! Da, e clar că artista a comis iregularități cu actele de însoțire ale instrumentului. Dar e la fel de clar că această vioară nu este parte a patrimoniului național şi că pentru moment nu există informație precum că ar fi furată de undeva. Este exact cazul când excesul de pedantism și zel în respectarea procedurii cauzează mult mai mult rău decât o înțelegere amiabilă. Dar cui să-i explici?... Apropo, Ministrul Culturii într-o emisiune recentă vorbea despre acordarea unor titluri (fiindcă acele care există nu sunt suficiente, mdeh) de „ambasadori ai culturii”. Și acestor „amabasadori” el ar avea intenția să le acorde pașapoarte diplomatice! Ei bine, în cazul Alexandrei Conunova el nu are nimic de spus? Ce-ar fi să înceapă anume cu ea? Căci un mai bun ambasador al Republicii Moldova greu găsești. Chiar și fară titlu oficial acordat.

Partager cet article
6 décembre 2021 1 06 /12 /décembre /2021 13:06
"Sărbătoarea nebunilor", caricatură de Chéri Hérouard (1881 - 1961)

"Sărbătoarea nebunilor", caricatură de Chéri Hérouard (1881 - 1961)

Săptămâna trecută românii și-au sărbătorit Ziua Națională. S-ar cuveni că această ediție să fie consacrată în întregime acestui eveniment. Doar în ultimii 10 ani peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut cetățenia României. Cetățenii Republicii Moldova, tradițional, votează cu picioarele. Cel mai rațional și mai valabil vot!

Din păcate, vom abandona aici mesajele de sărbătoare, căci suntem obligați să consacrăm spațiu altor subiecte.

PROXENETUL POPORULUI Săptămâna a început cu o explozie mediatică de proporţii: Eugen Luchianiuc a publicat pe blogul său un material în care a dezvăluit rolul ambiguu al unui oarecare Dumitru Godorog, om influent care s-a oploșit pe lângă avocatul poporului, Natalia Moloșag. Condamnat pentru proxenetism în trecut și fără a fi angajat oficial, susnumitul se comporta ca un veritabil pașă pe lângă ombudsman. Spațiul mediatic a explodat! Cu toată împotrivirea Nataliei Moloșag, ea a fost nevoită să demisioneze. Nu înainte de a se ridiculiza în cadrul unui briefing. Situația e cu atât mai picantă cu cât Moloșag a fost avocata Maiei Sandu, iar Maia Sandu a încercat să nege că o cunoaște! Se vede că ceva s-a stricat în sistemele de filtrare...

CONSILIERUL LUI GAVRILIŢĂ Același blog, al lui Luchianiuc, mai publică un material, de această dată despre consilierul Prim-Ministrului, Natalia Gavriliţă, un oarecare Segiu Cușnir. Chiar dacă nu are un trecut de proxenet la pasiv, traficul de influență și micmaşurile descrise sunt de toată frumusețea. Din păcate, presa nu a preluat informația și „societatea civilă” nu a mai reacționat cu aceeași vehemență. Cred că Eugen s-a cam grăbit. Evenimentele trebuie lăsate să fie digerate. Cu atât mai mult că între timp a detonat o altă bombă, la Nordul republicii.

PAS – SCOS DIN CURSA ELECTORALĂ Fiți pe pace: ați citit corect. Numai că eu nu mă refer la alegerile primarului municipiului Bălți, ci la cele de mai târziu. La viitoarele parlamentare, spre exemplu. Desigur, ceea ce spun e valabil doar pentru scorul electoral al partidului în municipiul Bălți. Cât privește decizia de a o scoate din cursă pe Tauber, vom menționa doar două lucruri. Primul e că nu sintem la primul eveniment de acest gen. Ne vom aduce aminte de eliminările partidului lui Usatîi și acea a lui Năstase din cursa pentru primăria Chişinăului. Tradiții și niciun mister! Numai că actualii au declarat că rup cu tradițiile seculare?! Și al doilea lucru: de fiecare dată formalitățile legale au fost respectate. Dar, vorba aia, toți înţeleg totul și fără prea multe explicații. Dacă e să ne limităm la cazul Tauber, presa locală de la Bălți a descris cu lux de amănunte campania ei electorală, numai că autoritățile nu au reacționat. Totul trebuie făcut la timp. Și echidistant. Câte s-au scris pe timpuri despre campania lui Dodon, spre exemplu... Degeaba! Putem să-l felicităm de pe acum pe tovarășul Grigorişin. Afacerile familiei vor fi protejate! Și de această dată vom face referință la un material publicat de Eugen Luchianiuc. Dacă crede careva că candidatul PAS poate face faţă la Bălți, greșește amarnic. Încă o dovadă a faptului că „centrul” a pierdut definitiv contactul cu regiunile... Pentru moment însă, acei care câştigă politic sunt ŞOR-iceii. Ei organizează deja proteste...

IMBOGĂŢIRI ILICITE LA PACHET Legea cu tragerea la răspundere pentru îmbogăţiri ilicite e foarte comodă. Nu ai cum reproșa ceva faptului că personaje precum Sîrbu sau Iorgu sunt anchetați, dar toți înţeleg că vor fi „deranjați” doar acei care nu sunt „buni”. Definiția de „om bun” însă devine din ce în ce mai puțin evidentă... Ori dimpotrivă: prea evidentă.

LINII ROŞII Lumea vuiește despre așa numitele „linii roșii”. Vuieşte la un alt nivel, desigur, acel geopolitic despre care se tem guvernanţii să vorbească la noi, dar să știți că există unele limite imposibil de depășit și la un nivel mult mai mărunt. Vă mai aduceți aminte de un personaj destul de exotic, diaconul Ghenadie Valuța? Acel care s-a remarcat prin mesaje extrem de agresive homofobe, care a fost filmat maltratând un câine și multe altele. Și uitasem de el, dar săptămâna aceasta aflam că biserica l-a „concediat”. Poți face ce vrei (ceea ce a și făcut Valuţa pâna acum, de ani buni) biserica va tace molcom. Dar iată „asumarea samavolnică a administrării treburilor parohiale” nu se iartă! Afară cu Valuţa!

VICEGUVERNATORI LA BNM Experții (cel puțin din acei pe care-i cunosc eu) afirmă că inflația la sfârsit de an va atinge 14%. Spre deosebire de ceea ce ni se afirmă de la televizor, doar 4 p.p. din acest scor se atribue prețurilor de pe piața mondială. 10% sunt consecința directă a (in)deciziilor BNM și, în special, a faptului că BNM a ezitat să majoreze ratele dobânzilor, iar atunci când le-a majorat a făcut-o timid, ca o fată mare. Una din consecințe a fost că volumul creditelor de consum a explodat. Ce spune Legea Băncii Naționale? Care este prerogativa BNM?... La ce să ne aşteptăm? O să vedem prețurile galopând și în 2022... O depreciere importantă a leului? Va exploda bula? ... Suspans – suspans...

Dar acest paragraf nu este despre tot binele care ne așteaptă, ci despre importanța instituției și deciziilor care sunt luate de către BNM. Parlamentul a votat numirea a doi viceguvernatori: Tatiana Ivanicichina și Arcadie Albul. Despre Albul nu putem spune mare lucru, dar declarația dumisale promite: „Voi avea bun simț în relația cu băncile din Transnistria. Despre furtul miliardului cunosc doar din ceea ce a scris presa”...

Mult mai interesant este însă parcursul Tatianei! Ivanicichina a fost secretar de stat pe timpul lui Armaşu, cât acela a fost Ministru al Finanțelor, dar când a venit Gavriliţă (primul mandat) a fost „rugată” să plece. Armaşu devine Guvernator BNM în decembrie 2018. Ivanicichina a stat pe tuşă o mică perioadă de timp, cât a durat luna de miere între PAS şi PSRM-ul lui Dodon. Apoi Premier a devenit Chicu. Armaşu o numește pe Ivanicichina în funcție de șef la Direcția de Stabilitate Financiară la BNM și o delegă înapoi la Ministerul Finanțelor. Lucru curios, numirea și delegarea au avut loc practic concomitent, în aceeaşi zi! Printre altele, ea nici legal nu ar putea ocupa funcția respectivă, căci legea BNM spune: 10 ani de experiență în sectorul bancar. Dar opinia publică a trecut pe alături de aceste numiri, orbită fiind de o numire cu adevărat apreciabilă.

ŢURCANU LA TELEVIZIUNE Vlad Ţurcanu a fost numit Director general al companiei Teleradio Moldova! Este, fără îndoială, una din cele mai bune noutăți ale săptămânii, dacă nu ale ultimilor luni! Cel puțin, această numire nu poate fi contestată. Ne mulțumim și cu atât.

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămâna o voi trimite vameșilor. Vă mai aduceți aminte de povestea cu vioara Alexandrei Conunova? Apoi să știți că celebra violonistă așa și nu și-a recuperat instrumentul! Tupeul și prostia autorităților din Republica Moldova nu are limite. Repet ce am mai spus acum câteva saptamâni: există textul legii și există spiritul legii. Când nu-i minte, ai texte. Uneori textele sunt un bun paratrăsnet împotriva prostiei. Textele bine scrise, bineînţeles. Alteori, ca în cazul cu această vioară, ele produc ravagii. Fiindcă minte şi obraz nu-i, de aia!

Ce ziceți, tumultuoasă săptămână, nu-i așa?

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher