„Cred că trebuie să reînvățăm speranța. Cel mai îngrijorător lucru pe care îl văd în jurul meu este pierderea speranței, oamenii fiind debusolați și lipsiți de orizont. Aceasta e latura cu adevărat malignă a crizei prin care trecem, fiindcă lovește în resortul intim de rezistență umană.”

Jean d’Omesson, România Literară, 2010

Bizară a mai fost săptămâna care a trecut… Paleta emotivă (căci un comentator care se respectă pe emoții se bazează, iar ceea ce fac eu aici nu ține de „expertiză”, am repetat de multiple ori, ci pe o gamă de sentimente care-mi sunt provocate de actualitățile din R. Moldova) a fost una mai vastă ca nciodată... De la râs hilar până la o tristețe profundă. Și cum să le îmbini pe toate într-un singur text fără a cădea în absurditate și fără a te asemui unui post de radio sau televiziune care, după ce anunță (drept exemplu) o mare nenorocire care se soldează uneori cu zeci și zeci de victime, te năucește, fără nicio tranziție nimic, cu un spot publicitar ce te îndeamnă cu o voce zglobie, plină de fericire: „Oferă-i iubitei tale chiloți cu dantele! Viața e frumoasă, și merită trăită din plin!”...

Totuși dacă ar fi să găsesc un fundal emotiv pentru această săptămână ar fi unul de o imensă tristețe. Patru mari personalități au dispărut în această săptămână: Regele Mihai, Jean d’Ormesson, Johnny Hallyday și Alexandru Moşanu, oricât de caraghios nu ar fi apariția lor în același șir... 

Jean d’Ormesson a fost unul din stâlpii intelectualității în Franța. Unul din „nemuritori”, membru al Academiei franceze. E oarecum trist când se sting asemenea faruri pentru o întreagă societate... Ultima dată când am avut cam același sentiment a fost la dispariția lui Umberto Eco...

Despre Johny ce pot spune? A fost un idol în Franța. Că să înțelegeți mai bine, asta cum ar fi să moară Pugaciova în Rusia... Apropo, pe când eram student aveam o casetă video cu cântece franțuzești. Pe acea casetă era și „On a tous quelque chose en nous de Tennessee”...

Tocmai acum, joi seara, citesc că a plecat şi Alexandru Moşanu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990 și 1998 ce a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie1990 – 2 februarie1993. Era Parlamentul speranţelor noastre...

Cât privește Regele Mihai... Pentru prima dată am auzit despre el de la bunei. Nici de bine, nici de rău. Pentru ei era un fel de jalon temporal. „Pe vremea lui Mihai”... Apoi s-a mai creat o firavă conecţiune afectivă: am fost cununat și mi-am botezat primul copil în Catedrala Sf. Constantin și Elena de la Bălți, care a fost sfinţită în prezența tânărului rege... Eu nu l-am văzut niciodată. Și nici monarhist nu sunt. La drept vorbind, întotdeauna am simțit un fel de disconfort cognitiv de la conștientizarea faptului că Regele Mihai mai este în viață. Parcă nu se lega realitatea noastră și existența lui, oarecum paralelă, parcă se derulau două timpuri odată... Nu este despre Mihai ceea ce zic, ci despre noi. Ceea ce m-a minunat întotdeauna este că absolut toți acei care l-au întâlnit vreodată, chiar și cei mai înverșunați republicani, revoluționari, non-conformiști, etc. au fost cuceriți de personalitatea lui. Avea ceva omul ăsta de-i vrăjea pe toți. Un roialist ar zice că era harul lui Dumnezeu... Noi vom constata faptul. Dumnezeu să te odihnească în pace, Măria Ta, și... iartă-ne, căci nu știm...

COMUNIŞTII REFUZĂ COMEMORAREA UNUI EROU AL VICTORIEI La propunerea lui Mihai Ghimpu deputații moldoveni au ținut un minut de reculegere în memoria Regelui Mihai. Toate fracțiunile au onorat acest moment în afară de deputații PCRM. Ar trebui cineva să le amintească că Regele Mihai a fost decorat de către URSS cu cea mai înaltă distincție militară sovietică, "Ordinul Victoriei". («За мужественный акт решительного поворота политики Румынии в сторону разрыва с гитлеровской Германией и союза с Объединёнными Нациями в момент, когда ещё не определилось ясно поражение Германии»). Doar 16 persoane au fost decorate de tot, dintre care doar 5 străini. Dacă tot cad în extaz de 9 mai, cum de îndrăznesc să disconsidere un erou al Victoriei?!

IPOCRIZII De Ziua României, deputata liberală Alina Zotea a ținut să-i felicite prin intermediul unui poster pe socialiștii Ala Dolinţă, Ghedadi Mitriuc, Radu Mudreac, Corneliu Furculiță, Anatolie Labuneţ și Andrei Lebedinski, cetățeni români cu acte în ordine, care bineînțeles nici gând nu au să renunțe la ea, chiar dacă unul din ai lor, Sergiu Groza, rupe demonstrativ pliante dedicate acestei sărbători. Ipocrizia socialiștilor este desigur condamnabilă, dar vom reveni la „ai noștri”: foștii liberali Iurie Dârda și Artur Gutium, dar și democratul Victor Mândru au lipsit de la ședința Comisiei parlamentare pentru mediu și dezvoltare regională și proiectul introducerii în Constituție a limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova a primit un aviz negativ... Impotriva acestei modificări au fost socialiștii, Radu Mudreac – cetățean român!, Petru Corduneanu, Eduard Smirnov și democratul Damian Caraseni. Uite-așa stăm noi cu jocurile de-a România...

LEGEA ANTI-PROPAGANDĂ Fără îndoială este una din cele mai importante noutăți ale săptămânii. Legea menită să combată propaganda putinistă a fost votată în parlament! E posibil să asistăm în curând la o a doua suspendare temporară a lui Dodon! Iar dacă e să fim mai serioși, atunci voi fi nevoit să constat că legea e buna, dar îmi pare insuficientă. Căci televiziunile românești așa și nu vor fi difuzate pe teritoriul Republicii Moldova...

28 PENTRU 100! Săptămâna trecută a fost publicat documentul oficial cu cele 28 de condiții pentru ca finanțarea de 100 de milioane din partea UE să fie deblocată. Nu voi reveni inutil asupra lor în detaliu, voi menționa doar că m-a bucurat să regăsesc în text elemente sociale pe lângă angajamente economice și financiare sau care țin de ameliorarea administrației publice, combaterea corupției. Și încă ceva, poate cel mai important: țin să salut călduros presa profesionistă, liberă și independentă din R. Moldova. Să lăsăm totul pe seama lipsei cronice de profesionism... Luni de-a rândul am fost bombardați cu articole și comentarii ale experților de tot soiul precum că UE ar fi impus Chișinăului condiții privitor la modificarea sistemului electoral și revendicări politice. Ei bine, eu am căutat insistent și nu am găsit nicio ocurență, nicio referință, nici la Comisia de la Veneția, nici la sistemul electoral, nici la oricare altă revendicare „politică”... Cu toate acestea, în chiar ziua publicării textlui, citeam materiale care vorbeau despre asta. Mai finuț, dragii mei, mai finuț și mai isteț s-ar cuveni... „Mai deștept” parcă mi-ar fi oarecum să zic. Iar de „rea intenţie” nici nu poate fi vorba, nu-i așa?

RUŞII ÎL CAUTĂA PE PLAHA Plahotniuc se află zilele astea într-un turneu internațional. A fost pe la Bruxelles și apou a plecat în SUA. Are treabă omul, ce să zic? Încearcă să-i convingă pe toți că el e omul, nu altcineva. E și firesc, vin alegerile... Dar cel mai mult m-au amuzat rușii care au anunțat, prin intermediul celor mai importante media că Vlad Plahotniuc a fost dat în căutare! Vom trece peste faptul că numele lui în fișierele Interpol încă nu a apărut. Cel mai hilar este că decizia respectivă a fost luată de o judecătorie trist celebră: „Basmanîi sud”. Khodorkovski, Dadin, Serebrennikov – iată doar câteva din procesele care au dus faima sistemului judecătoresc clientelist din Rusia. Există chiar și o expresie consacrată la ei: „Basmannoe pravosudie”. Eu zic că rușii nu puteau să-i facă lui Plahotniuc o mai bună publicitate decât atât. Și încă ceva: acum devin mai clare și declarațiile lui Proca...

Ar mai fi câte ceva să vă spun: despre ancheta împotriva lui Dodon și Greceanîi deschisă în urma unui denunț (vă scriam despre el acum câteva săptămâni), despre amânarea deciziei referitoare la Dedeman, despre cum continuă România să finanțeze instituțiile sociale din Republica Moldova... Despre Saakashvili poate tot ar fi curios să vorbim. Dar ajunge!

Vreau să termin pe o notă pozitivă. Mai multe chiar: duminică, realizatorul moldovean Igor Cobâleanschi participă cu filmul său „Afacerea Est” la Festivalul de film românesc de la Paris alături de cei mai mari realizatori români. La Chișinău va fi montată „Bohema” lui Puccini. Îmi pare un eveniment semnificativ pentru a fi trecut cu vederea. Și desigur vom menționa faptul că Mărțișorul a devenit în această săptămână parte a patrimoniului mondial UNESCO!

Cam atât. Vom pune punct aici nu înainte de a trimite cireşica de pe tort direct la primăria oraşului Chişinău! Pentru povestea cu bradul au meritat-o din plin! Hilar! Eu zic că Igor Cobâleanschi ar putea lua Oscar-ul dacă ar ecraniza întreaga epopee!

Săptămâna mediatică care a trecut a fost indiscutabil umbrită, poluată, dacă doriți, de către referendumul din Chișinău împotriva primarului ales, dar suspendat, Dorin Chirtoacă. Vom reveni puțin mai târziu la el, dar aș vrea să încep cu știri mai luminoase și poate nu mai puțin importante:

GAUDEAMUS IGITUR! La București are loc în chiar aceste zile ediția cu numărul 24 a Târgului Internațional Gaudeamus – Carte de invăţătură. Este unul din cele mai mari târguri de carte românească la care participă edituri (precum ARC sau Cartier) și autori din Republica Moldova. Din păcate, presa de la noi nu prea a vorbit despre el, darămite să mai trimită corespondenți la fața locului sau să facă reportaje... Trebuie să constatăm că de la Cantemir încoace aceiași am rămas: „Moldovenii nu numai că nu iubesc învăţătura, dar aproape toţi o urăsc. Nici măcar numele ştiinţelor şi artelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că învăţaţii nu pot fi cu mintea întreagă în aşa măsură încât, atunci când vor să laude ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învăţătură...“

100 DE MILIOANE DE LA UE Joi a devenit oficial: europenii ne vor acorda în 2018 banii promiși! 40 din 100 vor fi bani gratuiți. (Apropo, Comisarul european pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă, Pierre Moscovici, care a semnat acordul, are, din câte ştiu, origini basarabene). Eu unul nu aveam mari dubii, am mai spus-o și anterior: în condițiile actuale UE nu poate face altfel. Din păcate, şi oficialii de la Chişinău înţeleg acest lucru. Chestia cu condiţionările e doar un joc... Dar am să vă atrag atenția asupra unui alt fapt: 100 mln este echivalentul banilor trimiși în țară LUNAR de către emigrați! Și asta doar prin canale legale, controlabile...

100%: VICTORIE PENTRU BT BNM a acordat autorizația pentru Banca Tranislvania să procure totalitatea acțiunilor Victoriabank. Vom reaminti doar că BT este banca Nr. 3 în România și unul din acționarii principali ai băncii este BERD.

PODURI! Se pare că vom mai avea un pod peste Prut! Și nu unul din flori, ci cât se poate de real! El va reuni Leova din R. Moldova și Bumbata din România. Împreună cu venirea BT, cu investițiile în domeniul energetic, aceste proiecte marchează cu adevărat o tendință și o schimbare de paradigmă! Mă gândesc cu bucurie la toate astea, dar prea lent se întâmplă, prea lent... Iar timp aproape nu a rămas...

Acum să trecem și la cele mai nebune, și vom începe chiar cu el, cu referendumul de duminica trecută care, după cum o știți și fără mine, a eșuat lamentabil : doar 17% din alegători s-au prezentat la urne. Redus până la urmă la o bătălie a PSRM-ului contra PL-ului, acest scor i-a bucurat pe foarte mulți. Și pe bună dreptate: este prima înfrângere de proporție a forțelor pro-cremliniste și a PSRM-ului în mod special. Chiar dacă procentele nu spun mare lucru în acest caz, până și numărul celor care au votat e semnificativ mai mic față de numărul celor care au votat pentru Dodon în turul 2 la prezidențiale. Cu toate acestea eu nu aș considera acest exercițiu drept o victorie. A fost doar o înfrângere a socialiștilor. Nimeni nu a câștigat nimic, asta desigur dacă nu considerăm orice eșec al PSRM-istilor drept un succes, ceea ce îmi pare a fi o eroare. Nu este nici măcar un semn că alegătorii capitalei ar fi devenit profund europeni peste noapte.

Iată cum înțeleg eu rezultatele: alegătorii elementar nu consideră PSRM-ul decât drept în calitate de forță geopolitică, incapabili să facă și altceva, să gestioneze un oraș, de exemplu. Dacă adoptăm această grilă de lectură, care, în opinia mea, este unica valabilă, atunci prilej pentru mare bucurie nu prea există... Rezultatele scrutinului pot fi chiar destul de periculoase, dacă acceptăm drept credibile declarațiile jubilatorii care au venit, în mod special, din partea partidelor. Riscul major ar fi să ne culcăm pe-o ureche, după cum ne este obișnuința (am demonstrat-o cu brio după 2010), și să uităm că alegerile din 2018 vor fi în primul rând geopolitice, iar peste un an, dacă nu se produc schimbări majore, PSRM-ul va fi în apele lui, îşi va acorda din nou discursul cu canalele ruseşti propagandistice și nu va fi penalizat de ambiguitatea unui scrutin local. Cu atât mai mult acest lucru este periculos în noua configurație electorală. La parlamentare prezența la vot nu va mai conta deloc, iar candidatul unui partid minoritar, dar consolidat și cu electorat disciplinat, poate lesne fi ales într-o circumscripție uninominală.

8 DIN 10! În aceeași zi cu referendumul de la Chișinău, în 10 localități au avut loc alegeri ale primarului. În 8 din 10 candidații PD-iști au învins din primul tur. În celelate 2 va fi organizat al doilea tur, dar și acolo candidații PD au ieșit primii. Uite-așa un mini-test pentru 2018. Dar va funcționa oare la scară mai largă?.. Totuși un sat nu ți-e o circumscripție...

PRIMĂRIE FĂRĂ e-MAIL Între timp, Silvia Radu se instalează gospodăros la primărie. (ex)-Primarul Chirtoacă poate desigur plânge la televiziuni și striga a complot, dar aflăm lucruri absolut bizaroide. Spre exemplu, funcționarii de la primărie nu utilizează o adresă e-mail oficială! Nu știu, dar e amatorism total! Și nu se referă doar la primărie: iată eu mă întreb, dar SIS-ul ce face? Nu este oare securitatea informaţională a statului o obligație? Câte din aceste adrese erau pe @mail.ru sau @rambler.ru sau ce-o mai fi acolo? Și ce fel de informații au fost transmise prin aceste e-mailuri?...

RE-RE-REFERENDUM! Referedumopatia se pare că este contagioasă. În ultima vreme numai despre referendumuri se vorbește. Referendum pentru extinderea împuternicirilor prezidențiale, pentru anularea sistemul mixt de vot. Dă-i cu referendumuri, frate! Eu vreau un referendum pentru anularea consecințelor referendumurilor! Iar dacă e să fim mai serioși, am să vă reamintesc că noi am mai avut un referendum în 2010. Eșuat și acela. Și câte se vor face vor tot eșua. Uite-așa am eu o convingere: aproape aritmetică. Sau demografică.

REŞETNICOV PENTRU LIMBA ROMÂNĂ? Și Artur Reşetnicov a votat în comisia parlamentară pentru Limba română! Cu așa apărători precum dumnealui sau Diacov, te pomenești cu proiectul votat și în Parlament. Dar aici ar trebui să fim atenți: nu-i exclus ca acești indivizi să facă tot posibilul ca proiectul să ajungă în Parlament pentru a-l trânti de pământ mai bine, cu mult zgomot şi în văzul tuturor. Vom urmări atent...

SHOR NU ŞTIE ROMÂNA Știți de ce nu stă Shor la răcoare? Fiindcă pretinde că nu știe româna! Adică asta ar fi explicația oficială. Cică e discriminare și se așteaptă ca dosarul să-i fie tradus în rusă... Uite-așa efecte au politicile lingvistice din R. Moldova...

1 MILION PENTRU TRAININGURI Poate nu înţeleg eu ceva sau înţeleg greşit, dar pentru mine fraza respectivă „În cadrul proiectului, vor fi implicați aproximativ 30 de experți din Italia care vor activa în strânsă cooperare cu experții moldoveni. Metodele de lucru vor fi bazate pe dialog continuu, consolidarea capacităților și abilitarea instituțiilor din Republica Moldova prin revizuirea cadrului legislativ, dezvoltarea programelor educaționale, vizite de studiu, stagii la instituțiile italiene, seminare, ateliere de lucru, training-uri, instruire la locul de muncă și dezvoltarea de proiecte-pilot. Principalii beneficiari direcți ai proiectului sunt Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova și instituțiile sale conexe.” nu înseamnă altceva decât distracţii pe bani publici. Banii cică sunt daţi de UE pentru proiectul „Suport pentru promovarea patrimoniului cultural în Republica Moldova prin păstrarea și protecția acestuia”. Să dea Domnul să greşesc.

DE CE AVEM CLOZETURILE ÎN FUNDUL GRĂDINII? CNA revine în forță! 9 persoane, printre care primari, funcţionari ai Fondului Ecologic și agenți economici au fost reţinuţi. În linii mari, schema era următoarea: se organizau licitații în primării privind construcția sistemelor de canalizare și a stațiilor de epurare. Concursul era câștigat de același agent economic contra unui „otkat” de 5%. Banii erau încasați, iar lucrările așa și nu demarau... Toate bune: schema a fost dejucată, infractorii – arestați... Dar iată canalizări și stații de epurare cum n-au fost așa și nu-s...

NU SE MAI POATE! Un grup de cetățeni ruși au fost trimiși înapoi la Moscova direct de la aeroport. Erau invitații lui Renato Usatîi la un pretins „Forum de afaceri din Bălti”. Numai că printre acești invitați nu era niciun singur „om de afaceri”! Doar funcționari de stat ruşi! Afaceri, ziceți?...

DODONIADA:

FILMUL LUI DODON S-A TERMINAT? Mai multe persoane și asociații din România care s-au regăsit în trilogia propagandistică a lui Dodon despre care v-am povestit săptămâna trecută au declarat că li s-a încălcat dreptul la imagine și că ei nu și-au dat acordul pentru a apare în film. Ei, de fapt, nici nu știau că sunt filmați pentru acest film! Ce va urma încă nu știm, dar se prea poate că trilogia despre istoria Moldovei să se termine după doar primul epizod.

DODON SE DISTREAZĂ În chiar duminica referendumului, Dodon se distra ca un golan la reședința din Condriţa în compania unui deputat rus, un oarecare Oleg Paholkov. Au tăiat porc, au băut, s-au luat la întrecere cu ATV-urile... Pe bani publici. Iar un cor bisericesc (de la Mănăstirea Curchi) le-a cântat imnul Rusiei direct lângă poloboace. În aceste filmulețe îl putem vedea pe Dodon-veritabilul. Nici nu am fi aflat nimic dacă nu băga ortacul său rus filmulețele pe FB. Că e profund dezgustător e una. Dar eu sunt curios: oare soția lui Dodon știe ce face ăla la Condrită?...

Cam atât. Ne vom lua rămas bun, dragii mei, dar nu înainte de a trimite tradiţionala cireşică de pe tort. În această săptămână voi avea nevoie de o livadă întreagă, căci mi-ar place să le trimit câte una fiecărui alegător socialist care a votat la referendum „împotrivă” crezând ca votează împotriva lui Chirtoacă. Asta e, tovarăși, trebuie să învățați româna! Măcar pentru ca să-l puteți revoca pe Chirtoacă la referendum. Sau pentru a primi un buletin de vot, care tot în română este și nu în moldovenească. Întrebați-l pe Dodon, el știe.

De-a lungul timpului, din momentul în care s-a propus modificarea sistemului electoral în Republica Moldova, m-am pronunţat împotriva ei. Iată aici doar o mostră, de la emisiunea Alb&Negru (puteţi vedea un fragment specific aici) de astă vară.

Acum pare-se că s-a bătut totul în cuie și rezultatul la care s-a ajuns este strigător la cer prin prin absurditatea lui. A da vina însă doar pe comisia care a desenat circumscripțiile ar fi o eroare, deşi… Despre argumentele domnului Ostaf am scris deja în comentariile săptămanii pe Deschide.md, nu doresc să revin. Luni, ne-a năucit deja şi preşedintele acelei comisii în persoană, dl. Iurie Ciocan: “Teoria și standardele propuse de Comisia de la Veneția, de Consiliul Europei spun în felul următor: „Circumscripțiile uninominale reprezintă anumite teritorii, pentru a da reprezentare politică acestor teritorii”. Așa am făcut noi și cu circumscripțiile în afara țării. Noi am dat reprezentare teritoriilor – la vest de Republica Moldova, la est de Republica Moldova, pe teritoriul Euroasiei și în SUA, și Canada.” La acest argument-beton eu am o întrebare: dar de ce un teritoriu într-atât de vast precum Africa nu a primit circumscripție? Dar Antarctica? Unde să voteze cămilele din Sahara și pinguinii?...

Dar să lăsăm comisia, căci absurdul din Parlament a venit... Am zis și mai repet și aici: toate sistemele electorale – proporţional, uninominal sau o corcitură precum acel mixt – își au dreptul la viață și pot funcționa destul de bine. Totul e o chestie de logică în care să nu se devieze de la un principiu fundamental: reprezentativitate și respectul mandatului acordat. În cazul sistemului proporțional problema Republicii Moldova nu ținea atât de modul în care erau aleși deputații, cât de respectul mandatului. Alegătorul alegea un partid. Numai că mandatul deputatului nu era unul corespunzător, legat de partid, respectiv de votul alegătorului, ci era unul moștenit de pe timpurile când aveam uninominale... Pentru a-l face mai coerent, era suficientă o simplă regulă: dacă deputatul ieșea din partid, trebuia să-și depună și mandatul de deputat, iar partidul să aducă o altă persoană de pe liste în Parlament... Această simplă regulă are și dezavantaje, dar nu acesta este subiectul articolului și nu intenționez să discut ceva ipotetic. Eu unul sunt adeptul unui sistem uninominal, însă am recunoscut din start că o modificare a sistemului electoral ar fi una prea anevoioasă și tehnic extrem de dificil de realizat, practic imposibil în condițiile de astăzi...

Parlamentul a decis altfel. Legea adoptată nu lăsa din start o mare marjă de manevre pentru comisia responsabilă să delimiteze circumscripțiile. Două prevederi din această lege fac ca noul sistem de vot să fie unul totalmente deconectat de realitate și reduce considerabil nivelul de reprezentativitate democratică în parlament: votul în doar un singur tur și delimitarea (prin lege!) dimensiunii unei circumscripții... Să le vedem:

Votul în doar un singur tur: Voi folosi o mică parabolă pentru a descrie cât de aberantă este această prevedere. Să presupunem că într-o circumscripție oarecare există aproximativ 15% din populație care preferă mămăliga și 85% care o detestă și consumă doar pâine. Numai ca mămăligă există doar de un singur fel, iar pâine – câtă vrei. Printre acei 85% sunt iubitori de pâine de secară, de franzeluţe, de baghete franțuzești, de turte, de pâine albă și puhavă coaptă la cuptor ca la bunica, de pâine cu cereale, ș.a.m.d. Și iată că la alegeri se prezintă un candidat care propune mămăligă și vreo zece care propun fiecare felul său de pâine. Dacă e să presupunem că toate felurile de pâine sunt gustoase, voturile s-ar dispersa aproximativ egal. 85/10 = 8,5. Într-un asemenea sistem iubitorii de mămăligă, net minoritari, dar care sunt 15%, câștigă! Asta zic și eu reprezentativitate! Desigur, iubitorii de pâine ar putea anticipa și face coaliții înainte de alegeri, dar... oare acesta este scopul unui sistem democratic? Vă las să transpuneţi această parabolă inocentă în peisajul politic din R. Moldova...

Delimitarea (prin lege) a circumscripţiilor: Parlamentul a decis din start: o circumscripție va include 50 – 60 de mii de alegători. Punct. La prima vedere, nimic deosebit. Cu toate acestea, detaliul respectiv a avut o bătaie lungă și însemna din start imposibilitatea de a atribui circumscripții în străinătate. Într-un sistem de vot proporțional localizarea alegătorului nu are importanță decât pentru a prevedea numărul de birouri de vot necesare. Ceea ce contează cu adevărat este faptul ca alegătorul să-și poată exprima opinia și să n-o facă dublu, adică să nu trișeze. S-au cheltuit bani enormi pentru ca sitemul, an după an, să se adapteze acestor imperative. Înregistrare electronică, deschidere de birouri de vot în străinătate, etc., etc... Toate astea nu mai au nicio valoare astăzi, ori una relativ mică. Într-un sistem proporțional nici barem felul în care sunt alcătuite listele electorale nu contează chiar într-atât de mult. Importante sunt voturile valabil exprimate și posibiliatea de a vota. Ei bine, sistemul pe circumscripții e cu totul altă mâncare de pește! Sistemul uninominal (sau mixt) presupune o domiciliere strictă a alegătorului la o circumscripție anume. În baza acestor „domicilieri” se fac circumscripţii şi ele au incidenţă directă asupra reprezentativităţii! S-a vorbit de-a lungul anilor despre listele electorale și calitatea lor dubioasă... CEC-ul a zis întotdeauna că totul e în regulă, dar aceste discuții au fost oarecum tangențiale căci, repet, nu este un factor determinant pentru rezulatatele scrutinului într-un sistem proporțional. Dacă alegătorul X este înscris undeva pe o listă în Prăpădiții de Jos, iar el votează la New York, acest lucru este oarecum secundar... Bine, el va crea doar o cifră umflată a absenteismului, dar cu incidență limitată asupra repartiției mandatelor și reprezentativității...

Într-un sistem pe circumscripții, însă lucrurile nu se mai prezintă la fel! Alegătorul X, teoretic, ar trebui să voteze la Prăpădiţii de Jos, căci automat a fost domiciliat conform listelor existente astăzi. Și circumscripțiile au fost calculate în funcție de această „domicilere” și... în limitele legii adoptate. Parlamentarii au ignorat totalmente structura demografică a țării și numărul considerabil al emigraților! Deliberat? Întrebarea rămâne deschisă...

Domicilierea alegătorilor este un proces anevoios. El necesită timp, comunicare eficientă și... cultură democratică de înalt nivel la alegători. În Franța, spre exemplu, fiecare alegător are un Carnet de alegător pe care scrie clar circumscripția din care face parte. În ziua alegerilor nu poți vota decât la biroul de vot indicat. Desigur, sunt prevăzute sisteme (precum votul prin procură sau votul prin corespondență) care ar putea palia o eventuală absență... Alegătorul poate să-și schimbe domicilierea electorală în cazul în care își schimbă reședința prezentându-se la noua primărie la „biroul alegerilor”. Și nu o poate face, pentru alegerile din anul Y+1 (să zicem 2018), decât până pe 31 decembrie ale anului Y (31/12/2017 pentru 2018). Este oare transpozabil un asemenea sistem și pentru R. Moldova? Complicat de spus. În primul rând fiindcă avem o rată a emigrației extrem de înaltă. Apoi, mai avem o cultură democratică practic inexistentă, subminată ani de-a rândul de nerespectarea mandatului în sistemul actual... Dacă și am presupune că s-ar putea face ceva, atunci acest lucru ar necesita timp și eforturi, inclusiv financiare, considerabile...

Cele spuse mai sus mă fac să cred că noul sistem de vot va fi mult mai puțin reprezentativ (a se citi „democratic”), avantajează net „iubitorii de mămăligă” și diluează enorm de mult (aproape în jumătate) ponderea emigraților în procesele democratice din Republica Moldova.

Dacă doriți să vă jucați de-a anticiparea, e relativ simplu: pentru 50 de deputați aplicați rezultatele unui sondaj cât de cât credibil. Pentru ceilalți – considerați că majoritatea covârșitoare vor fi mămăligari... Uite-așa o democrație avem astăzi, Domnii mei... Dar mai rămâne un an. Multe se mai pot întâmpla...

P.S.: Fiind și eu un iubitor de mămăligă (în proporție de 15%, căci altfel consum pâine) țin neapărat să-mi cer scuze față de fanii acestui produs culinar autohton. Exemplul respectiv nu a fost folosit cu intenția de a jigni pe careva.

Există săptămâni în care ierarhia importanței evenimentelor este foarte ușor de stabilit. Îmi plac așa săptămâni căci îmi necesită mai puține eforturi pentru a vă scrie. Acele șapte zile care s-au scurs de vinerea trecută au fost anume din acestea. Trei evenimente mi-au părut cu adevărat importante. Despre ele vă voi scrie ceva mai amănunțit:

EMIGRAŢII NU MAI CONTEAZĂ Fără îndoială, este cea mai importantă noutate a săptămânii, dacă nu a anului! Căci nu poate exista nimic mai important într-o țară decât procesele care țin de democrație. Guvernul a hotărât : în străinătate nu vor fi decât 3 circumscripții : 1 pentru Uniunea Vamală și două pentru normalitate… Transnistria, vă amintesc, va avea și ea 2 circumscripții. Deci, dacă e să acceptăm logica guvernului (căci el a votat până la urmă, nu comisia) regiunile în care autoritățile Republicii Moldova nu controlează nimic, în care se știe clar că procesele normale democratice nu funcționează, vor beneficia de trei circumscripții. Exact atâtea câte vor fi deschise în acele țări cu tradiții seculare democratice în care au votat peste o sută de mii de cetățeni la prezidențiale și în care alte câteva mii (numărul lor așa și va rămâne o necunoscută) aşa şi nu au putut vota. Argumentele PromoLex care propuneau 6 circumscripții pentru străinătate nu au fost auzite, or aceste argumente au fost cele mai raționale din toate câte au fost expuse. Opoziția „oficială” a fost patetică, ca și inexistentă în acest proces fundamental; iar argumentele oficialilor sunt într-atât de ușor de bătut, încât mă plictisesc s-o mai fac... Doar un exemplu: îl citez pe Ostaf: „În general doar 12 țări din lume din peste 180, adică mai puțin de 10% din lume și doar 5% din Europa, creează circumscripțiile electorale dedicate votanților care se află în afara teritoriului țării”. Bineînțeles, domnul expert Ostaf, care a și propus 3 circumscripții pentru străinătate, uită să menționeze în interviu în care tranșă procentuală se situează Republica Moldova la categoria proporției cetățenilor emigrați... La drept vorbind, toată această poveste cu modificarea sistemului electoral e o mare farsă. Sistemul respectiv, cu circumscripții desenate în așa fel încât avantajează net opțiunea pro rusă; cu un singur tur, în condițiile în care opțiunea antieuropeană este concentrată în partidul lui Dodon, iar cea proeuropeană este relativ dispersată (tradițional, aș zice), este un covor roșu așternut pentru PSRM... Sunt conștient însă că a mai rămas un an întreg până la scrutin, perioadă în care se pot întâmpla multe. Nu-i exclus ca peste câteva luni să zâmbesc condescendent la relectura acestui text. Ceea ce nu exclude faptul că felul în care a fost modificat sistemul electoral a fost scandalos, iar acesta la care s-a ajuns este unul mult mai puțin reprezentativ în varianta lui actuală...

UNION FENOSA SE CONECTEAZĂ LA PRIMĂRIE Eu nu știu dacă Silvia Radu este omul lui Plahotniuc ori ba. La urma urmelor acest lucru nu contează chiar într-atât de mult. Eu unul aș fi preferat să rămână Grozavu pe post de primar interimar. Să fie lăsat să lucreze fără „tutela” primarului și a partidului. Îmi veți spune că după scandalul cu parcările nu mai era posibil și probabil voi fi de acord. Numai că totul e o chestie de comparație. Niciodată nu voi accepta ca afaceriștii să vină în funcții politice. Filosofii – să conducă, armata – să apere, afaceriștii – să producă. Și nicidecum altfel. O fi Radu omul „holdingului”, pe care putem să-l înjurăm oricât, dar să nu uităm că principalii responsabili de ceea ce se întâmplă în primărie este PL-ul și oamenii dubioși pe care i-au intrat în primărie. Și să nu uităm nici de CMC, în care clocotesc interese, dar care reușește de fiecare dată să rămână în umbră...

BT ÎN MOLDOVA Nu, de această dată nu vorbim de tancuri sovietice... Banca Transilvania, una din cele mai importante bănci din România (a treia, de fapt), având-o drept unul din acționarii principali pe BERD, intenţionează să cumpere 39% din acțiunile Victoriabank! Dacă se realizează acest proiect și dacă mai intră și companiile din domeniul energetic pe piața din R. Moldova, peisajul economic se va schimba substanțial. Mai rămâne să rezolvăm o dată și pentru totdeauna chestia cu dependența atavică a unor exportatori de piața rusă... Dar aici cred că președintele Dodon știe multe: teamă mi-e că nu atât vectorul geopolitic al țării îl interesează, cât vectorul fluxurilor roadelor țării... Căci nimic nu e apărat mai vehement în această țară decât interesele economice...

Să trecem acum la evenimente importante, dar mai mărunte:

CRISTINA ŢĂRNĂ DE LA CNA Mi-a plăcut interviul cu Cristina Țărnă. Din păcate, au rămas prea multe nespuse, chestie care mă enervează la culme în interviurile moldovenilor. Toți au de spus câte ceva, dar nimeni nimic nu spune. „Toate la timpul lor”. Păcat că acest timp nu vine niciodată. Dar câte ceva totuși am aflat. Despre Gofman, de exemplu.

O ORĂ DE RÂS CU PROCA Despre tămbălăul în jurul declarațiilor unui ucigaș nu aș avea altceva de zis decât faptul că am demonstrat că suntem o țară jalnică. Iar despre interviu nu am decât un video să vă recomand: cred că după vizionarea lui multe vor deveni mai clare...

DCFTA FUNCŢIONEAZĂ Da, exporturile spre UE au crescut, trecând de 60%. E bună această tendinţă. Dar era loc pentru mult mai bine.

FMI ZICE CĂ-I BINE Şi FMI-ul zice că-i bine. Să le dăm crezare. Noi vom mai aştepta şi să-l vedem acest bine.

MILIARDUL VINE ACASĂ Mai mult de trei sute de milioane ($) au trimis emigrații acasă în ultimul trimestru. Iată că vine, el, miliardul la loc. Băncile sunt fericite, FMI-ul-la fel. Moldovenii așteaptă s-o vadă, această fericire.

BANI GREI IMPOTRIVA LUI CHIRTOACĂ Promo-Lex a calculat și zice că PSRM-ul cheltuie mai mult pentru a-l învinge pe Chirtoaca decât declară. Bani grei... De unde au socialiștii bani nu pare să știe nimeni, deși în acelaşi timp nu e mare secret... Dar bani sunt: moldovenii trimit destui. Dar ei nu trimit bani lui Dodon.

UE ÎN TOP Conform unui sondaj recent publicat (american) UE ar fi din nou preferată faţă de Uniunea Vamală. Sper să fie adevărat acesta american si nu acel moldovean publicat cu câteva zile mai devreme, ceva mai pesimist...

ÎNFRĂŢIRI Că se înfrățește Soroca cu Buzău, nu mă miră. Dar când am citit că se înfrățește cu Botoșani ditamai orașul Bălți, am rămas „patret”! Asta zic și eu! Este o vorbă la noi: „Frate cu frate, dar brânza-i pe bani”. Aici cum ar fi mai potrivit? Ce ziceți de „Duşman cu dușman, dar pe bani și românu-i frate!”.

DODON LA PAPA După vizita lui Dodon la Papa de la Roma, Vladimir și cu Marchel ar trebui să-l excomunieze și să-l blesteme pe președinte care și-a spurcat sufletul la păgânii iștia de gayropeni...

Cam atât. Punem punct aici...

Cireşica de pe tort din această săptămână am s-o transform în portocală, căci se pare că sunt mai potrivite pentru pușcăriași. Mare pacoste peste familia Lucinschi. Ambii feciori ai fostului președinte și fostului prim secretar de partid au probleme cu justiția. Cel mai mare e deja condamnat în România. Cel mai mic reușește să ducă de nas judecătoria de la Buiucani. Grele vremuri au ajuns... Sic transit gloria mundi...

В.И. Ленин – американскому журналисту Линкольну Стеффенсу (1919):

«Мы должны найти какой-то путь, как избавиться от буржуазии, высших классов. Они не дадут нам совершить никакие экономические перемены, на которые они не пошли б до революции; поэтому их надо вышибать отсюда. Сам я не вижу, как мы можем испугать их так, чтобы они убрались из России без массовых расстрелов. Конечно, находясь за границей, они будут представлять собой такую же угрозу; однако эмигранты не столь вредны. Единственное решение я вижу в том, чтобы угроза красного террора способствовала распространению ужаса и вынуждала их бежать»*

(Латышев, 1996, с. 205)

Pe la începutul anilor 2000 începeam un nou masterat la Paris, la Universitatea Paris 9 Dauphine. Eram la început de an universitar. În multitudinea obiectelor din program aveam unul care era consacrat dezvoltării schimburilor şi relaţiilor economice internaţionale. Nu mai ţin minte cum eră întitulat cu exactitate, dar acum nici nu mai contează. Eram la prima oră, acel faimos curs introductiv, în care proful încearcă să te convingă că materia lui este cea mai importantă din toate (ceea ce studenţii experimentaţi de alde mine, care eram deja la a treia facultate, nu o mai iau în serios), iar mai apoi îţi vorbeşte despre istoria „obiectului”, parte care începe a deveni puţin mai captivantă.

Proful era unul destul de vârstnic şi, prezentându-se, nu a omis să se laude că e o somitate şi că a fost în echipa care a elobarat PACul (Politică Agricolă Comună) a UE. Dar la Dauphine aproape toţi profii erau cu moţ şi asta nu ne-a prea impresionat. Îl ascultam în continuare cu o ureche să nu scăpăm ceva cu adevărat important, conştienţi că prima oră introductivă e o formalitate de care nu ai cum scăpa. Şi iată că la capitolul „istorie”, proful zice ceva de genul: „De-a lungul veacurilor relaţiile şi schimburile comerciale între ţări nu au contenit să se dezvolte. Doar două perioade au marcat un net regres în acest proces: primul şi al doilea război mondial”.

Nu ştiu de ce, dar la această frază, m-a tras michiduţă de limbă pe semne, că altfel nu ştiu cum să-i zic, arunc o replică: „Eu aş mai adăuga şi perioada războiului rece care a dus la instaurarea economiilor autarhice în foarte multe state ale blocului sovietic.” Eram chiar în faţa lui, în primul rând, şi nu i-au scăpat cuvintele mele...

Ceea ce mi-a răspuns tipul atunci îmi ţiuie şi astăzi în urechi. Pot repeta cuvânt în cuvânt: „Je ne suis pas d’accord avec vous, car pour une grande partie de l’humanité l’Union Soviétique a été porteuse d’espoir**”. Să zic că m-a uluit, e prea slab spus... Eu pot înţelege aiureli ideologice din partea unor stângişti romantici ignoranţi, rău sau deloc informaţi, înglodaţi undeva în discursul anilor 70-80, cărora această frază le-ar corespunde la perfecţie, dar cum poate un prof universitar, care are intenţia să ne vorbească despre REL să zică una ca asta?... De dragul unor convingeri ideologice nega nişte evidenţe care ţineau de „ştiinţa” pe care avea intenţia să ne-o predea?...

Până la urmă individul şi-a dovedit incompetenţa şi ipocrizia ceva mai târziu. Toate referinţele sale bibliografice se terminau undeva pe la începutul anilor 1980. Scrierile lui Michael Porter ne erau prezentate drept ultima noutate în economie, ultimul răcnet, cum ar veni... Iar la evaluare păţisem ceva absolut trăsnit, e unica dată când am întâlnit aşa ceva. Mă simţeam destul de ok, aveam impresia că am scris bine şi corect la examen, nu-mi făceam deloc emoţii. Când colo – 9 din 20! Ziceam că se răzbună, deşi nu credeam că are o memoria chiar aşa de bună, dar am observat imediat o coincidenţă: toţi străinii din grupă au luat sub 10! Nota maximă pentru noi a fost 9... Uite-aşa un stângist... Dar nici asta nu-i tot. Am cerut o audienţă. M-au întrebat la secretariat dacă contest, strâmbând din nas, căci nu le plăceau lor proceduri din astea. Am zis că nu, voiam doar să mi se explice nota, atât. Am fost primit chiar atunci, după un telefon în intern.

Când am intrat în biroul profului, i-am explicat încă o dată ce voiam. Eram foarte amabil, alesesem din start să elimin orice agresivitate din demers. Ceva de genul „Dom’ Profesor, eu doar vreau să înţeleg ce şi cum ca să fac mai bine altă dată”. Tipul mi-a zis că am fost prea general, că se aştepta să vin cu argumentări mai „ştiinţifice”. Eu i-am zis că am băgat în lucrare teorii cu formule şi tot balamucul. Atunci nenică a căutat lucrarea mea. A deschis-o şi a început s-o citească. Se vedea clar că o citeşte pentru prima dată... „Dar scrieţi foarte bine în franceză pentru un străin! Unde aţi învăţat a scrie aşa de bine?” I-am zis că am deja o diplomă franceză de Master. M-a întrebat: „Aveţi probleme cu media?” I-am zis că nu ştiu, căci era primul examen şi că mai avem trei înainte... Mi-a propus să vorbească cu cineva din profii cu care mai am examene pentru că să-mi mărească nota, dacă ceva. Am zis că pentru moment nu e necesar. Nu ştiu dacă am procedat corect, dar m-am ridicat, i-am urat o zi bună şi am ieşit dn biroul său tot atunci. Media am luat-o eu şi fără micmaşuri, chiar a fost una destul de bunicică graţie celorlalte examene...

Îmi veţi ierta sper, această introducere şi digresiune cam lungă... De fapt, despre altceva voiam să vă zic aici, despre această idee absolut toxică: URSS a fost purtătoare de speranţă...

De-a rândul anilor am avut discuţii destul de lungi, uneori destul de animate, vehemente chiar, la acest subiect. Poţi, bineînţeles, scuza ignoranţa celor mulţi şi proşti... Poţi invoca şi lipsa de informaţie. (Iată aici celebra poză făcută după al doilea război mondial cu reacţia soldaţilor nemţi prizonieri, atunci când li s-a proiectat un film despre lagărele de exterminare...) Poţi, beneînţeles, zice că esenţa însăşi duală şi ipocrită a sistemului sovietic, cu un discurs de faţadă idealist şi atrăgător şi cu o realitate cotidiană care nu are nimic în comun cu acest discurs, generează astfel de opinii şi că nu ar exista nimic reprobabil ca o parte din public să fie ademenită de acea faţadă care promite „o lume nouă, mai bună”. Poţi. Şi nu prea poţi...

În primul rând fiindcă adevărul despre ceea ce se întâmpla în lagărul socialist a început a răzbate spre lumea occidentală destul de timpuriu, iar odată cu publicarea operelor lui Soljeniţyn (căruia i s-a acordat şi un ditamai Premiu Nobel, ca să nu scape din vederea nimănui) a invoca scuza ignoranţei devine extrem de dificil. Practic asta înseamnă a recunoaşte că eşti un incult sau e o dovadă de ipocrizie intelectuală şi rea credinţă. În al doilea rând, fiindcă atunci când vorbeşti despre „o lume nouă, mai bună” imediat apare şi întrebarea costului.

Da, fiecare din noi îşi doreşte o „lume mai bună”! Subsemnatul în primul rând! Cu ce începem? Începem, desigur, cu o analiză amănunţită şi profundă a situaţiei la zi. Explicăm cursul istoriei şi forţele ei motrice. Clasic. „Ce-i de făcut?” şi „Cine e de vină?”. Până aici toţi făuritorii de lumi „mai bune” au procedat exact la fel. Unii au zis că sunt de vină evreii, alţii – că sunt de vină exploatatorii capitalişti, alţii că e de vină „ciuma roşie” şi tot aşa... Acum, dacă am analizat profund istoria şi relaţiile sociale şi identificat răul care ne încurcă să facem lumea „mai bună”, se cuvine să-l eradicăm, nu-i aşa? Şi se porneşte, de regulă, o maşinărie a eradicării răului de vai şi-amar! Cine mai contabilizează victimile în făurirea „lumii noi”?... Ce mai contează din moment ce lumea devine „mai bună”? Acel care omoară 3000 poate oare fi comparat cu acel care omoară zeci de milioane? Cine stabileşte cota valorică? Până la ce cifră anume se poate de acceptat „victime colaterale”?

Vă par monstruoase cele scrise mai sus? Vă felicit, dragii mei. Înseamnă că mai există speranţă. Dar eu voi reveni acum la spusele boşorogului meu de prof: „URSS a însemnat speranţă pentru o bună parte a umanităţii”... Punct. Capcana s-a închis. Din moment ce acceptăm un asemenea tip de discurs nu mai există cale întoarsă...

De ce atunci vezi astăzi inşi plimbându-se cu „CCCP” pe maiou, străzi purtând numele lui „V.I. Lenin” în oraşe europene, de ce devine „Che” produs comercial, iar secera şi ciocanul continuă să fie utilizate drept sigle? Şi de ce atunci, dacă se întâmplă cele de mai sus, nu este nici acceptat, iar uneori chiar pedepsit de lege, portul simbolicii hitleriste, iar Hitler este (pe bună dreptate) considerat un diavol împeliţat? Nu voia şi el „o lume mai bună”? A făcut şi el ca ceilalţi: a identificat „răul” şi l-a combătut... Numai că el a pierdut războiul. Iar Stalin l-a câştigat. Iată şi toată diferenţa. Dacă se întâmpla invers, Hitler ar fi murit precum a murit Stalin. Cineva ar fi denunţat la un congres cultul personalităţii şi crimele împotriva umanităţii comise de Hitler şi de Ghestapo. Altcineva ar fi declarat că e necesar să construim un „naţional-socialism cu faţă umană”... Şi... Ceva îmi spune că ar exista profi universitari care ar afirma astăzi: „Germania nazistă a însemnat speranţă pentru o bună parte a umanităţii”...

Din păcate, însă, chiar şi acele puţine tabuuri care mai există sunt supuse eroziunii... Mitul lui Stalin renaşte... Cu Hitler e ceva mai greu, dar apar şi aici lăstari. Lenin, în scrierile căruia greu întâlneşti cuvinte folosite mai des decât „арестовать, расстрелять, террор***”, nici nu a murit vreodată... Făuritorii „lumilor mai bune” revin în forţă. Unii explică deja care este răul. Alţii fac deja campanii pentru a-l eradica... Combativi, înflăcăraţi, agresivi...

Or, totul poate fi într-atât de simplu... Nu există decât o singură regulă valabilă: „Să nu ucizi”. Şi aici nu pot exista concesii. Din momentul în care am deviat de la ea, am greşit. Lumea de dragul căreia sunt sacrificate deliberat vieţi nu este şi nu poate fi o lume bună.

*Noi trebuie să găsim o cale pentru a ne debarasa de burghezie, de clasele superioare. Ei nu ne vor lasă să realizăm vreo schimbare economică cu care să nu fi fost de acord şi până la revoluţie, din această cauză noi trebuie să-i măturăm de aici. Eu personal nu prea văd cum am putea să-i speriem într-atât ca ei să se care din Rusia fără împuşcări în masă. Desigur, aflându-se după hotare, ei vor reprezenta acelaşi pericol, însă emigraţii totuşi nu sunt la fel de periculoşi. Unica soluţie eu o văd în aceea ca pericolul teroarei roşii să contribuie la răspândirea fricii şi să-i oblige să fugă.

**Nu sunt de acord cu Dumneavoastră fiindcă pentru o bună parte a umanităţii Uniunea Sovietică a însemnat speranţă.

*** De arestat, de împuşcat, teroare