Scriu aceste rânduri în chiar ziua internațională a femeii și bănuiesc că stimatele doamne și domnișoare care le citesc se așteaptă la felicitări din partea mea. Nu sunt eu zgârcit cu această marfă, dar am și niște principii. Iar printre aceste principii se regăsește și egalitatea de gen. De aceea nu pot să-mi permit să felicit pe cineva cu una din cele mai sexiste și discriminatorii „sărbători” care există, mai ales în forma şi felul în care este ea celebrată actualmente. Înțelegeți, dragile mele cititoare, atunci când vom pricepe că nu există o combinație mai potrivită și mai armonioasă decât acea a bădărănismului viril în cele mai josnice expresii ale lui, cu „молчи женщина! твой день 8 марта” și buchetul de flori de 8 martie cu numeroasele felicitări pentru „mame” și „cele mai dragi femei din viața mea”, atunci poate că vom avea o șansă să trăim într-o lume mai... feminină. Cu mai multă echitate, căldură sufletească, grijă față de aproapele nostru și față de mediul în care ne creștem copiii. Dar pân-atunci mai este mult... Pentru moment, noi doar deplasăm accentele şi continuăm să ne măsurăm cu rigla în mână cine-o are mai lungă și al cui buchet de flori e mai scump!

Acum să trecem şi la evenimentele acestei săptămâni care nu au fost deloc uşor de descifrat...

GLOBALIZAREA MĂRŢIŞORULUI Tradițional, Chișinăul organizează festivalul anual „Mărţişor”, despre care vă scriam săptămâna trecută, dar sărbătoarea respectivă a trecut demult hotarul republicii, și evenimente au loc practic peste tot în lume. De câțiva ani buni, spre exemplu, la Paris sunt organizate regulat sărbători ale Mărțișorului. Și în acest an a avut loc un concert de toată frumusețea la care au participat invitați de pe loc, din Franța: Valentina Tacu, Irina Bulai, Petru Botezatu, Mariana Vasilachi-Grosu cu un grup de copii, dar și un invitat din Moldova, Gabryel Nebunu. De ce vă zic asta? În primul rând, fiindcă mă mândresc că îi cunosc pe acești oameni cu suflet mare care pun umărul (și deseori buzunarul!) pentru a perpetua o tradiție (iată cine sunt: Svetlana Postolachi - Asociația „Casa Mare”, Lea Chirinciuc - Fondatoarea „Galérie Moldave” în partenariat cu Asociația „La Paris”, Cenaclul „Grigore Vieru”, Asociația “Lumina”, Asociația “ProCultura” și decoratoarea Nadejda Lesnic), iar în al doilea, fiindcă le admir abnegația, iar uneori și curajul. Anul acesta, la fel precum și în 2017 de altfel, evenimentul a fost organizat doar cu eforturi proprii, fără niciun suport de la Chișinău. Din câte știu, organizatorii au rugat BRD-ul să le trimită doar niște mărtișoare, dar se pare că ei nu intrau în cota-parte. Nu contează, e bine că a fost anume așa și nu altfel.

O SUTĂ ŞI O PRAHOVĂ! Numărul localităților care au semnat declarația de Unire a depășit suta! Dar ceea ce bucură cu adevărat este că și de cealaltă parte a Prutului a început valul declarațiilor! Județul Prahova este primul care a votat o declarație pentru Unire! Importanța acestei mișcări o putem aprecia după vehemența reacțiilor forțelor pro-putiniste din țară. După ce săptămâna trecută s-au excitat la sud falșii găgăuzi (zic „falșii”, căci din găgăuz acolo nu a rămas decât numele) în această săptămână s-a revoltat și Halat-Alb, preș(e)dintele. El a convocat Conisliului Suprem de Securitate și a amenințat că va depune plângere împotriva României la ONU și CoE! Păi, chiar s-o facă! Și falșii găgăuzi să depună plângere la Haga, după cum au promis! Apropo, Dodon rămâne fidel tradiției: imediat după ședința CSS a alergat repejor cu raportul la Muhametşin. Între timp, declarațiile au ajuns discutate și la televiziunea centrală, Moldova 1, la care principalul specialist es-ruperea hărților, Bătrâncea, a anunțat că ar exista 264 de localități care au semnat o contra-declarație. Numai că eu le-am căutat și nu le-am găsit. Pe cele pro-Unire le-am văzut aproape pe toate, una după alta... Dar eu știu că nu știu să caut. La noi de fapt foarte multe există, iar eu caut și nu găsesc. Așa că, vă rog, dacă știți unde-s, să-mi dați un link în comentarii. Dar, vă mai rog, nu spre fițuica aia minciunoasă a socialiștilor în care scrie că mai mult de 1 milion de cetățeni s-au pronunțat împotriva Unirii. Și încă ceva, așa, o mică observație: până și socialiștii scriu la ei în fițuică, rusește, УНИРЕ! Știu ei ce știu! Ce-i scris e scris!

GOPNICII DE LA MITROPOLIA MOLDOVEI Nu doar separatiștii s-au excitat, dar și „tituştele” sau gopnicii colonelului Cantarean, aleas Mitropolitul Vladimir. S-a întâmplat în satul Dereneu, acolo unde preotul trecuse de mai bine de un an la Mitropolia Basarabiei (ca să fugă de dăjdiile excesiv de mari ale bandiților lui Vladimir). Până acum acest lucru nu a deranjat, dar acum s-a dat ordin și bandiții au trecut la acțiune. Cu concursul polițiștilor, printre altele, care erau vădit pro-Dodoniști căci camerele de luat vederi i-au prins replica supărată a unuia din ei: „Dar de ce, mă rog, nu-ți place Dodon?”, gopnicii au spart ușa bisericii și încearcă să recupereze lăcașul... Dacă e să-l credem pe Părintele Florin Marin, acei care au spart biserica nu sunt de-ai satului, ci niște venetici... Cunoscute metode... Ucrainenii le ziceau „tituşki”...

MAI MULT, MAI SCUMP Fiscul anunță că a adunat la buget cu 20% de procente mai mult decât în anul trecut, ceea ce-i fără îndoială bine. Mai mult decât atât, e cu 12,3% mai mult decât era planificat. Au fost comunicate de asemenea și cifrele despre exportul vinului. Exportăm nu doar mai mult (cu 5,5% la volum), dar și mai scump, mai calitativ (+16% la valoare)! Să mori de ciudă, tovarăș Onishchenko, nu-i așa? Apropo, săptămâna trecută, la un supermarket de lângă casa mea (nu e ceva deloc specializat) am dat de vin de Cricova! Am cumpărat două sticle: un roșu sec și un spumant. Deci, se poate, nu?

A FOST RĂZBOI, ECOUL LUI... A devenit mult mai clar scopul vizitei lui Dodon la Berlin. Nu era niciun scop, el pur și simplu nu dorea să fie în țară la aniversarea și comemorăarile plănuite cu ocazia a 26 de ani de la începutul războiului de pe Nistru. Mai ales după ce a depus flori la monumentul cazacilor... Gândiţi-vă: acei care s-au născut atunci la Tiraspol, astăzi sunt adulți în toată firea... Toata viaţa lor au crescut urând Republica Moldova şi România... Nu zic, ar fi poate posibil, mai ales acum, de când a înțeles și Ucraina cu cine are de furcă, să-i reintegram cumva, dar cu siguranță nu cu de alde Michalko sau și mai rău, Bratello, adică ptfu, Frattini... Primul spre exemplu se pronunță pentru un acces mai mare al produselor transnistrene pe piața UE. Wow, moldovenii proeuropeni negociază dur, cotă după cotă, fiecare tonă de prune, iar separatiștii putinişti, bandiți desăvârșiți, unelte în războaie regionale (ucrainenii au acuzat MGB-ul că ar fi dat foc Sediului Organizației pentru Cultura Maghiară din orașul ucrainean Ujgorod) primesc acest acces pe tavă? Ori poate există niște condiționări dure politice despre care noi nu știm? Ce zici, Dom’ Michalko, sunt ori ba? Al doila, italianul, în genere zice că cererea Chișinăului de retragere a trupelor rusești e deconectată de realitate! Din partea unui prieten al lui Lavrov ar fi şi de mirare să auzim altceva... Ce să zic, talentată diplomația europenilor în zonă și mai cu seamă clarvăzătoare, eficientă...

AMERICANII LA CHIŞINĂU Asistentul adjunct al secretarului de stat al Statelor Unite, Bridget Brink, a fost timp de trei zile la Chişinău, unde s-a întâlnit cu reprezentanți ai Guvernului, societătii civile și cu lideri politici din opoziție. Bridget Brink „va îndemna Moldova să continue progresul în negocierile privind reglementarea transnistreană". Așa zice comunicatul. Sunt curios să știu dacă punctul său de vedere corespunde cu acel al lui Bratello/Fratinni și Michalko ori dacă anume de aia și a venit atât de grabnic, alertată de ce fac ăia...

CONFERINŢA TRIPARTITĂ La Chișinău a avut loc o întâlnire a reprezentanților Moldovei, Ucrainei și Georgiei. Au vorbit despre securitate. Această întâlnire a întârziat cu cel puțin 20 de ani... Dar tot mai bine mai târziu decât niciodată. Iar această frază rostită de Candu „Ne-am săturat să fim învârtiți într-un vârtej geopolitic, să stăm cuminți în Zona Gri, cât timp marile puteri joacă șah. Avem o dorință legitimă de mai bine, de securitate, stabilitate, prosperitate. Nu revendicăm teritorii, vrem doar să reintegrăm țara. Moldova, Georgia, Ucraina – suntem o voce regională, suntem determinați să ieșim din Zona Gri” merită înrămată. Pe bune. O zic gratuit, vă asigur are valoare mai mare ce zic aici decât tot ce scriu postacii de la bublika și prime. Iar cel mai haios la această conferință a fost „protestul” celor de la PAS cu lozinca „Pericolul cel mai mare nu este în Est, ci în interiorul țării”. Într-un fel, au dreptate: cu așa „prieteni” Moldova nici de dușmani nu ar avea nevoie...

PPDA ŞI CATINDATUL Dadaiștii au înhățat prăjina fără a aștepta prea mult, de teamă, probabil, să nu li se impună un „exerciţiu democratic” de către PAS ca la prezidențiale și să rămână cu buza umflată. Ei şi-au anunţat candidatul pentru alegerile anticipate de la Chișinău ! Ceilalți, inclusiv PSRM, au anunțat că așteaptă decizia CEC-ului referitoare la anticipatele de la Chișinău și Bălți. PD-ul, intuind că nu au șanse mari, au anunțat că vor susține un candidat proeuropean... Aici ar fi fost logic ca „opoziţia” să-și aducă aminte de prezidențiale și elementar să-și caute de treabă, să tacă. Dar iată că iar auzim prostii cu „mărul otrăvit”... Și nimic altceva, niciun discurs constructiv despre Chișinău sau viziune despre viitorul orașului...

FIREA ÎN OSPEŢIE LA RADU Primăriţa Bucureștilor i-a returnat vizita Silviei Radu și a fost în ospeţie la Chișinău. Nu știu dacă are rost să mai spunem ceva în afară de faptul că orice vizită, orice eveniment care apropie capitalele noastre este binevenit.

SURPRIZĂ DE PROPORŢII: POALELUNGI LA CC! După ce Adrian Candu ne-a gratificat cu un discurs extrem de indignat la adresa celor care acuzau PD-ul că l-au scos pe Panţiru pentru a-l băga pe Poalelungi la Curtea Constituțională, adică că ar vedea „stat capturat” peste tot, săptămâna trecută judecător la CCM a fost ales... Poalelungi! Asta zic și eu întorsătură neașteptată a scenariului!

RAPORTUL KROLL 2 A AJUNS LA BNM Iar BNM, dacă e să-i credem l-a transmis procuraturii. Nimic și nimeni nu ne-o indică, dar nu-i exclus să fi ajuns și la Dodon, care tare insistent îl mai reclama. E și firesc: trebuie omul să știe care active se cer ascunse de urgență, nu? Zic „nu-i exclus”, căci la faimoasa ședință a Consiliului de Securitate, la care Plahotniuc a dat ordin să nu participe niciun înalt funcționar de stat, Cioclea s-a dus. Ce treabă ar fi avut el acolo, dacă nu să-i ducă lui Dodon raportul? Că doar n-o să se ocupe BNM de... unioniști?

Cam atât pentru astăzi. Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite Cireşica de pe tort. Şi în această săptămână am s-o trimit Consiliului raional Nisporeni care a rămas fără... comunişti! Iată ce zice unul din consilierii care va fi de acum încolo independent: „Zeci de ani am alergat prin glod, prin ploaie și vânt, ca să convingem oamenii din raion să voteze Partidul Comuniștilor. Ei au ajuns deputați, ca apoi să se vândă. Noi cu ce am rămas? Ne-am certat cu neamurile, cu prietenii... Atunci când se întocmeau listele pentru alegerile parlamentare, ei se includeau doar pe ei acolo, iar noi, cei din afara Chișinăului, eram buni nuami pentru a munci cu oamenii prin sate”... Da... Grea soartă, trebuie să recunoaştem: alergi-alergi, lingi-lingi, dar mai sus de consilier raional tot nu te ridici...

Cum n-ai învârti-o și cum n-ai suci-o, dar scandalul mediatic și ultra-mediatizat (RISE vs. Caritate.md) nu poate și nu are cum să eclipseze principala noutate a săptămânii din republica Moldova: demisia Primarului ales al Chișinăului, Dorin Chirtoacă. Vom reveni imediat la această demisie, dar nu înainte de a face o altă socoteală: acea a localităților care au semnat declarația de Unire.

43 ! Săptămâna trecută au fost „doar” 28. +15 într-o săptămână! Această „creştere” era de „doar” +11 săptămâna trecută. Progresăm deci la toți „indicatorii”, mai mult decât atât, am trecut la un nivel superior și calitativ! Lista localităților a fost completată de un oraș: Cimişlia, și de un raion: Străşeni! Cu toate că destui de mulți în marea și falnica noastră republică independentă iau cel puțin în derâdere aceste declarații, taxându-le de simbolism, populism, infantilism, manipulări ale „păpușarului” și câte și mai câte, eu nu le-aș trata cu lejeritate. Mai ales când din cealaltă tabără, a preș(e)dintelui, vin reacții bolnăvicioase, precum învinuirea consulului României de la Bălți de... corupție! Ah da, amatorii „statului capturat” vor zice că Dodon e în cârdășie cu „holdingul”, cum să nu? Păpușarul, dacă e să-i credem, ar controla tot, de la Interpol până la Congresul american! Eu le-aș recomanda să caute atent în telescop, sunt sigur că pe mașina aia roșie (mmm, deja e dubios!) trimisă recent să polueze spațiul intersideral, e ascuns undeva un logo al PD-ului și un mesaj subliminal pentru marțieni! Să fiu înțeles corect: eu nu neg existența „holdingului”, dar măsură nu strică nicăieri. Asta e, în țara în care ignoranța e la putere, iar școala și educația a devenit un lux accesibil numai celor cu bursa plină, simbolurile capătă o dimensiune aparte și devin apanajul puterii... Iar teoriile fanteziste cu comploturi văzute peste tot sunt mijloace manipulatorii nu mai puțin de temut decât propaganda... Vă mai aduceți aminte de 30.000 de sirieni? Iar dacă e să revenim la declarațiile semnate, ce să ne mire? Celor mici, ce le rămâne altceva dacă nu idealul și... simbolul? Aici sunt de partea lor, așa precum am fost întotdeauna, în fine, m-am amăgit și mângâiat cu această iluzie, piètre défenseur... Are dreptate Sandu Vakulovski: „Strigătele de la sate nu se aud la Chișinău. Da, ne mirăm și noi când vedem că locuitorii rurali de undeva vin în PMAN să ceară ceva: sunt ca niște extratereștri. Auzi, ei vor un autobuz! Ce-i asta? Nu, noi nu le înțelegem problemele și nu prea ne obosim încercând să facem asta. Locuitorii rurali ai Moldovei sunt ceilalți pentru noi, sunt restul.”

STANDING OVATION! Iar o parte din primarii care au semnat printre primii declarațiile, simbolice, nu-i așa?, au fost aplaudați de Parlementul României! Standing ovation, fraților! Acum ei știu! Simboluri, ziceți? Hai, să vă vedem pe voi, cei cu scepticismul, ce știți să faceți mai mult?

DE CE-A PLECAT? DE CE-AR MAI FI RĂMAS? Așa dar și deci, Dorin Chirtoacă a demisionat. Voi fi factual. Demisia s-a întâmplat practic concomitent cu acea a lui Usatîi. E doar o coincidență, după cum afirmă ex-primarul de Chișinău. Eu, dragilor, și doar de dragul vostru, am ascultat conferința de presă a lui Chirtoacă, precum și două talk-show-uri la care a participat imediat după demisie. Așa-dar ce zice Dorin? El demisionează fiindcă Chişinăuenii ar merita un primar ales, iar Plahotniuc nu-i dă voie să lucreze și se răzbună din cauza cafenelei Guguță și încă a unui proiect cu un restaurant de pe o insulă. De ce atunci l-au atacat ani la rând toți acei care umblă azi cu „statul capturat”? În mod normal, ei ar trebui să-l iubească... Cât privește Guguță, din câte țin eu minte, cafeneaua respectivă a fost apărată mai mult de activiștii civici decât de primărie. De nu erau ei, totul ar fi trecut prin judecată, la fel precum multe-multe alte terenuri din capitală. Schema e rodată și s-a scris de nenumărate ori despre ea... „Holding”, bată-l vina... Pe de altă parte, întotdeauna am zis că edilul a fost o persoană foarte utilă și comodă, folosit drept scut, paravan și paratrăsnet, mai ales pentru fărădelegile care treceau și se făceau în CMC. Dar pe ăia luptătorii cu „statul capturat” s-au făcut întotdeauna a nu-i vedea... De ce l-a scos „holdingul” din funcție atunci? Ex-primarul zice că-i răfuială și că-i „dictatură de tip asiatic”, nici mai mult nici mai puțin. De la televizor o zice, apropo, nu din închisoare. „Zice” e cuvântul cheie. Ori ați uitat ce înseamnă dictatură? Dar bine, ne jucăm de-a cuvintele. Bagatelizăm. Ca să uităm mai bine... Ori poate e mult mai credibilă o altă versiune? Pur și simplu la un moment dat Chirtoacă începea să devină cu adevărat periculos pentru „holding”. Nu în sensul de hoteluri și cafenele (astea-s floricele pentru ei, vă asigur), ci în sensul de perspective electorale. Asimilându-și „vectorul european”, coaliția de guvernământ elimină bețele din roate. Fărădelegile din primăria Chișinăului turnau apă la moara socialiștilor. Cu ajutorul adepților „statului capturat” și amatorilor de „batiste pe ţambal”, nemulțumirea generalizată față de edil trăgea la fund și „vectorul”... Nu Chirtoacă era „de jină”, ci incapacitatea lui de a demonstra că nu e el de vină. Și l-au scos. Vorba lui Chirtoacă: întotdeauna ai pentru ce... Și au pus-o pe Radu să mai atenueze din aura negativă. Apropo, ați observat cât de disciplinați au devenit de la o vreme consilierii CMC? Nu mai există probleme cu cvorumul. Aici e o bilă albă pentru Dorin. De aia poate că nici nu se grăbeau ei să-l judece... Dar poate că nici nu au pentru ce-l judeca anume pe el... Printre altele, acum Chirtoacă a devenit absolut inutil. Decizia poate veni repede... Merită suficientă atenție și versiunea lui Şalaru care zice că Silvia Radu a fost amenințată cu respectiva demisie, dacă continuă să-i „înghesuie” pe liberalii din primărie... Uite-așa o „nobleţe” a demisiei. Ar reieși că nici decizia respectivă Chirtoacă nu a luat-o din capul lui. Acum, după demisie, nici statutul lui Radu nu-i bătut în cuie. CMC va trebui să decidă... Dar stați, parcă se zicea că Radu e omul „holdingului”... Și CMC atunci ce e? Pe bune, chiar doare capul... Nu mai înțelegi nici în ceri nici în pământ... Cert e faptul că în mai Chișinăul va trebui să-și aleagă primar. În anul alegerilor parlamentare! Pentru doar un an de zile... Iar din partea „proeuropenilor” e vid... De cealaltă – ciobanul e de-a gata, oi de s-ar găsi, dar oi sunt multe... Ați priceput ceva? Eu trebuie să recunosc că nu prea. Concluziile care-mi vin în cap sunt prea... „fantastice” pentru a le putea pune negru pe alb, dar de la ele mă strânge-n spate...

Acum, putem trece şi la cele mai mărunte, dar relativ semnificative:

PÎRLOG A DEMISIONAT Proaspăt numitul șef al SIS-ului a demisionat. Nu-i el chiar Chirtoacă, cu certitudine, dar nici Usatîi nu e, așa că merită toată atenția și această demisie. Totuși SIS e SIS, nu o poliție rutieră oarecare. Oficial cică Pârlog vrea să continuie să taie buruiene la câini pe la Interpol. Bârfele netului zic că Pîrlog nu ar fi trecut face controlul la casele mari. Dar nu mai contează. Ceea ce contează cu adevărat este cine va fi numit în locul său. Uite-atunci multe vor deveni mai clare. Dar și-așa e destul de sugestiv, la o adică.

CONFERINŢA DE LA MUNCHEN Filip și Ulianovschi au fost în Germania săptămâna care a trecut și au participat la conferința pe probleme de securitate. Mai pe scurt: s-au văzut cu multă lume bună și frumoasă. Nu am să vă spun cu cine anume. Și așa am întins-o prea mult. Toți le-au promis suport și ajutor. Poate în afară de Lavrov. Nu-i exclus că pentru Lavrov să fie Ulianovschi care să-i promită suport. El precis ar avea nevoie, ținând cont de „situaţia internațională”...

CONFERINŢĂ ŞI LA CHIŞINĂU Mult mai interesantă se prezintă o altă conferințăa: „Georgia, Republica Moldova și Ucraina: Parteneriatul Estic și provocările de securitate curente" organizată la Chisinău, pe 2 martie curent. La drept vorbind, mă interesează mult. Cine va veni, cum va veni, ce vor zice?

REZOLUŢIE ÎN CONGRES După ce a fost prezentat un raport despre Moldova în Congres, un proiect de rezoluție urmează a fi adoptat de către Congresul american care ar sprijini integrarea noastră europeană și ar cere armatei rusești să se retragă din Transnistria. Faină rezoluție! Abia aștept s-o citesc. Eu în genere citesc multă beletristică.

PRAPAGANDĂ – YOK! Gata, de azi înainte e oficial! Nu mai există propagandă în Republica Moldova! Toate posturile de radio și televiziune „si-au prezentat concepțiile generale asupra programelor”, inclusiv acei din Gagauzia, anunță CCA! De-acum încolo să vedeți voi spațiu informațional sănătos și echidistant! De profesionalism nici nu mai vorbim! Numai buni de dus în Turcia, nu alta!

CINE NE DĂ ENERGIE? Nu voi comenta prea mult. Eu doar de la numele acestor companii ma zburlesc: SA „Energocom”, ЗАО „Mолдавская ГРЭС”, ПАО „ДТЭК Павлоградуголь” şi „ПАО Донбассэнерго”... Sunt cele patru companii care și-au anunțat intenția de a livra energie electrică Republicii Moldova, în condițiile unui concurs anunțat anterior de către Gas Natural Fenosa...

Cam atât. Sunt aproape sigur că așteptați cu toții comentarii despre mega-super-șocantul scandal RISE vs. caritate.md. Nu vor fi. Le-aș trimite tuturor protagoniștilor câte o cireșică, dar sunt mulți și nu mi-ar ajunge şi o livadă pentru toți. Așa că voi trimite cireșica altcuiva: satului Romanovca, din raionul Ungheni. Eu cred că dacă ar exista cireșe din alea modificate genetic, mari cât harbuzul, le-aș trimite numai din astea! Atunci când până și Kazahstanul trece la grafie latină, tribul respectiv revine la... chirilică! La 18 februarie, cu prilejul sărbătorii „Masleniţa” (marcată de rușii din întreaga lume și, spun savanții, cu rădăcini în păganism), acolo a fost afișat un panou cu inscripția: ”Примэрия ор. Корнешть. Сатул Романовка”. URRRAAA, Tovarăși!

În chiar momentul când scriu aceste rânduri e în plină desfășurare o campanie inițiată de către promotorii Unirii Republicii Moldova cu România: consiliile locale din diverse localități semnează o declarație simbolică de Unire. Astăzi, (e luni, 12 februarie 2018) în chiar momentul în care scriu aceste rânduri, 20 de primării au semnat declarația respectivă. Bineînțeles, 20 de primării nu reprezintă decât 2% procente din numărul de aproximatin 900 de primării din Republica Moldova, dar în primul rând procesul e abia la început de cale, în al doilea, și acest lucru e mult mai semnificativ, promotorii putinismului au reacționat extrem de bolnăvicios: au încercat să voteze o declarație anti-unionistă în parlament (rateu!) și au cerut primarilor obedienți să semneze o contra-declarație: 21 de primării socialiste au și făcut-o.

Subsemnatul, într-un mic interviu, realizat în 2016 cu ocazia împlinirii a unui sfert de secol de la Independența Republicii Moldova, afirma că statul respectiv nu poate să dureze și va dispare. Epopeea cu primăriile se înscrie în această paradigmă și suită de evenimente. Și reacțiile supradimensionate la semnarea acestora nu sunt decât o confirmare a faptului că anti-unioniștii sunt conștienți de „gravitatea situației”.

Întrebarea pe care mi-o pun este dacă am depășit punctul de non-retur, metaforă inspirată din termeni aviatici, atunci când avionul nu mai poate să se oprească și, orce nu s-ar întâmpla, este obligat să decoleze. Răspunsul meu, pur subiectiv, este că acest punct a fost depășit.

Un stat, cred eu, nu poate exista decât în următoarele condiţii:

1) existența unei justificări etnice, a unei etnii majoritare în jurul căreia și se coagulează totul;

2) existența unor instituții statale suficiect de puternice și eficiente care ar justifica un anume contract social și renunțarea la „libertate”;

3) existența unui vis, o închipuire, o imagine colectivă suficient de puternică despre cum ar trebui să fie un stat și dorința, la fel de colectivă, de a atinge acest „vis”;

4) o dictatură sau o perenizare forțată (dar orice dictatură se destramă mai devreme sau mai târziu, deci am putea elimina acest criteriu).

Niciuna din condițiile de mai sus nu este reunită în Republica Moldova, iar noi suntem azi în situația unui avion în picaj necontrolat când orice acțiune a pilotului (oricine din ei și oricare din ele!) doar accelerează „căderea”. Dacă e să stăm și să ne gândim bine, toți au muncit acerb pentru Unire de la independență încoace, iar acei care declarau deschis că sunt antiromâni și că luptă pentru statalitate sunt acei care au contribuit decisiv la atingerea acestui punct de non retur.

Sunt convins astăzi că Republica Moldova a avut toate șansele să se afirme ca stat independent, dacă erau respectate câteva reguli igienice de bază. Așadar ce trebuia de făcut? Veți vedea că niciuna din acele 4 condiții nu a fost respectată.

Ținând cont de faptul că afirmarea unei identități diferite de cea română este absurdă apriori și nu rezistă niciunei analize (se sfarmă de îndată ce deschizi o carte în română), se impunea de la bun început neutralizarea oricăror revendicări pur naționaliste. Și nu în stil sovietic, prin reprimare, ci prin afirmarea aceleeași identități românești în Republica Moldova. Mai pe scurt, se impunea crearea unui al doilea „stat românesc”! Limba trebuia să fie numită română și ea trebuia să fie obligatorie peste tot, niciun act oficial nu trebuia să fie admis în altă limbă decât cea română. Astfel am fi eleminat orice revendicare lingvistică și am fi creat un mecanism integrator foarte puternic pentru întreaga societate. Trebuiau deschise frontierele cu România și încurajate orice fel de schimburi cu statul vecin. Cetățeanul nu ar fi trebuit să simtă vreo piedică (de niciun fel, nici măcar logistică) pentru a călători în România. La fel, trebuiau unificate sistemele economice, educaționale și culturale. De sistemul energetic nici nu mai pomenim, într-atât de evidentă era și este această necesitate anume din punctul de vedere al perenizării statului independent Republica Moldova... Orice revendicare a Unirii din considerente naționaliste și, la drept vorbind, legitime, ținând cont de componența etnică a populației, trebuia să se confrunte cu întrebarea: „Dar la ce bun? Ce poți avea în plus?”... Astăzi, revendicările naționaliste sunt pe deplin justificate, iar trocul „renunţăm la identitate pe ceva avantaje materiale” s-a dovedit a fi o minciună propagandistică, care nu mai funcționează, mai ales de când decalajul economic între țările vecine a devenit flagrant. Acei care luptau împotriva naționalismului vehiculând vechiul și uzatul: „Ati vrut limbă, alfabet? Na-vă!” primesc astăzi în plin plex acest boomerang! „Da, am vrut, răspund naționaliștii, și fiindcă nu le-am obținut până la capăt, iată cu ce ne-am ales!”. Și nu contează cât adevăr a existat sau există în aceste afirmații.

Din păcate, Republica Moldova a ratat totalmente politicile referitoare la minoritățile naționale, lăsând forțele din exterior să exploateze acest domeniu. Despre limba română obligatorie în calitate de element integrator pentru întreaga societate am pomenit deja. Dar statul trebuia să creeze și să gestioneze în paralel instituții care ar fi permis perenizarea culturilor particulare: pentru ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, în special în zonele unde sunt ei concentrați. Trebuiau create variante în rusă și alte limbi în mass-media, publicate cărți, la urma urmelor se puteau include în manuale autori alolingvi din R. Moldova. Mă întreb, la orele de literatură rusă, de exemplu, li se povestește oare elevilor despre autorii de limbă rusă din Moldova? Evantaiul acțiunilor putea fi larg, dar ideea principală este gestionarea aspectelor respective de către Guvernul din R. Moldova cu următorul obiectiv: crearea condițiilor pentru minoritățile naționale care și-ar dori perenizarea culturii și identității lor în condițiile în care ar exista un cadru național inegrator – limbă română.

Bineînțeles toate cele pomenite mai sus trebuiau să fie „acompaniate” de crearea unor instituții de stat foarte eficiente, de proximitate, fără corupție, astfel încât abandonarea lor în favoarea unor centralizate să nu trezească decât anxietate la populație. Nu mai puțin eficientă ar fi fost și o infrastructură socială foarte dezvoltată: sănătate, educație, amenajarea sistemelor de ajutoare pentru emanciparea și afirmarea tinerilor și pentru asigurarea unei vieți decente pentru bătrâni ş.a.m.d.

Nu în ultimul rând, Republica Moldova trebuia să renunțe din start la CSI și să urmeze exemplul țărilor baltice afirmandu-și aspirațiile europene. Acest lucru i-ar fi permis, nu mult după căderea zidului de la Berlin, să contribuie la consolidarea ideii construcției unui stat democratic, de drept, al libertății, al bunăstării, o ruptură cu trecutul care ar fi contribuit mult la construcția acelui „stat-vis”, acelei viziuni colective care exista cât de cât atunci, inclusiv în Rusia. Istoria mai nouă, și în special promotorii sintagmei „stat capturat” nu fac altceva decât să distrugă ceea ce a mai rămas din acea „credinţă colectivă” (vezi punctul 3) despre cum ar trebui să fie un stat.

Am putea dezvolta, dar cred că putem pune punct aici. A încerca să aplicăm aceste reguli astăzi nu mai este posibil. Nu mai există resurse. În primul rând umane. Și nici parteneri externi gata să „plătească” pentru independența noastră explozivă nu prea se văd. Cu alte cuvinte, pare-se că acel „punct de non-retur” a fost depășit și dispariția statului „Republica Moldova” este inevitabilă. Ne aflăm în condiția în care toți actorii politici de pe eșichierul Republicii Moldova nu fac decât să accelereze acest proces. Chiar și „stataliştii”, chiar și „putiniştii”. Mai ales ei. Astăzi se vorbește mai mult decât oricând despre Unire sau despre aderare la coaliția putinista (dar acest lucru e din ce în ce mai absurd și imposibil, care coaliţie? la ce bun? şi mai ales, cum?!), campaniile electorale doar despre asta sunt, iar menținerea la putere fluturând argumentul geopolitic (cum s-a făcut pâna acum) nu mai poate funcționa, căci alternativa "statului independent" nu mai există: prea mare este decalajul atât față de România, cât și față de țările europene. Concomitent, necesitatea lui Putin de a se menține în scaun a generat o ostilitate fără precedent cu democrațiile care presupun o alternanță, cel puțin simbolică, a conducătorilor, degenerând în conflicte sângeroase care ne închid factual poarta spre Est.

Da, politicienii ne-au convins! Şi-au săpat-o cu mâna lor de-a lungul anilor. A rămas doar geopolitica! Mai pe scurt: Unirea este inevitabilă!

De unde mă plângeam săptămâni la rând că nu prea aveam știri de comentat și că Moldova intrase într-o apatie etilică de iarnă, săptămâna care a trecut mai că-mi venea să mă duc cu hăitul și să-i dau cu „Aho - Aho, copii și frați, stați puțin și nu mânați!”. A fost o săptămână destul de densă, s-au întâmplat multe, mai mari și mai mărunte, și bănuiesc că acest an ne va năuci cu adevăratelea. De-am ieși din el teferi...

Până una-alta am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat: în una din seri pregăteam cina la bucătărie. Ascultam radioul, o emisiune despre fotbal. Tocmai sunase un suporter al PSG-ului, supărat foc pe presă și în mod special pe cotidianul „L’Equipe” care, credea el, sunt prea tendențioși cu echipa sa și îi critică peste măsură de dur. La care prezentatorul i-a răspuns ceva de genul: „Da, poate că și are ceva „L’Equipe” cu PSG, dar clubul din capitală are suficiente mijloace să-i atace în justiție pentru calomniere și defăimare. Faptul că nu o face înseamnă că „L’Equipe” nu minte.”

La ce vă povestesc toate astea? Fiindcă săptămâna trecută vă relatam despre cum Silvia Radu se supăra foc pe o televiziune, TV8, că nu ar fi respectat niște reguli deontologice. După cum era și de așteptat, televiziunea a răspuns și a zis că nu au nicio vină. Pentru un moment mi-am zis, la fel ca jurnalistul cela: ce-ar fi dacă ar exista niște legi mult mai dure în Moldova care ar sancționa minciuna și nerespectarea deontologiei? Care să funcționeze în ambele sensuri, apropo. Atunci în loc de acest ping-pong, Silvia Radu în loc de declarație ar fi depus plângere. Iar judecata ori i-ar coace bine pe acei de la TV8, ori le-ar da dreptate și atunci ar păți-o rău primărița interimară. Numai că... Tot atunci am alungat gândul respectiv, că pe o streche rea pe timp de vară. Cu justiția noastră mă tem că în scurt timp vom rămâne fără nicio instituție de presă... Uite-așa și trăim: toți se acuză de minciună, de manipulare, de tot ce vrei, unii mai plătesc câte o amendă simbolică și totul rămâne pe vechi... adică nu rămâne pe vechi: răul se amplifică. iar în mijlocul acestei hărmălăi stăm noi toți cu gurile și urechile căscate... Veselieeeee!

Dar înainte de a trece la cele nebune, am să vă spun despre ceva cu adevărat bun:

GRAMMY PENTRU PATRICIA KOPATCHINSKAJA Violonista originară din Moldova a luat unul din cele mai prestigioase premii muzicale din lume, Grammy, pentru albumul ei „Death and the Maiden”, înregistrat împreună cu Orchestra de cameră din Saint Paul, Statele Unite. Felicitări, Patricia!

Şi acum să revenim la ale noastre, cele obişnuite:

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE – PAS Nu, nu, n-are treabă Maia Sandu în această poveste. „Pas” e folosit aici în sens de „se retrage”. Tudor Panţâru, Președintele CC, își dă demisia. Cică din motive personale. Nu avem niciun motiv să ne îndoim de cele comunicate și chiar îi vom dori domnului Panţâru tot binele. Numai că așa este lumea la noi, suspicioasă și cobitoare. Şi iată nu știu de ce această lume remarcă că tocmai acum a venit la Chișinău o delegație cu reprezentanți de la Comisia de la Veneția, OSCE și ODIHR să discute despre sistemul de vot, democrație și poate că și alte chestii. La fel, coincidență mare, dar tot acum este publicată și o hotărâre a CC adoptată acum o lună și jumătate (e datată cu 15/12/2017) care nu face altceva decât să confirme tot ce a fost adoptat de Parlament: vot mixt, un singur tur, repartiția pe circumscripții: tot-tot-tot. Hotărârea în sine conține câteva momente epice, voi cita doar unul care pe mine m-a amuzat cel mai mult: „Statul aplică legal un anumit tip de scrutin pornind de la nivelul dezvoltării sistemului politic al societăţii, de la problemele pe care şi le propune pentru soluţionare şi de la alte circumstanţe. Aceasta este o chestiune de oportunitate politică.” În contextul Republicii Moldova această frază sună de-a dreptul hilar! De ce a fost această hotărâre publicată abia acum, după vizita aleşilor oaspeţi? De unde să ştim? Coincidenţă pură. La fel precum demisia lui Panţâru.

HALAT-ALB, SPERIATUL Dodon strigă „pojar”! Diakov, peticantropul politicii moldovenești (folosesc expresia în sens de precursor, fondator de specie, furnisor de ADN originar, cum ar veni, să nu credeți că mă refer la altceva, că nu vreau proces), strigă „pojar”! Vă-le-leu! Arde, dom’le, statalitatea, nu șagă! Chiar am râde, dacă nu ar fi și oarecum adevărat, căci niște derbedei au dat foc la tricolorul de sub Arcul de Triumf (și bănuiesc că nu au fost unioniști). Dar nu acest lucru îi supără pe susnumiți și nu declarațiile tradițional ostile și separatiste ale găgăuzilor (Nicolai Dudoglo a făcut-o boacănă și în această săptămână, în cadrul comisiei parlamentare educație, tineret, sport și mass-media, reproșându-le colegilor că i se adresează în limba de stat!), și nici manevrele militare devenite practic constante ale transnistrenilor dimpreună cu armata rusească (în această săptămână ei au scos tancurile la plimbare!), nici faptul că Rusia deschide 24 de secții de votare în Transnistria pentru alegerile lui Putin (au coordonat cumva cu Chișinăul?), nu, toate astea nu-i deranjează prea mult. În scimb, Băsescu le-a devenit inamicul nr. 1 (aici totuși am trebui să fim onești și să-i dăm dreptate lui Diakov: Băsescu într-adevăr a dat peste cap „politica” în Moldova), iar Dodon chiar decide să convoace ditamai Consiliul Suprem de Securitate! Nici mai mult, nici mai puțin. Nu, el nu despre tancuri vrea să discute, dar despre acele 8 localități care au semnat o declarație simbolică de Unire (printre care, apropo, și un consilier PSRM). Pericol mare, fraților! Știți câte localități are Republica Moldova? Peste 1680! 8 au semnat declarația pentru Unire. 69 de comune sunt ocupate de separatiștii din Tiraspol. Care și ce-l doare... În acest context, în țara în care dodonii și diakovii reprezintă codul genetic al politicienilor, gestul consiliilor locale este mai mult decât curajos! Jos pălăria!

SUSŢINERE PENTRU USATÎI Un grup din opt deputaţi APCE şi cu Inna Şupac alături au trimis o jalbă către şefi. Ei sunt tare îngrijoraţi „în legătură cu încălcarea fără de precedent a drepturilor omului, principiilor statului de drept şi ale democraţiei în privinţa primarului municipiului Bălţi, Renato Usatîi.” Nu știu dacă s-au gândit cumva să trimită și interviul cu Serghei Pcela în care acela povestește cum gospodărește primarul fugar „democrat” și apărător al „statului de drept” sau acea înregistrare audio în care gașca de la Bălți planifică referendumul și cum să păcălească CEC-ul și în care înjurăturile (rușii zic „mat-peremat”), clădite una peste alta, ar conecta fără dificultate Moldova la Soare și am soluționa problema energetică o dată și pentru totdeauna fără acele 270 de milioane de la europeni.

AVOCAŢII PROPAGANDEI Surpriza săptămânii a venit de la un grup de asociații obștești din domeniul presei: Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, Asociația Presei Electronice, Centrul de Investigații Jurnalistice, Comitetul pentru Libertatea Presei, Asociația Telejurnalistilor Independenți, Centrul ”Acces-Info”... No, eu înțeleg să aperi presa. Eu înțeleg să aperi libertatea cuvântului. Eu chiar știu că și minciuna tot cuvânt este. Dar de aici și până la apărarea minciunii scurt-circuitul îmi pare periculos. Atenție la pojar!... Ori poate aceste „asociaţii” consideră reportajul Zeynalovei pe care o apără în apelul lansat drept mostră de „jurnalism”?...

MOLDOVENII NU MAI VOR ÎN RUSIA Știți care sunt cele mai sigure sondaje de opinie? Fluxurile migratoare! Conform statisticilor oficiale numărul moldovenilor care lucrează în Rusia a scăzut cu aproape 100.000 în ultimii trei ani: de la 250.963 în 2015 la 157.548 în 2017. Procentual, e cea mai mare scădere din toate țările CSI. Și suntem departe, foarte departe de acele 600 de mii vehiculate de presa propagandistă apărată de asociațiile de mai sus. Și din totalul remitenţelor, la fel, din Rusia nu vin decât 30% și ele sunt în scădere. Printre altele, i-aș recomanda călduros domnului Leancă să țină cont de statisticile respective atunci când vorbește despre CSI. A mai ieșit lumea din „şiroca strana moia rodnaia” și fără a fi candidați oficiali la aderarea la UE.

Cam atât. Voi trimite și tradiționala Cireșică de pe tort, dar nu înainte să-mi cer iertare. Da, uite-așa, lipsa profesionalismului jurnaliștilor mă pune în situații penibile. Mai pe scurt, cireșica de pe tort de săptămâna trecută trebuia trimisă nu doamnei Berdilă, ci Vornicescu. Așa că, va rog de mă scuzați, doamnă Berdilă. Iar în această săptămâna îl voi cinsti pe domnul prim-ministru care s-a lăudat că s-ar putea ieftini gazul cu tocmai 20%! Anul trecut nu se putea, dar anul acesta, electoral (un detaliu nesemnificativ), se poate! Urrrraaaa, tovarăşi!

Încetul cu încetul intrăm în an, care în Moldova durează doar 11 luni fiindcă ianuarie e practic șters din calendar, și încep să apară și știrile. În sfârșit a trecut și cea mai schizofrenică sărbătoare a anului: boboteaza. Putem răsufla mai ușurat. Prostia pravoslavnică a avut acum o săptămână momentul ei de glorie și s-a făcut deja ceva mai puțin vizibilă. Lumea s-a mai flocăit nițel împroșcând în jur scântei de dragoste pur creștinească, dând bine din coate pentru o canistră-două de agheazmă; diverse personalități și-au muiat trupușorul în copci, săpate anume pentru această treabă (și aici spectrul a fost destul de larg: Putin, Dodon, Sobchak, Saakashvili...) căci, mdeh, ce nu faci pentru un procent-două electoral? Ceea ce mă miră însă cel mai mult la bigoții credincioși este acel soi de solidaritate inexplicabilă care îi leagă. În loc să facă tot posibilul ca să scape de prostie și ipocrizii în propria curte (cum ar fi prezenţa unui KGB-ist gradat în capul bisericii), ei se năpustesc asupra oricărui care îndrăznește să le pomenească...

Mai pe scurt, moldovenii s-au aghezmuit cu toții și acum, după o săptămână, stau cu gurile căscate pe știri să vadă ce la mai spune televizorul. Dar la televizor și idioțeniile lui vom reveni ceva mai târziu, pentru moment vom pomeni despre evenimente cu adevărat importante.

159 DE ANI DE LA UNIRE Astfel apărea România pe harta Europei: Pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Românești după ce devenise anterior, pe 5 ianuarie, domnitor al Moldovei. Toată floarea națiunii (dar să nu uitați că la noi există și așa o expresie: „a prinde floare”) de dincoace de Prut a fost în România, la Ieși. Majoritatea politicienilor „pro-europeni” din Moldova au strălucit prin absența lor de la aceste evenimente, alții au strălucit prin prestațiile lor aidoma Corinei Fusu care s-a încâlcit în imnuri ori primăriței interimare Silvia Radu care, demonstrativ, a rostit următoarele: „Dar nu pot să îmi încep discursul, fără a vă spune încă de la început ”La mulți ani!”, de ziua dumneavoastră când serbați Mica Unire...”. Da, doamnă interimară Radu, este ziua NOASTRĂ! Și noi avem tot dreptul să vă întrebăm (ținând cont de faptul că nu sunteți aleasă): „Dar Dumneavoastră, de-a cui sunteți?”... Și dacă tot am ajuns la discursuri, voi menționa că Președintele Johannis a fost mult mai inspirat: „„Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!” – așa îl îndemna Mihail Kogălniceanu pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.” Nu putea găsi nimic mai bun pentru această zi!

ROMÂNIA ÎN STRADĂ! România protestează! Zeci de mii de persoane au protestat în acest week-end la București. Alte zeci de mii au protestat în orașele țării! Românii protestează împotriva modificărilor legislative promovate de către guvernul actual PSD-ist! „Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!”

LĂUTARUL ŢĂRII MOLDOVA Nicolae Botgros a împlinit 65 de ani! Republica Moldova are relativ puține cărți de vizită. Orchestra „Lăutarii” este incontestabil una din ele! Adică, stați, ce zic eu? Cât de des priviți festivaluri naționale de muzică folclorică? „Lăutarii” sunt ai întregii Românii! De facto, la fel precum Unirea înfăptuită de Cuza!

UN CENTENAR + 1: La vârsta de 101 de ani ne-a părăsit Neagu Djuvara... Oricât de fanteziste sau de contestate nu ar fi fost teoriile lui, mesaje îndurerate de această pierdere au venit absolut de peste tot, de la persoane cu viziuni diametral opuse. Pe bune, trăiești drept – ești văzut drept. Odihnește-te în pace, Neagu Djuvara!

SMURD ÎN MOLDOVA Promiteam cândva demult că voi oglindi regulat activitatea acestor oameni. Săptămâna trecută, în pofida condițiilor climaterice, echipajele SMURD din România au continuat să efectueze zboruri în Moldova. Astfel, un bărbat de 45 de ani a fost transportat de la Vulcăneşti la Chișinău de către elicopterul roșu. Un alt tânăr de naționalitate română, de doar 27 de ani, a fost aeroportat de la Chișinău la București... După cum se știe, eroii nu fac declarație la primărie și... traversează primii frontierele.

Acum să revenim la „televizorul” nostru cel de toate zilele, la cele mai nebune:

5 ANI PÂNĂ LA LUMINĂ! Cică interconectarea rețelelor electrice cu România va fi cu adevărat efectivă abia peste cinci ani... E bine că s-a mișcat carul din loc, dar eu fac așa un calcul: 5 ani înseamnă 4 ani și încă unul. Un ciclu electoral. Dar poate să însemne și 4 ani plus alții 5. Depinde de cum va fi următorul ciclu electoral, bineînțeles. Printre altele, nu ar fi inutil să menționăm că Iurie Leancă, aflat în vizită la Bruxelles, s-a întâlnit și cu Maroš Šefčovič, Vicepreședintele Comisiei Europene pentru Uniunea Energetică, de la care a cerut ajutor pentru a accelera această interconecţiune. Știe el ce știe...

BĂSESCU PIERDE PRIMUL SET Băsescu a pierdut prima rundă. Dar, spre deosebire de tenis, în justiție pentru a ajunge în finală trebuie să tot pierzi. Judecata nu i-a dat câștig de cauză și nu i-a întors cetățenia moldovenească retrasă de către Dodon. Apropo, nu doar deputații socialiști dețin cetățenie românească. Și avocatul care apără interesele lui Dodon, tot român se numește! Uite-așa un paradox.

REPORTAJUL ZEYNALOVEI Săptămâna trecută un „ostaş al frontului informaţional” din Rusia, Irada Zeynalova, după ce i s-a refuzat o dată intrarea în țară, a reușit totuși să revină, cu ajutorul lui Dodon. La întoarcere în Rusia a fabricat un fel de reportaj în care minciunile se călăreau una pe alta fără niciun spațiu intercalat. Nu era mai simplu pur și simplu s-o declari persona non grata, ca pe Rogozin? Dar e nevoie și de show pentru public, nu-i așa? Tot săptămâna aceasta şi alți „ostaşi” din aceștia au fost întorși la hotar. Și cred că circul va continua.

TV8 ÎNVINUIŢI DE SILVIA RADU Cât era la Iași și ne felicita pe „dumneanoastră”, ori poate în timp ce făcea shopping la mall (e noul hobby moldovenesc, dacă poate nu știați: să mergi cu mașina la Iași la mall), „jurnaliştii” de la TV8 au venit la primărița interimară acasă și i-au luat copilul la ceterat. Cel puțin așa susține Silvia Radu. Nu prea văd de ce ar minți. Să vedem ce vor zice acei cu pricina, dar dacă e așa, atunci eu chiar aș vrea să știu care e diferența între ei, Zeynalova sau Pro TV... Uite-așa „televizor” avem noi: ca pentru aghezmuiţi.

A IEŞIT CU PAGUBE Adrian Candu a declarat că Moldova va angaja o companie internațională pentru a calcula pagubele pe care le-am suferit din cauza prezenței armatei ruse în Transnistria. Nu știu dacă chiar au s-o facă. Să sperăm. Ceea ce știu cu certitudine este că rușii nu vor plăti oricum nimic, dar asta nu are importanță. Trăim în epoca în care banul și economia contează mai mult că orice și, dacă aceste calcule sunt făcute cu cap, pot deveni un argument puternic în discuțiile ulterioare cu instituţiile interesate. Drept răspuns, Rusia ne-a amenințat că ne va factura prezența așa numitor „forţe pacificatoare”. Păi eu zic chiar s-o facă! Și dacă nu plătim, ce se întâmplă? Oare nu cumva pleacă? Ori pornesc cu tancurile până la Chișinău să-și recupereze plata?...

TRANSNISTRENII LA RAPORT Săptămâna trecută vă povesteam despre cum au fost transnistrenii la Paris. Invitați la Comisia Europeană la o discuție. Cică europenii vor să reglementeze „conflictele îngheţate”. Să le urăm succese mari! Numai că eu le-aș spune mai întâi unde au plecat acei cu care s-au văzut la Paris imediat după. Ați ghicit? Hai, că nu e greu de loc: la Moscova au plecat!

Cam atât pentru ediția de astăzi. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite tradiţionala Cireșică de pe tort. Și o vom trimite Alionei Berdilă, șefa Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale (DGERRP) a Primăriei Chisinău (cu diploma de... Arte plastice!), care a plecat recent în concediu de maternitate, luând cu sine și mașina de serviciu. Soțul funcționarei-activistul PDM, Andrei Russu-a reușit, cu numai 600 de lei, să „legalizeze” un garaj de peste 50 de metri pătrati, construit pe un teren public. Uneori avantajele în natură sunt tare greu de lăsat...