„И вот нашли большое поле:

Есть разгуляться где на воле!

Построили редут.

У наших ушки на макушке!

Чуть утро осветило пушки

И леса синие верхушки —

Французы тут как тут.

Забил заряд я в пушку туго

И думал: угощу я друга!

Постой-ка, брат мусью!

Что тут хитрить, пожалуй к бою;

Уж мы пойдем ломить стеною,

Уж постоим мы головою

За родину свою!”

М. Ю. Лермонтов. „Бородино”

Ку индипинденца пи вой!

Mă veți ierta, sper, pentru acest început, dar, fiți de acord, dacă ar fi să căutăm un slogan pentru ziua de 27 august, acesta s-ar potrivi de minune. Vom reveni puțin mai jos la acel spectacol lamentabil care ne-a fost prezentat, dar aș vrea să încep totuși cu altceva.

TOŢI LA BOOKFEST! Pe 29 septembrie și-a deschis porțile târgul de carte Bookfest Chișinău. Zeci de mii de cărți vor fi expuse, de la mai toate editurile din spațiul românesc! O oportunitate unică pentru cititori de a-și înnoi bibliotecile la un preț avantajos! Remarc, nu fără o anumită tristețe, că newsfeedul meu încă nu abundă cu poze ale citirorilor de la salon... Desigur, noi putem continua să ne înjurăm la nesfârșit din cauza protestelor, mitingurilor, numai că asta nu va schimba nimic. Cineva deștept zicea: „Trebuie să luptăm pentru mințile oamenilor, nu pentru lideri politici.” O națiune care nu citește, care nu este educată, este o națiune pierdută. Iar ceea ce s-a întâmplat în PMAN pe 26 și 27 august ne șochează poate astăzi... Să vedeți voi ce va fi mâine!

BĂTĂLIA PENTRU PMAN

26 AUGUST Spectacolul lamentabil din această zi din PMAN poate că și era previzibil, căci se știa din timp că piața va fi „împărţită” în două, între susținătorii Maiei Laguta și acei ai Maiei Sandu cu Năstase, dar realitatea depășește întotdeauna imaginația celor mai febrile minți.

În primul rând, împărțeala a fost de-a dreptul stranie: protestului Lagutei i s-a rezervat inima pieții, centrul strategic, cum ar veni (am un prieten care, de fiecare dată când aude asemenea construcții impersonale, răspunde imediat: „Tare-ar fi bine să știm cine este acest „s-a””).

În al doilea rând, Maia Laguta s-a pomenit a fi... Ilan Shor! Acesta a debarcat cu armata de serviciu, la propriu și la figurat, pe care o tot plimbă cu microbuzele dintr-un loc în altul. Și s-a-nceput: discursuri mânioase (în rusă sau „maldavnească” stricată – nu vreau să jignesc limba română), fanfară, danţuri și, desigur, repartizare gratuită de mâncare: „grecikă cu tuşonkă”, acesta a fost meniul. O fi rămas de la 9 mai.

De cealaltă parte a cordonului polițist, adepții ACUM tunau și fulgerau, rupeau cămăși și păr de pe cap și invadau rețelele sociale cu poze și postări. Răsuna muzică, scandări „hotii! – hoții!”, prin aer zburau doar PET-uri cu apă, căci păsările, launloc cu rușinea și bunul simț au fugit de acolo să caute ceva umbră...

În afară de întrebarea de mai sus referitoare la acel misterios „s-a” avem tot dreptul să mai punem câteva: 1) Dacă piața a fost rezervată de Laguta, cum de se face că și-a desfășurat „activităţile” Shor în piață și nu ea? E legal? Laguta, întrebată, a zis chiar în dimineața acelei zile că ea nu vrea să participe la acea acțiune. Deși, teoretic, ea era responsabilă de organizare și de unele aspecte care țin de securitate. Iată dacă dădeau foc la ceva shoriceii cu grătarele lor, ar fi răspuns Laguta, nu? 2) Știind că PMAN este rezervată, de ce ACUM a insistat să rămână în aceeași piață? Deși... ce rost are un protest, dacă nu este un „shor” în față?...

Şi o întrebare privată pentru Publika: unde au văzut ei „deputaţi europeni”?

27 AUGUST

Înflăcărați și încălziți după lupta cu avangarda, adepții ACUM au decis să înfrunte a doua zi cavaleria grea. L-au împânzit pe Ștefan (cred că niciodată nu l-au iubit atât de mult) și au așteptat să fie scoși de acolo de către forțele de ordine. Era evident ca „bună ziua” că se va întâmpla, din moment ce la Ștefan erau preconizate ceremonii oficiale cu participarea mahărilor țării. Previzibil, au fost evacuați de acolo cu de-a sila, pe unii i-au târât de mâini și de picioare, dar per ansamblu, vărsări de sânge nu s-au înregistrat. O singură chestie poate fi imputată cu adevărat organelor: prezența printre acei care „curăţau” locul a câtorva indivizi în civil. Poze impresionante, din alea gen „poze-simbol”, au fost totuși făcute, a circulat și una cu niște vânătăi, una cu un nene în cărucior (bănuiesc că l-au adus anume pentru a face poze lacrimogene). Amnesty a făcut o declarație (deși ea nu putea fi decât una destul de evazivă)... mai pe scurt, tot s-a derulat conform planului.

Iar eu, care am participat în trecut la câteva mitinguri de protest la Paris și am cunoscut „din interior” cum e cu organizarea și relația cu poliția, nu pot să scap de o întrebare: ce ar fi făcut francezii dacă nu respectam termenul indicat în declarația acțiunii, ce ar fi făcut ei, dacă cineva s-ar băga pe Champs Elysées, de exemplu, pe 14 iulie? Și câți ani ar fi luat acel de ar încumeta?

Mahării au venit, au depus flori, păziți de cordoane impresionante de polițiști înarmați și de bodyguarzi cu valize, ceea ce e destul de ridicol per se, mai ales că din „galiorkă” se auzeau aceleași strigăte: „hoţii – hoții!”. Ambele tabere, satisfăcute și cu inima împăcată, s-au împrăștiat, care pe la casele cui îi are, care s-au dus la scris comunicate și postări pe rețelele de socializare. Unicul lucru cu adevărat semnificativ a fost faptul că, sub această acoperire, poliția a profitat și le-a luat pancartele celor de la „Occupy Guguţă” (printre altele, unicul protest care are cât de cât sens în această poveste). Dar nici ei nu s-au supărat tare, căci au intrat în gura lumii și în aceeași seară i-au dat și mai tare în străchini și ligheane: cică așa ar sună democrația!... Au drepate: în Moldova, anume aşa!

În aceeași zi, Shor a buhnit un ditamai „marş patriotic” la Orhei, care a deplasat și mai departe limitele și arealul prostiei și ridicolului. Incredibilă energie la un individ care suferă de boli cronice grave și nu poate să fie prezent la ședințe de judecată!... N-ar strica să se ocupe de cazul său savanții britanici: poate descoperă un remediu magic? Și n-ar strica să-i studieze cazul și BOM! E loc pentru beatificare: cum n-ai da, dar vindecări miraculoase nu se întâmplă cu toată lumea (scriu și mă gândesc: taci, mă, că le dai idei! Ăștia chiar sunt capabili s-o facă!)...

BĂTĂLIA DE LA LEUŞENI

Sloganul Liniei de fortificații Maginot a fost „On ne passe pas” (Pe-aici nu se trece). Pare-se că grănicerii moldoveni au decis s-o adopte, cel puțin pentru ziua de 27 august. Independența nu-i foaie verde, ea se apără, nu-i așa? Marșul Unirii, care a parcurs 1200 de km, ajungea la Prut. Inițial, unioniştii au dorit să treacă pe podul feroviar de la Ungheni, dar nu li s-a permis. Cică Poliția de Frontieră (PF) ar fi avut informații că erau posibile „provocări”! Voi face din nou o paralelă cu ceea ce consider eu normal să se întâmple. Traversarea respectivă nu este regulamentară, deci bănuiesc că ar trebui un acord prealabil specific de la autorități. Nu știu dacă ei l-au cerut. În aceste condiții, PF era în dreptul ei să n-o accepte. Dar de ce și în ce condiții în 2015 s-a putut?

După asta unioniştii au plecat la punctul de trecere Albița – Leuşeni unde au dormit în corturi o noapte. În dimineața zilei de 27 august grupul a încercat să treacă frontiera. Și aici – surpriză: cei cu acte moldovenești trec, „românii” – nu! Explicația? Disfuncționare a sistemului informațional! Tare la țanc li s-a stricat, aș zice eu. Unioniştii care trecuseră deja frontiera s-au întors înapoi la colegii lor. Pentru că au „perturbat” grănicerii, li s-a băgat interdicție de a traversa pentru 24 de ore. Acestea au fost primele două epizoade ale acestui incident, generat, în mare parte de poliția de frontieră.

Deși unioniştii transmiteau live-uri încă de la Ungheni și încercau să sensibilizeze cât mai multă lume, la fața locului nu s-a deplasat nicio echipă de reporteri de la nicio televiziune sau organism mass-media! În schimb, „odiosul” Shor și marșul său patriotic nu ieșea din vizorul camerelor. Revelator!

A doua zi unionistii au pornit din nou să traverseze. De această dată, însă, se mai vedeau și microfoane cu camere printre ei. Puține, dar erau. C-o fi camerele de luat vederi, c-o fi starea generală excesiv de nervoasă pe urma primelor două tentative ratate, dar ei au cerut imediat asistență consulară și nu se lăsau mișcați de acolo. De acum încolo inițiativa a trecut de partea lor, la fața locului ajungând până și șeful PF, Fredolin Lecari. S-a creat impresia că grănicerii nu știau cum să-i expedieze mai repede de acolo, iar unioniştii căutau gâlceavă. Pe parcursul zilei a venit și un comunicat de la consulatul României, iar anticipând, vom menționa că MAE a chemat ambasodirul Moldovei pentru explicații. Până la urmă, toți unioniştii au trecut frontiera în afară de George Simion, care așa și nu a fost lăsat să treacă. Marșul Unirii avansează spre Chișinău!

Orice nu s-ar spune, dar situația a devenit tensionată în primul rând din cauza Poliției de Frontieră a statului independent, Republica Moldova. Dacă erau lăsați să treacă încă la Ungheni sau chiar și la prima lor încercare pe la Albița – Leuşeni, totul s-ar fi petrecut pașnic și fără scandal. Și încă un detaliu: dacă ar fi fost presa, așa cum este ea la noi, liberă și independentă, prezentă la fața locului, poate că oamenii se comportau cu mai mare băgare de seamă... Dar presa, după cum ziceam, era ocupată. La Orhei.

RUŞII VOR SĂ NE CERTE CU UE? Reprezentantul special al președintelui Federație Ruse pentru protecția drepturilor antreprenorilor, Boris Titov, a anunțat săptămâna trecută că Republică Moldova, cu Acordul ei de Asociere în vigoare poate deveni o placă turnantă pentru produsele rusești, altfel interzise din cauza sancțiunilor. Dacă ar fi fost chiar așa, nu se striga despre asta în clozeturi publice, precum sputnik. Asta e ca și cu „furtul miliardului”: când vrei să furi, taci și o faci în liniște.

Cam atât. Cireșica de pe tort (mai nu am scris Mărul de pe tort) din această săptămână o voi trimite la Moscova, la Rosselihoznadzor. Zeci de camioane cu fructe din Moldova, preponderent mere, sunt oprite la vama dintre Ucraina și Rusia, cică din cauza că ceva nu e în regulă cu actele. Eu sunt de acord: ceva nu e în regulă! N-au ce căuta fructele din Moldova în Rusia!

Bine te-am regăsit, dragul meu Cititor ! De trei săptămâni nu am fost cu voi, pentru voi, ci chiar cât se poate de printre voi. Trei săptămâni, atâta a durat vacanța și imersiunea mea, atât de reală, dar totodată atât de falsă, printre voi. Nu am intenția să te plictisesc, mult-preţuitu-Le, cu mult de detalii referitoare la sejurul meu în patria-mamă. Voi zice doar atât : niciodată până în această vară nu am avut impresia mai clară și mai desăvârșită că Republica Moldova s-a prefăcut într-o țară de vilegiatură... Voi avea poate ocazia să dezvolt mai mult acest gând, dar până una alta vă voi trimite, drept argument rudimentar, spre noutățile despre cozile care se crează la vămile acestui ghetto de lux care este Republica Moldova: vămi-vămi-vămi... și sârmă ghimpată. Dar dacă nu vă place această comparație, imaginați-vă un hotel de lux, all inclusive, pentru sejurul în care munciți un an întreg... Bagi cardul, plăteşti, intri, te distrezi cât încape, apoi pleci înapoi la locul de muncă. Despuiat... Dar fericit. BNS a anunțat săptămâna trecută că în primele șase luni ale lui 2018 (deci în afară de perioada vacanțelor din iulie-august) Republica Moldova a vost vizitată de către 1,9 milioane de cetățeni străini. Mă întreb câți din ei sunt „străini” de alde mine, care călătorește cu pașaport francez. În același timp BNS mai informează că cetățenii moldoveni au înregistrat tocmai 2,6 milioane de ieșiri din țară. Iată așa o statistică captivantă...

CREŞTEM? Dacă e să rămânem la capitolul statistică, același BNS ne anunță că în ianuarie-iunie 2018, comparativ cu aceeași perioadă a lui 2017, producția industrială a crescut cu 13,4%. O fi totuși de bine această creștere, depinde în buzunarul cui ajunge până la urmă.

VOR VEDEA CU OCHII LOR 150 de copii dintre cei mai buni au plecat în vacanță în România. Gratuit. Fiindcă au fost buni și au învățat bine la școală, așa precum ne spuneau și bănuiesc că le mai spun și astăzi întotdeauna părinții odraslelor. Eu zic că e o recompensă nespus de frumoasă. Și mai zic că e una cu adevărat utilă. În total în această vară de programe similare vor beneficia două mii de copii! Cel puțin ei își vor aminti de bine de anul centenarului!

ÎNFRĂŢIRILE CONTINUĂ Chiar dacă nu se mai stârnește atâta tărăboi precum la primile, nu voi obosi să le menționez: înfrățirile între localități din România și Republica Moldova continuă: săptămâna trecută Județul Tulcea și Raionul Soroca s-au înfrățit! Eu zic că e și asta de bine, nu credeți?

VACANŢE NEPREVĂZUTE Independența, Ziua Limbii + an electoral = o săptămână de vacanțe. Adică nu chiar vacanțe, căci e cu recuperări ulterioare. Eu unul nu sunt deloc adeptul acestor practici. Nu știu care este beneficiul. Poate cineva ar trebui să ni-l explice mai bine. Auzisem cândva că e o formă de a combate absenteismul. Adică lumea tot nu ar veni la lucru...

TABERELE DE STORS BANI DIN COPILĂRII A tot continuat să ploaie cu noutăți despre taberele de odihnă pentru copii din Moldova. Din păcate nu toți copiii pot să plece în vacanță în România sau alte țări... Mulți rămân în țară. Și sunt literalmente utilizați pentru a stoarce bani de la stat. Desigur, maltratările copiilor sunt intolerabile și trebuie drastic pedepsite. Dar lumina projectoarelor a scos la iveală un alt adevăr pe care bănuiesc majoritatea îl ocultă. Eu, naivul de mine, credeam că taberele pentru copii sunt instituții publice. Aflam însă cu nu sunt! Totul a încăput pe mâna unor afaceriști dubioși și fără scrupule, gata să facă bani pe orice... Vă mai amintiți de scandalul cu alimentele perimate pentru grădiniţele de copii? Aceeași schemă şi acelaşi mod de funcţionare. Care generează și inevitabil va genera aceleași derive...

MENIA ZOVUT SERGIU BURUIANĂ Cititorii acestor rânduri cu o anumită vechime în viață, dacă mă pot exprima astfel, nu pot să nu cunoască filmul „Меня зовут Арлекино” de Valerii Rybarev (1988). Există acolo o scenă în care niște tineri sunt tunși de banda lui Arlekino... Este primul lucru la care m-am gândit când am citit abracadabranta poveste de la Călărași. Numai că în filmul-cultissim al perestroïkăi Arlekino nu era un criminal condamnat la detențiune pe viaţă pentru omor și vătămare intenţionată gravă. Ce-i drept, în Italia, nu în Moldova. Acolo ar fi stat la dubă, la Călărași tunde tineri... La noi în genere mulți criminali tund câte ceva, unii lovele, alții frunze la câini... Nestingheriți.

SCUMPIRILE CĂLĂTORIILOR Vă mai aduceţi aminte de coborârea autorităților abilitate în gările auto din toată țara? Cu arestări și percheziții, și tot-tot-tot. Consecința? Nu știu cum o fi cu corupția, dar consecințele, tradițional, tot consumatorul le va achita. Cu alte cuvinte, se vor scumpi călătoriile. Poate voi vedeți altceva, dar eu văd o legătură directă între aceste două „evenimente”.

Şi acum să trecem la chestii cu adevărat serioase...

NOI SANCŢIUNI IMPOTRIVA RUSIEI Statele Unite introduc noi sancțiuni împotriva Rusiei. În textul proiectului de lege figurează și Republica Moldova: SUA cere retragerea trupelor ruse din Transnistria. Dacă e să-i credem pe diverși analiști de pe toate meridianele acest pachet e cel mai dur din toate câte au fost adoptate până acum. Putin a și convocat Consiliul de Securitate. Piața a reacționat imediat adecvat: rubla a căzut... Iar Kremlinul a reacționat ca de obicei: cu lansări de rachete și escaladări ale conflictelor în care este implicat.

BLINDATELE TREC NISTRUL Blindatele armatei ruse au exersat din nou traversarea Nistrului. Bineînțeles că moldovenii s-au arătat îngrijorați, la fel și OSCE (apropo, ce mai face acel Frattini, prieten cu Lavrov, care se apucase într-atât de însuflețit de „reglementarea transnistreană”?). Nici CUC, nici OSCE nu au fost lăsate să monitorizeze așa zisele „manevre”. Un fiasco atât de previzibil al inițiativelor europene... Aici aș putea jubila și reaminti că exact asta ziceam de la bun început, dar nu era o dovadă de clarviziune extraordinară, era doar o evidență și am să tac umil. Pentru mine e mai degrabă încă o dovadă a incompetenței cronice a instituțiilor europene în anumite chestiuni. Dacă urmăriți bine subiectul, Moldovei i s-au impus o serie de concesii: plăcuțe de înmatriculare pentru automobile, acces la piața europeană pentru companiile de la Tiraspol, se vorbea și despre conectarea sistemelor bancare... Iar ca bătaia de joc să fie și mai evidentă, Tiraspolul a decis să mărească cota partea a așa numitului „gaz social” distribuit gratuit. Gaz pentru care, dacă țineți minte, Transnistria oricum nu plătește nimic și care se adună pe nota de plată a Republicii Moldova față de Gazprom.

GRECII SE SUPĂRĂ PE RUSIA Grecia își recheamă ambasadorul de la Moscova. Reamintim că Grecia a expulsat patru „diplomaţi” ruși acuzându-i de sabotarea negocierilor referitoare la Macedonia. Apoi a interzis mai multor reprezentanți ai bisericii ortodoxe ruse accesul la muntele Athos pentru a-i încurca pe aceia să se implice în procesul recunoașterii bisericii Ucrainei care se separă de cea rusă... Desigur am putea să nu pomenim despre aceste evenimente aici dacă nu ar fi fost un alt declarat mare prieten al Kremlinului chiar săptămâna trecută călare pe muntele Athos și acela nu e altul decât președintele Republicii Moldova, Igor Dodon. Poate ar trebui ca grecii să-l ia puțin la puricat și pe acesta? Tare m-ar amuza dacă i s-ar interzice şi lui accesul pe munte.

ŞI POLONEZII S-AU SUPĂRAT Polonezii au expulzat și au obținut interdicție pe teritoriul Uniunii Europene pentru o oarecare Ludmila Kozlovska, cetățeancă a Ucrainei, acuzată de a fi o unealtă a serviciilor secrete rusești prin intermediul fondului „Open Dialog”. Dacă am lua în considerație doar acțiunile Poloniei, am putea avea oarecare dubii, dar bănuiesc că argumentele lor au fost suficient de convingătoare pentru a impune o decizie la nivel european. De această dată legăturile cu Moldova sunt și mai directe, căci Kozlovska este o susținătoare a Anei Ursachi și a lui Veaceslav Platon. Acesta din urmă stă bine la zdup la Chișinău, după ce a fost arestat în Ucraina. Săptămâna trecută a fost publicată o înregistrare cu acest cinstit domn, în care o voce, presupusă a fi chiar a lui, zice că ar fi năruit de tot Moldova, dar că niște incapabili nu și-au făcut bine treaba, (sunt curios pe cine-l consideră el așa, pe Filat sau pe Shor, sau poate un alt erou, încă necunoscut marelui public? Ori cunoscut, dar nu în anume această calitate?). Numai că lista prietenilor fondului „Open Dialog” e mult mai largă și mai curioasă: Maia Sandu, Andrei Năstase, Alexei Tulbure, Alexandr Petcov, Grigori Petrenco, Natalia Morari... În diverse poze îi vedem alături de alți deputați europeni care, unii, militau activ pentru suspendarea finanțării europene pentru Moldova precum Siegfried Mureșan, Cristian Preda sau Andi Cristea... Desigur, pozele sunt relativ inocente, oricine poate face o poză, dar ele există... și mai ales ele sunt nu una și nu două. Dar mai cu seamă e curios ceea ce nu există, și anume explicații sau reacții din partea celor vizați... O tactică lesne de înțeles: să se facă cât mai puține valuri, să se uite, să nu fie luat în considerație.

SHORHEI SHOW Armata de mâncăi pe gratis a lui Shor a făcut un contra-miting la Orhei împotriva unui miting al mayiştilor și nastasiştilor. Problema e că au manifestat împotriva a ceva inexistent, căci aceștia din urmă au declarat că nu aveau nimic prevăzut la Orhei. Se distrează oamenii, ce mai... Inventezi o agendă, căci altfel Shor ar trebui să explice multe, de exemplu cum e cu transparența în materie de achiziții publice la Primăria Orhei, căci urbea se numără printre cei mai mari contractanţi publici la moment... Laudromat ziceți?..

Cam astea au fost. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort. Și am s-o trimit primarului de la Bălți, Grigorişin, urbea în care înflorește antiromânismul. Drept urmare a incapacității cronice de a-l administra, orașul s-a umplut de... purici. La cel mai direct mod, fără nicio metaforă nimic. Grigorişin a cerut ajutor de la... români, mai exact de la orașul Botoșani, cu care municipiul se înfrățise acu câteva luni. Tot din Botoșani au fost aduse și două autospeciale pentru a strânge gunoiul. Apoi cum stăm cu antiromânismul, tovarăș primar? Prin Skype de purici nu scapi, nu-i așa?

Întotdeauna am sperat, de când scriu aceste comentarii, că mult-venerații me cititori vor remarca și își vor face griji în vinerile când textul, din varii motive, dar întotdeauna foarte și foarte serioase, va lipsi. Nu pentru că le doresc răul, departe de mine acest gând, ci din pură vanitate. Așa că țin să vă mulțumesc, dacă asemenea fenomene au avut loc, pentru că mi-ați flatat amorul propriu și totodată să-mi cer iertare pentru deranjamentele cauzate din cauza absenței vinerea trecută.

În rest, ce să vă zic? Mă tem că cele mai importante evenimente ale săptămânii, inclusiv din cele care riscă să ne influențeze direct viitorul, s-au întâmplat în afara țării. Mă refer, desigur, la întâlnirea lui Trump cu Putin... Nu cred că au discutat despre Moldova, nu-i interesează pe ei asemenea chițibușuri, dar tentația ambilor de a trasa linii de departajare pe hărți e mare... Am mai trecut prin chestii din astea... Știm cât ne poate costa. Să sperăm totuși că SUA nu e Rusia și că mai există și alte instituții pe lângă cea prezindențială care poate decide. Măcar așa precum e în Moldova. (Iată Dodon, spre exemplu, se plânge presei ruse că nu-l lasă MAE să țină un speach înflăcărat la ONU). Sau că există și alți supermeni precum eroii de altădată a lui Schwartzi, capabili să salveze lumea... Apropo, Moldova a fost pomenită de americani, în Camera reprezentanților. Paul Ryan, președintele ei, a zis că Rusia s-a implicat în alegerile din SUA, Franța și... Moldova. Ei, dar pe astea din urmă noi le știm foarte bine, nu-i așa? Ce-i drept această „ştiinţă” nu i-a convins pe justiţionarii moldoveni să invalideze acel scrutin...

VIVE LA FRANCE, VIVE LA RÉPUBLIQUE! Săptămâna aceasta a luat sfârșit campionatul mondial la cea mai mare nebunie a timpurilor moderne: fotbalul. A câștigat echipa Franței. Dar nu despre fotbal vreau să scriu, chiar dacă sunt un microbist înrăit de când mă țin minte. Cu cât avansa echipa mea (da, eu sunt și francez) spre finală cu atât mai des apăreau în spațiul public reacții pline de ură, rasism elementar, mascate deseori sub o formă de zeflemea chipurile inocentă, postări care au utilizat întreaga paletă și gamă a acelui rău care ne invăluie și care ne sufocă din ce în ce mai mult. Rinocerii lui Ionesco sunt din nou printre noi și devin din ce în ce mai mulți... Și nu contează culoarea lor: roșii, verzi, cafenii, gri, negri... Nu culoarea definește rinocerul, ci forma! Am mai avut o confirmație a ceea ce zic de când hăul: ceea ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova este o consecinţă firească și nicidecum o uzurpare a ceva de către cineva... Nu există niciun antagonism între un arbitrar dodon și toate aceste mesaje șovine apărute pe net pe parcursul campionatului. Poți să te revolţi împotriva dodonismului sau „statului capturat” oricât de mult, dar acei care atacă, râd sau fac glume proaste despre echipa Franței nu fac altceva decât să toarne apă la moara regimului actual din Moldova. Repet: rinocerii pot avea culori diferite, pot fi și roz, dar vor rămâne rinoceri... Și atunci când vin alegerile se alege un rinocer adevărat, masculul alpha, nu o codiță sau urechiușă, if you see what I mean...

CU SCÂRŢ, DAR NE INTERCONECTĂM Probabil dacă am ruga toate băbuţele să toarcă la fire electrice, această interconectare a rețelelor cu România s-ar face mult mai repede... E o chestie vitală pentru noi. Proiectul privind interconectarea rețelelor de energie electrică dintre Moldova și România a fost votat azi de Parlament. Cică până în 2021 va fi gata. Asta dacă nu se întâmplă ceva până atunci. De exemplu alegeri în Moldova în 2018 sau 2019 și o epidemie de rinocerită acută cu acea ocazie...

NE APĂRĂM PE NOU Parlamentul a aprobat Strategia naţională de apărare și Planul de acțiuni privind implementarea acesteia pentru anii 2018 – 2021. Această noutate am citit-o pentru prima dată pe un site ucrainean, pe care-l vizitez regulat pentru a vedea ce se întâmplă la război... Care continuă... Ucrainenii se arătau destul de mulțumiți. Înseamnă că-i bună. Iar eu iarăși voi menționa: 2021...

KOZAKII S-AU ÎNTORS În 2003 Voronin a fost suficient de hâtru că să refuze federalizarea propusă de Kozak. Asta i-a permis să se mențină la putere pentru încă 6 ani. Numirea lui Dmitrii Kozak în calitate de reprezentant special al lui Putin pentru relația cu R.Moldova nu-i altceva decât o elementară bătaie de joc. Sau un fel de test. Dodon a și fugit să i se închine. Test trecut, Halat-Alb! Maladets!

ARITMETICA ARENELOR DE LA CHIŞINĂU Vechiul stadion republican a fost dat americanilor să-și facă o nouă ambasadă în loc. Unul în minus. A fost aleasă compania care va construi Arena lui Plahotniuc care va costa bani publici enormi. Una în plus. „Summa” (numele companiei din Turcia care va construi Arena, unica care a participat la licitații, iată cum!) este nulă. Dar asta doar la prima vedere, superficială. În realitate totul va fi conform schemelor devenite deja obișnuite. Un masiv transfer al capitalului din zona publicului spre privat... Tare scump ne va mai costa...

RESURSA ADMINISTRATIVĂ 713 de primari (cei mai mulți sunt din PD, dar printre ei sunt și reprezentanți ai PLDM) au semnat o scrisoare deschisă către autoritățile UE pentru a-și manifesta dezacordul cu rezoluția Parlamentului European și sistarea finanțării Moldovei. La drept vorbind, și eu sunt împotriva acestei sistări... Dar iată așa o țidulă nu aș fi semnat. Și nici declarații precum acele ale lui Plahotniuc n-aș face (genul „noi ne-am îndeplinit obligațiunile, iar UE – nu”). Totuși, eu încă nu am dibuit firul logic la toată povestea asta care a început cu invalidarea alegerilor și care nu evoluează deloc în sensul pozitiv... Și dacă din partea autorităților din R. Moldova parcă nu aș avea mari așteptări, din partea oficialilor UE m-aș fi așteptat la mai multă perspicacitate.

SHOR NU MAI COLABOREAZĂ După declarațiile despre banii în plic pentru Maia Sandu, Ilan Shor a fost invitat la procuratură pentru explicații. Numai că Ilan nu mai vrea să colaboreze. Și dacă nu vrea, înseamnă că se poate băga la dubă, nu? A duce bani în plic e un act de corupție, nu-i aşa?

CNA ÎN ACŢIUNE Cahul, Căuşeni, Orhei, Bălţi, Edineţ, Drochia, Ungheni, Hânceşti, Ialoveni, Chişinău... Vastă geografie. CNA a intrat în autogări. Dacă e luptă împotriva corupției – e bine. Căci toată lumea știe și înțelege că multe în acest sector funcționează la negru. Dar dacă este o tentativă de a pune laba pe o activitate destul de lucrativă, vom fi nevoiți să constatăm că totul e ca de obicei... Tradiție și niciun mister... Apropo, Codreanu, acel care asigură interimatul la primăria Chișinăului a făcut o declarație destul de curioasă. Cică, în pofida banilor alocați de primărie, grădinițele continuă să strângă bani de la părinți. Cică pentru „otkosuri”. Au greșit, trebuia să zică „otkaturi”. Greu de stârpit paragina asta...

A MURIT GUGUŢĂ? Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice a aprobat schiţa de proiect a business-centrului de 10 etaje propus pentru a fi construit în locul Cafenelei Guguţă. Aprigii apărători ai Chişinăului istoric au votat ridicarea unui imobil hidos în chiar inima parcului central...

MOLDOVANU IS BACK! În ediţia din 29 martie curent scriam următoarele: „După Gamreţchi, restabilit în funcție de Judecătoria Chișinău, a venit înapoi la lucru și Fleaş! Fleaş, dacă vă aduceți aminte, e tipul care a fost „dat afară” pentru scandalul cu produsele alterate pentru copii... Dar cică nu aveau dreptul să-l dea afară căci era... pe foaie de boală! Acum Radu l-a dat afară pe Moldovanu, de la direcţia sănătate. Oare când vine înapoi?” Știu că nu e tare frumos să mă citez, dar voiam și eu să împărtăş o bucurie: săptămâna trecută am aflat răspunsul!

STINDARDUL LUI CANDU  Vă mai aduceți aminte de Dodon, care dorea să-și facă steag și stemă a lui? Am râs noi cât am râs, dar iată că și Președintele Parlamentului vrea stindard! Indivizii ăștia sunt absolut lunatici! Degrabă fiecare boiernaș își va trage steag și stemă. Ca-n Evul Mediu, pe bune... Heraldica devine o meserie întrebată!

DODON – MICROB(IST)UL Președintele republicilor nerecunoscute Abhazia și Osetia de Sud, președintele Gabonului, premierul Kârghistanului, președintele Palestinei, premierul Republicii Sao Tome și Principe, premierul Ungariei (un cunoscut apropiat al lui Putin) și emirul din Qatar (țară care va găzdui ediția viitoare a Campionatului Mondial), președintele Sudanului și președintele Armeniei. Frumoasă companie, nu-i aşa? Dodon a fost cu ei la fotbal. Pe banii noştri, căci n-o fi luat de la maică-sa? Au mai fost preşedinţii Franţei şi a Croaţiei, dar ei aveau motive serioase: ţările lor jucau finala.

Cam atât. Vom pune punct, dar nu înainte de a acorda Cireșica de pe tort! Și săptămâna aceasta ea e groasă și mare! Am s-o trimit la Bălți, primarului Grigorişin. Ambasadorul Japoniei a fost în municipiu în vizită căci au făcut niște donații pentru a repara grădinițe. Diplomatul a rostit un discurs în limba de stat (nu-i vom zice pe nume, română, în contextul dat). Grigorişin a avut nevoie de interpret pentru a-l înțelege. Uite-așa primari, aprigi apărători ai statalității, avem noi în țară...

Je ne sais pourquoi, l’idée d’exercer ma liberté à l’intérieur d’un carré m’est d’un précieux réconfort.
Raymond Cousse, „Stratégie pour deux jambons”

Iată că a luat sfârșit și această cupă a lumii la fotbal, câștigată de echipa națională a Franței! Dacă e să ne referim la ceea ce înseamnă fotbal, în sens de sport de echipă, doar suporterii absolut tendențioși ai naționalelor bătute de francezi le pot contesta victoria, dar asta presupune luarea în calcul a criteriilor care tocmai că nu țin de fotbal. Deși sunt microbist înrăit de când mă țin minte, nu despre fotbal vreau să scriu aici și acum. Să-i felicităm pe fotbaliști și antrenori, echipa, altfel spus, pentru dreptul de a purta a doua steluță pe maioul albastru, de asupra cocoșului galic.

Vreau să scriu despre altceva: despre reacțiile multiple pline de ură, rasism elementar, mascate deseori sub o formă de zeflemea chipurile inocentă, despre postările care utilizează întreaga paletă și gamă a acelui rău care ne învăluie și care ne sufocă din ce în ce mai mult. Rinocerii lui Ionesco sunt din nou printre noi și devin din ce în ce mai mulți... Și nu contează culoarea lor: roșii, verzi, cafenii, gri, negri... Nu culoarea definește rinocerul, ci forma!

Chiar și acele mesaje echivoce, chipurile pline de simpatie, tot într-acolo bat. A fost larg difuzat un comentariu al președintelui Venezuelei, ditamai exemplu de democrație!, care utilizând același argument – „a câștigat Africa” – revendică mesaje antidiscriminatorii... Lumea a treia împotriva occidentului? Total aiurea!... Pe când o cruciadă a „asupriţilor”?... 

Eu pot perfect înțelege faptul că majoritatea moldovenilor au susținut Croația. E o țară mică, o țară cu care avem mult mai multe afinități, inclusiv istorice. O țară mai apropiată geografic, la urma urmelor. Dacă nu aș fi francez, aș ține și eu cu Croația, la fel cum am simpatizat cu echipa Islandei în meciurile ei. Micuțul David venindu-i de hac marelui Goliat a fost, este și va rămâne un mit fondator. Legenda însăși este doar o personificare a ceva mult mai ancestral, darwinian chiar. Micile mamifere supraviețuind dinozaurilor, nu-i asta din aceeași simfonie? 

Raportat la noi, moldovenii, sunt nevoit să constat că ceea ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova este o consecință firească și nicidecum o uzurpare a ceva de către cineva... Nu există niciun antagonism între un arbitrar dodon și toate aceste mesaje șovine apărute pe net pe parcursul acestui campionat. Poți să te revolţi împotriva dodonismului sau „statului capturat” oricât de mult, dar acei care atacă, râd sau fac glume proaste despre echipa Franței nu fac altceva decât să toarne apă la moara regimului actual din Moldova. Repet: rinocerii pot avea culori diferite, pot fi și roz, dar vor rămâne rinoceri... 

Este oarecum simptomatic și ușor de înțeles că tocmai echipa Franței a fost ținta acestor atacuri. În primul rând, au fost cei mai buni. Dar Franța este și țara pe solul căreia s-au întâmplat cele mai odioase atacuri teroriste din ultimii ani, revendicate de fundamentaliști. Belgia, Anglia, Olanda, Portugalia, chiar și Germania ultimilor ani, nu se bucură de asemenea „atenţii” deși au echipe la fel de „multicolore”... Atunci când postați sau citiți texte rasiste despre tricolori, gândiți-vă mai întâi la absurditatea celor enunțate de „marele star”, Benzema, atunci când îl acuza pe Deschamps de... rasism! Atunci când postați sau citiți texte despre „străinii” care reprezintă Franța, aduceți-vă aminte de Iurie Bejenari, campion al Franței la lupte greco-romane, care a reprezentat Franța la competiții internaționale. Sau aduceți-vă aminte de tânărul Virgiliu Postolachi care tocmai a semnat un contract pro cu PSG. Și dacă mâine-poimâine e chemat la naționala Franței, ce veți zice?

Mi-a fost dat să citesc și să văd postări despre „barbariile” din timpul celebrării populare în străzile Parisului... Cu scurt-circuitări absolut aberante, căci eu mi-am adus aminte de manifestări absolut similare în țara și orașul în care m-am născut... Ăia, „gopnicii” din Moldova, sunt profund ortodocși, au sânge pur și sunt plini de spiritualitate, nu-i așa? Nu, „gopnicii” nu sunt o naţiune, ci aceiaşi rinoceri...

Ziceam că sunt simptomatice aceste postări, căci Franța tradițional este asociată cu un alt sistem de gândire, profund european, care pierde vertiginos teren în ultimul timp... Europa e la grea încercare... Lumea întreagă își iese din minți, am început a ne crește coarne masive și piele de rinoceri... 

Într-un cuvânt, ne merităm dodonii...

P.S.: Jucătorii francezi au fost exemplari. Nu știu dacă a fost ceva lucrat în prealabil, nu cred, ținând cont de forma în care și-au expus gândurile. Deviza pe care au lansat-o a fost extraordinar de precisă, departe de acel instituțional și artificial „Black – Blanc – Beurre” din 1998. „Vive la France! Vive la République!” au repetat în unison Griezman, Ramy, Matuidi și ceilalți.

P.P.S.: Nu voi putea fi mai elocvent și acest text ar fi incomplet oarecum fără o reacție a celor vizați direct. Iată deci o reacție cât se poate de sănătoasă a unui jucător de basketball care evoluează în NBA, Nicolas Batum: „Désolé de mon langage mais les gens qui disent ”bravo Africa pour votre victoire” allez tous bien vous faire foutre! Je porte fièrement le maillot bleu avec “France” écrit en gros, j’ai gagné des trophées et médailles avec l’équipe de France depuis que j’ai 15 ans, je chante La Marseillaise, je crie haut et fort que je suis français quand je suis aux USA. Alors j’ai un près et un nom camerounais, mais nous tous on se bat et on joue pour la France car nous sommes nés ici, avons grandi ici, avons appris notre sport en France, avons la fierté d’avoir la nationalité française. On gagne pour la France, pour les jeunes français qui nous regardent et aspirent à faire de même et porter haut les couleurs de la France. Soyons fiers de ça. Vive la république et vive la France!”

P.P.P.S.: Nu pot trece nici pe lângă discursul lui Barack Obama de la Johannesbourg: „The politics of fear and resentment and retrenchment began to appear. And that kind of politics is now on the move. It's on the move at a pace that would have seemed unimaginable just a few years ago. I am not being alarmist, I'm simply stating the facts. Look around — strongman politics are ascendant, suddenly, whereby elections and some pretense of democracy are maintained, the form of it, where those in powers seek to undermine every institution or norm that gives democracy meaning” ... “People just make stuff up. They just make stuff up. We see it in the growth of state sponsored propaganda. We see it in internet fabrications. We see it in the blurring of lines between news and entertainment. We see the utter loss of shame among political leaders where they're caught in a lie and they just double down and they lie some more. It used to be that if you caught them lying, they'd be like, oh man -- now they just keep on lying.” … “How should we respond? Should we see that wave of hope that we felt with Madiba's release from prison? From the Berlin Wall coming down? Should we see that hope that we had as naïve and misguided?”
 

„Laptele negru din zori te bem cînd e noapte

la amiază te bem te sorbim dimineaţa şi seara

te bem şi te bem”,

Paul Celan, „Tangoul morţii”

28 iunie 1940... Armata Roșie invada Basarabia, conform înțelegerii între Hitler și Stalin. În următorii 10 ani care au urmat acest teritoriu pierdea a treia parte din populație... Să nu uităm!

xxx

Eu demult zic că nu pricep mare lucru din cele ce se petrec în Republica Moldova. Fericit acel (nu vom zice și „sarac cu…”) de înțelege! Ferice de acei cu mintea limpede și cu bursa plină, deși bănuiesc că pentru mulți au venit vremuri complicate! Ia și înțelege în hărmălaia asta de unde bate vântul, dar și mai complicat e să intuiești de unde va bate el mâine... Cim să lucrezi în condițiile actuale, cum să-ți planifici bugetul, vacanțele și restul?... Velele, umflate până nu demult, întinse destul de bine și astăzi, nu riscă oare să atârne neputincioase mâine? Desigur, nu-i mare chin să-ți ajustezi pânzele în funcție de roza vânturilor la moment, dar... prețul! Nu, nu mă refer aici la suferințe și dileme de ordin moral sau etic, cât e să întorci un cojoc pe dos? Mă refer la aceeași bursă și la cât poate trage la cântar o giriuetă... Că și „finanţatorii” nu sunt chiar proști, lor dă-le profesionalism, credibilitate, influență și creare de opinie (iar acestea nu prea se împacă cu schimbări radicale ale cursului și vectorului), nu foaie verde trei lămâi, căci la câți lingăi de posterioare există azi, acest act nu mai valorează prea scump...

Ziceam că nu pricep mare lucru din cele câte se întâmplă și sunt absolut sincer (mă rog, eu sunt sincer întotdeauna, chiar și atunci când opinia mea nu coincide cu a Dumitale, dragă Cetitorule). Eu, spre exemplu, eram aproape convins că CSJ îl va face pe Năstase primar. Fiindcă-mi ziceam și eu că la noi se poate orice și că situația actuală nu este în favoarea puterii. Dar nu a fost să fie! Instanțele și-au făcut de cap până la urmă, insistând pe o decizie abracadabrantă și lipsită de esență, căci de sens, sunt sigur, întotdeauna există unul, chiar și atunci când noi nu-l înțelegem.

Iar când eu nu găsesc raționamentul, tac și aștept. Auzisem cândva demult chestia asta deocheată și sunt convins că funcționează: „Adevărul e ca rahatul în apă: întotdeauna iese la suprafață!”. Sunt foarte multe necunoscute, dar câte ceva le cunoaștem cu destulă certitudine. Să le enumerăm:

• Este aproape improbabil ca anularea scrutinului să fi fost un act pur justiciar. Că șia băgat Michiduță coada e evident în proporție de 99,99%. Dar, oricât de mult nu m-ar înjura adepții sectei „statul capturat”, sunt nevoit să spun că „Michiduţă” este un nume de cod și că nui cunoaștem încă identitatea.
• Nu există raționament politic în această decizie. PDul, care cică ar controla tot, este principalul pierdant în această poveste. PSRM-ul nu pierde mare lucru, dar nici nu câștigă... Principalul câștigător rămâne Năstase, care astfel o umbrește simțitor până și pe aliata sa Sandu. La o adică, dacă chiar se făcea Năstase primar, acest lucru în afară de belea pe cap nu-i aducea absolut nimic. Și Năstase o înțelege foarte bine. În acest moment postul de primar e interesant doar pentru acel care vrea să se facă primar plenipotenţial în 2019, pentru un mandat, cel puțin, cu echipă capabilă să fie foarte influentă și în CMC. Adică pentru cineva pentru care primăria e un scop în sine și nu o etapă intermediară... Apropo, tradițional, primarii capitalei altceva decât deputați și funcții secundare în stat nu au reușit să ajungă. Ori în mormânt...
• Nu văd nici care ar fi interesele economice. Nu sărăcea Plaha, ori cineo mai fi acolo, dacă îi lăsa un contract-două și lui Năstase. Îi lăsa doar PLului, de cu nu le-ar lăsa DAdaiștilor? Cât despre eventualele „demascări”, haidade! Ți-ai găsit omul... Pentru asta ar trebui să ai de partea ta poliția, justiția, același CMC... și la urma urmelor e lucru știut: corb la corb nu-și scoate ochii.
• Geopolitica, bato vina... Din acest punct de vedere ceea ce se întâmplă la Chişinău e mană cerească pentru partida putinistă. Atât pentru moment.
• Un nume, doar unul caremi pare central: Muruianu. Acest nume a tot apărut, parcă tangențial de fiecare dată, în fiecare din cele mai sordide povești ale timpurilor moderne. N-ar fi rău să fie luat la scărmănat cum se cuvine. Am așa o presimțire că de la el pot porni foarte multe ițe.

Cam atât la capitolul certitudinilor. În rest, câmpul posibilităților rămâne extrem de vast și nu exclude nicio ipoteză. Nici chiar demența, la o adică. „Michiduţă” poate fi Plaha, Năstase, Voronin, Putin, oricine! Urmărim vodevulul mai departe: proteste, declarațiile judecătoarei, constituirea unui „Comitet de rezistență naţională” (am mai avut ceva similar în România: „Frontul Salvării Naţionale”)... Apropo, caz divers: Dodon, care prevăzuse un concert în PMAN, le-a eliberat protestatarilor piața fără a crâcni. Ghimpu la vremea lui s-a încăpățânat și nu a făcut-o. Nu știu dacă are vreo semnificație...

AŞTEPTÂNDU-I PE AMERICANI Așa o legitate: în marea noastră bătălie geopolitică, de fiecare dată când „vectorul proeuropean” înregistrează vre-un succes notoriu, Dodon fuge la Moscova. Când e invers, Guvernul pleacă de urgență în SUA. Iată și de această dată Filip, Candu și Gaburici au petrecut destul de mult timp în SUA, unde s-au văzut cu multă lume suspusă și importantă. Semn că „vectorul proeuropean” a dat-o în bară în Moldova...

RUSSIAN ARMY, GO HOME! ONU a votat rezoluția prin care cere Rusiei să-și retragă forțele armate din Transnistria! Bineînțeles, Rusia nu-și va retrage armata din cauza acestei rezoluții, dar e un act extrem de important! Iar pentru noi mai prezintă interes și care sunt țările care au votat pentru, că să ne cunoaștem prietenii, la fel precum cele care au votat împotrivă. Vom remarca că Dodon a stat cu mulți din ei în tribună la Moscova la deschiderea Campionatului mondial la fotbal.

PE DODON NU-L VREA NIMENI Nu zic, i-ar fi plăcut poate și lui Dodon să facă poze cu lume bună, nu doar cu niște bandiți, dar în ziua de azi lucrurile sunt relativ simple și clare: nu poți fi și cu unii și cu alții. Dodon a anunțat că merge la Bruxelles. Numai că acolo nu-l așteaptă nimeni. Uupsss. Anulat din motive tehnice.

LIMBA MOLDOVENEASCĂ – O EROARE A zis-o și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Mai mult, am zice noi, e o prostie! Nu-i exclus ca Juncker să fie de aceeași părere cu a noastră, dar așa i-i funcția. Un om cu funcție înaltă, oficială sau politică, una care se vrea respectată, nu are voie să vorbească urât. Asta nu ți-e Moldova în care indivizi care se vor politicieni înjură de mama focului.

CONSILIER PE ENERGIE DE LA EUROPENI Europenii ne trimit un consilier pe energie. Decizia a fost luată de ministrul Economiei și Infrastructurii, Chiril Gaburici și vicepreședintele Comisiei Europene, Maroš Šefčovič, responsabil pentru Uniunea energiei. Cei doi oficiali au avut o întrevedere în Statele Unite ale Americii. Între timp Moldova continuă să subvenționeze regimul din Transnistria cumpărând energie de la Cuciurgan, care lucrează la turații maxime. Uite-așa un nod va avea de dezlegat noul consilier... Iar Moldova vrea securitate. Tot de la americani și europeni.

Cam atât. Cireșica de pe tort din această săptămână o voi trimite la Consiliul Superior al Magistraturii care s-a arătat supărat pe faptul că Justiția este dur criticată. Adică nu deciziile lor, ale judecătorilor, îi discreditează, de la laudromat, înstrăinări de terenuri, achitări de criminali și până la anularea alegerilor ar fi cauza, ci... criticile. „Informațiile apărute în spațiul public în contextul alegerilor locale noi din Chișinău, precum că sistemul judiciar nu este independent, iar unii judecători activează la comandă politică, pot afecta credibilitatea actului justiției, precum și independența și imparțialitatea judecătorului, condiție obligatorie pentru existența statului de drept.” Iată cum! Nici mai mult, nici mai puţin!