Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
20 décembre 2022 2 20 /12 /décembre /2022 23:11
Bahmut, Ucraina, 2022

Bahmut, Ucraina, 2022

nu reușesc să vă urăsc

nu-mi iese

mă-ntreb dacă aș putea trage în voi

nu cred

e prea tehnic

mă-ntreb dacă aș face ceva pentru voi

nimic

m-aș uita cu dezgust cum se scurge seva

din voi

aș aștepta fumând o țigară

apoi aș suna serviciile abilitate

să vină

să curățe fața locului

aș ajuta cu ce pot serviciile abilitate

aș face și voluntariat

din motive igienice

nu cred că aș putea trage în voi

e prea tehnic

prea premeditat

nu am suficientă ură pentru așa ceva

dar dacă, dacă s-ar nimeri

dacă ați apare în fața casei mele

mi-aș înfige dinții de lup

în gâtlejul vostru

v-aș sugruma cu mânurile mele

de țăran uitat

până la capăt

apoi aș chema serviciile abilitate

să vină

să curățe fața locului

nu am ură

nu am premeditație

aș fi un foarte rău soldat

nu cred

și e prea tehnic

Partager cet article
2 novembre 2022 3 02 /11 /novembre /2022 20:17
Autotest imunitar la paste făinoase

Propaganda putinistă lucrează la turații maxime. Tradițional, cele mai luminoase minți rusești angajate de regimul kremlinist (și cele mai bănoase funcții în această piramidă diabolică) activează în domeniul fabricării de propagandă. Ea este multidimensională și complexă. Pentu fiecare categorie de public este fabricat, menținut și susținut un mesaj anume. Nimeni nu scapă !

Am putea scrie tratate întregi la subiect, dar astăzi vom alege să simplificăm la maximum și să trecem în revistă principalele tipuri de macaroane și categoriile de urechi corespunzătoare. Testați-vă, poate vă corespunde careva…

Urechea idiotului de pe „odnoklassniki”: Ucrainenii sunt niște naziști, așa numiții „banderovtsy”. Ei sunt întruchiparea răului pe pământ, beau sânge de copii inocenți, crucificându-i în prealabil, bombardează de opt ani necontenit Donețkul, fabrică gâște și țânțari „militari”, purtători de arme biologice, înscenează masacre la Bucea, etc., etc.

Urechea geopoliticianului de pe canapea: La război mint toți! Da, rușii au început războiul… Dar ei au fost NEVOIȚI s-o facă ! Americanii le-au promis ucrainenilor să-i primească în OTAN, ceea ce Rusia nu putea s-o accepte. Deci OTAN sunt acei care i-au provocat pe ruși !

Urechea omului care ştie tot: Totul e o chestie de luptă pentru resurse, din ce în ce mai rare. În Ucraina s-au găsit zăcăminte de gaze (aici orice poate fi folosit, important e să fie relativ credibil – uraniu, petrol, cărbune – orice !). Sau: Ucraina este grânarul planetei. Sau: Se duce o bătălie crâncenă pentru controlul bazinului Marii Negre, ş.a.m.d.

Urechea celui care „citeşte printre rânduri”: Totul este orchestrat. Unii au de vândut arme, alții profită pentru a crește prețurile la produse, populația este sărăcită pentru a o controla mai bine, războiul se înscrie perfect într-un plan global de edificare a unei "lumi noi".

Urechea snobului anti-tot: Toți sunt de-o teapă. Putin este rău, cine afirmă contrariul? Dar stați să vă explic și să vă arăt cât de hoți, corupți sunt și cei din Occident! Toată istoria Occidentului a fost doar hoție și jaf! (apropo, rușii au și un nume pentru această paradigmă: „а у вас негров линчевали!”)

Cam astea sunt. Testați-vă urechea: există muzicuță pentru fiecare din noi. Dar puse toate launloc funcționează de minune. Ăștia au reușit până și pe eventualii "antiputiniști" să-i facă utili!

Iar la final voi spune doar atât: atunci când fluxurile migraționale se vor inversa (adică va fugi lumea din Europa sau SUA spre alte țări) voi mai crede în „putrefacția” Occidentului.

Partager cet article
27 septembre 2022 2 27 /09 /septembre /2022 23:03
Poziţii dure

Îmi scrie mai zilele trecute un prieten virtual, o persoană respectabilă de altfel, un mesaj pe FB: „de poziții dure în postările tale nu zic, m-am deprins”…

Recunosc că am fost surprins și chiar m-a enervat observația respectivă. Apoi mi-a trecut…

Tot ce am scris timp de 12 ani e în spațiul public. Accesibil și disponibil. Nu am retras și nici redactat ulterior o singură silabă!

Astă vară, după un interviu pentru Vocea Basarabiei, disponibil și el online, Valentina Ursu îmi spunea în offline că a fost surprinsă de faptul că am fost prea „cuminte” față de anii precedenți... Probabil își amintea de ultima noastră întrevedere când fierbeam și clocoteam...

Irina Nechit, care a citit volumul „mesaje pentru burta de rechin” (apărut cu doar câteva săptămâni înainte de 24/02) mă întreba cât se poate de direct: „Care e frica ta principală? Războiul trei mondial?” Îi răspundeam: „Într-un fel, mă bucură că e așa de evident… Războiul e o angoasă permanentă”. (interviul a fost pregătit cu doar câteva zile înainte de 24/02 și publicat online pe 25/02).

Scriu toate astea nu pentru a mă justifica sau da explicații.

La început am fost cuminte. Am încercat să conving. De-a lungul anilor am văzut și simțit cum se îngustează culoarul posibilităților. Trebuia să fii orb ca să nu vezi catastrofa spre care ne îndreptam... În mod firesc am devenit mai categoric și în postări, și în felul de a „bate clopotele”. E probabil ceea ce multstimatul meu prieten numește „poziții dure”.

Suntem în plină desfășurare a catastrofei. Toate avertizările și „strigătele” mele au fost zădarnice. Dar aici recunosc că sunt prea orgolios. Nu au fost doar ale mele și îmi asum prea multe: la ce să asculte „persoanele respecatbile” de un oarecare editorialist, blogger, scriitor și poet cu reputație incertă?...

Totul şi toate nu au fost decât „mesaje pentru burta de rechin”.

La o adică, o altă întrebare e mai mult decât pertinentă astăzi: oare ce trebuie să se mai întâmple pentru ca beau-monde-ul de la Chișinău să înceapă a mișca?

Partager cet article
6 septembre 2022 2 06 /09 /septembre /2022 19:25
Pandemia noastră, cea de toate zilele...

Industria cinematografului nu a fost vreodată foarte dezvoltată în spațiul dintre Prut și Nistru. Vorbesc desrpre industrie în primul rând, nu despre artă, căci artiști talentați (și actori, și regizori) am avut și mai avem, char dacă mulți trăiesc mai mult în și prin teatru. Dar cinematografia, dacă e s-o apreciem drept industrie, presupune o infrastructură și o armată întreagă de specialiști în ale imaginii, sunetului, decorațiilor, costumație, și multe altele. Titrele interminabile de la sfârșitul filmelor produse în țări cu solidă tradiție cinematografică sunt o ilustrare perfectă a acestui fapt.

Existența studiolui Moldova-Film pe timpuri nu ar trebui să ne inducă în eroare, căci o simplă comparație cu studioul de film de la Odesa, spre exemplu, ne plasează imediat la locul nostru în această grilă valorică. Dar și din Moldova-Film s-a ales pulbere și praf după anii 90 ai secolului trecut...

Astea fiind spuse, înțelegem din ce cauză orice film care apare în Republica Moldova trebuie salutat și considerat drept un adevărat eveniment!

La sfârșitul lunii septembrie va fi prezentată publicului larg o nouă creație cinematografică: filmul PANDEMIA.MD de Valeriu Jereghi. Despre istoria apariției acestui film vă va povesti realizatorul, dacă va considera necesar. În ceea ce mă privește, îi voi aduce Maestrului sincere mulțumiri și felicitări pentru curaj și tenacitate. Pentru curajul de a fi abordat subiecte într-atât de dureroase și ample, dar și de a fi dus proiectul până la capăt în condițiile în care o bună parte din co-producători (din Ucraina) au fost nevoiți, după 24 februarie, să se retragă...

Autorul acestor rânduri este printre puținii care au avut norocul și privilegiul să privească filmul în avant-premieră. Voi căuta neapărat să văd și varianta care va ieși în sălile cinematografice, căci, din câte am înțeles, cu o lună înaintea priemierei oficiale echipele mai lucrau asupra unor detalii de finisare.

Valeriu Jereghi ne prezintă un film extrem de ambițios. Acei care se așteaptă la o poveste despre Covid vor fi dezamăgiți. De altfel, pandemia reală pe care am traversat-o este ultima cheie de lectură a filmului posibilă, dacă nu ar trebui exclusă de tot, pentru a nu ne polua câmpul referențial semantic. Jereghi caută alt „virus”, altă molimă, cea care ne bântuie de 30 de ani și care ne-a adus în realitatea de astăzi. Eterna întrebare care frământă toate firile sensibile de-o eternitate: oare cum de s-a ajuns „aici”?..

PANDEMIA.MD nu are fir epic. Unitatea filmului este asigurată de către și prin personajul principal, „regizorul”, (superb interpretat de Nicolae Jelescu) și familia sa. Cu, sau fără participarea eroului central, filmul este o succesiune de „tablouri”, pure alegorii cinematografice. Prin densitatea alegorică PANDEMIA.MD amintește de „Underground”-ul lui Kusturica. Dar Kusturica avea o poveste de relatat și asta a făcut. Valeriu Jereghi a ales să ne pună în fața unui univers și nu avea altă soluție decât să ne prezinte o paletă vastă de personaje care, fiecare în parte, constitue un portret colectiv. Desigur, pentru a dezvolta personajele ele sunt „puse în situație” ceea ce și crează multitudinea de „tablouri” despre care pomeneam mai sus.

Nu putem trece cu vederea nici caracterul autoreferențial al filmului, începând cu imagini apocaliptice din ȘI VA FI (Cannes-93, Selecţie oficială Un certain regard), cu proiecții inserate sau cu participarea actorilor din ARRIVEDERCI (2008), etc. Lesne ghicim în personajul „regizorului” o tentativă de autoportret cinematografic, acel „eu liric” despre care se discută mai mult în literatură decât în cinema.

PANDEMIA.MD este, în pofida burlescului abundent, o adevărată tragedie cinematografică. Spectatorul atenționat primește o răsunătoare palmă cognitivă. Valeriu Jereghi nu doar chestionează realitatea, ci ne avertizează cât se poate de direct despre iminența unei catastrofe (dacă nu am fi fost în plina ei desfășurare deja...)

PANDEMIA.MD ne trimite înapoi la marea cinematografie a secolului XX, atunci când cineaștii nu căutau spectatori, rating și like-uri, ci creau în funcție de convingerile proprii. Atunci când publicul era oarecum snobat și pus la încercare, obligat să se ridice, să urmeze nivelul filmului și nu inversul.

Valeriu Jereghi

Valeriu Jereghi

Pandemia noastră, cea de toate zilele...
Partager cet article
14 juillet 2022 4 14 /07 /juillet /2022 10:43
preferi să nu gândeşti

și când mergi la lucru, la pas, pe bulevard, parcă-i simți prezența, te uiți la configurația locului, încrengături de străzi, evaluezi liniile de tir aidoma baronului Haussmann

te gândești că undeva departe, într-un orășel ucrainean, de după colț ar fi putut să te urmărească un lunetist

și când intri în metro, te gândești că undeva departe, la Kiev, oamenii dorm cu săptămânile în stații

apoi ieși din subterană și te gândești că la Harkiv în orice clipă, oriunde, poate să cadă un obuz sau o rachetă

intri să cumperi un croasant și iți aduci aminte cum undeva departe, la Mariupol, rușii au aruncat un obuz peste oameni care stăteau în coadă după pâine

apoi aprinzi o țigară și te gândești din nou la lunestul căruia îi simți prezența… trebuie să înveți să fumezi în pumn… mai ales noaptea

și când intri în open space te gândești care ar fi cel mai sigur loc în caz de tir de artilerie, poate după stâlp ?

apoi te gândești cât de sigur e subsolul. oare la ce tip de bombe ar rezista parkingul?

şi când intri în supermarket te gândeşti ca si la Kremenciug a existat unul pâna a fi spulberat de o racheta X-22 cu tot cu cumparatori

și când faci o baie sau un duș te întrebi oare cum fac soldații de pe prima linie să se spele ? oare cum sunt chiturile alea americane de „duș uscat” ?...

și când iți faci un ceai te gândești că undeva departe, în Ucraina, oamenii topeau zăpadă, adunau apă de ploaie, de prin râuri sau bălți pentru a nu muri de sete…

și când cade noaptea te gândești din nou la lunetistul care ar putea lesne atinge o țintă din imobilul cela îndepărtat, cu ferestre largi și luminile aprinse…

și numai la morți nu te gândești… te uiți la mulțimea care-și cată de-ale zilei și preferi să nu gândești… dar cum ?...

Partager cet article
7 juillet 2022 4 07 /07 /juillet /2022 16:54
Imagine: http://www.gilles-rapaport.com/le-monde-des-livres-le-mensonge/

Imagine: http://www.gilles-rapaport.com/le-monde-des-livres-le-mensonge/

Fiecare din noi se crede imun. Impermeabil. Lucid. Propaganda funcţionează doar cu cei „proşti”, nu-i aşa? Ia, să vă văd! O maşinărie bună propagandistică se construieşte minuţios şi nu uită niciun detaliu. Pe etape:

1.            Crearea terenului fertil

Vorbim aici despre crearea unui fel anume de a înțelege și percepe lumea. Obiectivul primordial este deplasarea dispozitivului individual de codare / decodare al evenimentelor și fenomenelor realității dintr-un sistem de referințe bazat pe raționalitate spre unul bazat pe credință sau un set de credințe. Atunci când lanțul cauză-efect la nivel cognitiv este fragilizat sau distrus orice element care nu rezistă acestui test elementar are mult mai multe șanse să se înscăuneze în capul individului. Pentru a atinge acest obiectiv sunt priviligiate și promovate religia, ezoterismul de orice formă, sectarismul, orice conținut despre supranatural, misticul, etc., etc.

Ex: În RM există o serie întreagă  de canale televizate (REN TV, spre exemplu) care doar asta și fac de dimineața până seara: ne povestesc grozăvenii despre „memoria apei”, fantome, extratereștri, vrăji și vrăjitori, puteri magice ale oamenilor vechi, horoscoape și multe altele.

2.            Crearea categoriilor semantice

Vorbim aici despre crearea unor categorii lexico-semantice cu obiectivul de a le folosi cât mai des, de a le ancora statornic în limbaj, deplasându-le, în cel mai bun caz, spre categoria limbajului de lemn, de a le abstractiza și generaliza la maximum și a le deplasa treptat cât mai departe de câmpul semantic inițial, atribuindu-le pe parcurs alte conținuturi semantice. Nu contează dacă ești pro sau contra. Important este ca bătălia să se ducă în același câmp categorial. Astfel o „propagandă” care se respectă va alimenta în egală măsură ambele tabere, legitimizând gradual categoriile semantice respective. Din momentul în care cineva începe a folosi aceleași categorii, poți spune că este prins în plasă. Devine maneabil și influențabil.

Ex: Vă propun doar câteva categorii care circulă activ astăzi: „Gayropa”, „Gheorghievskaya lenta”, „Stat capturat”, „Banderovtsy”, „Pindosy”, etc., etc.

3.            Fragmentarea realității

Nu cred că există persoană care să cunoască totul și în toate domeniile. Nu cred că este posibil. Dar e una să vezi un oraș în totalitatea lui, fară a ști cu exactitate ce este în fiecare casă (dar cu o anumită capacitate de a distinge o „casă de stat”, de un magazin sau un apartament privat și o suficientă capacitate de a imagina un spectru al posibilului despre conținutul lor) și e alta când nu vezi decât un singur imobil, chiar dacă îi știi fiecare colțișor. Obiectivul propagandiștilor e să vă ascundă „orașul”. Să vă arate doar un imobil. Ori un altul. Contează mai puțin, important e să vi se ascundă „tabloul general”. Astfel, propaganda va fi capabilă să vă arate, fară a minți, doar o mică parte a realității, lasându-vă (e firesc, toți fac asta) să deduceți și să completați vidul „orașului” cu imagini similare.

Ex: Dacă ați avut posibilitatea să priviți RT, aveți un exemplu tipic de media care nu minte neapărat, dar care vă prezintă doar o mică parte a realității.

4.            Minciună, minciună, minciună!

Minciună subtilă, în care 90% de minciună e argumentată prin 10% de adăvăr; minciună crasă, grosolană, în care totul e absolut fals, dar repetată la nesfârșit; minciună gravă sau minciună „umoristică”, aici paleta posibilităților este foarte vastă, multietajată și elaborată. De fapt, acest lucru contează mai puțin la această etapă. Între adevăr (care nu poate avea gradualitate) și minciună (care poate, vedeți procentajele de mai sus în care proporțiile pot avea configurații multiple), un individ va încerca întotdeauna să aplice un arbitraj bazat pe vechea regulă „adevărul e întotdeauna la mijloc”. Numai că „mijlocul” intre adevăr și oricare tip de minciună va fi permanent în favoarea minciunei.

 

Cam atât la acest subiect. Două mici aspecte ar mai fi de adăugat.

În principiu, o campanie bună de propagandă (minciunoasă, de la sine înțeles) va miza întotdeauna și va contribui din răsputeri să înrădăcineze o idee vicioasă: „Toți mint”. Un „ostaș al frontului informațional” cu acte în regulă nu va ezita să denunțe cu tam-tam și gălăgie orice eroare sau inexactitate din relatările „câmpului opus”... Numai că unii greșesc, iar alții mint. E, cum n-ai da, o diferență. Iar jurnaliștilor nu ar fi inutil să le amintim aici că de fiecare dată când comit deliberat câte o „eroare” sau „uită” un element din puzzle-ul realității nu fac altceva decât să toarne apă la moara minciunii.

Și al doilea aspect ţine de eficienţa mașinării propagandistice. Fiecare din noi se consideră o persoană cu suficente abilități intelectuale pentru că să reziste propagandei. În special acei care au ajuns cu lectura până aici. Nimic mai fals! Toți suntem vulnerabili într-un fel sau altul. Și există ac de cojocul fiecăruia din noi. Din păcate. Dar să fim precauţi tot nu strică.

Partager cet article
17 juin 2022 5 17 /06 /juin /2022 10:24
Florii. 2022

Un Pion rusesc nu e o floare :

El trage cu obuzuri de 203mm şi 110kg la o distanţă de 40km

Asta cum ai bombarda Drochia de la Bălţi

Sau Bucureştii de la Urziceni

Sau Berlinul de la Wriezen

Sau Parisul de la Mantes-la-Jolie

One shot can create a 16-foot hole

Scrie o publicaţie militară.

Şi ceva îmi spune că „picioare”

Nu-i doar despre distanţă.

Ruşii au bombardat Mariupol şi Mikolaiv

Din Pioane.

 

Un Tiulpan rusesc nu e o floare :

El trage cu mine de 240mm şi 230kg la o distanţă de 15km

Asta cum ai bombarda Străşenii de la Chişinău

Sau Iaşii de la Ungheni

Sau Parisul de la Versailles

Sau Berlinul de la Potsdam

World's Biggest Laser-Guided Mortar

Scrie o publicaţie militară.

World’s biggest” e suficient, fără ghidaj,

Nu se complică ei cu lazere.

Ruşii au bombardat Azovstal

Şi din Tiulpane.

 

Pe 10 iunie, după 107 zile de război, Germania nu a furnizat

Niciun tun, nicio blindată din tot ce a promis.

 

Pe 9 mai, dupa 75 de zile de război, preşedintele Franţei

Chema UE să nu-l umilească pe Putin.

 

Pe 9 iunie, după 106 zile de război, preşedintele Ucrainei

Recunoaşte că pierd 60-100 de militari zilnic

În bătălia de la Severodoneţk.

 

Pe 10 iunie, după 107 zile de razboi, armata ucraineană

Anunţă că le lipsesc sisteme de artilerie şi muniţii

Că raportul de forţe la artilerie e de 10 contra 1.

 

FAB-500, FAB-1000, FAB-3000 sunt bombe ruseşti

Chioare, dar grele. Cifrele înseamnă kilograme.

Din astea au fost aruncate peste Mariupol

Din bombardiere supersonice de tip Tu-22M3.

 

Pe 10 iunie, după 107 zile de război, armata ucraineană

Aşa şi nu a primit sisteme antiaeriene eficiente...

 

Soarta celor 2500 de persoane

Capturate la Azovstal’ rămâne necunoscută şi incertă

Trei cetăţeni britanici au fost condamnaţi la moarte

De către separatiştii din Doneţk.

 

The Socialist Equality Party (SGP) from Germany: „The Russian and Ukrainian workers must unite with the workers of all countries to fight against war and its root cause, capitalism.” No, it is not 19th century...

Partager cet article
27 avril 2022 3 27 /04 /avril /2022 15:38
Spectacol cu arme la Tiraspol. Uvertură

(text situativ de unică folosinţă şi cu durată limitată de actualitate)

 

Ce pot însemna exploziile la Tiraspol? Hai să nu afirmăm una sau alta gratuit, și să pornim doar de la ceea ce cunoaștem, iar de cunoscut nu cunoaștem mare lucru în afară de faptul că aceste „explozii” au avut loc. În realitate, cunoaștem și mai puțin: doar faptul că ni s-a comunicat că aceste explozii au avut loc. Tirul cu lansatorul de grenade de la „MGB” pare totuși destul de realist. Ni s-au prezentat până și tuburile folosite ceea ce a permis identificarea lansatorului, iar acesta nu este, oficial, în dotarea armatelor nici a moldovenilor, nici a ucrainenilor... Dar acest lucru nu ne spune încă nimic.

Vom porni de la câteva presupuneri: cine ar fi putut trage?

Au tras rușii: e cea mai plauzibilă variantă, ținând cont de seria de declarații venite din partea crainicilor în slujba Kremlinului. „Запад готов к уничтожению Молдавии”, titrează RIA-Novosti pe 26 aprilie. Iar când Occidentul dorește să distrugă ceva, misiunea sfintei rusie e să se opună și să mai „elibereze” pe careva, ca la Mariupol, Bucea, Irpeni, Borodeanka, ș.a.m.d. ... Dar cel mai evident indiciu provine chiar din Kremlin. Este elementar: atunci când la Moscova se anunță că Rusia nu va face sau nu a făcut ceva, trebuie înțeles exact contrariul, conform tradiției ultimilor ani. Să nu uităm nici de obiectivele militare anunțate de Kremlin pe 22 aprilie: joncțiunea cu Transnistria.

Totuși ar trebui să răspundem și la altă întrebare: care-i scopul rușilor? Implicarea Transnistriei în conflict – da, dar ce misiune ar avea ea?

Atacul asupra Ucrainei, spre Odesa? Din punct de vedere militar e o nebunie curată, atât timp cât nu există suport terestru din partea Hersonului, iar el nu există. Probabilitatea unei debarcări dinspre mare a scăzut mult de când a fost scufundată „Moscova”, char dacă rușii mai dețin suficiente nave în Marea Neagră și ar putea încerca să mai testeze o dată sistemele de apărare antinavală ucrainene (drept exemplu, s-a vorbit foarte mult despre rachetele „Harpoon” livrate de către britanici). Trupe aeroportate la Tiraspol din Crimea? Dubioasă aventură, ținând cont de rateurile tuturor acestor „operațiuni” în această fază a războiului... Cu toate acestea, nimic din cele menționate mai sus nu poate fi exclus, ținând cont de idiotismul militar al armatei ruse de care au dat dovadă din 24 februarie. De învins pe această direcție ei nu vor învinge, dar sânge vor vărsa destul...

Atacul asupra Chișinăului? Despre ipoteza respectivă se vorbește mult mai puțin, dar ea nu poate fi exclusă. Putin are disperat nevoie de o „victorie” pentru 9 mai! Măcar ceva. În Ucraina nu le prea iese... Și dacă ar reuși să „elibereze” Republica Moldova? Nu vreau să scriu de-i realizabil ori ba în spațiul public acum și care ar fi forțele implicate. Dar nici invazia Ucrainei nu părea realizabilă înainte de 24 februarie!... Ceea ce a ieșit din „ocuparea Ucrainei în trei zile” am văzut...

Au tras ucrainenii: Ucraina niciodată nu a ascuns că Transnistria le stă în coastă, că îi încurcă și că și-ar dori o soluționare a acestei probleme. Varii comentatori și experți (dar nu și oficialitățile, de la sine înțeles!) au sugerat că Moldova ar putea cere ajutorul Ucrainei în soluționarea problemei Transnistriei. Mai simplu spus: Ucraina rezolvă militar problema armatei ruse de acolo, transmite teritoriul sub controlul Chișinăului, iar drept răsplată își ia tot materialul militar care există în Transnistria. Aceiași experți însă nu uită să menționeze că asemenea scenariu e posibil doar la o eventuală solicitare din partea Chișinăului, care, ținând cont de statutul „neutru”, nu a fost și nu va fi făcută.

Toate bune până aici, dar dacă și-ar dori Ucraina să atace Transnistria cu adevărat, nu prea înțeleg de ce le-ar trebui să pună toată lumea în alertă, inclusiv Transnistria, cu niște atentate de doi bani. Să genereze un „casus belli”? Păi Ucraina și așa luptă cu Rusia, această etapă este depășită. Iar APCE a recunoscut Transnistria drept „regiune ocupată”. Nu cred că Ucraina se află în situația să se complice cu chichițe de genul ăsta. Ei au toată legitimitatea (în special după declarația Marii Britanii de mai ieri) să atace orice instalație militară a Rusiei, indiferent de teritoriu.

Au tras separatiștii de la Tiraspol: Dacă au făcut-o la comanda Kremlinului, atunci mergeți mai sus la capitolul „Au tras rușii”. Ar fi putut ei s-o facă fără știrea Kremlinului? Nu cred nicio clipă. În primul rând, populația Transnistriei e împotriva războiului. Per ansamblu, locuitorii nu-și doresc să intre în război. Nici împotriva Ucrainei, nici împotriva Moldovei. Dovadă sunt și cozile la ieșirea din Transnistria spre Republica Moldova de după incident. Nu prea seamănă să aștepte careva „eliberarea”. Mai degrabă am impresia că, dacă ar fi să cadă presiunea propagandei putiniste și cea a fricii, populația de rând ar accepta fără ezitări o renunțare la toată această mascaradă care se cheamă „Transnistria”. Dar aceasta este o altă discuție.

Au tras moldovenii de la Chișinău: Chiar și scriind aceste rânduri mă umflă râsul. Până și versiunea că ar fi debarcat o farfurie zburătoare, ar fi ieșit niște marțieni verzi lipicioși și ar fi tras în clădirea MGB este mai verosimilă!

Partager cet article
31 mars 2022 4 31 /03 /mars /2022 13:44
Irpin, 4 martie 2022 (foto: http://fr.news.yahoo.com/guerre-ukraine-situation-au-neuvi%C3%A8me-210406386.html)

Irpin, 4 martie 2022 (foto: http://fr.news.yahoo.com/guerre-ukraine-situation-au-neuvi%C3%A8me-210406386.html)

Oraşele şi satele eliberate

îşi întâmpinӑ fiii

ruşinate

ca mama luatӑ prin surprindere

atunci când baţi la uşӑ

fӑrӑ a fi prevenit din timp

îi este ruşine

cӑ nu s-a pregӑtit

cӑ nu a mӑturat prin ogradӑ

cӑ nu a tras brâiele şi e deja

primӑvara în toi

“iatӑ, m-ai prins cu gunoiul în poartӑ

vei fi flamând şi nu am nimic gata…”

“lasӑ, mamӑ, am adus eu merinde,

lasӑ, cӑ duc eu gunoiul mâine,

mӑturӑm peste tot lunӑ,

dӑm cu var, tragem brâie

şi reparӑm şi gardul,

lasӑ, mamӑ, toate astea acum,

mi-a fost tare dor şi am venit

sӑ te vӑd”

mama plânge…

oraşele şi satele plâng

atunci când revin fiii…

                                31/03/2022

 

 

похоже миру без войны и не прожить...

попробовали - не получилось

обученнoе воевать а не любить

безумие безумных ополчилось

 

кричали с детских лет: мы можем повторить!

потом в юнармию гурьбою поступали

кому-то в морду а кого - дерьмом облить

всем несогласным по ебалу настучали…

 

и время с нами шло, мы становились старше

картонные рейхстаги брали штурмом

повсюду и везде все наши были в марше

все было так задорно, и весело, и шумно

 

стругацкие писали о какой-то башне

давным-давно, в одном рассказе умном

забыли остров... нам это не нужно !

мы выродки - и это вам не шашни!

 

потом пришел приказ - в поход, в поход!

мочить в сортире инших

а там - страна, а там - народ...

и вот опять война, очередное пепелище…

26/03/2022

 

 

mă uit la firul de păr

de care atârnă acum

universul

şi îmi spun că nu poate fi

decât un fir de păr

de femeie...

                                08/03/2022

Partager cet article
21 février 2022 1 21 /02 /février /2022 07:00
Săptămâna în care am aflat că plătim pentru neutralitate

După efervescența din săptămâna trecută, cauzată în mare parte de noutățile care au plouat după reuniunea comună a guvernelor române de la București și Chișinău și de povestea caragialeană, de un hilar stratosferic cu petrecearea de la ATTICO, a urmat o altă săptămâna despre care nu prea vreau să vă scriu... Evenimente trăsnite au fost și zilele trecute, despre care am fi scris și am fi râs copios în alte condiții (cât fac doar ambulanța care a stat blocată de polițiști pentru ca să treacă un cortegiu oficial sau un ditamai Airbus de la AirMoldova închiriat de naiba știe care mahăr ca să scrie „Relax” pe cer cu ocazia lansării unui post de radio!), dar ele s-au înecat în oceanul de anxietate legat de evenimentele din Ucraina. Îmi vine greu să scriu despre altceva, să pun pe același cântar valoric alte actualități...

La modul general sunt oarecum interlocat (în afara celorlalte sentimente) de lejeritatea cu care publicul tratează subiectul respectiv. Din ce în ce mai des îmi trec prin cap paralele istorice... Povești trecute (nu bag mâna în foc că ar fi și adevărate, dar totuși...) precum acea a lui Daladier. Cică în 1938, după semnarea acordurilor de la Munich, Daladier ar fi fost convins, cât a durat zborul retur, că va fi linșat la întoarcerea lui în Franța. Dar pe atunci telegraful era deja inventat, toți ascultau un fel de Facebook al epocii – radioul, iar avioanele zburau mai lent. Cât a plutit Daladier prin ceruri, propaganda și-a făcut treaba. Daladier, spre marea lui surprindere, descoperea că era întâlnit în calitate de erou național. El era omul care „aducea pacea” francezilor! Daladier ar fi rostit atunci „Ah les cons!”, dar există și variante care susțin că ar fi fost puțin mai politicos și că ar fi spus doar „Ces gens sont fous!”. Unii afirmă că totul ar putea fi o invenție livrească a lui Jean-Paul Sartre pentru romanul său „Les Chemins de la liberté” (chiar dacă însuși Daladier ar fi recunoscut că ceva totuși a fost spus).

Adevărul e că peste doar un an începea „oficial” cel mai teribil măcel din istoria omenirii - WW2! Iar Franța lui Daladier cădea în doar câteva săptămâni în 1940...

Din păcate, ceea ce ne-a fost prezentat drept o eventuală destindere în Ucraina nu au fost decât palabre. Rusia nu doar că nu și-a retras armata, ci a continuat pregătirile... Noi unități aduse, tehnică capibila să tragă cu muniții nucleare tactice (hârburi vechi datând din timpul URSS-ului), poduri militare care apar peste noapte în Belorusia, la câțiva kilometri de frontiera cu Ucraina...

Poate că am citit prea multe cărți despre război, poate că sunt prea empatic... Dar dacă și există un lucru de care mi-e teamă, este războiul...

Doamne, păzește-ne!

Și în Republica Moldova oare ce se întâmplă în același timp?

Oficialii anunță că ei controlează situația și că nu ne amenință nimic, căci suntem un „stat neutru”. Prețurile cresc iar Banca Națională ne anunță rate de inflație record...

În Republica Moldova, neutră pâna la neuroni, a fost viceministrul rus de externe, Andrei Rudenco. Apoi viceministrul rus de externe, Andrei Rudenco, a mers la Tiraspol, unde a onorat „însemnele statale” ale separatiștilor. Bănuiesc că Rudenco a venit să organizeze retragerea trupelor ruse de ocupație din Transnistria și să participe la auditul MoldovaGaz de către experți independenți. Nu văd ce ar căuta altceva la Chișinău în condițiile actuale. Apropo de MoldovaGaz: Igor Grosu ne-a spus următoarele: „Noi vrem să ştim şi să fim siguri dacă datoriile care se înaintează nouă, cu adevărat sunt ale noastre.” Nu cumva Preşedintele Parlamentului R. Moldova ne spune că noi plătim actualmente fără a ști cu adevărat pentru ce anume plătim?

LEGEA ANTI-OPOZIȚIE Aș fi pus punct aici, dar cred că este imperativ să vorbim despre un proiect de lege vicios și potențial extrem de periculos. Nu exagerez deloc. Citiți atent, dar foarte și foarte atent, ce scrie aici. Ne spune același Grosu: „Fiind vorba despre stare de urgență în energetică, sănătate publică sau, Doamne, ferește, ceva mai grav. Acest proiect de lege îi vă viza pe cei care fac propagandă și manipulează. Sancțiunile vor fi graduale. După ce terminăm consultările pe interior, vom aprecia opiniile jurnaliștilor la acest subiect. Acolo vor fi vizați chiar și cei care acum difuzează știri, dar până acum nu erau monitorizați nicăieri, diferite site-uri. Vă fi reglementată, inclusiv, propaganda în mediul online.

Și acum vă explic: a combate propaganda rusească nu e doar bine, e un imperativ! E, dacă doriți, o chestie vitală, de securitate națională. Pân-aici suntem de acord. O spune și Asociația Presei Independente: „Republica Moldova a fost și rămâne ținta propagandei străine, în special, a propagandei pro-Kremlin prin instituțiile media, foarte multe la număr, care sunt retransmise aici.”

Dar de aici încolo încep problemele. Ați văzut undeva scris „Rusia” în citatul lui Grosu? Eu – nu, dar nu-i exclus să nu pot citi. Dacă dorești să combați propaganda rusă, interzici posturile rusești de propagandă. Ori poate nu știți care sunt ele? Inspirați-vă de la ucraineni atunci: ei au o listă oficială. Sau de la țările baltice: ei au una mai mică, dar tot o au.

Da, eu nu am văzut scris „Rusia” în textul lui Grosu.

În schimb am văzut mi-a atras atenția această frază: „Acolo vor fi vizați chiar și cei care acum difuzează știri, dar până acum nu erau monitorizați nicăieri, diferite site-uri. Va fi reglementată, inclusiv, propaganda în mediul online”. Și cine anume va decide care știri sunt „fake” și care nu sunt?... Şi dacă mâine cineva va decide că subsemnatul face "propagandă în mediul online" şi „manipulează”?

În URSS acei care îndrăzneau să spună că regimul nu este tocmai bun, erau duși la casa de nebuni. Fiindcă puterea a decis că trebuie să fii nebun ca să afirmi asta!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher