În spațiul public se discută mult în ultimul timp despre unificarea „unioniştilor” și coagularea lor într-o singură forță, capabilă să dea o expresie politică pe măsura celor 35% (conform ultimului sondaj IMAS) de cetățeni ai Republicii Moldova care ar vota chiar azi la un referendum pentru Unirea cu România. Este cel mai important procentaj înregistrat vreodată de un sondaj, în creștere substanțială față de ultimile 25%, reper care ni s-a întipărit în minte în anul Centenarului. Vom ține cont și de faptul că acest sondaj nu ia în calcul emigrații, iar statisticile referitoare la originea remitenţelor financiare nu ne mai permit să afirmăm că opiniile celor plecați în Occident ar fi statistic anulate de cele ale moldovenilor plecați „la Moscova”.

Am da însă dovadă de o naivitate idioată dacă ne-am bucura prea tare. Orice procentaj nu are valabilitate decât în comparație cu altele, iar același sondaj ne arată că 50% (poate fără câteva, vezi mai sus argumentul despre opiniile emigraților) ar vota pentru aderarea la Uniunea Vamală putinistӑ. Chiar dacă aceste două acte politice nu sunt echivalente (mai sunt și din acei care cred în aiureli fanteziste despre aderări concomitente la UE și la UV), căci aderări la uniuni statale nu presupun dispariția statului Republica Moldova, în cazul dat ne interesează opiniile care într-o formă rudimentară (dar unica adevărată în spațiul nostru) ar suna astfel: „cu românii” vs. „cu ruşii”. Intenționat nu pomenesc de „vector geopolitic”, căci lunecarea de la un clivaj „naţional” spre unul „geopolitic” nu-mi pare arbitrară și are repercusiuni directe pragmatice în politica pruto-nistreanӑ.

Astea fiind spuse, vom reveni la constatarea inițială: 35% din alegători sunt unioniști! Concomitent, nicio formațiune politică unionistă nu este reprezentată în Parlament! Acest decalaj și dezechilibru enorm nu putea să nu genereze mișcări pe eșichierul politic, căci natura, din câte se cunoaște, nu suportă vidul, cu atât mai puțin vacuumul. Astfel, proliferarea mișcărilor politice unioniste e ceva absolut firesc, chiar și fără ipoteza, destul de fondată de altfel, că atomizarea acestui curent ar fi rezultatul unei intervenții conștiente și concertate. La fel, nu cred că e necesar să stăruim asupra faptului că o singură forță politică, indiferent de forma ei, ar avea șanse electorale mult mai mari la un eventual scrutin. Așa se face că, din punct de vedere electoral, un bloc cu 30% din voturi poate obține cu un mandat-două mai mult decât trei partide a câte 10% fiecare în urma repartizării proporționale a voturilor pentru forțele care nu depășesc pragul electoral.

Există totuși un element asupra căruia aș dori să insist: Unirea nu este o doctrină politică! Unirea este un scop! Concret, bine definit, care va avea o dată în calendar și va fi comemorată de generațiile viitoare, la fel precum și acei care vor înfăptui-o! În chiar momentul în care Unirea va fi înfăptuită unioniştii vor deveni inutili și puși la conservat în manuale de istorie. Acei care vor rămâne în circuitele puterii nu vor rămâne pentru calitatea lor de „unionist”, ci din alte motive. Iar dacă acele „alte motive” vor lipsi, vor fi aruncați fără milă din tren. Ceea ce zic e și o „punere în gardӑ” pentru toți acei flibustieri politici care vor să călărească trendul în creștere: povestea tuturor „unioniştilor” va lua sfârșit în ziua Unirii! Dar ceea ce afirm aici este și un avertisment pentru toți acei care-și doresc Unirea cu adevărat: avem nevoie să ne încredem în oameni care nu pretind altceva decât Unirea! Și care-și asumă rolul deplin şi obştescul sfârşit. Există un punct în istorie după care utilitatea lor va dispare.

Zic asta fiindcă tentația de a călări calul Unirii indefinit în timp e mare. Or nu lupta pentru Unire și justificarea „aflӑrii în pâine” în calitate de luptător cu toate beneficiile aferente este scopul, ci Unirea! O dată bine definită în timp!

Există un singur premiu la final de drum: Panteonul istoriei. Oricât de paradoxal și de absurd nu ar suna, dar acest premiu îi va reveni făuritorului Unirii indiferent de orice altă calitate a lui. Dacă Dodon face Unirea, el va fi eroul! Dacă ar fi făcut-o Plahotniuc – el ar fi rămas în istorie. Dacă o va face Maia Sandu – al ei va fi trofeul! Dacă o vor face o mână de oameni, 5, 10 ori 20, ori chiar 101, numele lor va fi consemnat și venerat în egală măsură. Altă recompensă nu va exista!

Eroarea multor unionişti este că ei încurcă două lucruri: Unirea și procesele de sincronizare între două teritorii. Cu riscul de a mă repeta: Unirea este un act politic cu o dată în calendar. Procesele de sincronizare se înscriu în timp. Și ele sunt în plină derulare. Pentru moment sincronizările sunt lente și li se opune o rezistență enormă. Dacă dorim să le accelerăm (mai are rost sӑ spun care sunt beneficiile pentru cetӑţenii de rând?), înfăptuim Unirea și ele se vor accelera în progresie geometrică. Dar sӑ fie clar: „unioniştii” vor dispare și vor rămâne acei care știu cum să sincronizeze, inclusiv din acei care nu sunt astăzi „unionişti”.

Cu cât ne vom uni mai târziu cu atât decalajele vor fi mai mari și Unirea se va înfăptui printr-o rupere a digului subită și momentană. Și acel val îi va mătura pe mulți... din acei care constituie digul, în primul rând, dar nu numai. Să fiu înțeles corect: nu este o amenințare, ci o constatare. „Ruperea digurilor” în istorie poate fi o nenorocire, s-a mai văzut, cu efecte imprevizibile, iar eu personal detest imprevizibilul atunci când vorbim de procese sociale...

Drept concluzie la acest text voi afirma urmӑtoarele:

1. Unirea se va înfӑptui. Și aici nu mai existӑ alternative.
2. Unioniştii vor dispare, iar asta înseamnӑ drame individuale. Pregӑtiţi-vӑ la suferinţӑ, dragi unionişti.
3. Proliferarea partidelor unioniste este un lucru firesc, ele rӑspunzând la o cerinţӑ socialӑ, dar şi ca o strategie pentru a stӑvili unionismul din punct de vedere politic. Nu trebuie sӑ ne temem de asta.
4. Primul scop al oricӑrui „unionist” este sӑ creascӑ numӑrul celor care astӑzi sunt 35%! Dezinteresat. Vezi punctul 2: majoritatea din noi vor fi uitaţi de istorie. Deprindeţi-vӑ cu aceastӑ „soartӑ vitregӑ”. Politicul este secundar. Importantӑ este acea masӑ criticӑ care apasӑ digul.
5. Politicienilor „unionişti” le recomand sӑ îngroape toporişca rӑzboiului înde ei. Grӑbiţi-vӑ sӑ faceţi Unirea. Spre binele tuturor. N-o faceţi voi, o vor face alţii. Din pӑcate, în istoria Republicii Moldova a rӑmas doar un singur titlu de nobleţe. Și el încӑ e disponibil. E într-atât de mӑreţ, încât are puterea magicӑ de a absolvi de orice alt pӑcat. Corolarul e la fel de adevӑrat: ceilalţi vor avea un loc în istorie puţin de invidiat...

Săptămâna care a trecut mari noutăți nu prea am avut în Republica Moldova. E cazul să ne bucurăm, căci de acum încolo și până la următoarele alegeri cu cât mai puține actualități vor veni de acasă – cu atât va fi mai bine, ținând cont de profilul celor care trebuie să le genereze. Vom reveni totuși la actualități, dar nu înainte de a comemora două date importante pentru noi:

13 DECEMBRIE 1991 Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut, Valentin Mereniuc şi Gheorghe Caşu. Sunt numele a patru polițiști căzuți în această zi. Anume data de 13 decembrie 1991 trebuie să fie oficial recunoscută drept dată a începutului războiului din Transnistria și nicidecum 2 martie 1992!

„La 13 decembrie 1991, la şase dimineaţa, îşi aminteşte generalul Anton Gamurari, nimeni nu se aştepta la o confruntare armată cu focuri de mitralieră. Atunci, vrând să intrăm în Dubăsari peste pod, nu ne-am gândit că vor împuşca în noi. Eram poliţişti care aveam misiunea de a apăra ordinea publică. Totuşi, dincolo de pod ne aştepta gata de atac un detaşament bine înarmat adus din Râbniţa. Am văzut apoi în documentele lor că erau lepădături adunate din diferite colţuri ale Rusiei. Am înţeles că acţiunile lor erau coordonate. Am trecut podul peste Nistru şi, când am ajuns în apropierea clădirii poliţiei rutiere, gardiştii au deschis foc asupra noastră de la al doilea etaj. Eram în autobuz.”...

E și aici o „şmecherie”... Impusă, cred. Dacă considerăm că războiul a început pe 2 martie, mascăm și diluăm responsabilitatea adevăraților declanșatori ai războiului. Iar evenimentele din 13 decembrie nu lasă posibilități pentru speculații. (Aici puteți descărca un vast document despre acele evenimente)

15 DECEMBRIE 1989 La Timişoara începe revolta, care va duce la căderea regimului Ceauşescu!

Ambele evenimente, sau, mai bine zis, șir de evenimente, trebuie studiate și tălmăcite din nou și din nou. Nu se poate uita niciun epizod, nici din ce le-a precedat, nici cum au fost declanșate, nici derularea lor și nici cum au fost ele digerate de societate. Fiți de acord, mistere încă mai rămân și astăzi. Și aceste „mistere” sunt veritabile breșe, vulnerabilități exploatate de coțcari și, hai să nu ne ascundem după corectitudinea politică, de dușmani care ne vor slabi și supuși. (ce retorică macabră sunt obligat să folosesc!...)

Acum să revenim la actualitățile care ne au:

UNIREA E APROAPE! IMAS a publicat un sondaj din care reiese că 34% ar vota chiar azi pentru UNIRE! Cifra este enormă dacă luăm în considerație că sondajul, prin definiție, nu ține cont de opiniile emigraților și de omniprezența propagandei putiniste în Republica Moldova. Ceea ce mă face să cred (de fapt, eu demult sunt convins de acest lucru) că e suficient câteva luni ca toată presa (măcar cea așa-zis națională) să vorbească despre Unire în loc de a-și împărți „mere” pe la ceremonii corporatiste și chiar și unioniştii „latenţi”, acei care urmează turma mainstreamului, vor bascula imediat. Dar și așa procesul este ireversibil, căci decalajele sunt enorme și din ce în ce mai evidente. Peste Prut e altă lume şi asta nu mai poate fi ascuns!

PERVÎI KANAL ÎN LOC DE TVR Tocmai din această cauză așa și nu revine TVR în emisie liberă! Săptămâna trecută aflam că s-ar pregăti terenul pentru acordarea licenței televiziunii putiniste Pervîi Kanal, difuzat astăzi de Dodon. Dar acest lucru nu ne mai miră, nu-i așa?

DECALAJ? NU, O ALTĂ LUME! Vă aduceți aminte cum au fost umflați pe sus profesorii turci la Chișinău și trimiși direct în închisoarea lui Erdogan? În cele mai fidele tradiții ale NKVD-ului stalinist! Acum comparați cu ce s-a întâmplat la București: Erdogan cere extrădarea fiicii lui Turgay Șen, directorul liceului „Orizont”. Poliția din România o reține. Procedură, ce să-i faci? După asta urmează o audiență la Parchet, iar în cursul zilei Curtea de Apel decide să anuleze procedura de extrădare. Fiindcă există ceea ce se cheamă „Stat de drept” și există Republica Moldova: două lumi diferite! Și oamenii nu pot sa nu nu vada, sa nu simta asta! Cu înţelesul e mai greu, cu conştiintizarea şi externalizarea, dar la nivel de feeling e fără alternativă. Iar acei care beneficiază de poziții avantajoase în Republica Moldova nu vor accepta niciodată să le piardă de bună voie.

AVANTAJE Şi apropo, la capitolul avantaje: să nu credeţi că doar indivizi de alde Dodon, care-şi trag indemnizaţii de jumate de milion (oare ce mari năpăstuiri să indemnizeze?) la sfârşit de mandat, au de pierdut. Săptămâna trecută am rămas mai mult decât interlocat de alte salarii. Nicolae Spataru ar fi câştigat în 2018 358.000 de lei! Spătaru a câștigat 75 314 lei salariu de la Uniunea Scriitorilor (câte 6,2 mii de lei pe lună!), 17 414 lei salariu de la Direcția Cultură a Bibliotecii municipale B.P. Hasdeu, o indemnizație de 177 456 de lei de la Consiliul de Observatori al Companiei „Teleradio Moldova” (câte 14 450 de lei pe lună), 5 500 de lei din oferirea unui spațiu în arendă, 31 535 de lei din achiziția de carte și un onorariu de 1 500 de lei de la Fondul Culturii Scrise din Moldova. Dar voi ziceți că cultura nu aduce bani! Iar eu, prostul de mine, mi-am jurat că nu voi face parte din nicio uniune de scriitori... Ce naivitate!...

Și aş mai avea o curiozitate: cu câți bani se poate salva o prețioasă colecție de artă a Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” care se află într-o stare critică în subsolurile de la... Casa Scriitorilor din Chisinău?! Nu, totuși nu cred că salariul lui Spătaru ar fi suficient...

SABOTAJE LA NIVEL DE STAT Nu în zadar s-au activat și radicalizat toate mișcările românofobe din Moldova. Controlul asupra instituțiilor de stat, asupra punctelor nevralgice de infrastructură (aflăm că și portul de la Giurgiuleşti ar putea fi dat rușilor), constituţionalizarea suveranităților regiunilor secesioniste (ex.: acordul de la Bratislava încă negociat), launloc cu eliminarea elementelor de suveranitate ale Republicii Moldova (ex: declarația lui Ciocoi despre neutralitate: cică doar astfel armata Rusiei se va retrage)... Toate astea merg la pachet! În plus la asta Dodon cu Gaiciuk încearcă din răsputeri să ne certe cu americanii: primul vrea să anuleze decizia de a la acorda spațiul fostului Stadion Republican pentru ambasadă, iar Gaiciuk participă la o „conferinţă” la ruși despre cum să lupți împotriva... influenței americane! Delir total!

ROMÂNIA SALVEAZĂ Iar echipele SMURD din România continuă să salveze vieți în Republica Moldova! Tot în această direcție, a Unirii, va funcționa și construcția podurilor suplimentare peste Prut. Vă ziceam: e un proces ireversibil!

PORNOZAURII Demult spun că bunul simț a dispărut definitiv din Republica Moldova. Și cu cât mai sus urci pe așa numita „scară socială” cu atât mai puțin se găsește. Iar când ajungi la politicieni, dispare definitiv. Și nu doar bunul simț, ci și rușinea, umorul, simțul ridicolului (de inteligență nici nu a mirosit v-o dată)... Iar dacă apare măcar o mică posibilitate de a rupe un ban nu mai rămâne NI-MIC! În PMAN a fost instalat un carusel cu fete goale, așa o distracție pentru copii. Apoi – un fel de reptilă gigantică gonflabilă. Apoi – a apărut o construcție megalomană din lemn, care cica va fi... tobogan! Ce-i în capul celor care instalează astfel de abominaţii nici nu mă duce mintea. Explicațiile cred că trebuie căutate în buzunare, nu în cutii craniene. Apropo, de când a plecat Chirtoacă (ah, răul!) de la Primăria Chișinăului cheltuielile ei au crescut cu 1 miliard de lei!

LISTA LUI DODON Vă invit să consultați lista publicațiilor la care a abonat Dodon Președinția. O listă echilibrată și care nu denotă v-o preferință geopolitică, după cum și era de așteptat.

Cam astea au fost.

Cireșica de pe tort din această săptămână o voi trimite la Cupcini. Angajații instituțiilor de învățământ au primit mesajul respectiv: „Vă rugăm, drag colectiv, duminică, la ora 17:00, să veniți la inaugurarea bradului, pentru că va veni Președintele Parlamentului, doamna Zinaida Greceanîi. Eu cred că prezența dvs. trebuie să fie obligatorie!” Ce să zic? Există apucături care pe acest pământ rămân neschimbate!

Săptămâna care vine vom sărbători Crăciunul. Vă doresc sărbători luminoase! Să primiţi colindători, să mergeţi cu colinda... Aşa cum vă e frumos pentru suflet. Iar pentru revelion vă recomand să învăţaţi o hăitură. Una puţin mai ţicnită. Cu care să mergeţi pe la casele cu ziduri mari.

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Curgă-ţi pleata peste ape,

Peste ape şi hîrtoape,

Peste dealuri, rîpi şi văi,

Pîn-ajungi la cei călăi,

Pîn-ajungi la cei ciocoi

Străjuiţi de cinci copoi

Care stau în jilţuri moi

Cu picioarele-n puhoi...

Un puhoi de lacrimi mute

Care curg de ici la munte,

De la munte pîn-la mare,

De-au umplut apa cu sare...

Sare, sare, săricică,

O durere mărunţică,

Marunţită, măcinată,

În cutii împachetată

Şi la prăvălii livrată… (VV, 2013)

Cândva demult, pe vremea cavalerilor cuirasaţi, regii și reginele cu suitele lor organizau turnee de cavaleri. Fiecare nobil (cu drept de a o face) își anunța cavalerul și ei se înfruntau în văzul tuturor. Iar regii stăteau în tribune și se delectau de la priveliștea bătăliei, protagoniștii careia, e drept, aveau, am zice azi, un anume „statut social”.

Ceva și mai demult, „cetăţenii liberi” ai Imperiului roman se excitau de la luptele gladiatorilor, niște robi care se omorau înde ei, glorificând Cezarul. Ave Caezar! Morituri te salutant! Dreptul lor era dreptul la ziua de mâine. În caz de victorie. Slăbuţ la capitolul „statut social”...

De fapt, nici în ziua de azi nu stăm mai breaz: indivizi își dau pumni în cap, iar milioane de spectatori (trăiască tehnologiile moderne!) abia de așteaptă când unul va fi doborât la pământ și numără victoriile prin KO. Iar faptul că discipline din astea violente de luptă (ei zic că e sport!) devin din ce în ce mai populare ne descriu societatea cum nu se poate mai bine. Gladiatorii de azi au și ei un fel de „statut social” care și-a găsit un echivalent universal și a devenit monetizat.

La ce zic toate astea? Iată de ce (că doar nu vom răspunde ca idiotul „de-atâta!”):

BĂTĂLIA PROCURORILOR Proaspătul numit PG Stoianoglo încearcă să-l dea jos pe mai vechiul numit, apoi scos, apoi restabilit, PA Morari. Nu știu dacă siglele PG sau PA pot fi asimilate cu blazoane de cavaleri medievali, ori dacă ar trebui să-i contemplăm ca pe un Mayweather și McGregor. E mai puțin principial la o adică. Pe scurt: Morari anunță că deschide o anchetă pentru a investiga finanțările PSRM. Stoianoglo scoate un decret prin care îl înlătură, dar Morari ripostează atacând decizia în judecată și este „parţial” restabilit. Tribunele oficiale urmăresc bătălia cu interes preţios distanțat. Dar cei mai nostimi sunt suporterii de rând. Știți?, ca la fotbal: ieri ești un paria, o capră cu picioare pătrate și cap triunghiular, dar dai un gol- două și gata! Ești erou! Ieri erai un element important al „statului capturat”, dar azi ești deja un erou care combate răul cela care a obijduit-o pe... știți voi pe cine!

PLATON. URGENT! Judecat de 10 ori în 19 zile! Ceva îmi spune că totul se va clarifica foarte repede, iar rezultatul îl cunoaștem deja. Cum n-ai da, dar e ultimul deținut de calibru care mai stă la pârnaie, iar sfârșitul încununează opera!

LA ORBAN Proaspătul eliberat Filat a plecat să-l vadă pe Orban. Pe cel unguresc, nu pe cel românesc. Și Greceanîi cică tot la Orban pleacă. La același. Oare prin ce-i ademenește? Şi oare de ce la Orban? Ah, câte mistere!..

PLAHA VREA O PRIMĂ Cică Plahotniuc vrea să-şi cumpere o televiziune în România, Prima TV. Per PRIMA ad ASTRA, căci BELOMORCANAL e VATRA! (Acei cu experienţă de viaţă ştiu de ce).

TRANSNISTRIA EUROPEI Trafic cu uraniu în Austria. Captură enormă de cocaină în Belgia. Trafic ilicit de tutun în toată UE. Există un singur lucru care leagă armonios toate aceste fenomene urât mirositoare: Republica Moldova! Felicitări, tovarăși!

CHICOGAZ Primul nostru ministru a plecat în Ucraina și s-a văzut cu Zelenschi. Au discutat despre gaze. Dar săptămâna trecută aflam despre existența unui gazoduct secret, un fel de instalaţie construită în timp record, care cică ne-ar permite să ne alimentăm cu gaz în mod revers! Nu, nu-i gazoductul din România. Ăla e cu ghinion. Nu se face, măcar tu crapi! Iar BERD ne dă, cică, 100 de mln ca să ne conectăm la rețeaua electrică cu... România! Tare i-aș sfătui să controleze pedant cum e cheltuit fiecare cent! Să nu ne pomenim conectați direct cu Magadanul pe banii ăștia...

DATUL DIN DEGET Câte ceva tot parcă au înțeles ei, se pare. MAE din România vine cu o declarație extrem de dură referitoare la asistența financiară acordată Moldovei, iar Bogdan Aurescu i-a chemat și pe europeni să fie mai atenți și mai precauți. E bine. Dar e târziu. Dar e bine.

HOTARUL DE PE PRUT La Paris s-au întâlnit Putin și cu Zelenschi. Va las să căutați și singuri despre ce s-au înțeles ei acolo. Din păcate, lucrurile sunt nasoale pentru noi. Asta e: așteptăm să cadă Putin... Până atunci, citiţi și recitiți ce vă scriam hăt în 2015!

NOUL PARTID AL AXEI Între timp, la Chişinău a fost înfiinţat un nou partid prorus de către Mark Tkaciuk şi Iurie Muntean. Partidele de azi vor îmbătrâni, şi foarte repede, căci sunt construite din material perisabil, de aceea se cere crearea unei forţe noi, mai trendy şi puţin mai „modernă” decât marasmul PSRM-ist sau banditismul prea evident al PN.

MAE NU MAI E Separatistul Leonid Manakov în cadrul unui forum dedicat drepturilor minorităților naționale organizat de ONU la Geneva a rostit un discurs în care a acuzat Chişinăul de nerespectarea drepturilor minorităților naționale. MAE-ul lui Ciocoi tace. Nici un MAE nu a tăcut până la acesta, condus de Ciocoi. IE a căzut definitiv.

Cam atât. Cireşica de pe tort o vom trimite Uniunii Europene. Nu-i de rău, dar prea frumos sună! Uniunea Europeană finanţează Circul de la Chişinău! Fain, nu? De fapt, totul e prozaic în realitate: clădirea Circului va fi renovată pe bani europeni. La fel rpecum cetatea de la Tighina. Le fel precum grădiniţe şi şcoli, teatre şi spitaluri, atâte alte instituţii, clădiri, infrastructură... Adică, cam tot ce mişcă în ţara asta. Adică circul.

Duminică, 1 decembrie, toți românii vor sărbători Ziua Națională a României, a 101 aniversare de la Marea Unire. Și în Republica Moldova câteva evenimente importante sunt preconizate. La momentul în care veți citi aceste rânduri multe din ele vor fi deja consumate. Cum ar fi concertul de muzică clasică de miercuri, 27 noiembrie, de la Filarmonica Natională ”Serghei Lunchevici”. Sau cel de pe 28 noiembrie, când TVR a chemat lumea la un concert de muzică folclorică la care au participat artiști de pe ambele maluri ale Prutului. Pe 1 decembrie sperăm să fie inaugurat bustul lui Dumitru Matcovschi pe Aleea Clasicilor din Chișinău. (Sperăm, căci la inaugurarea acestui bust a mai venit lumea o dată, dar atunci au venit degeaba...) Iar Garda Națională din R. Moldova va defila la București (e drept că cu acești guvernanți nu este exclus să-i vedem și la Moscova, de 9 mai...).

Despre acțiunile celor care prin definiție trebuie să le organizeze, organizațiile de unioniști, nici nu ar mai trebui să pomenim, căci nu asupra evenimentelor specifice voiam să focalizez atenția. Și în această săptămână ne vin vești despre banii alocați de România pentru diverse nevoi vitale ale Moldovei. Și liceul Asachi din Chișinău va fi renovat din bani românești! Cu toată rezistența și agresivitatea elitelor (poate în afară de cele culturale care într-adevăr reprezintă valoare) procesele de unificare a spațiilor devine din ce în ce mai evident și... inevitabil.

Săptămâna trecută, mai mult de 52.000 de cetățeni români din R. Moldova au participat la scrutinul prezidențial din România. (Scorul exorbitant obținut de Iohannis în Basarabia e un subiect destul de curios în sine și probabil atestă o lipsă de conectare mediatică cu România, dar acest lucru ne interesează mai puțin aici). E o cifră record. Tendința interesului în creștere pentru alegerile din România și dezinteresului față de cele din Moldova este un fenomen deloc neglijabil. Republică Moldova capătă din ce în ce mai mult o caracteristică de „failed state”, fără niciun fel de legitimitate, nici măcar democratică. Un exemplu similar în acest sens este Găgăuzia, başcanul căreia a fost ales in extremis, cu o evoluție a participării dubioasă în ultimile două ore. Aceste formațiuni statale nu au decât două justificări: o propteală din exterior (ah, geopolitica!) și eforturile de perenizare ale privilegiilor pe care statul respectiv le acordă elitelor nomenclaturiste (pe bune, dispare statul – dispare și funcția!).

In rest, evidenţele sunt strigătoare la cer: până şi Transnistria, acolo unde românofobia este unul din elementele constitutive fondatoare ale pseudo-statalităţii, exportă cel mai mult în... România!

TRANSNISTRIA, APROPO Săptămâna trecută, așa-numitul memorandum de la Bratislava, refuzat inițial de Republica Moldova, a fost cică semnat de autoritățile de la Chişinău. Ce conține acest memorandum asupra căruia a insistat atât Moscova, cât și OSCE, nu se știe. În acest context, declarațiile efemerului ex-Ministru de Externe, Nicu Popescu, despre pericolul unei federalizări de facto a Moldovei (ca să vezi, atunci când a făcut alianță cu socialiștii, ne asigura că nu există niciun pericol!) capătă un cu totul alt sens, căci eu cred că el știe foarte bine ce voia anume Lavrov atunci când îl saluta călduros pe Nikalai Nikalaici la Moscova...

MOLDOVA – TERITORIUL GOTR Un militar rus a fost oprit la frontiera moldo-ucraineană cu echipament radiofonic și de comunicare vădit peste necesitățile ordinare ale unei persoane de rând... A fost oprit de către ucraineni, nu de moldoveni, și trimis înapoi în... Moldova. Moldovenii au zis că din punctul lor de vedere totul a fost ok. V-ați prins, da? Un militar al forțelor armate de ocupație se poate plimbă prin Moldova cu un sac de echipament dubios și totul e ok.

PUNCTE COMUNE DE CONTROL CU UCRAINA Tot în acest context ar trebui să ne bucure faptul că se discută deschiderea a încă două puncte de control vamal comun cu ucrainenii. Mai bine zis, ucrainenii ar trebui să se bucure. Căci pericolul din partea noastră vine în ziua de azi, nu a lor. Iată ce fel de „furnizori de securitate” am devenit pentru regiune!

PATIMI LA FRONTIERĂ La Nordul țării interlopii se iau la bătaie, în cel mai direct mod, cu poliția de frontieră. Se trag focuri, nu foaie verede! Care și cum și ce anume se întâmplă nu știu și nu am cum să știu, dar bănuiesc că e temporar. Nu fiindcă vor fi combătuți bandiții. Pur și simplu ze schimbă șefii, se schimbă și circuitele... Vă recomand un film slovaco-ucrainean, „Čiara” (The Line, 2017), realizat de Peter Bebjak. Cred că nu există o descriere mai bună despre cum funcționează chestia cu frontiera.

UN CHICULEŢ Săptămâna care a trecut am ascultat două interviuri ale noului Prim-Ministru și unul al noului Ministru de Externe. E lucru știut, în orice declarație a unui politician fiecare aude anume ceea ce vrea să audă. Eu am auzit ceea ce nu doream. Dar am auzit o confirmare a faptului că noul guvern a întors oiștea vectorului pe dos. Cred că a venit timpul, mai ales după declarațiile Ministrului de resort, de a scoate „IE” din coada „MAE”. Iar insistența lui Chicu de a repeta la infinit că „nu vom umbla cu mâna întinsă” nu au decât un singur sens: „Vreţi să ne dați bani? Vă privește. Dar noi nu mai acceptăm constrângeri din partea „Occidentului””. Mai ales, geopolitice. Iată că s-a realizat visul celor de la ACUM: finanțările de la UE, colaborarea cu FMI, toate fițele astea occidentale riscă să dispară...

FĂRĂ CHICULEŢ DE RUŞINE A fost semnat bugetul pentru 2020. Cu tocmai 7 miliarde de lei deficit! În realitate acest deficit poate deveni și mai enorm, dacă se întâmplă să ne fie tăiat robinetul din exterior. Desigur, în anul alegerilor prezidențiale scopul suprem este consolidarea electoratului, dar toate aceste deficituri vor fi răsplătite! De către acei care cică beneficiază de ele. Și cu dobândă...

REVVOENSOVET-UL LUI BRÂNZAN Toate aceste cataclisme nu ar fi avut loc dacă acei de la Acum nu depășeau anumite linii roșii și nu transgresau niște tabu-uri elementare: cu socialiștii sau comuniștii nu faci alianță! Dar e o speranță deșartă... Săptămâna trecută am avut și o dovadă că aceste linii roșii și tabu-uri pentru sus-numiţii nici nu au existat vreodată! Efemerul și ex-Ministrul Economiei, Brânzan, a declarat următoarele: „Trebuia de creat un tribunal, ceva de genul la рев воен совет, un tribunal pe care am fi împuternicit câțiva procurori și judecători, oferindu-le protecție de stat, cu anumite responsabilități și drepturi, pentru a începe să curețe sistemul judiciar”. Pricepeţi, da? Nu există în capul lui Brânzan semnal „stop” la astfel de noțiuni. Iată „ghestapo” el nu ar folosi, aici e ok, dar „revvoensovet” se poate! Fără a mai pomeni de absența însăși din imaginarul său a unui sistem de DEMOCRAȚIE! Într-un fel, ar trebui să-i mulțumim: el ne-a explicat cât de aproape conceptual sunt acei de la Acum de socialiștii lui Dodon (să fiu înţeles corect: PDM nu-i exclus din această ecuaţie) și cât de firească apare astfel efemera lor coaliție...

PATIMI LA OLĂNEŞTI Reabilitarea unui monument grănicerilor români a stârnit mânia din partea primarului şi preotului de la Olăneşti. Când aud de România – văd roşu. Deşi în cazul lor cred că e explicabil: ei sunt din categoria celora care au interiorul craniului tencuit cu roşu... Se spală doar din interior.

STOIANOGLO – PROCUROR ACUM l-a vrut pe Ștefan Gligor. A fost ales Alexandr Stoianoglo. Iată și toată ecuația. În rest, nu există diferențe. Unul e dintr-o gașcă. Altul – din alta. Ambii sunt controlați politic și independenți în funcție de cine se pronunță asupra lor. L-am ascultat 2 minute pe Stoianoglo... Atât merităm. Un individ care abia de leagă o propoziție. Iar una fără greșeli gramaticale e greu de găsit în discursul său.

LIMBA MOLDOVENEASCĂ ÎN LEGE PSRM bagă un proiect de lege în Parlament în care figurează „limba moldovenească” şi limba rusă. Asta deja nu mai e doar ridicol. E lamentabil! Demn de casa de nebuni.

UN CHIC DE ASFALT ŞI EVRO-REMONT Chicu a început reabilitarea drumurilor din R. Moldova. A început cu drumul care duce spre propria casă. Firesc, nu? Și Ceban a început să repare Chișinăul! A început cu propriul cabinet. Eu zic că e la fel de firesc. Avea cândva Gheorghe Urschi un sketch în care zicea că pentru a-i face pe moldoveni bogați, trebuie să-i facă pe rând deputați pentru un an-doi. Nici nu ai cum zice că nu a avut dreptate...

ŞI CEBAN LA MOSCOVA Şi Ivan Ceban va pleca în vizită la Moscova. Ceban e primar de Chişinău. Ori această funcţie e doar aşa, un element din alt scenariu? O cuvertură...

APROPO DE PRIMĂRIE Ceban a dat toți pretorii de sectoare afară și și-a recrutat cei patru vice-primari. Primăria Chișinăului nu a avut staful complet de o eternitate! Era comod cu un singur vice-primar „face-tot”. Toţi furau, dar în văzul tuturor doar unul se afla. Acum când totul e sub control total, se poate lucra şi cu staf complet. Iar acea care va monitoriza și va evolua totul va fi... fostul vice-președinte al partidului lui Usatîi, Elena Panuş! Repet: atâta merităm - atâta avem.

FALS DE LA DODON Dodon l-a felicitat pe Iohannis. N-avea cum să nu-l felicite. Numai că între varianta trimisă Președintelui țării și ceea ce a afișat el pe situl instituției sale sunt atestate mici diferențe. Fiindcă Dodon e un macho cu păr pe chept! Și trebuie să se vadă! (Vedeți aici detalii, căci nu am dorință să comentez mai mult)

INTERCEPTĂRI Un alt epizod tragicomic: Moțpan fâlfâie în parlament niște hârtii dubioase (cel mai degrabă un fals) în care afirmă că liderii opoziției și reprezentanți ai presei sau societății civile au fost „ascultați”. Nu e bine, clar. Totul trebuie să fie legal și viața privată - respectată. O, dar ați zis „viaţă privată”? Pardon, atunci când lumea își face selfi chiar și la ușa WC-ului, când știi fiecare ce mănâncă la micul dejun, în real-time totul, ei reclamă „viaţă privată”? Ori e chestie de complot ceva? Ceva ilegal, poate? Personal, mă doare-n cot dacă sunt ascultat ori ba. Ca principiu, na, zic și eu că nu-i bine. Dar dacă află SIS ce cred eu despre ei, ori despre șefii lor și raportează unde trebuie, tot nu strică! Ascultați, tovarăși, sănătoși! Iar dacă vă scapă ceva, nu ezitați, întrebați! Pentru voi, tovarăși dragi, pot și să repet a doua oară, dacă v-a scăpat ceva! Ce ziceți, domnilor, poate încercăm ceva transparență? Poate îi ajutăm și noi pe cei de la SIS să afle ce-i interesează?... Căci dacă interceptează ei ceea ce toţi ştiu deja, reiese că-i facem inutili?

FĂRĂ TV RUSESC Între timp, alte țări știu ce înseamnă să-și apere interesele, suveranitatea și bunăstarea cetățenilor. În Letonia, spre exemplu, nouă posturi de televiziune au fost oficial interzise săptămâna trecută. Printre ele: Pervîi Kanal, NTV, Rossia 24, RTR Planeta și REN TV. Fiindcă ei știu ce vor!

FĂRĂ PROF DE ROMÂNĂ Iar la Chișinău, în liceul teoretic „M.Eminescu”, deja de câteva luni, 3 clase de-a V-a nu fac ore de limba romană din motiv că liceul nu are cadre didactice! Nu-i nimic, încă puțin și vă trimite Vasneţov comisari pentru a-i învăța „limba maldavnească” în loc!

Cam atât a fost. Vă felicit, dragi fraţi români, cu ocazia Zilei Naţionale! Fiţi mândri de destinul care e al vostru!

Iar Cireşica de pe tort din această săptămână o voi trimite direct lui Ivan Ceban : la Chișinău un sărman suferind a urcat pe un pilon de înaltă tensiune amenințând că se aruncă în gol. 11.000 de locuințe au rămas fără electricitate timp de 8 ore, până când salvatorii nu au rezolvat problema. Iar Ivan Ceban nu a venit la fața locului precum a făcut-o Dorin Chirtoaca cu al său nebun… Nu e bine, tovarășe Ceban, nu e bine! Tradiţiile casei trebuie respectate nu doar în privinţa evro-remontului!

Aflam zilele trecute ceva, care pe mine m-a zguduit cu adevărat. M-a umplut de mândrie, dar și de năduf. Vă explic imediat cauza, cred că veți înțelege fără exces de explicații. Dar pentru început – încercați de vă conectați imaginația :

Anul 1969.

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Orașul Bălți.

Am plantat decorul? Cunoașteți unde se află vechea librărie Prometeu? Atunci cunoașteți cu certitudine acea alee pietonală care duce spre Universitatea de la Bălți. Dacă nu cunoașteți, nu are nicio importanță. Imaginați-vă doar o stradă destul de largă.

Pe acea stradă, între 10 și 15 tineri se îndreaptă spre Universitate scandând : „Traiască nația! Jos porcii!”

Acum resituați acțiunea în timp și spațiu. Recunosc, inițial eu nu am crezut. Am cerut să mi se reconfirme. Persoana care mi-a povestit despre acel marș mi-a confirmat cu certitudine că a fost în toamna lui 1969. Și că anume asta se scanda. Majoritatea erau băieți, dar erau și câteva fete cu ei. Am crezut-o când mi-a zis că și astăzi o trec fiori când își aduce aminte. Într-adevăr, așa ceva nu se uită!

Sau iată: aflam de la aceeași persoană despre un Costică Porcescu, locuitor al satului Cureșnita, raionul Soroca. În 1972 era student în anul II la Institutul de Medicină de la Chișinău. A fost cu acei care au apărat monumentul lui Ștefan cel Mare pe care sovieticii voiau să-l scoată din oraș. Costică Porcescu pentru cutezanța sa a fost exmatriculat și nevoit să se întoarcă în sat. Prin ce a trecut, numai el ştie. Lumea zice că a fost bătut rău de tot. Nu mult după aceea a şi decedat... Amintim că după moartea lui Stalin trecuseră 20 de ani deja!

Nu cred că are rost să stărui asupra cauzelor sentimentului de mândrie. Dar cred că nu strică să vă explic în câteva cuvinte ce e cu acea senzație de năduf și obidă.

Trăim cu toții cu un trecut inventat și desenat de alții. Suntem toți epigonii unui trecut inexistent. Urmași ai nimicului, ieșiți din scorneli și de aceea nici nu suntem în stare să creăm altceva decât un nimic sau o scorneală. Ni s-a tăiat orice amintire despre demnitate. Ni s-a amputat orice continuitate cu firescul, cu tot ce ar putea să ne ajute să realizăm că suntem un popor prin nimic mai rău (poate că nici prin nimic mai bun, dar aici nu asta contează) decât celelalte.

Din acest punct de vedere aceste acte de rezistență, de rebeliune, oricât de idealiste sau utopice, oricât de vane sau suicidare nu ar fi fost, contează pe balanța istoriei enorm de mult. Poate la fel de mult, ori poate chiar peste, decât cunoașterea adevărului despre suferințele și genocidul căruia am fost supuși, prețul pe care l-am plătit, inclusiv pentru a înnăbuși aceste acte și voința însăși de a rezista. Costică Porcescu, dar la fel și toți ceilalți care au avut un curaj nebun de a se opune imperiului sovietic, merită să fie pomenit și comemorat!

P.S.: Nu știu câți au supraviețuit, câți au văzut, câți au trăit evenimentul de la Bălți. Acea manifestație din toamna lui 1969 mă interesează foarte mult. Fac un apel: orice mărturie, orice amintire îmi este prețioasă. Dacă există careva care a trăit acele evenimente pe viu, sau știe cine au fost acei tineri, vă rog să mă contactați! Suntem obligați să le cunoaștem numele!

Lecturi: „Fără termen de prescripţie. Aspecte ale investigării crimelor comunismului în Europa”. Volum coordonat de Sergiu Musteaţă si Igor Caşu. (Cartier, 2011). Igor Caşu: „Opozanţi politici în RSSM după 1956:spre o tipologizare bazată pe dosare din arhiva KGB”