Sâmbătă, 25 ianuarie, în Republica Moldova a avut loc un eveniment de amploare la care au participat numeroși foști nomenclaturiști ai RSSM și ai RM (aceiași! din păcate, nu putem, nici barem astăzi, face distincție). Nu, nu mă refer aici la ceremonii sau comemorări ale Holocaustului, care au loc în jurul zilei oficiale de pe 27 ianuarie… Pe 25 ianuarie la Chișinău a fost o mare sărbătoare: 95 de ani de la crearea Comsomolului în Republica Moldova! Aș fi trecut cu vederea această blasfemie, dacă nu aș fi văzut cine a participat la eveniment. Mă rog, indivizi de alde Sapovalov, sau Lucinschi cu Voronin, e firesc să-i găsim printre participanți, dar... mesaje nostalgice relativ entuziaste au venit și de la alți „invitaţi de onoare” precum Braghiş sau Muravschi! Uite-așa o elită am avut și mai avem noi de-a lungul anilor... Mai aveți întrebări referitor la prezent?...

Că să înțelegeți în ce schizofrenie trăim: asta cum ar fi să fie sărbătorită o aniversare a Hitlerjugend undeva pe la Tel-Aviv. Ori iată alt prilej de a compara atitudini și realități: în Germania niște indivizi au comercializat o bere cu o simbolică foarte apropiată de cea nazistă. E deschis dosar penal! La noi?.. Sărbătorim Comsomolul! Ei, dar ce-s 10 % din populație (estimări doar pentru victimile foametei din 46-47...)? O nimica toată.

MAREA MICA UNIRE Pe 24 ianuarie s-au împlinit 161 de ani de la ceea ce poate fi considerat actul prin care a apărut România pe harta lumii: alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în calitate de domnitor în Muntenia și în Moldova concomitent! Basarabia era deja gubernie rusească pe atunci... O altă referință „la subiect”: în multe din sentințele pentru pedeapsă capitală sau deportare a basarabenilor bolșevicii marcau „cuzist” (abilă apelațiune, în cele mai bune tradiții bolșevice: vorbim de un domnitor, de aristocrație - burghezie, nu despre Unire), aparent o acuzație suficient de gravă pentru imperialiștii sovietici. Dar vedeți mai sus ce anume continuăm noi să sărbătorim sau să comemorăm...

CUZISTUL BĂSESCU Traian Băsescu a făcut o declaraţie plină de curaj şi viziune săptămâna trecută: „Unirea trebuie să rămână obiectivul nostru fundamental: reîntregirea ţării. Dacă privim la realităţile noi, după cel de-al Doilea Război Mondial trebuie să recunoaştem că singura ţară care nu a lichidat efectiv efectele Pactului Ribbentrop - Molotov suntem noi”. Orice nu s-ar spune, orice nu s-ar scrie despre el în România, dar Traian Băsescu rămâne ultimul mare om de stat al României! Și astfel va rămâne în istorie. La fel precum a rămas și A.I. Cuza, indiferent de câte s-au scris și povestit despre el la vremea lui (vom reaminti că a fost izgonit din țară). Nu sunt un fan Băsescu (nici pe aproape) și detest idolatrizarea politicienilor în general. Dar sunt nevoit să fac o constatare onestă.

RĂZBOIUL SIMBOLURILOR La capitolul simbolurilor, dodoniştii atacă masiv, semn că se tem de alte subiecte și că se simt în mare pericol. Înainte de a „trece în revistă” toate diversiunile din categoria „limbă - alfabet”, aș dori să adresez o întrebare celor de la ACUM și promotorilor „societăţii civile”: Vă place? Dar atunci când vă cățărați pe scenă alături de acești indivizi, când defilați cot la cot cu ei, vă plăcea?... Iată și realitatea de azi: Academia română a făcut săptămâna trecută o declarație oficială supărată referitor la „limba moldovenească” a lui Dodon. Dacă nu ar exista riscul să ofensez cumva moldovenii de cealaltă parte a Prutului, aș propune să acceptăm oficial sintagma „limba maldavneaskă”, dar s-o folosim exclusiv pentru toți acei care schimonosesc și stâlcesc limba română. Dăncilă, spre exemplu, vorbea o variantă a „limbii maldavneşti” foarte amuzantă. Sau un alt ilustru vorbitor al acestui idio(t)m: Daea... Dar nu o voi face, să nu se supere careva.

SUVOROV VS. GOGA Alt element al războiului „simbolurilor”: socialiștii cică vor să schimbe numele străzii O. Goga înapoi și s-o numească „Suvorov”. Inițiative din astea tot vor exista. Pariez! Cu ceva trebuie amuzată galeria, cu ceva trebuie asmuţată... Din păcate, nu avem de ales: trebuie să reacționăm. Așa-i când pui „batiste” peste chestii care trebuie să sune...

PUŞKIN VS. KOGÂLNICEANU Dodon, după o vizită la muzeul Pușkin, a cerut să se aloce mai mult de jumate de milion de lei pentru reparație. Îl doare pe om sufletul pentru patrimoniu, nu șagă! Dar îl doare nu știu cum selectiv, căci la apelurile directoarei Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, Maria Şleahtiţchi, nu a reacționat nicicum. Până la urmă și-a trimis ministrul de resort în vizită. Vom vedea câți bani vor fi alocați și care edificiu va fi reparat primul.

DODON MUNCEŞTE LA NEGRU Oficial, Dodon este Președinte al Republicii Moldova, dar adevărata lui funcție, adevărații bani îi vin din alt job: ambasadorul lui Putin! E o dovadă a moldovenităţii lui profunde! Adevărat fiu al neamului! Unde s-a văzut cetățean al RM fără venit la negru? Iată și săptămâna trecută, de la tribuna APCE, Dodon a promovat activ poziția Kremlinului atacând unioniştii și insistând asupra neutralității RM, uitând totodată să menționeze ocupația militară a Transnistriei. Jobu-i job, iar banii se merită. Nimic ieșit din comun.

ROSSPOTREBNADZOR INSPECTEAZĂ MOLDOVA O comisie de la Rosspotrebnadzor va veni să inspecteze întreprinderi din R. Moldova. Eu consider că este umilitor, în primul rând. Aș vrea să știu pe la ce întreprinderi rusești merg cu inspecția moldovenii. Și în al doilea: cine plătește? Certificări mai există în lumea largă, diverse și variate, dar de regulă compania care dorește un standard anume e și cea care plătește. Bănuiesc că în cazul nostru, tot noi plătim, din bani publici. Că să-l îmbogățim pe Dodon ulterior!

PG ÎL TRIMITE PE DODON LA ANI PG a zis că nu va ancheta despre veniturile lui Dodon, iar sesizarea lui Năstase a fost respinsă și trimisă la ANI (despre care se spune că este în proces de reorganizare, adică acolo nici nu are cine căuta!), care ar fi unica abilitată să caute bani iliciţi. Apropo, dar fiscul poate ori ba? Și încă o întrebare: pe când era la MAI, Năstase s-a făcut cunoscut prin intentări de dosare și rețineri care-i depășeau atribuția, căci teoretic el avea putere să ancheteze doar chestii care țin de poliție. Ce l-a încurcat atunci să investigheze veniturile lui Dodon?... Batista? Iar lui Morari, acel care a deschis dosar împotriva lui Dodon, i s-au înaintat învinuiri și i s-a prelungit mandatul de arest încă cu 20 de zile. Mai pe scurt, PG i-a zis lui Dodon: „La mulți ANI!”

SPECTATORUL VOICU Din câte înțeleg eu, Voicu, acel care a venit în locul lui Năstase, este un mare amator de filme despre mafioți. Pariez că ar vota pentru „The Irishman” dacă ar alege filmul anului pentru Oscar! Altfel, cum putem înțelege declarația lui: „Capii lumii interlope din Republica Moldova sunt documentați și se află sub supravegherea Ministerului de Interne”. Tovarăşe Ministru, misiunea matale e să-i prinzi şi să-i bagi la răcoare, nu să-i contempli! Ministerul nu ţi-e cinematograf!

RĂZVRĂTIRE LA HÂNCEŞTI Organizația teritorială a PAS-ului nu o va susține pe Olesia Stamati, persoana pe care o propunea Maia Sandu. Ei îl vor susține pe Grigore Cobzac, om de pe loc, care în asemenea circumstanțe va candida independent. Curioasă situație, dar care descrie perfect partidul respectiv. Dacă vă aduceți aminte, și la parlamentare ACUM și-a impus candidați din gașcă în circumscripții. E suficient să vedeți cine au fost candidații din așa-numita „diasporă”.

UE SE AMÂNĂ Cu hăt 9 ani în urmă publicam un text pe care-l întitulam „Fumisteria europeană”. 9 ani! În sfârșit a fost spus clar și răspicat: Partenariatul Estic nu înseamnă aderare le UE. Și au spus-o europenii. Dacă nu m-ați crezut pe mine cu 9 ani în urmă, poate îi veți crede pe francezi astăzi... Moldova are în continuare o ușă larg deschisă pentru a face parte din familia statelor europene, dar noi ne încăpățânăm, hoțește, să intrăm pe oberliht... Bine zicea Busuioc: neam de găinari... Iar ușa se cheamă simplu: UNIREA.

CE FACEM CU MOLDOVA? Săptămâna trecută vă ziceam că nimeni nu știe în Occident ce să facă cu și ce atitudine să aibă față de Republica Moldova, nemaivorbind de o viziune, strategie sau plan de acțiuni. O dovadă în acest sens este și declarația Ministrului de Externe al României, Bogdan Aurescu: „Avem nevoie de o coordonare mai bună și de unitate în Uniunea Europeană, în relația cu Republica Moldova.” Tradus din limbaj diplomatic asta înseamnă că nu există nicio coordonare nimic.

ROMÂNIA CREAZĂ LOCURI DE MUNCĂ  Această absență de strategie clară nu poate să nu irite România, care, în afară de banii alocați pentru toate sectoarele sociale din Republica Moldova, mai este și principalul partener de afaceri, fiind cea mai mare piață de desfacere pentru RM, mai este și unul din principalii investitori în economia RM. 8.000 de locuri de muncă au fost create la noi în țară de către oamenii de afaceri din România! (îmi aduc aminte de un fost premier de la noi care își fixa drept obiectiv să creeze 2000...). Mai am o curiozitate: din acești 8.000 câți sunt unioniști? Ori sunt și din acei care pun umărul la edificiul socialiștilor?

Cam atât a fost. Cireșica de pe tort din această săptămână o voi trimite Ministrului Educației și Culturii, Popovici. Se pare că devine gaffeurul de serviciu! Nu știu cât de deliberat este, dacă nu o face special pentru a servi drept paratrăsnet protejându-și șefii, dar a comis tocmai două mari și groase săptămâna trecută. Prima e că a încurcat fiţuicele și a început a îndruga verzi și uscate până când nu a fost atenționat de anturaj (aici se cuvine să ne aducem aminte de bancurile cu Brejnev). Iar a doua e o declarație absolut abracadabrantă la acuzația venită din partea artiștilor de la Teatrul de Operă și Balet care nu și-au ridicat salariul: „Artistul trebuie să fie flămând”! No, ce să zic? În acest caz nu ar trebui să-l supere nici declarații de genul „Un Ministru e bun de tras în ţeapă”, „Capul lui Moţoc trebuie să cadă” ș.a.m.d.

Mihail Prohorovici Zahovailov își cunoștea business-ul mai bine decât cunoaște Maestrul Botgros notele. Toată viața Mihail Prohorovici a lucrat „în domeniu”, cum îi plăcea lui să spună.

Și-a început cariera în Armata Sovietică. Fiind mobilizat în îndepărtatul 1967, funcționarii nu l-au putut repartiza în altă parte decât în „stroïbat”. E drept că ofițerul de la comisariatul militar nici nu prea s-a chinuit prea mult să caute scântei de inteligență sau vlăstari de capacități la Mişka, lipsindu-i și lui marfa respectivă, mai ales în momente de mahmureală ursuză care era starea lui obișnuită... Iar prostul de recrut nu a avut nici măcar priceperea să vină cu ceva de leac pentru sufletul suferind al „comisarului”... Dimpotrivă, Mişka o făcea dinadins pe prostul, căci a auzit că putea fi „komisuit” pe motiv de incapacitate mintală, dar... Șiretlicul nu a funcționat. Ori Mișa nu a făcut-o pe idiotul suficient de convingător, ori comisarul nici nu lua acest lucru în considerație. La o adică nici nu a avut vreodată Armata Sovietică nevoie de capacități mintale. Un număr minim de kg de carne care să fie purtat pe câteva oase până la cel mai apropiat tun erau mai mult decât suficiente, ceea ce tânărul recrut încă nu o bănuia. Astfel Mişka Zahovailov a ajuns în cel mai deconsiderat corp de armată, acolo unde erau trimiși toți acei cărora nu li se găsea nicio utilitate în alte părți, nici barem la infanterie.

Mişka a fost repartizat la o unitate militară în RSS Moldovenească, ceea ce s-a dovedit ulterior a fi norocul vieții lui! În primul rând, Zahovailov a devenit imediat un element remarcat și util în unitate din simplu motiv că... vorbea rusește. În „stroïbat” erau deseori trimiși reprezentanți ai popoarelor din republicile periferice, cum ar fi cele din Asia Mijlocie sau Caucaz, care, ajunși în armată, cu greu înțelegeau ce li se spune, dară-mi-te să mai și vorbească. Pentru ofițeri un element precum Zahovailov era de-a dreptul o perlă rară, prețuită și apreciată. În special pentru activistul de partid, care avea nevoie de soldați pentru activitățile sale curente, precum ora de înstrucție politică sau redactarea gazetei de perete cu falnicul nume „Стрoитель коммунизма”.

Foarte repede Zahovailov și-a făcut un locușor călduț pe lângă activist și își petrecea zilele, ba chiar și unele nopți, în „camera leninistă”. Activistul de partid ducea o viață intensă, cu chefuri pantagruelice de la care nu lipseau comsomolistele organizațiilor „înfrăţite” cu unitatea militară și „darurile muncii socialiste” adunate de la colhozurile din împrejurimi. O ordonanță de încredere precum Zahovailov îi era politrukului de o mare utilitate, căci acestuia îi putea încredința nu doar sarcini „cu răspundere” ideologice, dar până și propriul corp scăpat temporar de sub control din cauza diverselor fluide etilice. Și așa, având grijă să i se trezească „şeful” în locuri „cuvenite”, Mişka a profitat din plin toți acei doi ani de armată. Mai mult: când a venit timpul să se demobilizeze, l-a învăluit o mare tristețe. Să revină în colhozul său natal de după Ural? Nu-i surâdea deloc o astfel de perspectivă... Așa că a decis să mai rămână în armată.

Astfel a devenit „sverciok” și a mai întins-o încă doi ani ducând-o de la o beție la alta până când nu i-a bătut la ușă o delegație familială, cu ditamai „combat”-ul în frunte și comsomolista Irocika Curechilova, cu burta cât polobocica de după bustul lui Lenin din „camera leninistă” unde Mişka i-a explicat detaliat Irocikăi cu vreo șase luni în urmă tehnicile agitației comsomoliste progresiste. Din scurta, dar energica alocuțiune a maiorului Zahovailov a înțeles că cariera sa militară a luat sfârșit și că, chiar din acel moment, intra în rolul de tată de familie și că aceste două decizii sunt irevocabile, iar opinia lui Mișa nu era neapărat necesară, dar o aprobare pozitivă și entuziastă îi poate ușura viața și relațiile cu familia actuală, aici de față.

Începea o nouă etapă în viața lui Mihail Zahovailov. Un prim timp a trăit în casa socrilor dintr-un sat nu prea mare, dar viața la țară chiar nu era de el. Partea bună e că nu mai bea ca înainte, socrul tăindu-i cu asprime accesul la robinet și ținându-l din strâns. Partea rea e că mâna despotică cu care își conducea Petru Curechi gospodăria îl mâna pe ginere mereu la lucru și mai era și destul de grea pe de-asupra, ceea ce devenea insuportabil pentru Mişulică (precum l-a botezat nevastă-sa Irinuca, așa i se spunea aici, la țară), nedeprins cu munca fizică.

Situația nu putea să dureze și Zahovailov a fugit cu coada-ntre vine până la fostul său protector, activistul de partid de la unitatea militară cu care golise beciuri întregi nu foarte demult. Nimic nu-i mai trainic decât solidaritatea de partid și cea a partenerilor de pahar. Cum în cazul de față ambele s-au suprapus, politrukul și-a activat rețeaua de pile și relații și Mişulică a fost angajat în calitate de prorab la o întreprindere raională de construcții, totodată fiindu-i repartizată o secție întreagă cu două camere la căminul familial din centrul raional.

Mai departe totul a mers ca pe unt: școala de partid unde calitatea sa de proletar angajat în câmpul de muncă îl făcea să treacă mai ușor examenele, institutul în construcții (la fără frecvență) unde calitatea sa de activist și elev la școala de partid îl făcea să treacă fără dificultate peste sesiuni, apartament cu două camere în centrul raional la nici un an de la mutarea la cămin, apoi al doilea copil cu Irocika, care devenise deja Irina Petrovna la fel precum și el se învrednicise de Mihail Prohorovici, apoi transferul la centrala din capitala republicii și un alt apartament, chiar în centru, cu tocmai patru camere (la cele trei câte i se cuveneau după normele sovietice unei familii cu doi copii, Mihail a mai obținut una, care de regulă se dădea doar profesorilor și academicienilor. Mihail a invocat necesitatea de a avea birouri individuale pentru acei doi lucrători de vază de partid ai familiei, dar el renunța la o cameră din solidaritate comunistă și accepta mărinimos sa se înghesuie cu Irina Petrovna într-un singur birou suplimentar).

Toate decurgeau cât se poate de bine pentru Mihail Prohorovici Zahovailov, care către 1987-88 era deja director atunci când a ajuns Perestroïka și la periferiile Uniunii Sovietice. Nu mult după, de la Centru a venit și o recomandare insistentă pentru promovarea „cadrelor naţionale”. Recomandările de la Centru nu se puteau ignora, mai ales dacă erau și insistente, astfel Ivan Prohorovici a fost rugat să plece din funcția înaltă pe care o ocupa, dar nu tare departe: din director a devenit vice-director. Cum n-ai da, dar era căsătorit cu o moldoveancă get-beget, Irina, între timp redevenită înapoi Curechi. La rândul său, Irina Curechi devenise la acea vreme o figură importantă și foarte activă a mișcării de renaștere națională care se înfiripa pe atunci.

Apoi a venit Independenţa şi timpuri şi mai vesele. Haiduceşti chiar!

Consilierul (II)

E complicat să scrii despre săptămâni care sunt marcate de pierderi precum cea de săptămâna trecută. Ștefan Petrache ne-a părăsit. Doare nu atât trecerea lui în neființă, căci Ștefan Petrache nici nu a avut vreodată o viață publică prea vizibilă, ci înțelegerea că, odată cu dispariția acestor somități, dispare o epocă. Conştiintizarea că ei există undeva, în același spațiu temporal cu noi, e reconfortantă. Parcă ne-am acoperi cu această prezență nimicnicia noastră... Pentru demnitate, verticalitate, cumsecădenie, onoare există ei, stâlpii neamului, ca un fel de alibi pentru laşitatea și mizeriile noastre... Iată această goliciune care rămâne sperie cu adevărat...

Nu sunt maestru în a scrie necroloage. Pentru mine Ștefan Petrache a fost un fel de etalon al muzicii ușoare elitiste, dacă poate exista un asemenea gen muzical. Avea ceva care la noi nu prea s-a întâlnit nici până la el și nici acum nu prea se vede. Avea clasă! O finețe cu adevărat aristocratică, fără prețiozitate și fasoane, dar care impune admirație și respect. Nu am înțeles ce îl făcea într-atât de diferit până nu am început a asculta din arhivele muzicii ușoare românești. Și atunci am înțeles: Ștefan Petrache cânta românește! Nu vorbesc aici de româna lui perfectă, nici de faptul că l-a cântat pe Eminescu chiar și atunci când cei mai mulți nu îndrăzneau s-o facă. E vorba de un tot întreg. Ceea ce-l scoatea din tiparele sovietice, chiar sovietice moldovenești, este exact ceea ce l-ar fi plasat armonios în topurile muzicii ușoare din România și l-ar fi plasat sus de tot... Și astfel a fost de la bun început: „orice lacrimă, orice plângere...”. Dacă nu ai ști că e Ștefan Petrache, ai paria că e din fonoteca de aur a României!

Acum un an sau doi, un important poet de peste Prut îi descoperea o interpretare a lui Eminescu, ceea ce mi-a permis să-i mai trimit câteva... „De-aş avea”, „Ce te legeni, codrule?”, „Şi dacă ramuri bat în geam”. Ne-a părăsit în ajunul zilei de naștere a marelui poet. Ce bine a zis Emilian Galaicu-Păun: „Faptul că a plecat la Domnul în preajma zilei de naştere a poetului nostru naţional îl aşează, în patrimoniul culturii noastre, în dreapta lui Eminescu, pe care l-a cântat ca nimeni altul.”

Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Vreți să știți de ce versurile lui Eminescu se potrivesc de minune aici? Iată:

STOIANOGLO ÎL REŢINE PE MORARI După cum era și de așteptat, Stoianoglo se pare că i-a venit de hac lui Morari. Cică e „depăşire de atribuții și fals în acte”. Mă rog, putea să scrie și „traversare neregulamentară a carosabilului”. Cine știe? Poate că atunci când s-a schimba puterea exact cu asemenea formulări va fi „reţinut” și actualul...

PLAHOTNIUC NU TRECE! SUA a zis: „Pe-aici nu se trece!”, declarând că nu va elibera vize pentru Plahotniuc. Celor care s-au bucurat, sau încă se mai bucură prea mult, le-aș recomanda să privească mai multe filme de acțiune americane. Muuulte filme. În special din alea în care se vorbește despre „martori sub acoperire”. Dar cel puțin li s-a mai tăiat puțin din elanul celor care acuză SUA că l-ar fi protejat pe Plaha, sau că ei ar fi „plăsmuit” schimbarea de putere de la Chișinău. La urma-urmelor, chiar dacă şi-l arestează careva pe undeva, vi se va face mai uşor? Iată pe Filat l-au arestat. A şi ieşit de atunci. And so what?!

GAZODUCTUL ILUZIILOR DEŞARTE Gazoductul din România nu va fi terminat nici în 2020! Prima panglică a acestui gazoduct a fost tăiată încă hăt în domnia lui Leancă! Dar blestemata asta de țeavă așa și nu mișcă din loc! (Asta nu ți-e Arena Chișinău care e aproape gata!) Această tărăgănare este mai mult decât criminală din numeroase puncte de vedere (în special din acela care ar trebui să fie al stataliştilor înverșunați), dar, la drept vorbind, ea nu este deloc surprinzătoare. Chiar crede cineva că e posibil un astfel de proiect cu puterea actuală de la Chișinău? Fără geopolitică, zicea careva? Hai, sictir...

ECONOMIA E INTEGRATĂ. DOAR EA Aproximativ 27% din exporturile Republicii Moldova merg spre România! Spre CSI – doar 15,8%. Per total UE consumă 65,7% din exporturile noastre. Sunt ultimile cifre: ianuarie-noiembrie 2019. Și tendința nu-i de azi. Cu toate acestea puterea politică în ţară e alta. Îi invit pe toți acei care consideră că economicul e cel mai important și că restul urmează să meargă la școală. La una mai bună decât cele care afirmă că economicul e mai important (decât politicul sau geo-politicul) și că restul urmează.

NEW SECERO-CIOKANOVITĂ Așa dar, e cu acte în regulă: Tkaciuk și Munteanu și-au înregistrat partidul! Peste 5000 de membri! Și, mai cu seamă, 21 de organizații teritoriale! Asta zic și eu eficacitate! Asta zic și eu mijloace! Așa-i când „organizaţia” se implică...

DODON NE TRAGE DE LIMBĂ Socialiștii au anunțat că au intenții să umble pe la legea despre funcționarea limbilor și să anuleze legea despre propagandă în 2020. Uite-așa un partiduț a-geo-politic. Batistă pe țambal e tutti quanti. Important e economicul, corect? De răspuns, i-a răspuns Institutul de Filologie Romană „B.P. Hasdeu”. Ați vrut să scăpați de „limbă – alfabet?” Se vede că „batista pe ţambal” nu prea ajută.

VACANŢELE „BUGETARULUI” Apropo, cât timp noi vom apăra „limba-alfabetul” de un individ care a obținut cel mai slab scor de la Independență, dar care deține practic toată puterea în stat, acesta din urmă se va prăji la soare pe undeva pe Maldive sau se va îmbăta criță cu oaspeții săi prin beciurile de la Condriţa, acompaniați de corala Mitropoliei lui Cantarean... Și toate – doar din leafa oficială de „salariat”! Dar precum ziceam: cu ajutorul „organizaţiei” și al „bojicăi” se face totul!

LUCRĂM PENTRU POPOR! Iohannis a zis că nu mai susține Chișinăul oficial, dacă acesta nu-i „pro-european”. Că România va susține doar proiecte „dedicate direct cetăţenilor, proiectele cu impact la nivel local și proiectele de interconectare strategică”. Mă întreb: oare din ce categorie face parte gazoductul?...

DEŞTEAPTĂ-TE, IVANE! La Chișinău a avut loc o ședință comună a Consiliilor Chișinăului și Bucureștiului la care a fost semnat și un Acord de colaborare adițional la Protocolul de Infrătire, încheiat la... 4 noiembrie 1999 (cu 20 de ani în urmă!). Cel mai haios a fost să-l vezi pe Ivan Ceban ascultând cu îndârjire „Deşteaptă-te, române!”.

Cam atât...

Cireșica de pe tort o voi trimite lui Iurie Reniţă. Până la urmă deputatul s-a răzgândit și a zis că cel mai probabil nu va face publică înregistrarea cu acei de la ACUM care insistau să se facă coaliția cu Dodon. Probabil nu prea vrea să-i indispună pe acei de la „organizaţie”... Sensibilități, mdeh...

Din cauza sărbătorilor de iarnă (am trecut de cele „pe nou” și le-am început pe cele „pe vechi”) nici evenimente nu prea au fost în Republica Moldova. Îmi plac astfel de săptămâni. În ceea ce ne privește, regula „no news – good news” funcționează la perfecție.

Chiar și cele care merită menționate cu adevărat nu sunt evenimente propriu-zise, ci statistici și cifre. Nu zic ba, trebuie cunoscute. Cu ele și vom începe:

DATORĂM 7,3 MILIARDE $ Este doar datoria externă (în Franța, spre exemplu, se folosește noțiunea de „datorie publicӑ”). Ceea ce reprezintă 61% din PIB. Nu este o catastrofă în sine. Dar nici mare bine nu-i. Aici ar trebui să avem o atitudine mai degrabă neutră. Republica Moldova nu este un elev tocmai rău la acest capitol de pe mapamond. Atâta doar că bătrânica cu o pensie de 1000 de lei pe lună nu prea e încălzită de această constatare.

5,7 MILIOANE PENTRU CSI Fanteziile și extravaganțele guvernanților ne vor costa în 2020 5,7 milioane de lei. Este echivalentul a 2.850 de pensii în valoare de 2000 de lei! Cea mai tâmpită plată: 3,4 milioane de lei pentru reprezentanța teleradiocompaniei interstatale „Mir” în Republica Moldova! Genială ecuație: plătim din bugetul statului pentru propagandă antistatalӑ! Este adevărat că plătim și pentru celelalte organizații (8,3 mln lei vor merge la Consiliul Europei, spre exemplu), dar de la ei avem cel puțin folos... Putem lesne și meritat să-i sărim în cap lui Dodon pentru asta, dar eu doresc doar să amintesc că am adresat personal întrebarea respectivă: „Cand ieșim definitiv din CSI?” și pe timpul „povestii de succes”, dumnului Leancă în persoană. Răspunsul a fost „nu este momentul oportun”...

ROMÂNIA CREȘTE FMI ne comunică că în 2020 România va depăși Turcia la capitotlul PIB per capita. Scump i-a mai costat pe turci reparația Președinției lui Dodon...

DENEG NET, NO VY DERZHITES’ Salariile din Transnistria au fost cu 50% mai mici în 2019 decât cele din partea dreaptă a Nistrului. Mai devreme ori mai târziu asta trebuia să se întâmple. Alegerile costă. Se referă și la cei din dreapta Nistrului.

RĂMÂNEM GOI Vești bune, dragii mei! Dacă ați urmărit cu sufletul la gură știrile din Australia, să știți că așa ceva la noi nu poate să se întâmple! Pur și simplu la noi degrabă nu va mai avea ce să ardă! 73 de hectare forestiere sunt tăiate ZILNIC! 3 hectare pe oră! Așa că, dragii mei, sӑ ştiţi că la noi lemnul, dacă și arde, atunci doar în scpuri nobile, în sobe. Iar de murit, vom muri din alte cauze, nu de pojar forestier. De sete, de exemplu...

Cam atât cu statisticile... Sӑ trecem şi la celelate.

SMURD DIN ROMÂNIA SALVEAZĂ VIEŢI ÎN MOLDOVA Nu este nici asta o noutate, ci o constantă. Dar mi-am promis că nu voi osteni să omagiez acești adevărați „eroi ai timpurilor noi”: Sambăta, 4 ianuarie, o echipă SMURD de la Galați a efectuat o intervenție aeriană pentru a aduce de la Vulcănesti la Chisinău o femeie în varstă de 37 de ani.

LISTA LUI RENIŢĂ Iurie Reniţӑ a publicat o listă cu nume ale persoanelor care ar fi beneficiat de credite dubioase de la cele trei bănci din „furtul miliardului”. Sunt pagini care provin din raportul Kroll. Numele sunt relativ puțin cunoscute, dar extrem de eteroclite. Într-un fel, ceea ce am văzut eu confirmă ipoteza mea inițială despre caracterul pur mediatic al acestui eveniment, jaful fiind unul sistemic și vechi de când hăul. Măcar și pentru asta îi sunt recunoscător lui Reniţӑ. Cât privește declarațiile lui despre o înregistrare audio care ne-ar arăta cine anume de la ACUM a insistat pentru o coaliție cu PSRM, aici Reniţӑ e mai degrabă enervant. Ai ceva de arătat, apoi arată, omule! Sunt sătul până peste cap de declarații din astea. Toți, dragă, știu tot, dar „încӑ nu a venit timpul”, „veţi afla la momentul oportun”... Ptfu!... La o adică, poza cu mâinile ridicate ale celor de la ACUM pentru „coaliţie” a circulat. Iar Maia Sandu zice că nu regretă. Asta e. Reniţӑ trebuie să facă înregistrarea publică. Dar responsabilitățile aparțin tuturor care au votat.

FRATTINI OUT Thomas Mayr-Harting preia misiunea lui Frattini la OSCE pentru Transnistria. Despre relațiile de „prietenie” ale lui Frattini cu Lavrov am aflat. Despre austriacul Mayr-Harting încă nu se știe mare lucru. Cu toate acestea, și austriacul are un un trecut „moscovit”. El a fost amabasador câțiva ani la Moscova. Apropo, Harting vorbeşte forte bine ruseşte. Această încăpățânare a occidentalilor de a ne vedea exclusiv prin prisma Rusiei devine jenantă. Poate încercați altceva? Nu știu dacă această schimbare trebuie să ne bucure. Noul venit va veni și el cu inițiative de „destindere”, dorind să arate tuturor că e un „negociator” mai bun ca precedenții și să „mişte carul din loc”? Dar acest lucru până în prezent a însemnat doar una: noul negociator impune Chișinăului concesii drept „semn de bună credinţӑ”, iar Tiraspolul face promisiuni, după care dă înapoi acuzând Chișinăul cӑ nu avanseazӑ „negocierile”...

Cam astea au fost. Cireșica de pe tort o voi trimite jurnaliștilor care au acceptat vișinată și tuşonkӑ de la Dodon, chiar dacă tot ei au beneficiat de ea și săptămâna trecută. Dar în această săptămână am să le dau un exemplu cum se procedează cu un „cadou otrӑvit”. Președintele Estoniei a fost felicitată cu ocazia zilei de naștere de către Ambasada Rusiei. Drept cadou a primit flori și „Șampanie de Crimeea”. Sticla a fost trimisă înapoi. Sunt curios sӑ ştiu câte colete au venit la Preşedinţie dupӑ ce jurnaliştii „inocenţi” au fost „luaţi prin surprindere” şi au descoperit conţinutul pachetului...

„Ăştia-s mai buni pentru popor decît ăia, deh, ăştia mereu au fost mai buni – o pîine bună de mîncat pentru presă, în afară de capacitatea de a mima şi simula intransigenţa faţă de abuzurile puterii, scandalizîndu-se eventual pînă dincolo de limita extremismului”,

Radu Aldulescu, „Cronicile genocidului”, (Polirom, 2015, p.218)

Iată-ne ajunși și în 2020! Vă doresc, dragii mei, un an mănos, plin de bucurii! Sănătate, în primul rând, și puțin noroc, căci restul depinde doar de fiecare. Să nu uităm că Dumnezeu dă, da-n traistă nu pune.

Ar fi ridicol să vă doresc ca anul în care am intrat să fie mai bun decât 2019, căci, pe bune, în contextul acestor scrieri săptămânale (suntem în al șaselea lor an!), nu ar fi greu deloc și nu ar constitui o performanță. Anul care s-a scurs a fost de-a dreptul macabru pentru Republica Moldova. Un echivalent ar fi îndepărtatul 2001, dar să nu uităm că atunci PCRM-ul acapara puterea legitim, în urma scrutinului parlamentar...

Din cauza sărbătorilor de sfârșit de an evenimente au fost puține, chiar dacă destul de semnificative, cu precădere unul din ele. Altfel, zilele astea știrile au semănat mult a un fel de cronici de război, sau un fel de film de groază. Nu mai știu cum se cheamă filmul anume, dar există așa un scenariu-șablon cinematografic conform căruia se anunță o noapte în care totul e permis, orice crimă... Nu știu dacă a luat sfârșit, dar sper că ați ieșit teferi din acest revelion.

RĂZBOIUL TELEVIZIUNILOR Așa dar, s-a întâmplat! TVR a revenit în eter! Încă nu am avut confirmare de la cineva de prin satele Moldovei dacă acest lucru chiar s-a întâmplat, dar o decizie a fost luată în acest sens de către CA. Este, fără îndoială, un eveniment de importanță primordială. Concomitent însă, același CA a mai acordat drept de emisie și pentru Pervîi kanal, care de acum încolo este controlat direct de ruși, căci Accent TV și tot holdingul media dodonist a fost vândut mai mult decât controversatului „om de afaceri” Chaika. Dacă ați uitat cine este, vă invit să vă împrospătați memoria privind acest reportaj. Vom mai aminti că acum câteva luni fratele lui Dodon devenea partener de afaceri cu acest individ. Probabil e o parte a procesului de „dezoligarhizare”, dar intrăm deja în alt subiect... Revenind la televiziuni vom remarca următoarele: partea bună e că față de ce aveam în trecut e un pas înainte, căci Pervîi kanal va fi diluat cu TVR. S-a întâmplat exact precum anticipa un prieten acu ceva timp: TVR a revenit doar la pachet cu Pervîi! Partea rea este că Kremlinul se va implica de acum încolo direct, fără intermediari. Iar primul care ar trebui să-și facă griji este Dodon. Dacă nu-i cuminte și se joacă cu focul, Kremlinul oricând poate promova un altul în locul lui.

MELEARD, EPIZODUL 2 Dodon vrea și el un miliard! De ce nu? Dacă ceilalți au putut, de ce să-i fie tocmai lui interzis? Cică el vrea să fie luat din rezerva de stat un miliard (de dolari, nu lei!) pentru „investiţii”! Vom aminti că Dodon a fost cândva ministru (2006-2009). Și nu al sportului, ci al economiei! Perioadă suficientă pentru a se ocupa de investiții, atribuția lui directă de atunci, nu credeți? Dar în acea perioadă actualul președinte s-a făcut cunoscut îndeosebi prin instaurarea monopolului pe importul de carne. „Mafia cărnii” – își mai aduce careva aminte de acest dosar? (vedeți aici o mostră). Iată cu acest individ au făcut unii coaliție pentru a „dezoligarhiza” țara și a o scoate din „captivitate”.

ERDOGAN RECUNOSCĂTOR Erdogan i-a mulțumit lui Dodon pentru că i-a oferit pe tavă disidenții de la liceul Orizont, recunoscând implicit cine i-a executat moftul în Republica Moldova. Știu că nu este corect să faci analogii istorice, dar cred că e necesar pentru a înțelege ce anume s-a întâmplat atunci, cu atât mai mult că analogia respectivă nu-mi iese din minte... Această poveste îmi amintește de comuniștii antifasciști pe care Stalin i-a arestat și trimis lui Hitler la rugămintea acestuia. (căutați cine a fost Margarete Buber-Neumann, dacă doriți detalii, dar au fost sute de persoane, nu doar câteva...). Vom mai aminti aici că România a refuzat extrădări similare cu doar câteva zile în urmă.

SONDAJ DEVASTATOR PENTRU ACUM Încă un sondaj a fost publicat care denotă cifre absolut categorice și devastatoare pentru ACUM. Explic: acest sondaj ne arată că 60% din respondenți ar vota pentru aderarea la UE! Dar precum ziceam și într-un text recent pe care vă invit să-l citiți, orice procentaj e valabil doar în comparație cu altceva. Și iată aici e de-a dreptul impresionant: împotriva aderării la UE ar vota doar 25%! (Așa zice sondajul, nu eu) În afară de ceea ce spun cifrele, iată că se deschide în fața noastră hăul enormității comise de blocul ACUM! Căci antieuropenii PSRM-ului dețin astăzi o putere absolută în țară, ceea ce nici Voronin nu a visat... Și toate astea grație clarviziunii și inteligenței nemărginite politice ale blocului ACUM...

FERICIUN CRECIT CU TUŞONKĂ Iată-ne ajunși și la Cireșica de pe tort! Parada absurdităților ridicole a continuat. Săptămâna trecută în presă a fost mare tămbălau, ridicat de niște borcane cu carne oferite de către Dodon jurnaliștilor invitați la o recepție. Mulți s-au năpustit asupra celor ce au luat pachetul... Poate că și au dreptate, nu știu. Eu zic că acest „pachet” spune mult mai multe despre instituția Președinției decât despre presă. În toate țările au loc recepții de acest gen. În Franța e o tradiție anuală care are loc în ianuarie. Dar am dubii că Macron va oferi calendare cu propriul patret și emblema partidului sau bucate pregătite de Brigitte. E o chestie de demnitate, care la noi lipsește. La fel ca și simțul ridicolului. Tot săptămâna trecută a continuat și povestea cu „fericiun crecit”. Mașinăria propagandistă socialistă încearcă acum să dedramatizeze, să scoată gafa respectivă din zona ridicolului și a rușinii și s-o deplaseze în zona umanului, glumelor inocente, s-o facă cool și s-o îmbrace în tot felul de „hi-hi, ha-ha”. Zdob & Zdub, spre exemplu, a publicat un video de „felicitare” în care folosește de mai multe ori la rând „fericiun crecit”. Cam mârșav arată clipul, tovarăși Zdubi! Cum să nu ne aducem aminte de un clip de-al lor mai vechi, „bună dimineaţa”, plin de culori și simboluri sovietice? Căutați când a fost el lansat și veți descoperi o coincidență curioasă...