E foarte complicat să scrii în asemenea moment. De luni stau acasă în carantină și atmosfera e destul de apăsătoare. Nu-ți mai arde de știri. Deși tocmai în aceste momente este vital să fii cât mai informat. Și informat din surse fiabile, nu prostii deșucheate de pe rețelele de socializare… Dar tocmai aici și apare marea problemă : care sursă este demnă de încredere? Mai poți oare crede cuiva care te-a mințit cândva? Totuși povestea asta cu virusul are și un efect pozitiv: el nu alege culoare politică. Ca în filmul ăla: adevărat Equalizer!

Așadar, Moldova a înregistrat și primul deces din cauza COVID-ului. Valsul cu moartea a început... Doar una aș dori să spun: fără a cădea în panică excesivă, să știți că povestea asta nu-i o glumă. Nu-i ascultați pe toți acei care speculează cu cifre și statistici și povești cu „imunitate naturală”. Atitudinea şi setul de măsuri adoptate sunt un test de maturitate civilizaţională. Gândiți-vă la asta. Acum aveți timp berechet!

Vom reveni la pandemie, dar pentru moment vom trece telegrafic în revistă ce am mai pățit pe lângă, căci s-au întâmplat chestii destul de curioase.

RESETARE Cică a fost semnată coaliția PDM – PSRM. Cu această ocazie s-a scăpat de Ciocoi, care a devenit jenant până și pentru această guvernare. În rest, nimic nou, nimic de semnalat.

4 PENTRU COALIȚIE Totul rămâne pe vechi: „noua” coaliție e o continuitate firească a precedentelor. Au fost aleși 4 membri în CSM. Doi de la PDM și doi de la PSRM. Dar oficial e cu concurs și avem justiție independentă!

SECETĂ Dacă nu știați, în RM e declarat cod galben de secetă hidrologică. Dacă nu plouă, putem să ne pomenim cu o problemă nu mai puțin gravă decât acest COVID-19! O parte a ei vine din cauza lipsei de precipitații, dar o altă bună parte e și din cauza gospodarilor de la noi: peste jumătate din râurile mici din Republica Moldova sunt pe cale de dispariție...

+1 PENTRU PSRM Socialiștii mai au un deputat. La Hânceşti a câștigat Gaţcan, individul despre care s-a scris că e cu antecedente „sexuale”... Dar povestea nu-i despre cine a câștigat alegerile (la care au participat doar 23% din alegători, ceea ce ridică suficiente întrebări referitoare la legitimitatea scrutinului), nici despre cele două sate care au fost izolate imediat după scrutin (am putea vorbi despre primul cluster moldovenesc?), chiar daca ambele sunt destul de savuroase în sine. Povestea este în primul rând despre acel sistem electoral pervers care-l face pe un candidat minoritar să câștige mandatul într-o circumscripție, dacă se face doar cu un singur tur. Că bine s-a gândit acel de l-a plăsmuit! Un singur tur se poate accepta doar dacă votăm liste. În circumscripții fără două tururi nu are niciun sens! (Aici - mai multe detalii!)

GENERALII DODONEI Încă puțin și vom cunoaște toți agenții! Nu știu dacă o face special ori ba, dar Dodon parcă ar însemna oile turmei cu vopsea roșie, să se vadă de departe. În cazul de față – cu titluri de general. Au fost decorați de această dată șefii CNA și SIS. Oare pentru ce merite?

Și acum să revenim la noutățile coronaviruslui din RîMî:

FĂRĂ PIAȚĂ CENTRALĂ Unul din centrele nevralgice ale capitalei a fost închis. Din cauza virusului. E, cel mai probabil, o decizie bună... Dar am senzația că nu va fi doar o chestie de închidere temporară...

CANTAREAN NU E CU NOI Guvernul a emis ordin să fie sistate serviciile bisericești. Logic și firesc. Papa apropo a făcut același lucru. Dar biserica lui Cantarean nu s-a supus (catolicii – da). Fiindcă ei nu sunt biserică, ci cu totul altceva. Și misiunea lor e alta, departe de serviciul divin, care nu suferă discontinuitate (ştiţi, ca turnurile alea din cartea fraţilor Strugaţki?). În principiu, ar fi suficiente motive pentru a declara această organizație „în afara legii” și a o desființa în calitate de organizație „nocivă” (să folosim acest eufemism).

STARE DE DICTATURĂ În RîMî s-a instaurat, pentru o perioadă de 60 de zile, starea de urgență! S-a mai văzut și prin alte țări din zonă, dar nicăieri așa de lungă. Nu știu cum anume poate ajuta „starea de urgenţă” la combaterea epidemiei. Eu parcă știu că sunt necesare alte mijloace. Care nu-s. Dar pentru alte chestii „utile” e foarte și foarte potrivită. Depinde cum o folosești. De exemplu, poți scoate în afara legii biserica lui Cantarean, căci și motive există.

ROMÂNIA NE AJUTĂ ȘI ACUM România ne trimite medicamente. În pofida la orice! Iată în România cred parcă mai lesne decât în „starea de urgenţă”!

PARAZIȚII Iar Cireșica de pe tort din această săptămână o voi trimite bărbatului de 37 de ani, originar din localitatea Pănăşeşti, care a mințit că este bolnav de COVID-19 ca să fie adus acasă din România. O echipă SMURD l-a adus până la vamă, de unde a fost transportat mai departe, până la Chișinău. Nu m-aș grăbi să calific acest act, fără a-l cunoaște până în cele mai mici detalii, dar iată ce aș vrea să zic: săptămâna aceasta Chicu recunoștea că are cetățenie românească. Din socialiști se știe de mai demult cine o are. Până și soția lui Krasnoselski e cetățeancă a României! Apoi uite, toată RîMî este exact ca acest bărbat: niște șmecheri paraziți, nimic mai mult... Și să nu-mi ziceți că doar „conducerea e de vină”!...

Partea I

Partea II

Partea III

Partea IV

Partea V

Partea VI

Așa și l-a prins Mihail Prohorovici pe Alexei: cu picioarele pe masă, cu paharul de whiskey în mâna stângă din care nici nu prea băuse, cu trabucul stins în scrumiera masivă de cristal din care nici nu prea fumase, învârtind în degetele mâinii drepte un Zippo stilat, gravat la comandă cu inițialele sale, un AP meseriaș executat în caractere gotice. Podaru privea atent spre ecranul computerului său, iar în televizorul plat de pe perete „experţii” continuau să discute despre fărădelegile strigătoare la cer din primărie și necesitatea scoaterii ei din captivitatea oligarhilor.

Zahovailov a intrat în birou. A aruncat geanta de piele pe un scaun și s-a plioştit în fotoliul său de la celălalt capăt al mesei. A privit interlocat spre Alioșa, care nu s-a mișcat din loc, atât doar că privea acum contemplativ la ceva pe fereastră și nu la ecran. Patronul a conchis că Podaru îi purta pică pentru că nu a venit dimineața după cum s-au înțeles. S-a supărat, se vede... Cine știe ce s-o fi întâmplat între timp?

- Am încercat să rezolv cu afacerea, Alioșa. Nu aveam de ales.

- Mulțumesc, Mihal Prohorâci. Și cred că e cazul să-mi cer iertare.

- Adică?

- Am crezut că nu mai reveniți. Aici la noi s-au întâmplat chestii bizare azi.

- Intuiesc. Nici eu nu am vești bune. Ne culcăm, Alioșa. Nu avem soluții. Contactează-l pe omul lui... cum îi zice? Belâi parcă? și dă-le ce vor.

- Prețul a crescut. Azi Vacari a scos „bronevikul revoluţiei” din garaj. Nu știu cât va vrea acum

- Dӑ-i ce vrea. Negociazӑ puţin dacӑ simţi cӑ cer prea mult, dar numai de ochii lumii. Oricum, nu asta-i cea mai rea noutate.

Acum a venit rândul lui Podaru sӑ-l priveascӑ pe Zahovailov interlocat.

- Ne-au vândut, Alioşa. Închidem prӑvӑlia. Adicӑ, na!, mӑ rog, mi s-a zis cӑ cine vrea poate şi sӑ rӑmânӑ, dar pentru mine s-a terminat. Gata, m-au scos la pensie. Dar poate cӑ e şi mai bine aşa...

Zahovailov a tăcut. Podaru nu îndrăznea să-l întrebe mai multe. În birou se auzea deslușit doar „expertul” în scheme și corupție din emisiunea duduiei care turuia necontenit și excitat: „Asta devine deja insuportabil pentru chişinӑueni! Vă dați seama? Absolut toate instituțiile primăriei sunt capturate de această mafie. Schemele sunt bine rodate. Și aici sunt legături și legături de demascat. Iată, încercați să vedeți a cui semnătură stă pe toate proiectele care au stârnit controverse în ultimul timp: veți descoperi o chestie curioasă: e peste tot aceeași semnătură, pe care o arăta și Ivan Vacari azi! Nu vă pare asta dubios?”

- Închide-i, te rog, pe clovnii ӑştia, Alioşa!

De îndatӑ ce televizorul a fost închis, s-a aşternut o linişte de mormânt... A durat câteva secunde, în care Mihail Prohorovici urmӑrea ceva pe geam, probabil se uita la acelaşi lucru ca şi Podaru odinioarӑ... Dar nici mӑcar aceastӑ eternitate nu poate dura mai mult de câteva clipe.

Zahovailov s-a îndreptat din spete, l-a fixat pe Podaru şi i-a zis:

- În una din zilele următoare vom fi contactați și va trebui să predăm afacerea. Compania într-adevăr a fost vândută. Nici nu știu cui măcar... Avem trei-patru zile la dispoziție, cred. Iată ce propun eu: Toate fondurile disponibile le distribui în felul următor: 30%-mie, 30%-ție, celelalte 40% le distribui cum crezi tu mai echitabil celorlalți salariați. Cred că va fi o sumă frumușică pentru ei. Măcar atâta. La conturile oficiale ale firmei nu umbli. Acolo oricum nu-i mare lucru. Tot ce-i oficial pe bilanțul contabil, acolo să rămână, să nu dispară nicio piuliță! Să nu ne trezim cu dosare pe urmă. Ăștia-s capabili. Restul – lichidezi, dărui muncitorilor, faci ce știi! Dar ei să nu obțină un capăt de ață în plus de ce-i pe bilanț! Până la urmă, vezi că am avut dreptate? Da’ tu: „facem tot prin bancӑ” și „prin bancӑ”... Da, încă ceva: ei mi-au zis că păstrează personalul. Faci cum vrei, desigur, dar nu te sfătui să rămâi aici. Dacă ai nevoie, voi încerca să te plasez pe undeva. Mă rog, am și eu relații, mai are nevasta...

Podaru îl asculta atent, dar nu pӑrea nici şocat, nici scandalizat.

- Dacă-i să lichidăm, atunci lichidăm, Mihal Prohorâci! și a dat peste cap paharul cu whiskey pe care-l mai ținea în mână, golindu-l dintr-o dușcă. Nu va fi complicat. La noi totul e ordonat mai ceva ca la băncile elvețiene. Ваша школа, Михал Прохорыч! Cât privește soarta mea de mai departe, nu știu... Mulțumesc pentru propunere. Dar eu cred că am să pun și eu punct aici. Copiii cresc, trebuie să mă gândesc și la viitorul lor. M-am zaibit și eu. Vreau să muncesc liniștit și să-mi cat de grijă, să cat de nevastă, să-mi duc copiii la școală. Chestii din astea. Știți, o viață din aia de mic burghez ca în filmele americane. Puțin capital am pus de-o parte. Cu astea 30% cred că se poate de încercat ceva. Canada, SUA, de ce nu Australia ori chiar Noua Zelandӑ? Văd ce crede și soția, dar ea zicea că vrea să rămânem în Europa, mai aproape de casă cică... În ceea ce mă privește, cu cât mai departe, cu atât mai bine! Lumea-i mică în ziua de azi, de venit acasă poți de oriunde. Important e să nu vină acàsa peste tine...

Epilog

Chiar în aceeași zi Podaru îl suna pe „omul lui Belâi” să se întâlnească pentru a discuta de preț. Ăla cerea 10 apartamente pentru Vacari & Co, dar au redus la 8. Tipul a zis că are „încredere” în cuvântul lui Alexei și că nu era necesar să semneze pentru moment ceva anume. Cu așa oameni nici nu era nevoie de acte, zicea el. Cică la ei e totul e „po poniatiam” și ei „otveciaiut za bazar”. Mă rog, în relațiile cu indivizi de alde Belâi înșelăciunile circulau exclusiv pe o autostradă cu sens unic. Contrasensul era mortal. La o adică, ținând cont de „vânzarea” iminentă, Podaru nici nu prea-și bătea tare capul. Dacă ar fi lucrat pentru ei, ar fi încercat să insiste cumva abil, să se protejeze printr-un martor ceva din ăștia cu „avtoritet” sau poate chiar un fel de contract semnat, dar așa... Avea zeci de alte detalii de rezolvat și nu era măcar sigur cât timp avea la dispoziție. 2-3 zile? O săptămână? Mai mult?

Imediat, exact în ziua care a urmat după înțelegere, blocajul de la șantier s-a evaporat. Niciun manifestant nu și-a mai arătat nasul pe acolo, ei deplasându-se înapoi în parcul central. Discuțiile la televiziuni au continuat, dar nimeni nu mai pomenea de acest caz anume, ci au lunecat spre „demascarea și combaterea oligarhilor și a statului capturat”. Peste o zi lucrările au fost reluate exact din punctul în care au fost abandonate.

Câteva luni mai târziu, după ce a fost ridicat blocul, iar apartamentele din el vândute, la cerința noilor locatari și a celor din câteva blocuri megieşe (cerință scrisă, cu semnături cu tot) păduricea a fost rasă cu lama buldozerului, iar în locul ei, pe banii primăriei (ei au numit asta „partenariat public-privat”), au fost „amenajate” câteva „obiective sociale”: o parcare imensă multietajatӑ din care un etaj era rezervat locuitorilor din vecinătate contra un abonament la preț redus și un mic teren de joc pentru copii. Partea „privatӑ” din această înțelegere consta în contractul de concesionare a parcării semnat cu o filială a ex-firmei lui Zahovailov, care își mărea considerabil, de când cu noii proprietari, perimetrul de activități. Contractul pentru „amenajarea spațiului viran” a fost obținut în urma unui tender și executat de filiala „istoricӑ” de construcții a ex-firmei lui Zahovailov. Panglica simbolică a „dӑrii în exploatare” a fost tăiată solemn de Ivan Vacari în persoană, care nu a uitat să menționeze că „proiectul original” al terenului de joc a fost elaborat de tineri artiști, reprezentanți ai „societӑţii civile”. Un reportaj despre un exemplu de inițiativă civică și colaborare cu autoritățile a fost difuzat la mai multe televiziuni, inclusiv la JurnalierTV și TV878, în care tânărul artist cu look de hipster explica cât de important pentru chişinӑueni este să se implice în crearea spațiilor de viață comună... Dar astea aveau să se întâmple mult mai târziu, într-o realitate în care nici Mihail Prohorovici Zahovailov, nici Alexei Podaru nu mai figurau în calitate de actori.

Cam la vreo zece zile după ridicarea blocajului, Zahovailov a fost sunat și i s-a cerut să fie a doua zi la birou ca să „predea afacerea”. La ora indicată Mihail Prohorovici și Alexei Podaru așteptau în biroul devenit auster după ce din el dispăruseră toate obiectele care aveau cât de cât preț sau înlocuite cu altele, de duzină. Ușa s-a deschis și reprezentantul cumpărătorului a intrat în birou. Era „omul lui Belâi”.

„— Fugi, frate, că de te va găsi zmeul aici, te va omorî.

— Ian spune-mi — întrebă Făt-Frumos — ce semne are zmeul când vine?

— El își trimite buzduganul înainte, răspunse fata.

Nu trecu mult și buzduganul veni; și după ce bătu de trei ori în poartă, se puse în cui. Făt-Frumos luă buzduganul și, învârtindu-l de trei ori, îl azvârli înapoi la zmeu; apoi încălicând pe cal, se duse de se ascunse subt podul de argint. Zmeul veni numaidecât, dar cum ajunse la capul podului, calul începu a sforăi și a se trage înapoi. Zmeul îi dete cu scările și-i zise:

— Hi! cal de zmeu, de paraleu, mergi nainte! că nu mi-e frică de nimeni, decât de Făt-Frumos, dar el este pe tărâmul cellalt și nu crez să-i fi adus corbul osciorul și vântul perișorul.

— Ba poate l-o fi adus, zise Făt-Frumos ieșind de subt pod. Zmeul se repezi la dânsul și-i zise:

— Cum vrei să ne batem? În săbii să ne tăiem sau în luptă să ne luptăm?

— Ba în luptă, că-i mai dreaptă, zise Făt-Frumos.

Apoi după aceea amândoi voinicii se luară la luptă: zmeul aduse pe Făt-Frumos și îl băgă în pământ până la genunche. Făt-Frumos învârti pe zmeu și, băgându-l în pământ până la gât, îi tăie capul pe când calul lui omora pe al zmeului. Făt-Frumos scoase un bici și, plesnind de trei ori, făcu palatul zmeului o nucă, o băgă în buzunar și plecă înainte.”

(„Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos”, „Basme” de Nicolae Filimon)

În mare, în Republica Moldova au existat două echipe de fotbal: „Nistru” Chișinău și „Zarea” Bălți. Și doar o singură echipă participa în campionatul de elită al URSS (un campionat destul de tare, de altfel): „Nistru”. Mai târziu, „Nistru” a fost renumită în „Zimbru” (De ce? Cu ce nu era bun „Nistru”?) , iar „Zarea” în „Olimpia” (aici se întrevede o logică clară). Săptămâna trecută a devenit oficial: „Zimbru” nu mai este. Echipa s-a retras din toate competiţiile. Care mai avea o iluzie, acum e clar: fotbalul în RîMî a murit definitiv. Și nu există nicio condiție ca el să „renascӑ” în acest stat. Fotbalul e un sport specific. El nu apare de nicăieri...

Şi dacă tot am început cu o ştire din astea „pop”, vom mai rămâne puţin:

EVRA-PILOTKA Din RîMî va pleca la Eurolizion fata cu pilotkă, nelipsită de la toate evenimentele socialiștilor, o oarecare Gordienka. Ea s-a dovedit, ce surpriză!, mai savuroasă decât vinul lui Parfeni, interpretând o piesă de... Kirkorov, prietenul căpșunar al lui Dodon (apropo, eu le-am ascultat pe ambele: piesa lui Parfeni chiar e mai bună)! Eurovision demult s-a transformat la noi în armă propagandistă, evenimentul fiind folosit pentru a demonstra „boborului evropeian” cărui spațiu „cultural” aparține RîMî. E suficient să vedeți care ne-au fost candidații pe parcursul anilor... Gordienka a publicat și un video în care se arată indignată de atacurile pe care le-a primit și în care vorbește... rusește, desigur. În principiu, sunt de acord cu purtătoarea de pilotkă națională: nu cred că au fost plătiți membrii juriului. Nici măcar de asta nu-i nevoie... Ei și așa știu când și ce fund anume se cuvine de lins. Conjunctură, tovarăși!

ATUNCI CÂND CADE BUZDUGANUL Tot zădărând și zgâncilind rănile vechi, guvernanții au reușit în sfârșit să scoată veteranii războiului de pe Nistru în stradă... Unul din ei, învârtind un buzdugan în mână a spart o ușă de la guvern. Simbolic şi puternic gest! Sunt sigur că poliția îl va pedepsi exemplar. Să știe toți! În cadrul acestor altercații stradale un consilier de-al lui Chicu, generalul Anton Gamurari, le-a arătat veteranilor un gest obscen şi după povestea cu buzduganul a fost rugat să plece din funcţie. Nu sunt sigur însă că Gamurari e o supapă suficient de largă, căci obida e mare și nu-i de azi. În veterani a dat cui nu i-a fost lene până acum: „Guvernul de la Chișinău are tot interesul să faciliteze, să ușureze viața concetățenilor, care în virtutea unui război civil din 92, trăiesc în regiunea transnistreană” zicea ex-ministrul Nicu Popescu în iulie 2019. E drept că a doua zi recunoştea că a comis o gafă, iar astăzi zice următoarele: „Pe 2 martie 1992 a fost scrisă o filă neagră în istoria Republicii Moldova: conflictul armat de pe Nistru. Federația Rusă a încurajat și alimentat acest conflict prin acțiuni politice, diplomatice, mediatice și militare. Propaganda deșănțată împotriva Independenței Moldovei a fost una dintre principalele cauze în izbucnirea conflictului, iar forțele militare ruse au acționat și intervenit pe față în sprijinul forțelor separatiste și împotriva statului Republica Moldova”. Chiar şi această declaraţie poate fi lesne atacată, dar întrebarea e alta: una din ele e cu certitudine o declaraţie de conjunctură (iarăşi ea, bat-o vina!). Cum credeti, care anume din ele?

„NOUA” COALIŢIE Până la urmă, Candu pare să aibă dreptate: PDM-ul s-a destrămat din cauza unei iminente coaliții cu PSRM. În fine, e amuzant oarecum să citești presa de la noi. Știrea respectivă e prezentată drept eveniment! Adică până acum nu era coaliție, dar de acum încolo va fi? Haida-de! Nu uitați un lucru: PSRM de unul singur, fără voturi suplimentare de la ceilalți nu poate nimic. La acest subiect mai am două curiozități. Prima: Diakov vrea jumătate din ministere. Care sunt 9 la număr. I-ar reveni deci 4 miniștri și jumătate. Interesant, pe cine l-ar tăia în două Diakov de dragul armoniei coalizante? Și a doua: PAS zice: „Înțelegem că un grup de deputați vulnerabili vor merge la Consiliul Politic să transforme o decizie dictată de Igor Dodon în decizia Partidului Democrat. Pe umerii membrilor Consiliului Politic al partidului stă o responsabilitate enormă în fața propriilor alegători, care în majoritatea lor sunt pro-europeni”. Oare alegătorii PAS de care or fi? Pro-europeni ori ba? Şi dacă sunt pro-europeni, atunci de ce ACUM a putut face coaliţie cu Dodon, iar PDM – nu? Eu unul nu văd nicio diferenţă. Dar... Conjunctura, tovarăşi!

POLIŢIA A SPART BANCA! Stoianoglo anunță că a ordonat reținerea a 4 manageri de la BNM, Tăbârţă, Sturzu, Cincilei și Drăguţan. E timpul de făcut loc pentru băieți din „noua” coaliție! S-a schimbat conjunctura! Nu carecumva să credeți altceva. Iar ca să înțelegeți mai bine cât de statornic este totul, parcurgeți candidații pentru locurile vacante la CSM. Și declarațiile lui Morari despre dosarul finanțării PSRM merită luate în seamă. Cică vrea să se adreseze la CEDO. Dacă e mai mult decât o amenințare sterilă, înseamnă că are cu ce se adresa la instanța europeană...

FREE PLATON! Săptămâna care a trecut a plouat cu știri despre Platon. Declarații de-ale lui (îi dă cu declarații mai ceva ca unul în libertate), amenințări cu dezvăluiri (iar aruncă cineva în aer cu „clasa politică”?), știri din Rusia referitoare la Platon... Ultimul „mare deţinut” vrea să iasă! Fiindcă-i favorabilă conjunctura!

CONJUNCTURĂ STABILĂ Dar iată în exterior conjunctura rămâne precum a fost. Dodon și socialiștii sunt și vor rămâne niște paria pentru lumea bună. În naivitatea lor, de alde Ciocoi și compania au considerat că pot să se joace „de-a diplomaţia”, imitându-l pe Putin. Dar Putin e Rusia. Dacă și nu este respectat, e, cel puțin, luat în seamă sau poate chiar temut. RîMî, în afară de dispreț, nu a meritat nimic mai mult. Iar o țară mică precum a noastră altceva în afară demnitate şi onoare nu poate oferi lumii. Doar aşa îşi câştigă dramul de respect! Din păcate, nu-i despre noi. Dodon, Ceban și Ciocoi încearcă disperat să „se intrevadă” măcar cu cineva în Occident... Dar cam degeaba. NATO îi refuză și doar Geoană (un român!) a acceptat să facă o poză cu Ciocoi. Ăla arată fericit în fotografie de parcă l-a apucat pe Dumnezeu de braț!

ROMÂNII DE LA BALTI Mult timp nu am înțeles ce au autoritățile de la Bălți cu clădirea Oficiului stării civile, una din cele mai frumoase clădiri istorice din oraș. Parcă e lăsată intenționat de izbeliște! Dar când am aflat că acesta este de fapt fostul sediu al Zemstvei în care s-a votat pentru prima dată în Basarabia pentru Unirea cu România, totul a devenit mai clar. Apropo, SMURD din România a mai salvat o viață omenească în această săptămână. De la Bălți! Sunt sigur că doamna este o unionistă convinsă!

Iar Cireşica de pe tort din această săptămână o vom trimite la Primăria de la Chişinău, şefului Direcției generale locativ-comunale și amenajare, Ion Burdiumov! El a găsit în sfârşit cum să-i facă fericiţi pe chişinăueni! De toate sunt în capitala falnicului stat de stat pe loc şi doar un mic detaliu îi încurcă să atingă nirvana absolută şi le acoperă cu praf Mercedesurile! Dar iată va interzice DGLCA bătutul covoarelor „în spațiile aferente blocurilor de locuit” şi totul va fi bine! Va triumfa raţiunea estetică!

Partea I

Partea II

Partea III

Partea IV

Partea V

Alexei Podaru îl aștepta pe Zahovailov în oficiul firmei de construcții trântit în jilțul său, cu un whiskey într-o mână și un trabuc în alta. Ținea picioarele pe masă ca în filmele proaste americane. Pe ecranul computerului avea pornit un live transmis pe reţelele de socializare de tinerii ONG-iști care-i blocau șantierul. Ecranul de pe perete transmitea TV878. Pentru moment, la șantier nu se întâmpla nimic. Adică situația rămânea stabilă: activiștii partidului lui Ivan Vacari cu panouri și două-trei drapele și tinerii gălăgioși de la ONG blocau șantierul. Un group de polițiști echipați ca pentru cele mai vehemente lupte stradale stăteau alături și din când în când se organizau într-o formațiune stranie, numai de ei cunoscută, și porneau chipurile la asalt. Numai că asaltul lor se oprea chiar în fața pichetului. Acolo ei se împingeau puțin cu protestatarii după care se retrăgeau. Această coreografie se repeta regulat cu mici variații și anima live-ul de pe rețeaua de socializare furnizând totodată imagini impresionante și spectaculoase celor câteva televiziuni prezente.

Dar Alexei mai urmărea și un alt live, doar al său. Când a început zarva, și-a trimis un om de încredere cu câteva camere pe unul din acoperișurile blocurilor din preajmă. De acolo primea o imagine mai completă a ceea ce se întâmpla. Polițiștii erau organizați în mai multe echipe și erau staționați în una din curțile apropiate, dosiți de blocuri de camerele de la fața locului. După o perioadă oarecare în care grupul de pe „teren” valsa de două-trei ori cu protestatarii, ei erau înlocuiți de alții, iar aceștia se întorceau spre vehicolele lor: un autobuz și două microbuze. Acolo aveau la dispoziție băuturi răcoritoare și fierbinți, diverse snack-uri. Poliţiştii stăteau dezinvolt și conversau, carea fuma, care bea câte o cafea, apoi un mic grup se desprindea și intra în autobuz de unde ieșeau echipați și plecau să-i înlocuiască pe colegi. Ceilalți, care veneau, se grăbeau să se elibereze de zale pentru ca să se apropie de grup. Nimic din comportamentul lor nu emana tensiune sau stres. Un gradat din când în când se îndepărta de grupul principal, discutând la telefon. Gesticulația sa lăsa de înțeles că primea indicații...

La un moment dat, gradatul, după o conversație telefonică, s-a îndreptat cu pași grăbiți spre grup și a început să le explice ceva subalternilor mai energic ca de obicei. Imediat, un grup mai măricel ca odinioară s-a desprins și s-a îndreptat grăbit spre autobuz. Au ieșit repede din el și s-au îndreptat cu pas ager spre șantier. De această dată în direcţia opusă nu a revenit nimeni.

Alexei a înțeles că ceva urmează să se întâmple. Într-adevăr live-urile de pe rețelele de socializare s-au animat și ele, iar echipele de televiziuni aflate la fața locului au început, ca la comandă, transmisiuni directe.

Duduia cu decolteu generos era de această dată în studiou, anima o emisiune cu „experţii” de rutină care stăpâneau la perfecție orice subiect abordat, de la inginerie genetică și până la modulațiile sonore în cântările polifonice georgiene. Discutau aprins despre corupția de la primărie și despre permisurile de construcții, despre scheme frauduloase și câte și mai câte. La un moment dat, duduia a dus mâna la ureche, a făcut semn asistenței să se facă liniște, a dat din cap și cu un ton plin de patos și dramatism, demn de tragediile corneliene, a anunțat cu caracteristicul ei accent palatalizat rusesc:

- Dragi telespectatori, am primit chiar acum un mesaj din regie. Vin noutăți alarmante de pe teren, de la șantierului blocat de protestatari care încearcă să salveze unul din puținele scuaruri din cartier, acolo unde până mai ieri se plimbau bătrâni și se jucau copii. Se pare că forțele de ordine se pregătesc de un atac decisiv.

Apoi domniţa iarăși a dus mâna la ureche, totodată aplecându-se puțin înainte, destul de tulburător pentru audienţă și telespectatorii cu pubertatea încă nestabilizată, asugurând astfel o explozie momentană a reitingului televizat pentru acea zi.

- Gata? Suntem gata? Stimaţi telespectatori, ne conectăm chiar acum cu echipa de reporteri aflaţi la faţa locului.

Pe ecran a apărut o reporteră tinerică şi fardată excesiv, în mini-jupe şi bluză mulate bine pe corpu-i svelt. Imaginea cu domniţa din studiou nu a dispărut de tot, dar s-a micşorat si s-a retras spre colţul de dreapta sus.

- Anişoara, aici studioul, ne auzi bine?

- Vă aud perfect, da!

- Spune-ne, te rog, ce se întâmplă? Toată ţara vă urmăreşte împreună cu noi cu mare îngrijorare.

- Da, mulţumesc! Ne aflăm aici de azi dimineață, împreună cu protestatarii, care sunt pașnici, cântă și scandează sloganuri împotriva corupției. Insist: protestatarii sunt pașnici și nu întreprind nicio acțiune violentă. Dar poliția deja de câteva ori astăzi a încercat să forțeze blocajul lor, dorind să profite de câteva momente de acalmie și să-i ia mișelește prin surprindere. Tactica lor e clară, ei doresc să creeze o breșă în rândurile protestatarilor pașnici, pe care mai apoi s-o lărgească încetul cu încetul.

- Iată așa funcționează și politicienii noștri, mă ierți că te întrerup, Anișoara, ei încearcă să divizeze societatea ca să rămână stăpâni pe situație. Scuze, Anișoara, dar mi sa părut important. Continuă, te rog.

- Da, mulțumesc, întradevăr, e foarte important ce spui. Acum câteva minute însă am observat că grupul polițiștilor s-a mărit considerabil. Numărul lor este mai mare decât acel al protestatarilor pașnici. E o prezenţă violentă demăsurată în raport cu necesitatea. Кирилл, направь, пожалуйста, камеру на полицейских.

Operatorul a întors camera spre grupul de polițiști, iar în colțul de sus al ecranului duduia nu a reușit să disimileze o mină nesatisfăcută de acest cuac lingvistic produs în direct.

-     Priviţi, puteți vedea și dumneavoastră grupul numeros de polițiști, înarmați până-n gât, echipați de parcă în fața lor ar fi niște criminali și nu protestatari civili pașnici. Dar iată: vedem cum grupul devine mai compact și începe să avanseze cu pași mărunți spre noi. De cealaltă parte protestatarii s-au apucat de mâini, ferm convinși să reziste și să nu cedeze... Doamne, oare ce se va întâmpla?! Devine foarte periculos aici, dar noi continuăm relatarea, fiindcă dorim ca adevărul să ajungă în fiecare casă!

-     Anișoara, te implor, fiți atenți! a stigat în eter domnița cu decolteu tulburător. Nu vă puneți viața în pericol! Oligarhii nu merită asta!

-     Noi doar ne îndeplinim meseria de reporter. Iată, distanța dintre fortlele de ordine și protestatari devine foarte mică, au rămas doar câțiva metri... Doamne-Dumnezeule, fă ceva! Ocrotește-i pe cei nevinovaţi!

În acelaşi moment, de undeva dintr-o parte s-au auzit, apropiindu-se, scandari: „Jos mafia! Jos mafia!” , „Jos mâna de pe parc! Jos mâna de pe parc!”

De această dată cameramanul nu a greşit şi a îndreptat repede camera spre sursa scandărilor.

- Ce se aude, Anișoara? Ce se întâmplă?

- Incredibil, dragi telespectatori, e absolut miraculos! Spre noi se îndreaptă o coloană întreagă de noi protestatari pașnici, în frunte cu... cu... oare cine-i? Pare foarte cunoscut... Da! E el! Coloana care se apropie e condusă de Ivan Vacari în persoană, dar văd că mai este alături de el și Raia Caruta, cu certitudine acompaniată de activiști din asociația de pensionari pe care o conduce. Ei se apropie, atât de repede cât pot, de fața locului. Vedem că poliția nu mai avansează. E incredibil! Ei au primit ordin să se retragă! Deci, la moment putem spune cu certitudine că această intervenție salvatoare a activiștilor lui Ivan Vacari și Raia Caruta a evitat o confruntare care putea să se soldeze cu vărsare de sânge și, cine știe?, poate chiar cu jertfe omenești...

- Anișoara, spune-ne te rog, căci apar întrebări aici în studiou și comentarii pe live, dacă nu cumva se încearcă o recuperare politică prin această participare a lui Ivan Vacari.

- Sigur, vom adresa această întrebare direct celor interesați. Iată, îl am alături pe unul din tinerii care protestează pașnic de la bun început.

Reportera s-a apropiat de unul din tineri, cu părul vâlvoi, bărbos, cu un look de hipster urban, cu amestecături vestimentare ce aduceau a reminiscenţe din hippie. Cam răguşit, acela a răspuns:

- Pe noi politica nu ne interesează. Noi suntem foarte diferiți în acest grup, și ca etnie, și ca organizații. Noi avem doar un scop aici: să salvăm acest spațiu pentru chişinăueni de la construcții abuzive. Orice grup politic, orice organizație obștească, orice cetățean poate să ni se alăture, dacă împartăşă aceleași obiective cu noi – acela de a salva Chișinăul de corupți și a păstra ce se mai poate pentru copiii noștri. Din acest punct de vedere discutăm cu toții, iar faptul că Ivan Vacari ni s-a alăturat e doar salutabil. Eu vă întreb: dar unde sunt celelalte partide politice? De ce nu ni se alătură și ei? Se pare că rânza politică e mai mare. Se pare că acea caracatiță a corupției a împânzit toate partidele și ei fac parte din același sistem pe care noi dorim să-l combatem.

Tânărul ar mai fi vorbit mult dacă reporteriţa nu i-ar fi luat microfonul de la gură:

- Iată, ați auzit răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Dar se pare că va urma o declarație oficială chiar din partea lui Ivan Vacari. Eu vă propun să ne apropiem și s-o ascultăm în direct, exclusiv pentru TV878!

În fața grupului de protestatari era deja montată o mică tribună în plexiglas cu sigla partidului lui Vacari în spatele căreia se instala comod oratorul, având grijă ca toți reporterii și jurnaliștii să-şi regleze microfoanele și camerele de luat vederi. Pe fundal câteva persoane țineau sus mai multe pancarte: „Jos corupția!”, „Lăsaţi-ne să respirăm!”, „Fiecare copil are dreptul la spații verzi!”, „Pentru un Chișinău curat!”, „Stopaţi construcțiile abuzive!” și „Salvăm Chișinăul!”. Undeva și mai în urmă se vedeau și două-trei drapele roșii de partid, tinerii ONG-iști hipsteri s-au pomenit împinși spre rândurile din spate, dar asta nu părea să-i deranjeze cumva, ei mătăhăind din capuri în ritmul unor melodii auzite numai de ei.

- Stimați cetățeni!, a început Vacari. Noi nu suntem aici pentru a face politică! Noi am venit cu un obiectiv concret: să salvăm acest spațiu verde de niște promotori lacomi și să stopăm acest șantier. Dar în aceste condiții de urgență noi suntem obligați să utilizăm resursa administrativă, de aceea partidul nostru a depus o plângere la procuratură, cerând să verifice această autorizație de construcție și să trateze dosarul în regim de urgență absolută. Este un exemplu concret de acțiune colectivă pentru a proteja Chișinăul de hoți și a-l scoate din mâna corupților! Vă promit că vom rămâne vigilenți și pe viitor și ne vom implica activ alături de societatea civilă și de cetățeni pentru a le servi interesele și pentru a aduce soluții concrete Chişinăuenilor! Noi cu toții merităm să locuim într-un oraș bine gestionat și fără hoția de astăzi!

După aplauze și urale furtunoase acompaniate de vuvuzele și bătăi în tobă cuvântul i s-a oferit Raiei Caruta, dar Alexei nu a mai stat să urmărească ce avea să zică, ci și-a redirecționat atenția spre live-ul său personal. Pe acel live el vedea cum un grup important de polițiști se îndrepta spre autobuzul și cele două microbuze din spatele blocului, unde îi aștepta gradatul cu telefon. Întreaga sa făptură degaja satisfacție și bucurie, el salutând jovial și prietenos cu acolade și strângeri de mână fiecare polițist care se apropia. Grupul, împreună cu șeful, a urcat în autobuz, care nu mult după aceea a pornit din loc, la fața locului rămânând doar cele două microbuze. În fața șantierului nu mai rămâneau decât 3-4 polițiști. Mitingul improvizat continua.

Partea VII

Pe bune, fraților, devine plictisitor și obositor să scrii despre Republica Moldova... Oricât nu aș înfrumuseța textul cu zorzonele și zeflemea, tot nu pot scăpa de impresia că adie a ceva foarte rău mirositor și lugubru de la ceea ce sunt nevoit să scriu. Putem repeta de nenumărate ori că e marasm absolut, că e schizofrenie, că avem o societate gangrenată de la vlădică la opincă, tot degeaba! În afară de insulte și acuzații din toate părțile nu culegi mare lucru…

Iată, spre exemplu, cum să explici faptul că 60% din acei rămăși în R. Moldova ar vota pentru aderarea la UE, iar totodată 54% ar vota împotriva Unirii? Sau așa o cifră: același sondaj, 32% zic că ar vota pentru Unire, iar la opțiuni electorale partide unioniste – ioc! Și uite idiotisme din astea sunt claie peste grămadă! Explicația e la suprafață și e foarte simplă : propaganda rusească și războiul hibrid. În sfârșit încep a pricepe câte unii, precum deputatul din primul parlament, Alecu Reniţă (mă rog, el poate o ştie de demult, nu-i cunosc opiniile). Dar iată aud parcă cum deja începe a hohoti o parte din galeria de pom-pom girls (indiferent dacă poartă pantaloni sau fuste) al acestui circ: ah iată-l din nou pe ăsta cu „mâna moscovei”! Bine, fraților, oi fi eu țicnit, fie, numai că în RîMî președinte e Dodon, iar tot ce mișcă între Prut și Nistru e controlat de oamenii lui, sau de acei obedienți Kremlinului. Admirați!

23 FEBRUARIE Toată conducerea RîMî a sărbătorit această zi. De la Halat-Alb până la acei care chiar au fost la o recepție la Amabasada Rusiei. Ministrul Justiției, Fadei Nagacevschi; Ministrul Apărării, Victor Gaiciuc; șefi ai administrației separatiste de la Tiraspol, Victor Ignatiev și Oleg Beleakov; șeful Marelui Stat Major al Ministerului Apărării, Igor Gorgan; șeful adjunct al Serviciului de Informații și Securitate, Artur Gumeniuc; șeful adjunct al Serviciului Protecție și Pază de Stat, Petru Corduneanu; șeful Inspectoratului General de Carabinieri, Ștefan Pavlov; secretarul general al Guvernului, Liliana Iaconi; secretarul general al Parlamentului, Adrian Albu... Și mulți alții! „Securitate de stat” zice careva? În principiu, am putea pune punct final aici la textul de azi. Și felicita pom-pom girls-urile! Da, vom aminti, pentru a îngroşa trăsătura absurdului, că 23 februarie a fost ziua armatei sovietice.

CAPITALIŞTII ROŞII Săptămâna care vine se vor împlini 28 de ani de la declanșarea războiului de pe Nistru. În toți acești ani baronii roșii de la Tiraspol și-au crescut imperiul și au făcut ce au vrut pe teritoriul RîMî. Și nu doar ieri. Krasnosselski şi astăzi trece ca prin unt prin AIC, iar la ieșire este așteptat de către un întreg alai de escortă! Un alt separatist și „inamic al păcii”, Victor Gusan, e posesorul unei întregi insule în delta Dunării! Iar dacă toate astea nu sunt suficiente, vom aminti că Tiraspolul face presiuni asupra tutror, inclusiv OSCE, pentru ca băncile lor să iasă în largul mare al capitalismului! Halal de așa război, și zice eu... Apropo, rândurile respective conțin și un răspuns clar şi evident la cum poate fi oprită definitiv această absurditate pre nume „Transnistria” (dacă vreți, numiți asta „soluţionarea „conflictului””).

DECLARAŢIE Repede mai evoluează unii: de la „război civil” până la proiect de declarație „extremistă” (calificativul îi aparține lui Diakov) în Parlament pentru comemorarea zilei de 2 martie! Ce mimicrie, tovarăși! Pariez că dacă ar fi continuat coaliția celor de la ACUM cu PSRM totul ar fi fost exact invers: PD ar fi venit cu un proiect de declaraţie, iar ACUM ar fi zis că e „extremistă”. Pilonul în jurul căruia dansează pom-pom-girls-urile ar fi fost același – PSRM.

NOBLEŢE ÎMPUŞCATĂ Noutatea care m-a dezgustat cel mai mult: un cerb nobil, un animal din cartea roșie, care a fost reintrodus cu mare dificultate în Codrii noștri a fost împușcat de niște braconieri, aparent pentru a fi vândut la un restaurant din Chișinău. Totul e armonie și toate decurg în cel mai firesc mod pe acest pământ. Inclusiv în RîMî.

Chiar nu mai am nicio poftă să continui. Voi trece rapid peste ştirile care mi-au părut semnificative în mod telegrafic:

CEDO-RESPONSABILITATE Greceanîi este aparent responsabilă de o condamnare a Moldovei la CEDO. Să vedem ce va mai zice Chicu acum după declaraţiile sale furioase referitoare la dosarul „Gemenii”.

NU VĂ DIORGĂIŢI PMAN a fost rezervată oficial de socialiști pe tot anul înainte! Fiecare week-end al anului 2020! Asta zic și eu frică de proteste!

SPPS PARTY Cât timp șeful de la SPPS se odihnește la ambasada Rusiei, subalternii au făcut zob o mașină nou-nouță, un RAV 4, nu o Dacie oarecare, la Hânceşti. Fiindcă ei fac acum ce vor! Sau cel puțin așa cred: că pot face ce vor!

DOROGOI BRAT Ucraina anunţă că RîMî ar putea cumpăra gaze cu aproximativ 20% mai ieftin. La preţ de piaţă. Nu la preţul cu care ni-l vinde prieteneşte Rusia.

PARTIDE! MULTE PARTIDE! FOARTE MULTE PARTIDE! E probabil cea mai importantă noutate a săptămânii: CCM a luat o hotărâre cel puțin stranie. Ei au zis că legea partidelor nu e bună. Sesizarea a fost depusă de un oarecare grup, „Oameni, Natură și Animale” în... iunie 2019! Trecută oarecum neobservată, noutatea respectivă poate deveni o veritabilă bombă în viitorul cel mai apropiat. Isteria crescândă a socialiștilor la adresa unioniştilor, imposibilitatea de a mai masca ridicolul maşinaţiilor între actorii actuali (toți actorii!), chiar și cu suportul pom-pom girls-urilor, care demult au depășit stadiul tinereţilor inocente, toate denotă că arsenalul în configurația actuală s-a cam epuizat. Dacă pământul fuge de sub picioare, el va fi schimbat!

În acelaşi timp România renovează case de cultură, grădiniţe, concepe planuri de dezvoltare între localităţi înfrăţite (săptămâna trecută comuna Băcioi s-a înfrăţit cu Oradea), iar UE şi Occidentul finanţează programe precum PARE 1+1 prin care moldovenii pot să-şi creeze afaceri, să creeze locuri de muncă.

Cam astea au fost. Cireșica de pe tort din această săptămână aș multiplica-o până la numărul bisericilor mitropoliei lui Kantarean, precum a făcut Iisus cu pâinea, să le ajungă tuturor. Cică au fost tipărite 1500 de exemplare care așa și se cheamă: „Pomelnicul familiei Dodon”. Eu cred că el și așa e suficient de pomenit de cetățenii recunoscători, dar... vrea omul pomenire, ce să-i faci?