Încă n-a murit de tot, a și fost aplicat un garou de urgență, dar nu se știe dacă va ține. Nu se știe cu exactitate nici cât va dura hemoragia în caz dacă cedează garoul... Ați înțeles, bănuiesc, că despre creditul rusesc de 200 de milioane vorbesc aici. Voi reveni la el mai târziu, căci e, fără îndoială, evenimentul major al săptămânii și pare-se momentul crucial din „domnia” lui Halat-Alb, un fel de paroxism, punct culminant. Anume acum se decide pe care versant ne vom regăsi pentru mulți ani înainte. Vom începe însă cu altceva și nu înainte de a vă adresa tradiționalul „Hristos a înviat”!

COVID-19 La momentul în care vă scriu aceste rânduri, în RîMî sunt înregistrate oficial 79 decese din cauza coronavirusului. +25 față de săptămâna trecută. La acest capitol nimic nou nu putem adăuga. Aceleași noutăți despre carantină, amenzi aplicate aiurea, condiții mizerabile în spitale, număr din ce în ce mai mare de bolnavi din rândurile lucrătorilor medicali... Poate că merită menționat acel avion cu „echipamente de protecţie” ajuns la Chișinău, cumpărat atât pe banii Guvernului, cât și din donațiile particularilor, dar și a unor organizații internaționale precum UNICEF. Avionul a fost întâmpinat de Dodon în persoană, alături de ambasadorul Rusiei. Dodon a mulțumit Chinei și Rusiei. Ceilalți (precum UNICEF) nu contează. De fapt, din câte am putut înțelege până acum, pentru acest personaj nici pandemia în sine nu contează. Un fleac precum 9 mai are mult mai multă semnificație în grila lui ierarhică... Iar ajutoarele stau și astăzi în depozite. La vamă.

SECETĂ Despre faptul că nu plouă știu toți acei care măcar din când în când vorbesc cu oamenii din RîMî, mai ales cu acei de la talpă, care încă nu au pierdut conecțiunea cu pământul și care, din fericire, sunt încă destul de mulți. Această agricultură de subzistență nu este deloc neglijabilă și dacă nu va mai crește nimic va fi vai și-amar! Iată că apar și materiale în presă: în unele locuri pământul e doar la 5% din norma de umiditate! Impeuna cu acest perfid COVID-19 și, mai ales, cu acei din capul țării care și azi își lustruiesc secera și ciocanul din frunte, seceta poate constitui un coctail catastrofic... Spectrul lui 1947 așa și nu ne-a părăsit...

SALUTĂRI DIN CERNOBÂL Focul pădurilor din zona interzisă a Cernobâlului, despre care vă scriam cu două săptămâni în urmă și pe care l-am crezut stins de o ploaie salvatoare, s-a întețit din nou! Săptămâna trecută Kievul a fost cel mai poluat oraș din Europa, iar fumul a ajuns și în Republica Moldova. În concentrații relativ mari a trecut peste Sudul republicii... ANSP ne asigură că „nu există niciun risc radiologic pentru sănătatea populaţiei”. Cât de mult vreu să-i cred! Ca niciodată!

DODON SUSŢINE BUSINESSUL Câte 3000 de lei le-a trimis Dodon antenelor locale ale organizației lui Cantarean, răspunzând astfel promt la apelul acestuia din urmă. Doar câteva din filiale s-au dovedid a fi și biserici și au refuzat banii, precum aceasta de la Bălți. Dar au fost prea puține.

LAVROV A RECUNOSCUT Lavrov a făcut săptămâna trecută declarații care pot lesne fi folosite în calitate de probe de acuzație la un eventual proces împotriva Rusiei pentru declanșarea războiului în Transnistria. Exact precum filmul ăla despre anexarea Crimeei în care Putin a povestit ce și cum. Lavrov a enunțat clar care au fost motivele Rusiei: frica de NATO și de Unire.

Iată-ne ajunşi şi la creditul care ne stă ca o lamă la beregată... noutatea săptămânii.

ŞTREANGUL MOLDOVEI Dacă crede careva că Rusia a renunțat la Republica Moldova, atunci greșește amarnic. Faimosul credit de 200 de milioane acordat de către Rusia, în realitate nu are nimic, sau foarte tangențial, în comun cu un împrumut și cu finanțele în general. Trecem peste acea dobândă anunțată care e oricum mai mare decât la finanțările disponibile din Occident și care invalidează orice argument despre necesitatea creditului rusesc. Sunt clauze în acest acord absolut criminale și inacceptabile! Nu voi intra în detalii, voi spune doar că aceste clauze fac, spre exemplu, posibil un eventual transfer al datoriei Transnistriei pentru gaze Rusiei către Republica Moldova. Se pare că acest acord și este misiunea supremă a lui Dodon!

Federalizarea este un pericol destul de real, dar relativ complicat de realizat, căci e un proiect politic, iar, contrar aparențelor, instrumentele politice ale Rusiei în Republica Moldova sunt din ce în ce mai limitate. Întronizarea lui Dodon a fost o operațiune foarte migăloasă și complexă, care a necesitat mobilizarea unor resurse considerabile, dar a fost „cântecul de lebădă” al Rusiei în Moldova , căci o altă mașinărie de genul campaniei „stat capturat” și „coaliţia monstruoasă” va fi greu de repetat. Chiar și situația de astăzi e greu de menținut, într-atât de nefirească este!

Acest acord, în schimb, ar face Republica Moldova dependentă de Rusia indiferent de forța politică care ar veni la guvernare! Cronologic, ceea ce s-a întâmplat seamănă cu un joc de strategie virtual. Ambasadorul Moldovei semnează acordul la Moscova. Apoi, acest acord ajunge la Guvern, care îl aprobă, previzibil, fără mari discuții. Între timp, în presă apar primele avertismente referitoare la acest veritabil "cal troian" introdus de Dodon în Republica Moldova. Dar procesul decurge, inclusiv și grație stării de urgență, prea repede: comisia parlamentară pe economie aprobă creditul, subiectul este introdus pe ordinea de zi în Parlament și, în pofida reacțiilor vehemente ale opoziției, votat! Cu doar 56 de voturi, dar totuși majoritare...

Și, ca în filmele hollywoodiene, în momentul în care am crezut că bătălia a fost pierdută, Rocky are un flashback despre o veche iubită și se ridică în picioare. Contratacul e dat la CCM! În aceeași zi este demis deja ex-Președintele CCM și omul lui Dodon, Vladimir Țurcan, iar în locul lui - numită Domnica Manole. Aceeași Curte suspendă legea adoptată în Parlament! Uite-așa un thriller...

Două lucruri vor trebui menționate: PDM s-a compromis definitiv. Nu știu dacă vor supraviețui după acest epizod. Ce va urma? O fuzionare definitivă cu PSRM?... Probabil alţi câţiva deputaţi vor migra spre grupul lui Candu. Au acumulat capital politic indiscutabil toți acei care s-au opus creditului: Ţâcu, Sandu, Candu... O opurtunitate și o deschidere spre dialog?

Al doilea lucru ține de ascensiunea fulminantă a Domnicăi Manole, acea care nu tare demult plângea în direct: povești de succes care sunt posibile doar în Republica Moldova! Are o biografie tipică pentru un judecător în Republica Moldova. Vom aminti că noul Președinte al CCM s-a făcut cunoscută în 2016 atunci când a anulat decizia CEC de a respinge referendumul propus de Platforma DA prin care aceștia din urmă voiau ca Președintele să fie ales de către popor, ceea ce oricum a fost făcut și astfel Dodon a ajuns Președinte...

FMI FĂRĂ PROBLEME Un alt credit, mult mai avantajos, o parte fiind chiar fără dobândă, de 230 de milioane din partea FMI, a fost votat de către Parlament. Acesta nu are condiționări bizare. Bănuiesc că și acest credit face parte din acea contra-ofensivă despre care pomeneam mai sus.

Cam atât. Vom urmări evoluţia evenimentelor... Ceea ce se joacă în aceste zile la Chişinău va fi determinant pentru viitorul regiunii întregi pe câţiva ani buni înainte.

Iar Cireşica de pe tort din această săptămână o voi trimite şoferului unui TIR în cabina căruia vameşii de la Leuşeni au găsit 1.590.660 de euro, bani gheaţă! Asta zic şi eu tupeu! Cică camionul ar aparţine unei companii patronii căreia sunt indivizi din gaşca lui Ţuţu. Ameţitoare captură! Şi ameţitoare realitate...

La momentul în care vă scriu aceste rânduri în Republica Moldova au decedat din cauza coronavirusului 54 de persoane. Aproape de două ori mai mulți decât săptămâna trecută... Nu a rămas niciun raion fără cazuri oficial înregistrate. Vom tot reveni la știri legate de pandemie, căci din altele nu prea sunt astăzi...

Nu știu cum în alte părți, dar în Franța un anumit fel de grafice se numesc „Camembert” după numele unui caşcaval celebru. În engleză acestui fel de reprezentare vizuală i se spune „pie-chart”. Mai pe scurt, după declarațiile absolut aiurite ale lui Halat-Alb (nu că ar fi ceva neobișnuit pentru el) în presă a apărut un „Camembert” care arată clar că ajutorul din UE reprezintă 98% (!) din toate câte vor veni în RîMî. 87 milioane de Euro! În principiu, chiar și ceea ce a fost publicat e un fake, căci partea albastră din acest grafic este mult mai mare decât ceea ce a fost prezentat în imagine. Încercați de-l reconstituiți și veți vedea și Domniile Voastre. Eu înțeleg că e complicat să reprezinți grafic detaliul celor 2%, dar dacă e să fim onești, apoi să fim până la capăt, nu? Partea prietenilor lui Dodon din această prăjitură abia de atinge 1%! Cu asta am descris practic tot ce se poate spune despre RîMî: o formațiune statală în care puterea are o reprezentativitate de 1%! La acest subiect vă recomand să citiți și explicațiile Ambasadorului României în Moldova, Daniel Ioniță. Ar fi bine ca Dodon să simtă cu adevărat că este președintele a 1%, nu credeți?

FAKE-BOMBER ŢÂRDEA Deputatul socialist Bogdan Ţârdea are o activitate foarte intensă în ultimul timp și împroașcă cu fake-uri mai dihai ca toate site-urile blocate de SIS luate launloc! La o adică, de ce s-ar limita sergentul, când aiurește ditamai generalul? Și mai ales când generalul e șef și peste acei care ar trebui să combată fake-urile...

200 DE EUROS PENTRU UN „SPASIBO” La Repubblica publică un material în care afirmă că Rusia ar plăti câte 200 de Euro celor care publică un video sau fotografii care mulțumesc Rusiei pentru ajutorul acordat Italiei. La general, compania agresivă antieuropeană desfășurată în Italia pare să fie destul de eficientă: mai mult de 40% din respondenții unui sondaj nu s-ar opune unui Italexit. În copilăria mea era o vorbă: „Za „spasibo” biut krasivo!”. Italienilor le-aş recomanda să ia legătura cu englezii. Se referă la toți care pun botul și urechea la prostii pe vremuri tulburi precum acestea...

DOAR 29 Pe 15 aprilie numărul lucrătorilor medicali infectați cu Covid 19 era de 510. Cu toate acestea, ministerul anunță că doar 29 dintre ei vor primi ajutorul promis de 16.000 de lei. Despre ce este asta? Despre tot ce doriți și chiar despre ceea ce nu doriți s-o știți. Care are cunoştinţe sau prieteni în spitale știe cum stau cu adevărat lucrurile. Din păcate adevărul este, ca de obicei, cam pe alături de ceea ce ni se comunică dintr-o parte sau alta... Unicul fapt imposibil de contestat este numărul în scădere al celor care țin frontul (care şi aşa e mai mic decât se crede)... Iar în spatele lor nu-i nimic.

CAPITAL POLITIC Apropo, povestea asta cu indemnizațiile i-a servit lui Dodon pentru a sări în apărarea medicilor și a dreptății. Parcă anume pentru asta și a fost creată. La fel precum a sărit cu prăjina și la decizia CCM-ului de a suspenda legea despre asumarea răspunderii a Guvernului. E drept că cu CCM nu i-a prea mers: a ieșit cu scandal și deloc în favoarea lui. Legătura cu Ţurcanu nu pare să-l avatajeze. Prins în propria capcană... Tot despre capital: din cauza COVID-ului Dodon este nevoit să anuleze ceremoniile planificate de 9 mai. Disperarea lui poate fi înțeleasă. Banii trebuie justificați, iar stăpânii vor cere socoteală. De aia e mai bine să se facă 9 mai pe 24 august decât să se treacă peste el. Căci „9 mai” asta nu ți-e Paștele!

ŞI IAR DESPRE CAPITAL În perioade de criză absolută orice minciună sau manipulare se plătește și costă scump! E despre acea livrare misterioasă de „echipamente de protecţie” spre Polonia. Adevărul pare să fie simplu: întreprinderea din Bălți a primit o comandă de a confecţiona niște combinezoane (se pare că până și materia primă a fost furnizată) și a executat-o. Dar atât compania aeriană cât și Chicu au vrut să profite şi să mai facă ceva „capital” (chipurile ajutăm Europa). A ieșit urât. Urât de tot... Acum roata nici nu se mai poate întoarce îndărăt. Ziceam eu – șmecheriile costă scump pe vreme de pandemie.

CARE VĂ ESTE BISERICA? Săptămâna trecută au tot venit noutăți despre diverse mici donații din partea slujitorilor Mitropoliei Basarabiei (aia care nu e a rușilor). Ștefan-Vodă, Bălți, geografia este vastă. Între timp, Vladimir (după nume - Cantarean) i-a cerut lui Dodon ajutor material pentru popii săi. Feel the difference, cum s-ar zice. Dar e firesc, într-un fel: una e biserică; alta – organizație cu misiuni specifice.

VERDE DE CHIŞINĂU Termoelectrica a deversat „agentul termic” în râul Bâc și l-a colorat într-un verde ameţitor. Cred că flora și fauna a apreciat, chiar dacă oficialii zic că nu e nociv. Nici nu poate fi, căci cum poate fi nocivă o apă într-atât de verde, încât nu lasă să treacă nici măcar lumina?... Apropo, știți de ce e verde? Cândva mi s-a spus că demult, încă pe timpul sovietic, se întâmpla foarte des să nu fie apă caldă, iar mulți chiar nu aveau defel. Cică oamenii descurcăreți au început a instala robinete la calorifere pentru a avea apă caldă. Fenomenul luase amploare și presiunea sistemului centralizat de încălzire era permanent perturbată. Atunci, pentru a-l curma, „agentul termic” a fost colorat în verde... Dar poate că e doar o legendă urbană.

Cam atât. Cireşica de pe tort din această săptămână o voi trimite la Casa Naţională de Asigurări Sociale care anunţă că în perioada 13-17 aprilie suspendă activitatea subdiviziunilor teritoriale și a oficiului central! Vă aduceți aminte de ediția de acum două săptămâni? Acea în care vă ziceam despre faptul că Guvernul îi obligă pe emigrați să plătească polița de asigurare. La CNAS se plătește, corect?

Atunci când cu ani în urmă oameni cu scaun la cap, inclusiv subsemnatul, avertizau că situația cu emigrații este una extrem de periculoasă și explosivă, era totul trecut la categoria „elaborăm strategii naționale pentru 2040 la capitolul tăierii frunzelor la câini pe bani europeni”... adică bun doar de dat la radio sau TV și de aplaudat. Nimic mai mult. Apoi cum, dragii mei? A explodat? Eu zic că da. Cel puțin de aici, de la Paris, i-am văzut lumina încă cu trei săptămâni în urmăatunci când vă ziceam: „COVID-19 a spulberat orice iluzie despre existența unui oarecare „contract social” în RîMî” (îmi cer iertare pentru lipsa de modestie). Săptămâna care a trecut, conform legilor firești ale fizicii (se știe că viteza luminii e mai mare decât cea a sunetului), i-am auzit și bubuitul. Am fost rugat să-mi exprim clar și răspicat opinia la subiectul respectiv, de aceea voi începe cu asta și îi voi consacra un spațiu privelegiat. Oricum tot conţinutul mediatic (și asta e valabil pentru tot globul pământesc!) e ocupat de COVID-19, iar eu voi avea puțin de adăugat la ce s-a spus deja...

Așa dar, ce s-a întâmplat anume? În urma carantinelor anunțate cam peste tot în lume (la ora la care vă scriu JUMĂTATE! din populația Terrei se află oficial în carantină) multe activități economice au fost suspendate. Bineînțeles, acei care suferă cel mai mult sunt persoanele care muncesc la negru sau parțial la negru, persoane care trăiesc și muncesc la limita legalității. În timp de pace și prosperitate aceștia nu o duc neapărat tare rău, dar uite că vine o pandemie și totul e dat peste cap. Programele de asistență economică masivӑanunțate de guvernele țărilor occidentale pur și simplu nu-i iau în calcul... Rămași fără surse de venit, iar deseori și fără acoperiș de asupra capului, acești oameni încearcă disperat să ajungă acasă.

Și uite aici ar trebui să intervină „statul” (preîntâmpinat de multiple ori despre faptul că bomba e cu mecanism și că cheița e răsucită demult)! Costuri asociate? Desigur! A repatria atâta amar de lume, a gândi un mecanism de testare + carantină pentru a proteja populația autohtonă, a acorda asistență medicală celor care sunt infectați costă bani. Mulți bani. Dar să nu uităm că acești oameni sunt cetățeni ai statului Republica Moldova. Să nu uităm nici de faptul că pe spinarea acestor oameni statul acesta a trăit ani de zile! Existenţa însӑşi a statului este şi a fost condiţionatӑ de remitenţele emigraţilor! Întrebaţi-l pe Lucinschi senior unde-i trimitea el pe moldoveni şi ce le zicea sӑ facӑ!

Oricât de „neplăcut” nu ar fi, oricât de „scump” nu ar costa, în orice stat ar trebui să existe un „contract social”. Și asta ar trebui să știe de alde Dodon cu Vardanean, aprigi luptători pentru statalitate, și să nu insulte gratuit cetățenii acestei țări. Fără acest „contract social” statul nu-și are rostul. La noi însӑ, operaţia de repatriere s-a prefăcut într-o mârşavă afacere a unor companii private care au taxat la greu cetățenii vânzându-le bilete la avion, pentru ca mai apoi să-i uite prin aerogări la Paris sau la Praga, iar statul RîMî, în locul măsurilor despre care vă spuneam mai sus, nu a găsit nimic mai „deştept” decât să-i mulgăîncă o datăde bani, fiindcă i-a găbjit ca pe peștii rămași pe uscat când se rupe iazul. A-i obliga tocmai acum să achite așa numita „poliţă de asigurare” și anume în felul în care se face, e josnic și amoral! Vom aminti că legi şi norme destul de stricte referitoare la aceasta „poliţӑ” existăşi fără aceste prevederi „ocazionale”. Şi de parcăşi-ar sfida cetăţenii, acelaşi stat anunţă concomitent că va trata locuitorii Transnistriei gratuit la Chişinău!

În același timp, trei milioane de lei vor fi cheltuiți pentru „reparaţia” complexului memorial „Eternitate”! Cu ce obraz poți cere bani de la oameni, argumentând că lupta cu COVID-ul costă bani?! Mă întreb: câți bani va colecta statul pe aceste polițe? Tot discursul ăsta cu „efort de solidaritate” este absolut deplasat și fals. Cu atât mai mult că a fost și este evident că orice efort de a combate epidemia va fi făcut pe bani occidentali. Numai SUA va acorda 1,2 milioane de dolari Moldovei! UE a și alocat bani enormi pentru toate țările din Parteneriatu Estic...

Ai noștri s-au pregătit și ei: au alocat teren pentru 1500 de morminte la cimitir. Simbolic. Și lulcid. Cel puțin ei evoluează corect situația. Apropo de numărul morților: dar voi sunteți siguri că vom ști câți vor muri? Cine să-i numere? Și mai cu seamă, CUM? Cred că cifre cât de cât aproximative vom putea deduce doar după ce va trece această urgie, studiind cu mare atenție statisticile demografice și deducând anomalii statistice...

Nu cred că are rost să ne facem mari iluzii. Despre prioritățile guvernanților am vorbit și săptămâna trecută și puțin mai sus: pe ei serbarea lui 9 mai îi doare acum, nu pandemia. A mai pomeni despre caracterul absolut viciat al oricărui pas sau măsuri înfăptuite de elitele din RîMî mă tem că începe să devină o eroare stilistică, un adevărat pleonasm, care, din câte știm de la școală, doar lui Eminescu i se iartă. Nici pandemia nu-i oprește, deși cum poți fi oprit în ceea ce constituie esența ta însăși? Dezinfectanți? Sigur, va livra un socialist, neam cu Dodon! Teste din donatii? Cumparati-le de la prietenii lui Ceban! Asumare de răspundere a Guvernului pentru a modifica bugetul (816 milioane!)? Ei cum să nu bagi în acest proiect și câteva prevederi care scutesc de taxe niște prieteni? Și ce dacă vorbim de exploatarea carierelor sau de tăierea pădurilor care nu au nimic în comun cu pandemia?

Şi iată aceşti indivizi bat cu pumnul în masă, cerând emigraţilor să achite „poliţa de asigurare” în numele unei pretinse solidarităţi sociale?!

PRIMA LINIE ŢINE PIEPT Din ce în ce mai mulţi lucrători medicali sunt declaraţi oficial infectaţi... Una din primele victime a fost un lucrător medical, Ecaterina Litvinschi... În spatele lor e un vid enorm. Şi asta o ştiu toţi.

BOM – PERICOL PENTRU SOCIETATECă doar nu credeți că o să vă păzească biserica lui Cantarean de viruși? Ăia, dimpotrivă, confirmă încă o dată că sunt o organizație periculoasă pentru societate (apropo, în Coreea de Sud, o „biserică” chiar a fost declarată drept „nocivă”, iar capul ei – arestat, anume pentru faptul că nu s-a supus cerințelor statului) și continuă să organizeze slujbe chiar și după interdicția oficială...

Între timp, fostul deputat Ţuţu, protejatul lui Plahotniuc de altădată, s-a predat autorităţilor. Altădată am fi făcut un aliniat. Acum e fapt divers neînsemnat.

Pe 1 Aprilie 1941 Armata Roşie, acea comemorată de Dodon, mitralia à bout portant 3000 de români civili care încercau să treacă în România...Şi-a adus aminte doar o parte din presă. Nu şi conducerea... Ei ne sapă gropi. N-au timp.

Iar Macedonia de Nord a intrat în NATO. Până si ei...

Cireşica de pe tortdin această săptămână nu va fi nici hilară, nici scandaloasă. Mai degrabă un fel de laudă de sine: portalul Deschide.md care publică și aceste rânduri a înregistrat în luna martie peste 1 milion de vizitatori unici! Ziceam eu: timpul le lămurește pe toate!

Aveți grijă, dragii mei! Păziți-vă și păziţi-i pe cei dragi!

Săptămâna care a trecut a fost una cu adevărat neagră… În afară de COVID-19, această molimă perfidă care ne atacă în chiar esența societăților contemporane - relațiile și interactivitatea socială -, am pierdut două somităţi… Asta cum te-ar pocni unul cu o bâtă la cele două tibia odată…

PAUL GOMA Răpus de acest virus perfid la vârsta de 84 de ani… Unul din puținii adevărați disidenți ai spațiului românesc… În anul în care mă nășteam Paul Goma era izgonit din România… Iată de la această dimensiune mă strânge cu adevărat în spate… I-au rămas cărțile, veritabile documente ale epocii, pe care suntem obligați să le citim! Dacă dorim să înțelegem câte ceva despre trecutul și prezentul nostru, bineînţeles. Și încă: faptul cum îi vom înveșnici numele, faptul cum va fi el comemorat sau pomenit de-a lungul anilor care vin (sau dacă nu va fi...) va fi un barometru ideal al stării societății noastre. Până acum, trebuie să recunoaștem că nu prea avem cu ce ne mândri…

PETRU BOGATU Cu Petru Bogatu am fost într-un fel colegi, chiar dacă nu ne cunoșteam și nu ne-am văzut o singură dată. Era o mândrie particulară să-mi văd editorialele apărând alături de-ale dumnealui. Căci Petru Bogatu a fost mai mult decât o somitate în ale jurnalsticii la noi! Eram încă pe timpul URSS-ului. Revenind de la Chișinău cu o excursie școlară, ne-am oprit la Peresecina. Acolo, pe parcarea din fața restaurantului pe care bănuiesc că-l cunoaşteţi, era o mașină cu portbagajul deschis, iar câteva persoane distribuiau, uitându-se atent în jur, exemplare din ziarul-far al mișcării de eliberare națională care nici nu era încă bine în mișcare pe atunci. Era „Ţara” lui Bogatu!.. Cu scrierile lui Petru Bogatu mă consultam de câte ori aveam nevoie să-mi resetez Nord-ul la propria busolă. Asta nu înseamnă că eram întru totul de acord cu el. Dar era un reper sigur și când simțeam că încep a mă rătăci prin hățișurile actualităților din RîMî îi deschideam textele... Am pierdut un reper cert. Și au rămas atât de puține...

Nu știu dacă suntem în stare să realizăm cât de imense sunt aceste pierderi... Toate celelalte „evenimente” par mărunte... Chiar dacă în realitate nu sunt. Vijelia care se abate asupra omenirii riscă să facă ravagii de proporții în Republica Moldova. Noutatea despre intenția medicilor de a demisiona e din această categorie. Medicii ştiu foarte bine cu ce se confruntă. Pentru tot Nordul RîMî sunt doar 26 de aparate respiratorii. Eu unul sunt absolut admirativ față de medici și managerii medicali! Știu din surse sigure că măsurile luate pentru a încerca din răsputeri de a stopa molima sunt drastice și pertinente. Apropo, scoaterea armatei călăre pe blindate (americane, blindatele, vorba vine) cu soldați ținându-se de mitraliere, poate că și pare hazlie sau exagerată la prima vedere, dar în realitate este, cred, o reflectare a aceleeași frici sau chiar conștientizări că dacă scapă virusul de sub control nu se va putea face mare lucru: muma natură își va exersa legile precum le știe ea mai bine. Pentru noi poate fi mai rău... La toți factorii agravanți (iresponsabilitate individuală, întoarcerea emigraților (uneori organizată amatoriceşte de flibustieri în ale politicii), populație îmbătrânită, absența mijloacelor...) mai adăugăm și o conducere de vârf care e dusă rău cu pluta, absolut inadecvată, până la absurditate, căci cum altfel poți categoriza decizia de a aloca bani în această perioadă pentru confecționarea de medalii pentru a comemora... 9 mai?! Sau SIS care cică combate fake-news, dar o face oarecum selectiv, listând doar resurse în limba română, pe când „sputnik” publică fără nicio sinchiseală materiale în care afirmă că dangătul de clopote omoară viruși!

Speranţă dacă şi ar fi, tot peste Prut este... Un grup de cercetare din România anunţă că începe testarea unui vaccin împotriva COVID-19! Ce lumi diferite!..

Cam atât. Iar capacul de pe tomberon (că doar nu o să-i spun „Cireşica de pe tort”?!) din această săptămână o voi trimite celor de la CA (chiar dacă cred că adevăratul decizionar roade pantolini în alte birouri) care au introdus black-out informativ și cenzură de stat. Tot e bună la ceva „starea de urgenţă” (apropo, aceeași „stare” le permite pentru moment să nu execute prevederile CEDO! Să ne mai mirăm de ce e de tocmai 60 de zile?)! Poate ar fi corect din partea mea să vă avertizez, dragii mei, că datorită acestui „decret”, e foarte posibil să citiți acum textul unui infractor!

Aveți grijă! Dumnezeu să ne aibă în pază, căci de la altcineva nu prea avem ce aștepta...

Жила-была одна баба (2011. Andrei Smirnov. Rom: „A fost odată o muiere”): Demult nu am văzut vreun film rus bun de recomandat... Dar se pare că rușii nici nu mai fac filme cu adevărat bune. Orice încercare a mea din ultimile luni de a privi ceva a fost un eșec. Ori am privit filmul, dar nu m-aș încumeta să-l recomand (chestie de reputație), ori l-am abandonat... Marea lor majoritate nici nu am îndrăznit s-o deschid, ținând cont de titlu și sinopsis.

Dar acum câteva săptămâni, pe undeva pe net, am auzit despre un film bun rusesc și chiar l-am privit. Și mai nu mi-a dat peste cap o anumită închipuire despre starea lucrurilor de azi, dar nu a fost să fie: filmul e vechi, chiar mai vechi decât 2011. A fost lansat în producere în 2008. Iar de lucrat, Andrei Smirnov a lucrat la el din... 1987! Până și URSS nu avea să se destrame decât 4 ani mai târziu! Da, asemenea filme în Rusia nu se mai fac. Și degrabă nu se vor face. În Rusia mai pot fi realizate doar filme de studio, din alea experimentale, dar cu buget mic, ori panouri largi costisitoare, dar cu o încărcătură propagandistică de la care ți se face greață.

Dar să revenim la filmul lui Smirnov: el cuprinde o perioadă tragică din istoria Rusiei: 1909 – 1921. Și este povestită prin prisma destinului unei țărance din regiunea Tambov. E un panou magistral, o adevărată frescă istorică realizată cu migală și amploare. Și, poate, o sursă de documentare pentru mulți din sovieto-nostalgici. Și pentru toți acei care consideră că tot răul a început de la Stalin, care ar fi deviat de la cursul „leninist”...

P.S.: Mi-ar place să găsesc o versiune franceză pentru un prieten de-al meu de aici de la Paris care mai crede și azi în Lenin...