Şi este chiar bine că dînsul a plecat, în caz contrar, de mai rămînea, ar fi putut schimba lumea cu căldura, cu dragostea şi limpedea lui lumină. Însă aşa ceva deja nu i-ar fi iertat-o nimeni dintre ei… Pentru că el este chiar TRECUTUL LOR.
Leo Butnaru, „Ruleta românească (nuveleta „Sui memoria”)”
În acea primă şi ultimă zi a anului 2222
Ultimul cititor a luat ultima carte
Şi a pus-o pe raftul ultimei biblioteci
A luat apoi un ultim chibrit
Din ultima cutie de chibrituri
De pe faţa pămîntului.
Şi a dat foc !
Şi o lume-ntreagă a ars în flăcări !
Fiindcă atunci cînd eşti ultimul
Nu urmează nimeni
Nu urmează nimic
Şi eternitatea are valoare de clipă
Iar peste 222 de ani,
Nano-arheologi vor încerca
Să descifreze înţelesuri
În rămăşiţe de cenuşă
Dar nu vor înţelege nimic
Căci
În acea primă şi ultimă zi a anului 2222
Ultimul cititor a luat ultima carte
Şi a pus-o pe raftul ultimei biblioteci
A luat apoi un ultim chibrit
Din ultima cutie de chibrituri
De pe faţa pămîntului.
Şi a dat foc !
