TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD
Am să vă deschid o mică taină a procesului de producere: trama sintezelor de vineri o construiesc pe parcursul săptămânii. Si dacă textul propriu-zis se scrie în ajun, linkurile pentru el se aleg şi se adună bobiţă cu bobiţă, zi după zi.
La o adică, nici nu ar trebui să vă intereseze prea mult acest lucru, dacă nu aş fi chiar eu acela care ar avea nevoie de această digresiune pentru a mă justifica. Iată ce am păţit azi: deschid deci fişierul în care am adunat linkurile spre noutăţile care mi-au părut mai relevante şi mai interesante din săptămâna care a trecut şi... mi-am dat seama că, anume pentru această săptămână, am migălit degeaba. Că nu mai sunt bune la nimic, că nu mai contează niciunul din ele...
Tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat joi, bifând, cum ai da peste tot ce s-a întâmplat în ultimile zile cu un marker negru şi gros, toate evenimentele de mai înainte...
Şi cum am muncit în dodii toată săptămâna care a trecut, nici textul care urmează (dacă nu ar fi fost terminat deja imediat după titlul său) nu va mai fi ca celelalte. Dar dacă aş rămâne doar eu cu dodiile mele, tot n-ar fi chiar rău pentru nărod...
Dar teamă mi-e că acelaşi sentiment (şi nu doar de o singură săptămână) îl are şi nărodul... Că orice n-ar face – e în dodii.
Nu ştiu cum vă simţiţi Domniile voastre astăzi (când e vineri în calendar), dar eu unul sunt asomat (când e joi noaptea) de această zi extrem de încordată şi de o importanţă determinantă pentru viitorul ţării în raport cu care ne definim cu toţii...
LA MINSK NU S-A DEZLEGAT ÎNCĂ NIMIC: Recunosc: am avut emoţii mult mai mari aşteptând, pândind, iscodind, scotocind, încă în plină noapte rezultatele negocierilor de la Minsk, decât votarea Guvernului din Parlament. Săptămâna trecută vă scriam despre Merkel şi Hollande care s-au luat de mână şi s-au pornit să facă „pace” în Ucraina... S-au pornit când au înţeles că americanilor le cam crapă răbdăul şi că sunt gata să livreze arme letale ucrainenilor. De obicei, în asemenea situaţii pierde acela care cere să înceapă negocierile. Problema este că nici Merkel, nici Hollande nu prea au ce pierde (pentru moment). Poate anume din această cauză şi s-au grăbit: cât încă nu au nimic de pierdut. În schimb, acela care are totul de câştigat este Putin (eu zic bine „Putin” şi nu „Rusia”). Ucrainenii au de pierdut practic totul şi oricum. Nu ştim încă ce s-au înţeles anume „normanzii”, dar chiar în ora care a urmat încheierea discuţiilor, ruşii s-au grăbit să anunţe că Franţa le va livra Mistralul... Just business and nothing personal? Francezii nu confirmă pentru moment, dar nu este exclus... Acum, chiar şi cu încetarea focului nu-i nimic sigur. Acorduri au mai fost, dar nu prea au ţinut. Dacă tot s-au înţeles pentru ceva, de ce nu din chiar momentul semnării? La ce să aştepte tocmai trei zile? Să mai „corecteze frontul”? Nu-i destul cât l-au corectat în zilele care au precedat întâlnirea la Minsk?
Şi noi în toată povestea asta? Pentru noi nu există decât o singură regulă: ceea ce e bine pentru Putin e rău pentru noi. Mai ales în situaţia unei vulnerabilităţi totale şi absenţei celei mai neînsemnate iniţiative de a securiza spaţiul pe care îl numim „Moldova”... Ce să mai? Noi nici guvern nu avem...
LA CHIŞINAU NU S-A LEGAT ÎNCĂ NIMIC: Am urmărit o transmisiune live şi de la şedinţa Parlamentului de ieri... Dacă e să admitem că suntem raţionali şi întregi la minte, atunci ar trebui să ne întrebăm cum de am putut crede că ieri Guvernul Leancă ar fi putut fi votat. Voronin e prea bogat să fie cumpărat într-atât de uşor şi funcţii „cu potenţial” nu i s-au dat (cel puţin nu s-a declarat nimic public). PL ar fi devenit ridicoli dacă ar fi votat pentru un Guvern din care au fost excluşi. Unii zic că acest scenariu a fost pus la cale anume pentru a scăpa de Leancă. Din păcate, declaraţiile lui Filat şi ale lui Lupu par mai mult să confirme acest scenariu... Am văzut azi chiar şi un text cu un „candidat” nou (absolut neaşteptat!).
Alţii, văd în rateul votului de ieri o oportunitate de a relansa negocierile pentru a constitui o alianţă tripartită. Ghimpu a propus (în stilul său husăresc) să reînceapă negocierile chiar de la tribuna Parlamentului, Leancă pare şi el convins de necesitatea unor negocieri... Să vedem. Oricum, vânzoleala respectivă cu constituirea unei alianţe tripartite seamănă din ce în ce mai mult cu o rezistenţă organizată împotriva unui proces de integrare europeană. Or fi interesele clanurilor mafiote la mijloc ori geopolitica, ori ambele, esenţa lucrurilor nu se schimbă. Partide care au făcut campanie electorală sub egida vectorului european s-au dovedit a fi... dar să încerc să rămân decent, măcar în scris.
