TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD
Săptămâna care a trecut a fost, fără îndoială, marcată cu fier roşu-albastru electoral. Marcajul la pielea goală este, precum bine se ştie, o procedură extrem de dureroasă şi lasă semne... Unele nu se mai spală şi nu se scot decât cu un alt fier incandescent... Dar, spre deosebire de diversele mass-media, care preferă suspansul alegerilor din România, acordându-i astfel spaţiu şi atenţie pe măsură, ţin să cred că pentru Republica Moldova ceea ce se întîmplă în Est-ul Ucrainei este mai important... Aşa dar, să începem:
ALEGERI (I): UCRAINA DE EST. „Rezultatele” au fost mai mult decât previzibile. De fapt, nici nu ar trebui să numim ceea ce s-a întâmplat în Ucraina „alegeri”. A fost o mascaradă. Legitimare a unor entităţi teritoriale. Previzibil şi fără suspans. Dar tocmai această „previzibilitate” ar trebui să condiţioneze comportamente şi decizii la Chişinău... Condiţionalul îşi are aici şi el legitimitatea sa.
ALEGERI (II): ROMÂNIA. Despre ele ştiţi totul. Ponta vs. Iohannis. O falsă stângă împotriva unei false drepte. Oricum, oricare ar fi candidatul, în afară de un discurs unionist nu are ce propune Moldovei. Totul e simplu: ca să câştigi în Moldova trebuie să propui Unirea în mod obligatoriu şi bani. Unirea fiind o noţiune abstractă (ea nu poate fi mai mare sau mai mică) diferenţa se face prin cantitatea ofrandelor. Ponta anul acesta a dat mai mult. Atât.
A PROPOS, DESPRE BANI. Românii ne-au dat autobuze, nişte bani, şi ne vor mai da. Europenii ne dau 410 milioane, ne-au dat acum 164 de maşini pentru poliţie (ăştia dau cu cap: să se strângă amenzi la buget mai bine). E drept că s-ar cruci până şi ei când ar vedea că le sfinţim cu agheazmă şi le cântăm liturghii. Dar las-că ne îmblânzesc ei cu timpul... Dar ceilalţi, în afară de tancuri şi Grad-uri, oare ce dau?
RĂZBOIUL DE ALĂTURI. De partea separatiştilor luptă FSB-ul din Transnistria. Transnistria a fost în război cu noi şi nici acum în mare pace nu suntem. Separatiştii sunt susţinuţi de Rusia. Cine la noi duce tratative intense cu Rusia? Cu cine ar trebui să fim noi în consecinţă în război? ... Încurcată situaţie. Ori dimpotrivă, foarte simplă.
DODON S-A DUS SĂ CUMPERE SUFLETE. Ca la Gogol. Cum va funcţiona? Simplu: Poliţia începe a vâna moldoveni în Rusia. Le fac câte-un dosar ceva repejor din cauza căruia nu vor mai putea să lucreze în Rusia. Dar există o SOLUŢIE: mergi acasă şi votezi Dodon! Eu cunosc un primar care şi-a asigurat scaunul pentru o eternitate în acest mod. El face şi mai simplu (proporţional cu dimensiunea lui): aduce 2 – 3 autocare de săteni de la Moscova taman de alegeri. Preţul călătoriei – votul. Ziceam eu: sufletele se cumpără. Chiar şi dacă nu sunt moarte de tot.
PRIMĂRIA UNDER ATTACK: Ceea ce se întâmpla la Primăria din Chişinău e urât de tot. Ăştia bagă poliţia peste familia primarului (dar n-o bagă peste Usatîi, care cică ar fi implicat într-un omor, dacă e să-l credem pe Gorbunţov), după aia asmuţă nişte potlogari elementari care ocupă Primăria şi iarăşi fără ca organele de resort să intervină... Au găsit împotriva cui să lupte şi momentul... Unii zic că e Dodon în spate, alţii că MAI face diversiune pentru a sustrage atenţia de la percheziţiile aiurea în familia Chirtoacă... Am auzit şi din acei care ar zice că în spatele la toate astea cică ar sta... Ghimpu! Cică tre’ să fabrice un fel de partid-martir... Ce contează? Rezultatul este acelaşi...
FORMUZAL ТУТ, FORMUZAL ТАМ. Rossini bineînţeles nu de la roşu se trage. Nu de la roşul Başcanului. Sunt semne îngrijorătoare. Ucraina îi interzice accesul pe teritoriu, Başcanul se retrage din cursa electorală… Nu e cazul să ne bucurăm. Atunci când cineva refuză procesul democratic e periculos. Sa sperăm că motivul anunţat este unul adevărat şi Formuzal să revină. Dacă e să piardă, atunci după reguli. Deşi după reguli, ar putea să stea şi la răcoare, ţinând cont de curiozităţile care se întâmplă la Comrat.
LEU – LEUŢ – LEUŞOR. S-a făcut mic de tot leul nostru. Mai nu miaună ca un motănaş. Unii economişti ar spune că nu e chiar rău pentru economie. O fi. Mă interesează mai mult ce se va întâmpla cu puterea de cumpărare a cetăţenilor… Deşi dacă e să luăm în consideraţie volumul de remitenţe care, iată, a crescut din nou… Când te gândeşti la şirul ăsta logic… Tare-şi mai umplu unii buzunarele !
ŞI TOT NU LE-AJUNGE. Ilan Shor vrea să pună mâna pe Unibank. Ilan Shor se ia şi de Victoria Banc… De vrut le vrea el, dar oare pentru dânsul ? Cine sunt acţionarii BEM ? Vedeţi partea cu războiul mai sus… Dar nu doar băncile ne scapă. Mai vindem şi terminalul cerealier de la Reni unui oarecare Vaja Jhashi. Ăsta probabil o fi un businessman curat ca lacrima, mare patriot şi, fără doar şi poate, respectuos de lege.
ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL ? Arde… Îi arde sufletul şi huma… A venit iarna… Poporului îi este frig. Poporul caută căldură şi alinare. Şi aprinde focuri în sobe fără socoteală. Şi arde. Literalmente. Unul câte unul.
ARDE ŞI ASTA. LA SOARE. APOI ÎN TABLOIDE. Îşi prăjeşte poponeţul la soare. Tare-i mândră că-l are. De ce să nu fie? Eu zic că are pentru ce. Şi trebuie s-o ştie toţi. Merită. Că doar la popor se gândeşte. Ea este acea care judecă poporul care arde.
Ştiţi ceva, oameni buni ? Eu vă doresc la toţi să ajungeţi ca tipa aia. Să puteţi sa vă prajiţi la soare atunci când doriţi ! Doar nu vă obligă nimeni să postaţi poze pe reţele sociale ca să vă râdă o lume-ntreagă, nu ? Şi cât mai puţine noutăţi, căci no news – good news !
