Poduri. Nr.3

Podul peste Nistru, acel de la Otaci, cel dintîi,

Pe care, copil fiind, l-am trecut pentru prima dată

Pentru a ajunge la „Mojilău”, marcat în hărţi drept „Mohyliv-Podilskyï”,

Căci acolo, la „Mojilău”, se zvonea că s-ar găsi vopsea pentru podele.

De la înălţimea podului am privit fascinat

Apele bătrînului rîu pentru prima dată.

„Ce apă mare!”, m-am gîndit eu atunci.

„Ce copil mic!”, nu s-a gîndit Nistrul nici atunci

Şi nu se gîndeşte nici astăzi

Cînd îmi scald picioarele în apele lui răcoroase.

Ce i-s picioarele mele de vacanţier

Valurilor care au ieşit mutilate dintr-un baraj ucigător în susul lui

Şi care ştiu că le aşteaptă un altul asemănător mai la vale?!

Valurilor care duc în spate mizeria noastră plastificată...

Valurilor care au cunoscut altădată sîngele mizeriei noastre umane...

Podul feroviar pe care l-am trecut cînd am mers la Kiev în ’86, pe contra-sens,

În vara scăldată de razele radioactive ale Chernobylului...

Strigătul unui microbist în timpul meciului Dynamo Kiev – Dynamo Tbilissi

La care am fost cu tata: „Scoală, prostule, iarba este radioactivă!”...

Iar noi ne minunam cu părinţii de faptul

Cum ştiau ei la Kiev să păstreze curăţenia

Urmărind camioanele ce spălau metodic asfaltul străzilor...

Dar nu era decît o operaţiune de decontaminare şi spălare de praf radioactiv

Despre care noi nu ştiam încă nimic,

Nu ştiam încă nimic,

Încă nimic,

Nimic...

Podul feroviar peste care am trecut cînd am mers

Cu clasa în excursie la Minsk în ’88...

Oraşul în care nu se face glod nici după cea mai mare ploaie,

Unde rafturile magazinelor erau pline de toate cele,

Dar numai pentru locuitorii oraşului cu legitimaţie de locuitor al oraşului

Şi de unde proful nostru de geografie, Dmitri Moiseevich,

Printr-un prieten de la Minsk, cu legitimaţie de locuitor al oraşului Minsk,

A cumpărat realizarea de vîrf a industriei sovietice: un casetofon „Mayak”,

Tranzacţie purtînd însemnul prieteniei popoarelor,

Unica valabilă şi veritabilă: a face rost de „deficit” prin troc.

Podul peste care am trecut cînd am mers

Cu clasa în excursie la Leningrad,

Oraşul numele căruia se schimbă

În funcţie de direcţia de tir a cuirasatului Aurora

Şi unde în acel an ’90 se distribuiau cartele, blestemul acestui oraş,

Cartele pentru pîine, pentru carne, pentru zahăr...

Oraş în care am dormit plătind, în loc de ruble, cu făină şi untdelemn

Trecute peste podul de pe Nistru...

Podul de peste care în ’92 ne-au venit nişte T, model 80

Purtînd însemnul prieteniei popoarelor...

 

 Origine Imagine