Ador cărţile. Detest i-book-urile. Este iraţional.
Cică s-a demonstrat că sunt activate zone diferite ale cortexului atunci cînd citeşti ceva la ecranul PC-ului şi o carte. O fi sau nu o fi, nu contează. Am zis doar: este iraţional.
Ceea ce contează este plăcerea de a manipula acest obiect pluridimensional care se cheamă „carte”.
Complicată decriptarea senzaţiilor pe urma aproprierii unei cărţi! Anume „apropriere” şi nu „lectură”. Actul aproprierii presupune individualizarea obiectului. Un adevărat parcurs de iniţiere şi interpenetrare în care sunt implicate toate simţurile.
Şi atunci cînd fiecare componentă (de la textul propriu-zis şi pînă la calitatea hîrtiei) a obiectului-carte este gîndit pentru a produce plăcere, rezultatul nu poate fi decît unul: singularizarea cărţii.
Text sublim, ilustraţii superbe, executare impecabilă şi... plăcere tactilă. Mmmm... suav. „Soie” mi-a intrat în piele! Soit!
Este cazul cînd, în afară de creatorul textului (Alessandro Baricco), ilustratorul (Rébecca Dautremer) şi editorul (Tishina, Paris) devin co-autori cu drepturi depline.
Enjoy! :
