Pietrele, sărmanele,
Pîrjolite mii de ani
De soarele castelan,
Şi-au găsit astăzi liniştea
La umbra macaralelor
Şi betonului armat.
Şi-au găsit liniştea de veci
Căci pietrele, sărmanele,
Se mor fără soare…
La umbra barelor
Din sticlă şi beton
Oraşul pietrelor milenare
Se ofileşte de dorul omului.