Filogeneza unei vizite la români presupune o deplasare graduală de la coadă spre bot, omiţând, ce-i drept, orice chestionare sau abordare a unei probleme esenţiale: poziţia şi deplasarea calului în spatiu. Coada calului (mai puţin partea corpului pe care o ascunde cu greu) este deci o poziţie incipială echivalentă cu geneza unei aventuri iniţiatice ezoterice.
Şi încă ceva: dacă ultimul pahar se bea "la botul calului" şi acest lucru este într-atât de firesc încât bem la botul sărmanelor ecvidee chiar şi în a lor strigătoare la cer absenţă (căci de-ar fi prezente n-ar striga, ci necheza), de ce nu s-ar bea primul la coada aceluiaşi cal?... existentială întrebare !
Şi mai e ceva: apără de muşte! inclusiv de acelea din capul căruţaşului !
