"Cu puţină minte şi cîteva manevre în mass-media poţi produce cîte un Isus Cristos pe zi.", Vasile Ernu, "Ultimii eretici ai Imperiului".
"Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.", Matei, 7/18
O declaraţie recentă m-a făcut să scrîşnesc din dinţi (degrabă se pare că nu voi mai avea în gură, deşi am noroc: altora le-au fost dezbătuţi în cel mai direct mod). Mă refer la recenta noutate-trăsnet despre propunerile guvernanţilor noştri făcute partenerilor (oare ?) români de a nu mai acorda burse tinerilor din Republica Moldova. Calificată imediat drept una din primele gafe monumentale ale actualului Guvern de către mulţi, această ieşire, deloc carecteristică, m-a pus pe gînduri…
Desigur, propunerea respectivă nu este una inedită, ci doar preluată de la guvernele anterioare faţă de care, mai are rost s-o amintim?, actualul executiv ar dori, chipurile, să se distanţeze.
Din fericire pentru tinerii bacalaureaţi (anul acesta sunt curaţi ca lacrima, deşi statistic vorbind mult mai răi decît precedenţii) din R. Moldova, decizia nu aparţine Guvernului propriei ţări. Rămîne să sperăm că Bucureştiul va şti să reziste presiunilor de la Nord-Est (mult mai la Nord-Est decît acei 436 de km), dar şi ispitelor pur economice de a mai reduce din „cheltuieli” şi va continua să finanţeze acest adevărat program de integrare europeană, unicul care funcţionează, ireversibil şi de lungă durată, care are deja şi rezultate semnificative: să amintim că însăşi Vlad Filat este cu diplomă românească!
Noutatea este cu atît mai absurdă cu cît majoritatea star-urilor din actualul Guvern şi-au obţinut diplomele în instituţii străine (cu excepţia „veteranilor”, care nu au avut posibilitatea s-o facă, dar şi ei sunt majoritatea cu stagii sau mastere prin străini). Ar fi totuşi de menţionat faptul că şi Premierul Leancă are diplomă străină: el e cu studii la „Institutul de Stat din Moscova pentru Relaţii Internaţionale”... (punctele de suspensie sunt de rigoare şi au o încărcătură semantică aici). Dar să-l punem la categoria „veterani” (căci a absolvit în 1986) şi să considerăm că МГИМО era, obiectiv, una din cele mai bune instituţii de învăţămînt din fostul bloc sovietic... „Кадры решают всё”!
De ce atunci apar aceste declaraţii absolut aiurea atît din punct de vedere al sensului (vezi mai sus cauza) cît şi al pragmatismului cinic (căci dacă se dorea cu adevărat limitarea burselor, se discuta pe ascuns fără a stîrni valuri) şi anume în perioada cînd încep concursurile de admitere?
Am o ipoteză, care va rămîne o ipoteză, evident, dar care are meritul să fie cît de cît raţională...
Cred că este în primul rînd o operaţiune de comunicare. O operaţiune de tip commando pentru a salva „soldatul Ryan”. Şase luni de cacofonie politică la Chişinău s-au soldat cu o nouă repartizare a scaunelor în Guvern şi... o formaţiune politică ghimpoasă, ca să-i spun aşa, scoasă din joc.
Departe de mine gîndul de a-i lua apărarea lui Ghimpu. O spun pe şleau: ieşirile lui cavalereşti mă exasperau. Recunosc că noutatea creării unui Consiliu Reformator şi propunerea de a-l propulsa în prim plan pe Dorin Chirtoaca m-a bucurat la prima lectură a „bombei”, dar eu, naivul, credeam că aceste „mişcări” au fost coordonate în sînul PL-ului şi că Ghimpu a găsit o formă de a ceda fără a-şi vedea luciul proverbial lezat prea mult... Dar nu a fost să fie. A fost o trădare mioritică exemplară. Cu una mai mult...
Bine-bine, dar trădătorii se regăsesc acum de partea „bună” a barierei! Probabil li s-a promis cîte ceva... (doar nu mai crede nimeni că au transvazat din motive înalt patriotice?). Şi cum să integrezi atunci în „echipă” persoane cu reputaţia „pătată”? Trădătorul rămîne trădător, asta o ştiau pînă şi sultanii de la Poartă (mai ţineţi minte poveştile din copilărie cu turnatul pe gît de aur topit?).
Ce-ar fi să-i facem „salvatori de ţară"?
Şi iată că apare pe net un poem de Ion Hadîrcă dedicat comuniştilor (el, fostul membru PCUS în alte vremuri... Da, au făcut-o şi alţii... Da, aşa au fost timpurile... Iar astăzi sunt alte timpuri. Problema e că mîine vor fi, cine poate şti?, din nou - alte timpuri!)...
Şi iată că sare, ca aprinsă, Ana Guţu în apărarea românităţii şi a burselor (ea, care în plină criză politică, în acele mizerabile şase luni ale lui 2013, venea cu iniţiative în Parlament despre statutul limbii române, de parcă nu a avut cînd s-o facă timp de 3 ani pînă atunci... Probabil dorea să găsească un numitor comun şi un subiect de conciliere în Palament)...
Şi Leancă? Păi nu riscă nimic Leancă! Va zice doar că nu a fost înţeles corect, că oricum nu Moldova decide (şi va avea perfectă dreptate!), că sunt necesare reforme, etc., etc. Şi în plus va mai cîştiga şi puncte la capitolul „ascultarea doleanţelor poporului”, „cedînd” cu o demnitate nobilă în faţa noilor membri ai cabinetelor...
„Je vous ai compris!”*
Şi iată ca din „trădători-vînduţi” ne pomenim cu o altă etichetă: „apăratori ai cauzei naţionale şi a intereselor „boborului””, numai buni de integrat în Guvern...
Au mai fost. Ajunge!
P.S.: Nu este decît o opinie, care încearcă să aducă nişte explicaţii raţionale la declaraţiile aparent iraţionale făcute recent. Nu am fost, nu sunt şi nu voi fi membru de partid.
*”Eu v-am înţeles!” - frază celebră din discursul lui Charles de Gaulle
