Dacă şi există un lucru pe care l-am învăţat de la politicienii noştri, indiferent de perioade, regimuri şi culori, atunci este acesta: dacă se înteţesc discuţiile în spaţiul public despre limbă-identitate-unire, înseamnă că se lucrează intens în altă parte asupra unei hoţii de proporţii sau dacă nu hoţii, atunci cu siguranţă nişte micmaşuri sau aranjamente în care mass-media ori societatea civilă nu este dorită să-şi bage nasul ori, şi mai rău, să participe la discuţii.
Intensitatea cu care s-a discutat săptămînile trecute despre limbă şi unire, m-a făcut să caut şi să răscolesc în memorie şi în arhivele internetului piste eventuale.
Şi iată ce am a vă spune:
Cel mai la suprafaţă ar fi setul de documente parafate la Vilnius şi făcute publice. În afară de cîteva comentarii incipiente nu prea am văzut discuţii serioase asupra conţinutului acestor dosare... Dar în acest caz nici nu prea poţi să-i incriminezi ceva puterii. Ei au facut public documentul. Cine se face vinovat de faptul că ne interesează mai mult alte subiecte? Cu siguranţă nu oficialităţile. Dar, fiţi de acord: cade bine, mult prea bine, faptul că toată lumea s-a dezinteresat subit de acest acord.
Să lăsăm însă acordul, care, orice nu s-ar spune, nu înseamnă încă absolut nimic, deşi este bineînţeles o promisiune importantă. Şi să nu uităm să aducem mulţumiri speciale, inclusiv lui Yanukovici şi Rusiei, pentru succesele guvernului nostru.
Mult mai intrigant este un alt subiect: privatizările!
Acum cîteva luni, iar mai exact pe 11 septembrie 2013, o ştire, menită sa demonstreze (probabil) cît de dinamic este Guvernul, ne anunţa că circa 200 de proprietăţi urmau a fi privatizate (în limbaj mai nou: „înstrăinate”. S-or fi săturat ei de „prihvatizatul” atît de statornic în limbaj).
În afară de loturi relativ nesemnificative şi care chiar nu au ce face în proprietatea statului (întrebarea va rămîne deschisă asupra procesului de privatizare în mod general: faptul cum a decurs de la bunul lui început, modalităţile alese şi echitatea lui, dar rămîne deschisă într-atît de demult încît a căpătat un iz retoric şi nici nu-i mai căutăm răspuns) loturi destul de „gustoase” erau anunţate: Rețelele Electrice de Distribuție Nord și Nord-Vest, Moldtelecom, Farmaco. S.A., Barza Albă, S.A. Aroma, S.A. Tutun-CTC, Î.S. Compania aeriană AIR Moldova, Circul din Chișinău, Editura Ştiința, tipografia Academiei de științe... (1)
Procesul este în plină desfăşurare, după cum atestă şi alte noutăţi care din cînd în cînd apar în mass-media (2,3). După cum vedem, nicidecum nu putem acuza instituţiile statului de „secretizare” excesivă şi este, bineînţeles, doar vina noastră că acest subiect nu ne interesează mai mult decît atît. Noi avem alte griji. Mult mai măreţe şi importante. Nu ne rămîne decît să ne văicărăm ulterior, cînd privim din ferestrele „rutierelor” sau trecînd alături pe jos, alignind dintr-un picior pentru a feri de ochii lumii talpa ruptă a pantofului, castelele ce se înalţă în chiar plină inimă a capitalei. Iar seara, în faţa televizorului, să facem spume la gură, să ne muşcăm limba de ciudă, să strîngem pumnii încît să ne intre unghiile-n palme din cauza nemernicilor care nu doresc să recunoască limba „română” sau necărturarilor în ale istoriei care nu doresc să pună „punctum” după „suntem români şi ”.
Eu unul aş face altceva: aş pune un semn de întrebare în locu-i: „Suntem români. Şi?...”
Între timp, doar un singur „scandal” a avut loc, acel cu privatizarea bunurilor spitalului „Toma Ciorbă" (4), dezamorsat rapid de Guvern, nu cumva să i se mărească rating-ul lui Ghimpu, mai ales acum, cînd au apărut PLR-iştii.
Sindicatele parcă au făcut „cîrc”, dar a urmat un „mîrc” imediat şi nu de la cineva anume, dar tocmai de la FMI - Atotputernicul si s-a aşternut o linişte de mormînt peste acest subiect atît de (in)sensibil (5)...
Iată că tocmai acum apar la iveală şi alte „bombe”, dar, precum zic francezii, le mal est déjà fait.(6)
Dacă e să credem informaţiile disponible, (http://www.app.gov.md ) aceste procese de înstrăinare a averilor publice au loc chiar în acest moment, dacă nu sunt deja tranzacţii efectuate. Repejor-repejor, să reuşim pînă la alegeri!
Dar, oricare ar fi reacţia Domniilor voastre le cele de mai sus, nu acesta este subiectul textului meu.
Acum doi ani şi jumătate mă revoltam împotriva (7) acestei stări de fapt patologice: „... astăzi mi se flutură din nou o petică roşie în faţă... Şi eu nu vreau să fiu bou, fie el şi în varianta sa semantică denumită emfatic „taur”... Or, cineva (vă las să ghiciţi singuri cine hotărăşte ascuns de anonimatul acestui pronume nehotărît) încearcă să mă facă paracopitat. Acel cineva s-a acomodat foarte bine şi huzureşte nestingherit de nimeni, căci noi avem alte „cauze măreţe” de supravegheat...”
Din pacate, nu s-au schimbat mult lucrurile. Ar fi totuşi onest şi corect să menţionam un progres notoriu în domeniul transparenţei. Informaţie se poate găsi. Greu, cu sclipuita, deseori alambicată şi încîlcită, dar un jurnalist sau comentator cu salar anume pentru atîta lucru ar putea să caute şi, - O, minune! - chiar să găsească...
Ar putea. Şi probabil ar face-o dacă ne-ar interesa cu adevărat. Căci jurnalistul are de vîndut. Şi el ne vinde ce ne interesează: dezbateri sterile.
P.S.: Ah, ce băieţi buni sunt comuniştii şi PLR-iştii ăştia: uite cum ţin în alertă! Ce fum au făcut! Numai bun de camuflat manevre! Iar cînd mai vine şi Băsescu cu o mîină de ajutor, atunci chiar e perfect!
„A мы чо? A мы ничо... Нас и тут неплохо кормят”!
(3)http://www.europalibera.org/content/news/25166318.html
(4)http://www.europalibera.org/content/article/25158747.html
(7)http://vitalie.vovc.over-blog.com/article-ruperea-malurilor-76805072.html
